BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Dincolo de războaiele comerciale sunt banii: Un think-tank condus de McKinsey, cea mai mare companie americană de consultanţă, a dus sfaturi Chinei în privinţa politicilor care au dus la tensiunile politice cu SUA

    Un think-tank condus de McKinsey a sfătuit China să aprofundeze cooperarea dintre mediul de afaceri şi armată şi să împingă companiile străine să iasă din industriile sensibile, ca parte a unui proiect dedicat guvernului în 2015., scrie Financial Times.

    Recomandările cuprinse într-o carte a Urban China Initiative, comandată de agenţia centrală de planificare a guvernului chinez, se numără printre zecile de politici propuse pentru a impulsiona capacităţile tehnologice ale ţării, potrivit unei analize a lucrării, care nu a fost prezentată anterior în presa occidentală.

    Cartea UCI – cu o prefaţă semnată de unul dintre cei mai importanţi parteneri McKinsey din China şi care se bazează pe munca desfăşurată de divizia de cercetare internă a McKinsey – a făcut parte din cercetările guvernului chinez pentru cel de-al 13-lea plan cincinal, care acoperă perioada 2016-20. Planul cincinal a inclus politica „Fabricat în China 2025″, care a sporit tensiunile dintre Beijing şi Washington.

    McKinsey a închis UCI în 2021 şi a minimalizat relaţia sa cu guvernul chinez în urma presiunilor politice exercitate de SUA, unde legislatorii s-au întrebat dacă consultanţa în China intră în conflict cu activitatea firmei pentru Departamentul american al Apărării.

    La o audiere în Congres, luna aceasta, Bob Sternfels, partenerul manager global al McKinsey, a declarat: „Nu lucrăm şi, din câte ştiu eu, nu am lucrat niciodată pentru Partidul Comunist Chinez sau pentru guvernul central din China. Majoritatea muncii pe care o facem în China este pentru companii multinaţionale. Multe dintre acestea sunt companii americane şi companii chineze din sectorul privat”.

    McKinsey a precizat că proiectul din 2015 pentru Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă a guvernului chinez „nu a fost scris de McKinsey şi nu este o lucrare McKinsey” şi că îşi menţine declaraţiile privind activitatea sa în această ţară.

    „UCI” a fost o iniţiativă non-profit co-fondată în 2011 împreună cu Universitatea Columbia şi Universitatea Tsinghua. „The Urban China Initiative” nu este un proiect elaborat în întregime de McKinsey şi nu a efectuat lucrări în numele McKinsey. Din câte ştim, McKinsey nu a fost compensată pentru nicio cercetare sau iniţiativă legată de UCI”, a precizat aceasta, adăugând: „După cum am declarat anterior, guvernul central al Chinei nu este şi, din câte ştim, nu a fost niciodată client al McKinsey”.

    McKinsey a fondat UCI împreună cu partenerii săi universitari în 2011, într-un climat geopolitic diferit, descriind iniţiativa ca fiind un „catalizator al principalelor dialoguri naţionale, provinciale şi locale din China privind problemele urbane”. Printre activităţi se numără publicarea unui indice al oraşelor durabile pentru a „ajuta liderii urbani să ia decizii politice în cunoştinţă de cauză” şi organizarea de conferinţe periodice care au permis McKinsey să aibă legătură directă cu mai mulţi oficiali ai statului.

    Cartea de 310 pagini a UCI pentru NDRC, intitulată „Revoluţii ştiinţifice şi tehnologice în întreaga lume”, conţinea o prefaţă a partenerului senior al McKinsey din Shanghai, Lola Woetzel, care a fondat UCI în 2011 şi a co-prezidat iniţiativa. Ea a prezentat un exemplar personalizat al lucrării premierului chinez de atunci, Li Keqiang, la un simpozion NDRC din decembrie 2015.

  • La doi ani de la declanşarea războiului ruso-ucrainean, 8 din 10 cele mai mari companii listate pe Bursa de la Moscova înregistrează creşteri cuprinse între 7% şi 123%. Indicele de referinţă MOEX, plus 53%

    ♦ Trei companii şi-au dublat valoarea de piaţă ♦ Aprecieri de 51% pe Lukoil, 34% în cazul Novatek şi 26% pentru Severstal ♦ MOEX, dinamici peste mediile pieţelor de capital din Europa şi Statele Unite

     

    Dacă la un an de la începerea celui mai important conflict armat din Europa de după cel de al Doilea Război Mondial, Bursa de Valori de la Moscova crescuse cu 5,3%, majoritatea celor mai importante companii ruseşti şi-au revenit la doi ani de la startul războiului din Ucraina. Astfel, din primele zece firme ruseşti în funcţie de valoarea de piaţă, opt afişează creşteri din 24 februarie 2022 încoace, de la 7% pentru producătorul de oţel Novolipetsk Steel la 123% în cazul gigantului petrolier Tatneft, potrivit calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la Investing.

    În urmă cu doi ani, indicele MOEX, de referinţă pentru piaţa de capital din Rusia, scăzuse cu 33,3% în ziua în care trupele ruse au pus piciorul în Ucraina. Apoi, după două zile cu o creştere cumulată de 25%, autorităţile au decis închiderea Bursei de la Moscova, de teamă ca scăderile apărute încă de dinaintea războiului să nu tragă şi mai mult în jos piaţa, având în vedere că autorităţile de la Kremlin se confruntau inclusiv cu sancţiunile  impuse de statele vestice. Tranzacţiile cu acţiuni au fost reluate abia o lună mai târziu.

    Ziua de 24 februarie 2022 a trimis unde de şoc de-a lungul burselor, de la minus 4% pe indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti şi 3,9% pentru FTSE 100 de la Londra la 3,3% pentru indicele paneuropean Stoxx 600 şi minus 11% pentru indicele polonez WIG20. De asemenea, au fost luate în vizor inclusiv companiile din afara Rusiei, dar care au ales să îşi continue activităţile acolo, în pofida protestelor comunităţii internaţionale de investitori.

    Bursei de la  Bucureşti i-au trebuit 18 luni pentru a depăşi maximul istoric de dinaintea războiului, respectiv 13.682 de puncte, trecând din toamna trecută pe un trend ascendent care a adus benchmark-ul la circa 16.000 de puncte.

    La Moscova, deşi Bursa nu se află la maxim istoric, majoritatea societăţilor listate în funcţie de evaluare afişează creşteri în ultimii doi ani. De exemplu, grupul bancar Sberbank, cea mai mare companie publică din Rusia, cu 61 de miliarde de euro capitalizare, afişează un avans de 115% pe acţiuni din 24 februarie 2022, când cotaţia a pierdut 37%. Altfel spus, firma a dublat banii investitorilor în acest interval.

    Un randament similar îl înregistrează producătorul de petrol Rosneft, ale cărui acţiuni s-au apreciat cu 105%, la o valoare de piaţă de 60 de miliarde de euro. La fel, compania a scăzut cu peste 35% în ziua invaziei.

    Lukoil, a treia firmă rusă în funcţie de capitalizare, evaluată la 48,3 miliarde de euro, este pe plus cu 50% în acelaşi interval, la 4.650 de ruble pe unitate. Grupul are activitate şi în România. În continuare, compania de gaze Novatek a crescut cu 34%, după o depreciere de 26% în ziua începerii războiului.

    Gazprom, cu activitate în aceeaşi industrie, este una dintre cele două companii aflate în teritoriu negativ în perioada sus menţionată, cu un declin de 25%.

    Norlisk Nickel – cel mai mare producător global de paladiu şi nichel rafinat –  înregistrează o scădere de 20%, la o capitalizare de 22,1 miliarde de euro. Din cele 10 companii listate de ZF, Norlisk a înregistrat cea mai mică scădere pe 24 februarie 2022, de „doar” 14%.

    Declinurile se opresc însă aici. Tatneft, altă companie petrolieră, a oferit investitorilor un randament de 122% de la începerea războiului încoace, dublându-şi astfel capitalizarea la 15 miliarde de euro, după o scădere iniţială de 30% în prima zi de conflict armat.

    Polyus, grup specializat în exploatarea aurului, înregistrează o creştere de 10%, la o evaluare de 14,6 miliarde de euro, în vreme ce producătorii de oţel Severstal şi Novolipetsk Steel s-au apreciat cu 26%, respectiv 6%.

    De notat că doar trei companii din clasament au depăşit dinamica indicelui MOEX în acest interval: Sberbank, Rosneft şi Tatneft, toate cu dinamici de peste 100%. În rest, celelalte şapte societăţi au mers sub media pieţei, singura care s-a apropiat de evoluţia indicelui de referinţă fiind Lukoil, cu o creştere de 50%.

    MOEX înregistrează însă o dinamică mult superioară celei la nivel european, reflectată de Stoxx 600, în urcare cu 12,5% în ultimii doi ani. La Varşovia, WIG20 are plus 34,3%, iar BET afişează o creştere de 25,5% la Bucureşti. În Statele Unite, S&P 500 –  indice reprezentativ pentru Wall Street, care a crescut în ziua invaziei – s-a apreciat cu 16%, în timp ce FTSE 100 din Regatul Unit s-a apreciat cu 6,4%.

    Fondul Monetar Internaţional se aşteaptă ca economia Rusiei să se majoreze mai repede anul acesta decât prognozase anterior, în vreme ce cheltuielile militare ale preşedintelui Vladimir Putin se vor reflecta într-o creştere mai amplă, conform Financial Times.

    Astfel, produsul intern brut rus este aşteptat să urce cu 2,6% în 2024, faţă de 1,1% cât estima FMI în octombrie anul trecut şi uşor sub creşterea de 3% estimată pentru 2023. Actualizarea cu 1,5 puncte procentuale este cea mai mare din rândul ţărilor prezente în raportul World Economic Outlook realizat de FMI.

    Noile date ridică semne de întrebare cu privire la eficienţa multiplelor runde de sancţiuni vestice menite să diminueze veniturile Kremlinului şi să îngreuneze finanţarea războiului din Ucraina, scrie FT.

    Previziunile FMI oferă o perspectivă mai optimistă a  economiei ruseşti decât cea înaintată de Kremlin. Banca centrală a Rusiei a prognozat în noiembrie anul trecut o creştere de doar 0,5-1,5% în 2024, în scădere de la 2,2-2,7% în 2023. Ministerul economiei, mai optimist, a declarat că, în 2023, creşterea ar putea ajunge la 3,5%, dar se aşteaptă la un ritm mai slab în acest an, de 2,3%.

    FMI prognozează o creştere de puţin peste 3% pentru economia globală în 2024 şi circa 1% pentru zona euro.

     

  • Decăderea unui gigant: Compania care odată încălzea Europa se luptă acum pentru supravieţuire pe vechiul continent, având pierderi de zeci de miliarde de dolari

    Gazprom, asul din mâneca lui Vladimir Putin, pentru mopolul energetic a raportat vânzări record de gaze în China la final de 2023. Dar laudele preşedintelui rus, trâmbiţate cu mândrie de presa de stat, n-au făcut decât să ascundă criza cu care se confruntă gigantul energetic, care trebuie acum să se confrunte cu pierderea Europei, cea mai mare piaţă a Gazprom, după invazia rusă în Ucraina, scrie Financial Times.

    Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe din Rusia, controlată de stat, au prezis chiar că rezultatele companiei pentru întregul an 2023 vor arăta că aceasta a încetat să mai fie profitabilă şi că pierderile nete ar putea ajunge la 10 miliarde de dolari până în 2025.

    „Gazprom înţelege că nu va mai avea niciodată o poziţie la fel de bună în Europa şi trebui să accepte pur şi simplu acest fapt. Singura cale de urmată acum este să caute surse de venit relativ mai mici şi să le dezvolte treptat, adunând firimituri” a declarat Marcel Salikhov, directorul Institutului pentru Energie şi Finanţe.

    Într-un interviu acordat duminică postului de televiziune de stat Rossiya 1, Putin a recunoscut că Rusia a încasat sume serioase mai ales din exportul de energie, dar a negat că ruperea de Europa ar fi cauzat probleme Gazprom.

    „Poate că a fost mai profitbail înainte, dar, pe de altă parte, cu cât depindem mai puţin de energie, cu atât mai bine, pentru că partea non-energatică a companiei noastre este în creştere”, a declarat Vladimir Putin.

    Deşi Moscova a decis la începutul războiului să reducă livrările de gaze către Europa, o măsură care iniţial a crescut preţurile suficient de mult pentru a compensa scăderea exporturilor, efectul a fost de scurtă durată.

    Câştigurile dinainte de taxe au atins un nivel record de 49,7 miliarde de dolari în prima jumătate a lui 2022, dar au scăzut cu 40% un an mai tîrziu, în timp ce profiturile s-au prăbuşit puternic.

    UE s-a dovedit a fi mai pricepută în a se aproviziona cu gaze alternative decât credeau mulţi că este posibil – cota Rusiei din importurile de gaze ale blocului a scăzut de la peste 40% în 2021 la 8% anul trecut, potrivit datelor UE – în timp ce preţurile s-au prăbuşit de la vârfurile înregistrate în primele zile ale războiului. UE îşi propune să elimine toate importurile de combustibili fosili din Rusia până în 2027.

    Duminică, Putin a declarat că Rusia a făcut faţă cu bine după ce Europa a încetat să-i mai cumpere gazul, explorând rute alternative şi concentrându-se pe propriile eforturi de aprovizionare. Dar, în realitate, acestea nu reprezintă un înlocuitor pentru nevoile UE.

    Ţinând cont că gigantul energetic a pierdut Europa, Gazprom a încercat să găsească noi cumpărători, dar acordurile sale din Asia Centrală şi creşterile minore de aprovizionare către China şi Turcia vor compensa doar între 5% şi 10% din piaţa europeană pierdută, potrivit lui Salikhov.

    Realizarea oricărei schimbări substanţiale în acest scenariu va necesita investiţii enorme în conducte şi alte infrastructuri pentru a deservi noi pieţe, precum şi implicarea partenerilor externi care nu se grăbesc să se implice în acest pariu.


     

     

  • Decăderea unui gigant: Compania care odată încălzea Europa, se luptă acum pentru supravieţuire pe vechiul continent, după ce războiul din Ucraina a blocat vânzările. Chiar şi economiştii lui Putin spun că compania nu mai este profitabilă, iar pierderile vor fi de ordinul zecilor de miliarde de dolari în următorii doi ani

    Gazprom, asul din mâneca lui Vladimir Putin, pentru mopolul energetic a raportat vânzări record de gaze în China la final de 2023. Dar laudele preşedintelui rus, trâmbiţate cu mândrie de presa de stat, n-au făcut decât să ascundă criza cu care se confruntă gigantul energetic, care trebuie acum să se confrunte cu pierderea Europei, cea mai mare piaţă a Gazprom, după invazia rusă în Ucraina, scrie Financial Times.

    Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe din Rusia, controlată de stat, au prezis chiar că rezultatele companiei pentru întregul an 2023 vor arăta că aceasta a încetat să mai fie profitabilă şi că pierderile nete ar putea ajunge la 10 miliarde de dolari până în 2025.

    „Gazprom înţelege că nu va mai avea niciodată o poziţie la fel de bună în Europa şi trebui să accepte pur şi simplu acest fapt. Singura cale de urmată acum este să caute surse de venit relativ mai mici şi să le dezvolte treptat, adunând firimituri” a declarat Marcel Salikhov, directorul Institutului pentru Energie şi Finanţe.

    Într-un interviu acordat duminică postului de televiziune de stat Rossiya 1, Putin a recunoscut că Rusia a încasat sume serioase mai ales din exportul de energie, dar a negat că ruperea de Europa ar fi cauzat probleme Gazprom.

    „Poate că a fost mai profitbail înainte, dar, pe de altă parte, cu cât depindem mai puţin de energie, cu atât mai bine, pentru că partea non-energatică a companiei noastre este în creştere”, a declarat Vladimir Putin.

    Deşi Moscova a decis la începutul războiului să reducă livrările de gaze către Europa, o măsură care iniţial a crescut preţurile suficient de mult pentru a compensa scăderea exporturilor, efectul a fost de scurtă durată.

    Câştigurile dinainte de taxe au atins un nivel record de 49,7 miliarde de dolari în prima jumătate a lui 2022, dar au scăzut cu 40% un an mai tîrziu, în timp ce profiturile s-au prăbuşit puternic.

    UE s-a dovedit a fi mai pricepută în a se aproviziona cu gaze alternative decât credeau mulţi că este posibil – cota Rusiei din importurile de gaze ale blocului a scăzut de la peste 40% în 2021 la 8% anul trecut, potrivit datelor UE – în timp ce preţurile s-au prăbuşit de la vârfurile înregistrate în primele zile ale războiului. UE îşi propune să elimine toate importurile de combustibili fosili din Rusia până în 2027.

    Duminică, Putin a declarat că Rusia a făcut faţă cu bine după ce Europa a încetat să-i mai cumpere gazul, explorând rute alternative şi concentrându-se pe propriile eforturi de aprovizionare. Dar, în realitate, acestea nu reprezintă un înlocuitor pentru nevoile UE.

    Ţinând cont că gigantul energetic a pierdut Europa, Gazprom a încercat să găsească noi cumpărători, dar acordurile sale din Asia Centrală şi creşterile minore de aprovizionare către China şi Turcia vor compensa doar între 5% şi 10% din piaţa europeană pierdută, potrivit lui Salikhov.

    Realizarea oricărei schimbări substanţiale în acest scenariu va necesita investiţii enorme în conducte şi alte infrastructuri pentru a deservi noi pieţe, precum şi implicarea partenerilor externi care nu se grăbesc să se implice în acest pariu.


     

     

  • Dezvăluire a ziarului american WSJ: Elon Musk a înarmat Rusia cu mii de sisteme Starlink

    Cel mai înalt ofiţer de informaţii militare din Ucraina a declarat că forţele ruseşti desfăşurate pe teritoriul ţării sale folosesc mii de terminale Starlink, reţeaua fiind activă în părţile ocupate ale Ucrainei de „foarte mult timp”, a raportat WSJ. 

    Comentariile generalului-locotenent Kyrylo Budanov sugerează că Rusia începe să achiziţioneze terminale Starlink, fabricate de SpaceX, compania lui Elon Musk, la o scară care ar putea reduce un avantaj major pe care Ucraina îl posedă pe câmpul de luptă. Guvernul ucrainean a declarat anul trecut că aproximativ 42.000 de terminale sunt folosite de armată, spitale, întreprinderi şi organizaţii de ajutorare.

    Serviciile Starlink sunt considerate atât de importante pentru operaţiunile ucrainene încât Pentagonul a încheiat anul trecut un acord cu SpaceX pentru a ajuta la finanţarea accesului forţelor Kievului. Până în prezent, forţele ruseşti nu au fost în posesia unui sistem de comunicaţii la fel de sigur.

    Firmele private ruseşti cumpără terminalele de la intermediari care motivează achiziţiile în scop personal, livrând apoi echipamentele în Rusia prin ţările vecine, inclusiv fostele republici sovietice, a declarat Budanov.

    Mai mulţi comercianţi din Moscova şi din afara capitalei ruse promit să instaleze sistemele în întreaga ţară, inclusiv în teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina, fapt care este probat de rezultatele ilustrate pe motorul de căutare rusesc Yandex.ru. 

    Un site web, strlnk.ru, promitea „performanţe testate” în zonele ocupate din Crimeea, Luhansk, Doneţk şi Kherson, cu taxe lunare începând de la 100 de dolari pe lună. Site-ul web a furnizat datele de contact ale unui dealer, inclusiv un număr de telefon mobil rusesc şi un e-mail Yandex. Un reprezentant al firmei a refuzat să ofere vreo declaraţie jurnaliştilor WSJ.

    Un alt site care foloseşte numele unei companii germane de electrocasnice vinde terminale Starlink pentru aproape 300.000 de ruble, adică puţin peste 3.000 de dolari.

    Ca şi alte sisteme de comunicaţii spaţiale, Starlink se bazează pe conexiuni prin satelit, pe o infrastructură numită „staţii la sol” şi pe terminale pentru a permite oamenilor să se conecteze la serviciile companiei de internet de mare viteză. Clienţii folosesc o reţea de antene plate care necesită o vedere liberă spre cer pentru a putea realiza conexiunea prin satelit.

  • Veste şoc pentru Kremlin! “Bestia” Rusiei a fost distrusă

    O navă de război a ruşilor a fost distrusă în Marea Neagră, în apropiere de Crimeea, au anunţat reprezentanţii armatei ucrainene. Atacul a avut loc miercuri. Ucrainenii au folosit drone, potrivit Sky News.

    Nava Caesar Kunikov a fost atacată miercuri de drone navale lansate de ucraineni.

    Serviciul de Informaţii Militare din Ucraina (GUR) a anunţat că unitatea sa de operaţiuni speciale „Grupul 13” a scufundat vaporul ruşilor.

    „La momentul atacului, nava se afla în apele teritoriale ale Ucrainei, lângă Alupka. Peştelui de la Marea Neagră îi place cu siguranţă salata Caesar”, a confirmat Ministerul ucrainean al Apărării pe X.

    Ucrainenii au prezentat imagini despre care susţin că arată momentul impactului. Ruşii nu au comentat informaţiile.

    Ucraina nu are o flotă puternică, dar a reuşit să reziste ruşilor folosind drone înarmate şi rachete Neptune.

  • Cum a adus muribunda şi hulita industrie de apărare Cehia pe prima scenă a geopoliticii şi a devenit o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi, dar finanţată de guvernele occidentale?

    Cum a adus muribunda şi hulita industrie de apărare Cehia pe prima scenă a geopoliticii şi a devenit o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi, dar finanţată de guvernele occidentale?

    Producătorii cehi de arme şi-au văzut reputaţia transformată radical, de la a fi o pată pe imaginea unei ţări care finanţează democraţia pe alte meleaguri la principalul instrument prin care guvernul de la Praga ajută Ucraina. Viitorul industriei de armament a Cehiei, cândva de importanţă strategică, a fost pus în pericol după căderea comunismului de pierderea pieţelor şi de privatizările din anii 1990.

    Reînvierea sa în anii 2010, datorată exporturilor bănoase, dar controversate, de arme învechite din epoca sovietică către regimuri autoritare şi zone de război din întreaga lume a afectat reputaţia internaţională a ţării şi a pus adesea producătorii şi furnizorii de arme în dezacord cu guvernul. Cu toate acestea, agresiunile ruseşti faţă de Ucraina au schimbat complet peisajul şi au oferit acestor producători o mare oportunitate de a-şi exporta produsele într-o zonă de conflict de importanţă geopolitică pentru Cehia şi tot Occidentul. În consecinţă, pârghia politică a furnizorilor de arme a crescut pe măsură ce aceştia s-au transformat în partenerul vital al guvernului în a susţine Ucraina.

    Totuşi, pentru o industrie care părea că îi pasă prea puţin de drepturile omului şi de standardele etice în trecut, guvernul de la Praga ar trebui să rămână precaut cu privire la relaxarea reglementărilor privind producţia de arme în creştere rapidă şi centrată pe tehnologie învechită. Cehia are o tradiţie lungă în fabricarea armelor grele care datează din perioada industrializării din Imperiul Austro-Ungar. Dezvoltarea a continuat în perioada interbelică. Capacităţile de producţie actuale au fost în mare măsură moştenite din vremea Războiului Rece, când Cehoslovacia a servit ca important furnizor de arme pentru întregul bloc de est comunist.

    Până în anii 1990, fabricile cehoslovace produceau cantităţi uriaşe de material militar, în principal sub licenţe sovietice, inclusiv avioane, tancuri şi artilerie grea. Sectorul a angajat peste 90.000 de muncitori în zeci de fabrici împrăştiate în toată ţara. Uzinele au furnizat arme nu numai armatei cehoslovace subordonate comandamentului sovietic, ci şi aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia şi pentru exportul către guvernele nealiniate politic din lumea în curs de dezvoltare.

    Până în anii 1990, fabricile cehoslovace produceau cantităţi uriaşe de material militar, în principal sub licenţe sovietice, inclusiv avioane, tancuri şi artilerie grea. Sectorul a angajat peste 90.000 de muncitori în zeci de fabrici împrăştiate în toată ţara. Uzinele au furnizat arme nu numai armatei cehoslovace subordonate comandamentului sovietic, ci şi aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia şi pentru exportul către guvernele nealiniate politic din lumea în curs de dezvoltare. Spre exemplu, între 1945 şi 1992, fabricile cehoslovace au produs peste 50.000 de tancuri şi vehicule blindate. Din acest număr, armata cehoslovacă a primit aproximativ o treime, în timp ce cea mai mare parte a fost exportată cu succes în alte state din blocul de est, din Africa şi Orientul Mijlociu.

    Prăbuşirea regimului comunist în 1989 şi divizarea ulterioară a Cehoslovaciei au provocat un şoc politic şi economic pentru industria de armament a Cehiei, care ulterior şi-a pierdut importanţa strategică şi majoritatea pieţelor sale.

    În cadrul noului sistem democratic, armata cehă a fost reformată, profesionalizată şi restructurată substanţial. În drum spre aderarea la structurile NATO, forţele armate au luat decizia strategică de a înlocui treptat armele învechite din epoca sovietică cu cantităţi mult mai mici de sisteme occidentale moderne.

    Dacă nou înfiinţata armată cehă încă mai poseda aproape 1.000 de tancuri sovietice vechi în 1993, în epoca modernă au rămas doar 30 de piese îmbunătăţite care au fost recent expediate în Ucraina în schimbul unor tancuri germane noi. Deoarece bugetul de apărare a fost redus semnificativ şi producătorii autohtoni nu au putut furniza forţelor armate arme conform standardelor NATO, interesul statului pentru industria de apărare a început să se clatine. Evoluţii similare au avut loc în alte ţări foste comuniste, ceea ce înseamnă că producătorii de arme cehi au început să-şi piardă pieţele externe apropiate.

    Din cauza schimbărilor geopolitice globale de după sfârşitul Războiului Rece şi a superiorităţii tehnologice a armelor occidentale, industria de armament a ţării, orientată pe tehnologii sovietice învechite, a pierdut şi multe oportunităţi de export către lumea în curs de dezvoltare. Ca urmare a pierderii pieţelor, volumul producţiei de arme până la mijlocul anilor 1990 a scăzut la doar o zecime din cel de la sfârşitul anilor 1980.

    Cu sectorul în pragul falimentului, monopolul de stat a fost ridicat şi multe dintre capacităţile de producţie au fost privatizate, uneori în circumstanţe dubioase. Cu toate acestea, în loc de dezvoltarea şi producerea de arme cu tehnologie nouă, multe dintre noile companii private fie s-au convertit la producţia civilă, fie s-au reorientat către modernizarea sistemelor de arme din epoca sovietică fabricate anterior în ţară. Statul a jucat un rol important în creşterea acestor afaceri dubioase. În timp ce armele au fost vândute în principal în zonele de război de către companii private, toate exporturile trebuiau să fie aprobate oficial de organisme guvernamentale.

    Dacă nou înfiinţată armată cehă încă mai poseda aproape 1.000 de tancuri sovietice vechi în 1993, în epoca modernă au rămas doar 30 de piese îmbunătăţite care au fost recent expediate în Ucraina în schimbul unor tancuri germane noi.

    În cadrul sistemului ceh de licenţiere, fiecare export de tehnologie militară trebuie să fie autorizat de către ministerul industriei şi comerţului, ministerul afacerilor externe furnizând o evaluare a conformităţii cu interesele de politică externă şi obligaţiile internaţionale ale ţării. Deşi ministerele au fost în general de acord cu exporturile de arme către ţările implicate în conflicte armate, ele au blocat ocazional unele dintre cele mai problematice acorduri pe baza preocupărilor legate de proliferarea în continuare a materialelor de război către utilizatori finali necunoscuţi. Astfel de restricţii i-au iritat pe producătorii de arme, care au criticat deschis guvernul pentru ceea ce ei au perceput a fi o abordare prea restrictivă care ar fi dezavantajat industria cehă a armelor pe pieţele internaţionale. Între timp, unii dintre oamenii cheie din sectorul armamentului s-au implicat în politici la nivel înalt, ridicând întrebări cu privire la posibile conflicte de interese. În timp ce preşedintele Asociaţiei Industriei de Apărare şi lobbyist-şef pentru producătorii de arme Jiri Hynek a candidat fără succes la alegerile prezidenţiale din 2018, Jaroslav Strnad, proprietarul celui mai mare producător de arme, CSG, a sponsorizat cariera politică a fostului preşedinte Milos Zeman, cunoscut pentru discursurile sale proruse. Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a schimbat complet dinamica industriei armelor şi relaţiile acesteia cu guvernele, nu numai în Cehia, ci şi în întreaga Europă. Sectorul etichetat până acum de către politic drept „nesustenabil” a devenit brusc un partener vital pentru guvernele care aveau nevoie să-şi consolideze urgent propriile capacităţi de apărare şi, în acelaşi timp, să furnizeze Ucrainei arme.

     

     

    Încă de la începutul războiului, guvernul ceh a fost unul dintre cei mai puternici susţinători europeni ai armatei ucrainene. Cehia a fost prima ţară care a furnizat arme grele Ucrainei în aprilie 2022, iar livrările au continuat de atunci.

    Industria de armament a ţării s-a dovedit a fi un atu cheie în sprijinul militar ceh pentru Ucraina. Aşa cum a dezvăluit prim-ministrul Petr Fiala, după luni de ambiguitate declarată, material militar în valoare de 1,8 miliarde de euro, inclusiv sute de arme grele de fabricaţie sovietică, a fost livrat din Cehia în Ucraina doar în primul an de război.

    Guvernul a mai recunoscut că doar aproximativ un sfert din acest volum a fost furnizat de stat, în principal din surplusul şi stocurile învechite ale armatei. Armata cehă a fost compensată pentru aceste transporturi de arme către Ucraina prin ajutor militar dar şi financiar generos din partea partenerilor săi din NATO şi UE. Majoritatea armelor au fost furnizate Ucrainei de producători privaţi şi finanţate de donatori occidentali. Guvernul a intermediat, de asemenea, un acord între producătorii privaţi de arme cehi şi întreprinderea ucraineană de arme de stat Ukroboronprom privind programe comune de producţie şi modernizare în fabricile cehe. Pe lângă motivaţia geopolitică evidentă, ministrul adjunct al apărării a justificat acest pas prin profitul economic adus producătorilor de arme cehi. Datele despre originea armelor şi a fondurilor arată în mod clar că ceea ce a fost prezentat politic în termeni simplificaţi ca sprijin militar ceh pentru Ucraina este, de fapt, în mare parte o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi cehi finanţată de guvernele occidentale. Poziţia economică şi politică a fabricanţilor de armament a fost stimulată în mod semnificativ de invazia rusească, deoarece capacităţile lor sunt în prezent indispensabile Cehiei şi altor state occidentale pentru ajutarea Ucrainei. Chiar şi aşa, nu este clar cum se va dezvolta dinamica relaţiilor dintre guvern şi industria armelor odată ce ostilităţile din Ucraina se vor încheia. Mulţumită războiului, producătorii de arme au capacităţi de producţie crescute substanţial şi o poziţie puternică din punct de vedere politic, ceea ce le va oferi pârghie pentru a reduce reglementarea din industria de profil. Conştienţi de forţa lor de negociere consolidată, fabricanţii de arme cehi au început deja să militeze pentru ridicarea restricţiilor existente asupra băncilor comerciale care acordă împrumuturi sectorului de apărare.

    Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a schimbat complet dinamica industriei armelor şi relaţiile acesteia cu guvernele, nu numai în Cehia, ci şi în întreaga Europă. Sectorul etichetat până acum de către politic drept „nesustenabil” a devenit brusc un partener vital pentru guvernele care aveau nevoie să-şi consolideze urgent propriile capacităţi de apărare şi, în acelaşi timp, să furnizeze Ucrainei arme.

    Cu toate acestea, în contextul specific sectorului armamentului ceh – orientat pe tehnologii sovietice – cererea politică şi militară pentru furnizarea şi repararea armelor învechite ar trebui să scadă în timp. Companiile cehe va trebui din nou să caute noi pieţe pentru produsele şi serviciile lor.

    Afacerile controversate din anii 2010 arată clar că dealerii de arme din Cehia sunt flexibili în căutarea cumpărătorilor odată ce pierd cererea locală. Exporturile profitabile către regimuri autoritare şi zone de conflict au arătat, de asemenea, că nu le pasă prea mult de drepturile omului şi de standardele etice atunci când fac aceste tranzacţii. Deşi sprijinul politic pentru sectorul armamentului ceh este pe deplin rezonabil în circumstanţele geopolitice actuale, o dereglementare mai mare şi creşterea nelimitată a capacităţilor de producţie ar putea crea o viitoare capcană pentru guvern. În loc să se acorde furnizorilor de arme un cec în alb, ar trebui să aibă loc o dezbatere privind sustenabilitatea politică şi economică pe termen lung a sectorului înainte de a fi prea târziu.   

  • Elon Musk: „Nu există nicio şansă ca Putin să piardă războiul din Ucraina”

    În timpul unei întâlniri organizate pe platforma X, în compania unor senatori republicani, Elon Musk şi-a exprimat neîncrederea privind o victorie a Ucrainei împotriva Rusiei. Putin l-a lăudat pe Musk în interviul cu Tucker Carlson.
    Musk a ajutat Ucraina cu sateliţi Starlink încă de la începutul războiului.

    Poziţia lui Musk privind războiul din Ucraina a fost mereu incertă. Deşi miliardarul a livrat Kievului mii de terminale Starlink, ajutând astfel trupele ucrainene să aibă acces la internet, a propus şi ca Ucraina să cedeze teritorii Rusiei pentru a ajunge la pace, scrie Le Figaro.

    Luni, 12 februarie, în timpul unei întâlniri organizate pe X, Musk a afirmat că „nu există nicio şansă” ca Putin să piardă războiul.

    Discuţii cu republicanii
    CEO-ul Tesla şi SpaceX a făcut afirmaţiile în cadrul unei discuţii cu senatorul republican din Wisconsin, Ron Johnson, care a spus că „cei care cred că Ucraina va ieşi victorioasă din conflict trăiesc într-o lume fantastică”. Şi alţi republicani au luat parte la conversaţie, inclusiv senatorul din Ohio, JD Vance şi din Utah, senatorul Mike Lee, care s-au opus o vreme îndelungată ajutorului suplimentar pentru Ucraina.

    Cititi mai multe pe www.halephnews.ro

  • Cât câştigă un mercenar care vine să lupte în Rusia

    Rusia a înrolat aproximativ 15.000 de cetăţeni nepalezi pentru operaţiunile sale militare din Ucraina, atrăgându-i cu promisiunea unor salarii mari şi a obţinerii rapide a cetăţeniei ruse, a relatat CNN la 11 februarie.
     
    Rusia urmăreşte să îşi consolideze forţele armate oferindu-le mercenarilor străini o plată lunară de 2.000 de dolari şi o „scurtătură” pentru obţinerea paşapoartelor ruseşti.
     
    Deşi guvernul nepalez a recunoscut că cel puţin 200 dintre cetăţenii săi luptă în conflictul din Ucraina alături de forţele ruseşti, criticii susţin că acest număr este mult subestimat.
     
    Între 14.000 şi 15.000 de nepalezi sunt implicaţi în războiul împotriva Ucrainei, potrivit lui Bimala Rai Paudyal, un deputat nepalez de opoziţie care a ocupat în trecut funcţia de ministru de externe. Aceste cifre provin din rândurile persoanelor care s-au întors de pe câmpul de luptă, a declarat Bimala Rai Paudyal. Ucraina deţine cel puţin patru combatanţi nepalezi ca prizonieri de război, a adăugat el.
     
    În urma morţii mai multor nepalezi în conflict, Nepalul a oprit eliberarea de permise de muncă pentru Rusia şi Ucraina în ianuarie 2024.
     
    La 25 ianuarie, Narayan Prakash Saud, ministrul nepalez al afacerilor externe, a cerut Rusiei să ofere despăgubiri pentru familiile a cel puţin 14 cetăţeni nepalezi care şi-au pierdut viaţa în conflictul ucrainean.
     
    Ca răspuns, Ministerul de Externe al Nepalului a solicitat de urgenţă Rusiei să înceteze recrutarea de cetăţeni nepalezi şi a cerut repatrierea rămăşiţelor celor şase soldaţi nepalezi care au pierit în Ucraina, alături de despăgubiri pentru familiile acestora, începând cu decembrie 2023.

  • AI a folosit arme nucleare „pentru a avea pace în lume“ în simulări de război

    Un nou studiu a găsit cât de repede ar pleda inteligenţa artificială pentru război în locul folosirii unor rezoluţii paşnice, potrivit Gizmodo. În simulări, AI chiar a lansat un război nuclear cu aproape zero avertizări, oferind explicaţii ciudate cu privire la motive. Armatele din întreaga lume îmbrăţişează treptat AI, iar acest lucru ar putea însemna că războaiele vor escalada mai rapid, potrivit studiului.