BusinessMagazin

Tag: regiune

  • 9 din 10 angajaţi români sunt preocupaţi de conservarea mediului. Companiile nu se implică

    Iniţiativele de protecţia mediului în companii sunt în continuare orientate către soluţii cu efecte rapide, cum ar fi reciclarea hârtiei sau reducerea energiei, despre care 59% dintre respondenţii români spun că sunt deja implementate în companiile lor. Însă oportunităţile pe termen lung care pot avea impact pozitiv asupra afacerilor din puncte de vedere economic – cum ar fi evaluarea tehnologiilor folosite – nu sunt luate în calcul. 41% dintre respondenţii români au declarat că organizaţia lor monitorizează consumul de energie şi impactul asupra mediului, dar doar o treime sunt atente la reducerea amprentei de carbon. Un procent similar, de 34% au afirmat că organizaţiile din care provin folosesc electricitate din surse regenerabile.

    Abordare strategică a politicilor de mediu în organizaţii nu reprezintă o prioritate pe agendele companiilor fiind asociate cu un efort de timp şi cost pe care companiile spun că nu îl pot susţine. Astfel, 14% dintre respondenţi spun că protecţia mediului ar putea deveni o prioritate pentru compania în care lucrează doar dacă nu ar implica niciun cost. Totuşi, 44% dintre respondenţi consideră că importanţa acordată de companiile lor problemelor de mediu şi sustenabilităţii măsurilor adoptate a crescut în ultimul an, în timp ce 22% dintre aceştia recunosc că astfel de eforturi se fac în companie numai pentru a respecta cerinţele legislative.

    În contextul în care adoptarea tehnologiei este în creştere la nivel de organizaţii şi industrii, în general, alegerea soluţiei tehnologice potrivite poate genera impact pozitiv pe termen lung asupra mediului şi a indicatorilor financiari.

    Tehnologiile şi tehnicile de imprimare folosite reprezintă unele dintre modalităţile prin care întreprinderile pot face economii. Angajaţii români se aşteaptă ca productivitatea lor să scadă, în medie, cu 28% dacă imprimarea devine indisponibilă în cadrul organizaţiei, însă există oportunităţi de îmbunătăţire a practicilor de tipărire. Studiul mai arată că 47% dintre documentele printate sunt imediat aruncate sau folosite pe termen scurt şi chiar că 5% dintre respondenţi nu îşi mai recuperează printurile din imprimantă, ceea ce indică faptul că ar trebui revizuite regulile de imprimare, dar şi un mai bun control asupra gestiunii imprimantei.

    În România, studiul a fost realizat pe un eşantion de 100 de respondenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani. Cei mai mulţi dintre respondenţi sunt angajaţi în sectorul privat, în companii din Bucureşti şi au poziţii de middle-management.

  • Oraş care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.


    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • Românul promovat de Liberty Global la conducerea operaţiunilor tehnice din Europa Centrală şi de Est

    Ionuţ Voinea a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti în 2008 şi şi-a clădit întreaga carieră în UPC: a început să lucreze în companie în 2006 şi a avut un traseu ascendent, ocupând diverse funcţii în cadrul companiei: customer care representative, technical help desk team leader, manager call center, support provisioning manager în cadrul echipei customer operations.

    2011 a marcat intrarea lui Ionuţ Voinea în zona de network operations ca metropolitan networks technologies manager, iar la finalul anului a fost promovat ca senior manager access network development. Din februarie 2014 a deţinut rolul de director of access network pentru UPC România şi Ungaria.

    Ionuţ Voinea menţionează două momente cheie pentru parcursul său profesional: în 2008, când, la 24 de ani, a devenit call center manager („o responsabilitate uriaşă pentru o companie într-o perioadă de mari transformări, ca urmare a achiziţionării companiei Astral Telecom”); al doilea moment cheie a fost pasul făcut prin mutarea în departamentul de relaţii clienţi în zona de tehnologie, cu punctul culminant în 2014, când a acceptat să fie responsabil de dezvoltarea reţelelor de acces în România şi Ungaria, urmat la scurt timp de rolul de technology director la UPC România. Atunci a devenit responsabil de activitatea a peste 600 de oameni şi de tot departamentul tehnic al operatorului telecom. „Pentru mine a fost momentul în care a trebuit să-mi schimb viziunea şi modul de lucru. Consider că indiferent de funcţie şi responsabilităţi, este esenţial să îi respecţi pe cei din jur şi să-i susţii atunci când au nevoie.”

    IONUŢ VOINEA

    33 DE ANI

    TECHNOLOGY DIRECTOR UPC ROMANIA, DIRECTOR ACCESS NETWORK DEPLOYMENT UPC CEE

    CIFRĂ DE AFACERI NETĂ (ÎN 2016): 689,3 MIL. LEI

    NUMĂR DE ANGAJAŢI: > 1.600

     

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.

     

  • Marea Britanie doreşte să evite reintroducerea controalelor la frontierele Irlandei de Nord

    Informaţia se regăseşte într-un document dat publicităţii miercuri, în care sunt oferite o serie de detalii privind poziţia Londrei în legătură cu o serie de chestiuni cheie privind procedura de Brexit.

    De asemenea, Guvernul de la Londra a mai indicat că doreşte să menţină acordul de liberă circulaţie a persoanelor cu Irlanda, care a fost încheiat înaintea aderării celor două state la UE.

    Chestiunea frontierei între Republica Irlanda şi regiunea nord-irlandeză este un subiect spinos pentru Dublin, care se teme că ar putea avea de suferit din punct de vedere economic. dar şi de posibilitatea perturbării procesului de pace din Irlanda de Nord.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt hobby-urile lui Mateusz Sielecki, polonezul care conduce businessul Starbucks în regiune

    El are o experienţă de peste 11 ani în cadrul AmRest, iar de cinci ani lucrează pentru Starbucks. Polonezul Mateusz Sielecki spune că este pasionat de dezvoltare şi creştere, atât pe plan personal, cât şi în business. A avut mai multe funcţii de conducere în cadrul grupului polonez AmRest, unde, printre altele, a fost responsabil de relaţiile cu investitorii, a lucrat şi ca business intelligence manager (2005-2010), dar a condus şi  departamentul de fuziuni şi achiziţii al grupului (2010-2012), funcţie din care s-a asigurat că AmRest îşi îndeplineşte obiectivele de creştere anuală de 20% prin fuziuni şi achiziţii.

    Între 2012 şi 2015 a fost district manager pentru lanţul de cafenele Starbucks, iar de circa doi ani deţine funcţia actuală. După ce a studiat managementul financiar în Polonia, şi-a spus că nu vrea să fie contabil sau consultant fiscal, ci să aibă o altă profesie, astfel că a aplicat pentru un internship în cadrul unei companii de brokeraj de asigurări din SUA: „Am mers la o companie de asigurări şi am participat la internshipuri în mai multe departamente pe parcursul a şase luni”.

    La întoarcere în Polonia, în 2005, ştia că vrea să lucreze într-o companie ce avea cultură americană, de aceea s-a angajat în cadrul grupului AmRest, înfiinţat în Varşovia de americanii Henry McGovern şi Donald Kendall jr.

    Anul trecut, Starbucks a ajuns la 28 de unităţi pe piaţa locală şi, potrivit estimărilor Business Magazin, este liderul pieţei de cafenele, care ocupă circa un sfert din piaţa locală de cafea, estimată la 500 de milioane de euro. Sielecki trăieşte în prezent în Bucureşti şi se declară un tată şi un soţ fericit. Îi plac călătoriile şi învăţarea de noi culturi; spune că are un mod atipic de a face acest lucru: pe bicicletă. Aşa a şi vizitat majoritatea Europei. În cea mai lungă călătorie, din nordul Poloniei până în sudul Spaniei, a învăţat lucruri utile pentru cariera sa: „Am învăţat multe călătorind astfel, iar orizonturile mi s-au deschis. Am petrecut fiecare noapte într-un loc nou, vorbind cu oamenii din comunităţile locale şi înţelegând cum trăiesc. Am învăţat şi să lucrez în echipă şi să depăşesc diferite provocări.”

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.

     

  • Un rege cu jumătate de normă: guvernează ţara prin Skype şi lucrează ca mecanic

    Regele Bansah, pe numele său complet Togbe Ngoryifia Cephas Kosi Bansah, conduce un regat format din 200.000 de supuşi, adică regiunea Hohoe, Ghana. Totuşi, acesta nu locuieşte în Ghana, ci în Ludwigshafen, la 80 de km distanţă de Frankfurt, potrivit The Independent.

    Bansah a ajuns în Germania printr-un program de schimb de experienţă pentru studenţi. S-a îndrăgostit de Gabrielle, actuala soţie, şi a rămas în Germania. Asta înainte de a fi numit rege. Bansah a fost încoronat în 1987 după ce bunicul său a murit. El a fost ales în dauna tatălui şi fratelui său mai mare deoarece cei doi erau stângaci, iar acesta este un semn că sunt “murdari” şi “este un semn al necinstei”.

    Rege, însă obiceiurile nu i s-au schimbat, acesta a ales să rămână în Germania, iar regela african îşi guvernează ţara prin Skype sau prin telefon şi de multe ori stă până noapte târziu pentru a media disputele dintre triburi. Se deplasează şi la faţa locului de câteva ori pe an. Funcţia sa nu este decorativă, acesta ajutând la dezvoltarea regiunii-a trimis echipament pentru purificare apei şi a ajutat la trimiterea a 22 de medici în regiune.

    Între timp, în Germania, pentru a se întreţine el a pornit o un service auto unde lucrează ca mecanic.

    Recent, a intrat în vizorul presei străine din cauza faptului că i-au fost furate cele patru coroane de aur din apartamentul său. Paguba financiară este undeva între 15-20.000 de euro

  • COD ROŞU de caniculă în partea de vest a ţării. În est, ANM a emis cod portocaliu

    Vineri (4 august) şi sâmbătă (5 august), valul de căldură care a debutat încă de luni (31 iulie) va continua să se intensifice, iar disconfortul termic va deveni deosebit de accentuat. Indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăşi pe arii extinse pragul critic de 80 de unităţi şi se va situa frecvent, în zonele joase de relief, între 82 şi 84 de unităţi. Temperaturile minime vor fi cuprinse, în general, între 22 şi 25 de grade. În zonele de câmpie şi de podiş ale judeţelor: Satu Mare, Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Sălaj, Cluj, Mureş, Alba, Hunedoara, Mehedinţi şi Dolj, se vor înregistra temperaturi maxime extreme, comparabile cu recordurile absolute ale perioadei şi care se vor situa între 39 şi 42 de grade, anunţă meteorologii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Alte zeci de români abuzaţi, din nou, pe plantaţiile din sudul Italiei

    În Italia erau, la sfârşitul anului 2016, 1.151.395 de români, conform datelor oficiale ISAT. De fapt, în Italia sunt peste 3 milioane de români, dintre care peste jumătate nu sunt înregistraţi cu forme legale. Creşterea numărului de români care pleacă anual în Italia este în medie cu circa 4% mai mare faţă de anul trecut, dintre care circa 70% sunt femei. Cei peste 1,5 milioane de români care merg să muncească în Italia fără contracte de muncă, dintre care peste 700.000 sunt femei, reprezintă un grup vulnerabil fără niciun fel de sprijin.

    Presa din România a fost informată în aceste zile în legătură cu o nouă descoperire a Poliţiei din Italia: alte zeci de români abuzaţi, din nou, pe plantaţiile din sudul Italiei. „În fiecare săptămână, în ultimele luni, au fost violate, sechestrate şi ucise românce, o femeie de 60 de ani s-a sinucis, după ce a lucrat ca badantă timp de 15 ani, iar alta şi-a ucis concubinul italian care o abuza. Au fost perioade în care trei femei pe zi au fost ucise în Italia. În aceste zile, şi în Spania au fost găsiţi români trataţi ca sclavi, plătiţi cu sume foarte mici pentru munca la câmp şi cazaţi în corturi, fără apă curentă şi fără minime condiţii de igienă. Ultimele trei guverne nu au luat în considerare informările din partea C.A.P.I.M.E.D. România şi nici proiectul strategic – „Vreau să lucrez legal în Europa mea! – depus de C.A.P.I.M.E.D. România, pentru a sprijini în mod real românii plecaţi la muncă în Italia. Autorităţile din România nu ştiu nici câţi români sunt plecaţi la muncă în străinătate, fără forme legale, nici câţi român mor anual şi nici măcar nu pot fi repatriaţi, pentru a fi înmormântaţi”, se arată în comunicatul de presă C.A.P.I.M.E.D.

    Datele statistice arată că peste 4,5 milioane de români muncesc în ţările europene, mulţi nefiind înregistraţi, iar în fiecare zi sunt sute de români abuzaţi de angajatorii care îi forţează să lucreze in condiţii mizere, de violatori, de funcţionari, dar şi de legislaţia discriminatorie. Cu toate acestea, cifrele oficiale arată că românii au trimis acasă peste 55 de miliarde de Euro, mai mult decât investitorii străini şi mai mult decât a primit România de la Uniunea Europeană.

    „Ministerul Pentru Românii de Pretudindeni ar trebui să renunţe la finanţarea proiectelor aşa-zis culturale şi să finanţeze proiecte integrate, parte dintr-o strategie care ar putea salva atât românii abuzaţi astăzi în străinătate, cât şi România de mâine, care va trebui să se ocupe de o populaţie bolnavă, cu nevoi speciale şi fără drept la asistenţă socială şi medicală, după zeci de ani de muncă la negru. O Românie care îşi va primi actualii copii care nu au acces la educaţie şi sunt abuzaţi în străinătate, iar peste 10-20 de ani vor fi adulţi fără pregătire profesională”, se mai arată în comunicat.

  • Istoria celei mai vechi limbi vorbite în Europa. Este atât de veche încât nimeni nu poate spune de unde provine

    Limba bască sau euskara, vorbită în comunităţi autonome din Navarra, regiune aflată în nordul Spaniei, şi Ţara Bascilor, aflată în nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, este un mister –  nu are o origine sau o relaţie cunoscută cu nicio altă limbă, o anomalie care a indus în eroare experţii lingvistici de-a lungul vremurilor .

    „Nimeni nu poate spune de unde provine” spune Pello Salaburu, profesor şi director la Institutul de limbă bască de la Universitatea din Ţara Bascilor. „Cercetătorii au studiat această problemă acum mulţi ani, dar nu există concluzii clare”, spune acesta. Această limbă reprezintă, însă, o mândrie pentru basci. Aproximativ 700.000 sau 35% din populaţia bască vorbeşte astăzi această limbă, care a fost interzisă de dictatorul spaniol Francisco Franco, în favoarea limbii spaniole, în timpul domniei sale, între 1939 şi 1975.

    Karmele Errekatxo este una dintre persoanele care duce mai departe această limbă. Era un copil când între anii 1960 şi 1970 a urmat cursurile secrete de limbă bască, ţinute într-un subsol al bisericii din Bilbao, Spania. „Limba este identitatea unui loc”, a spus Errekatxo, acum un profesoară în Bilbao. „Dacă luaţi un limbaj dintr-un loc, aceasta moare. Dictatura ştia asta şi dorea să dispară Euskara”, aminteşte ea. De aceea, un grup de părinţi a înfiinţat ilegal o şcoală de limbă bască, în anii 1944, care ajunsese la peste 8.000 de elevi. Un grup de părinţi a înfiinţat o şcoală bască ascunsă, sau ikastola, în 1944. În 1970, aceste instituţii de învăţământ secrete aveau peste de 8.000 de studenţi.

    Dar limba euskara a înfruntat dictatura şi a supravieţuit în mod inexplicabil câteva milenii. Experţii lingvişti chiar au descoperit recent o peşteră veche în Errenteria, un oraş din provincia Guipuzcoa din Ţara Bascilor, unde oamenii au lăsat desene cu aproximativ 14.000 de ani în urmă. Alte peşteri preistorice din Ţara Bascilor au fost locuite de oameni cu aproximativ 9.000 de ani în urmă.

  • Statele din Europa Centrală şi de Est au nevoie de 615 de miliarde de Euro pentru a-şi finanţa proiectele de infrastructură până în 2025

    Mai mult de 80 de miliarde de Euro au fost investite în regiune în exerciţiul financiar european 2007-2013 din fonduri structurale şi de coeziune. Insă necesarul de finanţare a investiţiilor în infrastructură rămâne foarte ridicat, regiunea având nevoie de 615 miliarde de Euro până în 2025, potrivit informaţiilor PwC.

    După decenii de lipsă de investiţii, regiunea Europei Centrale şi de Est a făcut progrese fără precedent în îmbunătăţirea investructurii în ultimii ani: peste 5.600 de kilometri de autostradă fiind construiţi în ultimii 20 de ani. Acest lucru s-a datorat în bună măsură finanţărilor europene: peste 150 de miliarde de Euro din fondurile structurale au fost utilizate în această perioadă în regiune, la care s-au adăugat facilităţi adiţionale precum Connecting Europe sau finanţările oferite de Banca Europeană de Investiţii. În plus, investitorii privaţi au investit miliarde de Euro în proiecte de transport cheie în Polonia, Slovacia, Ungaria şi Croaţia. Autorii raportului PwC şi Atlantic Council subliniază faptul că deşi investitorii rămân interesaţi de astfel de oportunităţi în regiune, aceştia se aşteaptă la proiecte bine documentate şi cu un profil echilibrat de risc şi profitabilitate

    Potrivit raportului, una dintre provocările cruciale în regiunea ECE este aceea de a construi un proces eficient de finanţare a  proiectelor de infrastructură de transport care să reducă decalajul de dezvoltare între estul şi vestul Uniunii Europene. Cetăţeanul mediu din vechile State Membre ale Uniunii Europene are la dispoziţie de două ori mai mulţi kilometri de autostradă per capita decât cel din noile state membre.

    Pe baza experienţei PwC în gestionarea unor astfel de proiecte în ECE, dar şi a discuţiilor cu diferiţi actori relevanţi din domeniu, raportul propune şase recomandări pentru a aduce infrastructura de transport din regiune la nivelul necesar pentru a susţine ambiţiile de creştere ale ţărilor din ECE:

    1. Consens politic
    2. Coordonare la nivel regional
    3. Prioritizarea proiectelor
    4. Mobilizarea resurselor financiare din sectorul privat pentru a depăşi dificultăţile de finanţare
    5. Îmbunătăţirea eficienţei proiectelor de investiţii existente
    6. Monitorizarea constantă a lecţiilor învăţate.


    „În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani, la nivelul ţărilor din regiune există în continuare un deficit de investiţii în infrastructura de transport. Este clar însă că necesarul de finanţare a acestor lucrări de infrastructură depăşeşte posibilităţile actuale ale bugetelor naţionale ale ţărilor din regiune, implicit şi pe cel al României. Tocmai de aceea trebuie căutate resurse financiare suplimentare în sectorul privat, prin punerea în aplicare a unei legislaţii viabile privind Parteneriatele Public-Privat. Din păcate, deşi în România avem bazele unei astfel de legislaţii, acesteia îi lipsesc normele de aplicare,  nefiind funcţională la acest moment”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

    „Având în vedere această nevoie de investiţii în infrastructură, ne aşteptăm ca sectorul construcţiilor din ECE să crească cu un ritm anual de 3,1%, depăşind astfel ritmul de creştere din ţările din Europa Occidentală în următorii 5 ani.”, a precizat Sorin Petre, Partener, Servicii de Evaluare şi Analiză Economică, PwC România, care este specializat, printre altele, în analiza economică a marilor proiecte de investiţii.

    „România îndeosebi are nevoie de investiţii masive pentru îmbunătăţirea infrastructurii de transport. Potrivit Indexului Competitivităţii Globale publicat de Forumul Economic Mondial, România înregistrează unul dintre cele mai scăzute scoruri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii, de 3,61, în vreme ce media ţărilor UE 15 este de 5,65, iar media statelor din ECE este de 4.02. În exerciţiul financiar european 2007-2013, din totalul de 82 de miliarde de Euro de fonduri structurale şi de coeziune investite în regiune în proiectele de infrastructură de transport, România a atras mai puţin de 7%, în vreme ce Polonia a folosit peste 30% din această sumă”, a adăugat Ruxandra Chiriţă, Director, Servicii de Consultanţă pentru Sectorul Public, implicată de-a lungul timpului în numeroase proiecte ample de investiţii din sectorul public.

    Cum va arăta infrastructura de transport din regiune în viitor? Raportul îndrăzneşte să afirme că 75% din infrastructura din 2050 nu există în prezent în ţările din regiune – noile tehnologii vor avea un impact nu doar asupra modului în care este proiectată, construită şi operată infrastructura de transport, dar şi asupra cererii privind serviciile de transport. Acest lucru sugerează că o abordare regională a problemelor dezvoltării infrastructurii de transport ar fi mult mai eficientă şi ar maximiza şansele de succes, tocmai de aceea iniţiative regionale, aşa cum este nou lansata Iniţiativă a celor Trei Mări, pot juca un rol cheie.