BusinessMagazin

Tag: inchisoare

  • Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

    Penas Ciudad Barrios este o închisoare în care sunt închişi doar membrii ai Mara Salvatrucha, bandă de criminali foarte cunoscută în El Salvador. Închisoarea a fost creată pentru a ţine închişi 800 de oameni, dar acum are 2,500 de deţinuţi care şi-au creat propria societate, dotată cu o brutărie şi un spital, relatează Daily Mail.

    VEZI CUM ARATA DETINUTI SI INCHISOAREA – FOTO

    Membrii Mara Salvatrucha sunt atât de înfricoşători încât au fost lăsaţi de capul lor să conducă închisoarea. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti pentru a-i impiedica să scape. Corpurile deţinuţilor sunt împânzite de tatuaje care spun povestea crimelor săvârşite şi în onoarea cui le-au făcut. Aceştia sunt ucigaşi, traficanţi de arme şi de droguri şi foarte violenţi.

    Violenţele din El Salvador sunt în creştere, doar în august au avut loc 911 crime, dintre care 52 pe 23 august. Iar din ianuare până în augustu s-au înregistrat 4,246 de cazuri de omucidere, o creştere de 67% faţă de 2014.

  • Un deputat PSD propune majorarea pedepselor cu ÎNCHISOAREA pentru falsificarea sau contrafacerea produselor, a medicamentelor şi mărcilor

    Iancu propune o majorare substanţială a pedepsei cu închisoare – de la 1 la 8 ani, faţă de 3 luni până la 3 ani în prezent – pentru prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, sau pentru expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi, cunoscând că sunt falsificate sau alterate ori interzise consumului.

    O altă majorare substanţială de pedeapsă – de la 2 la 8 ani, faţă de 6 luni la 3 ani în prezent – este propusă pentru punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane.

    Deputatul PSD propune majorarea pedepsei cu închisoarea de la un 1 an si 6 luni la 7 ani – faţă de 1 la 5 ani, în prezent, pentru infectarea surselor sau reţelelor de apă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea „nazistului cel bun”, singurul prieten al lui Hitler. Cum a reuşit să scape de spânzurătoare şi să strângă o avere

    Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.

    Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale  şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără  deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.

    S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.

    După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa,  ca „The good nazist”  (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.

     

  • Povestea „nazistului cel bun”, singurul prieten al lui Hitler. Cum a reuşit să scape de spânzurătoare şi să strângă o avere

    Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.

    Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale  şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără  deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.

    S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.

    După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa,  ca „The good nazist”  (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.

     

  • Ţara unde dacă postezi pe Facebook ajungi la puşcărie. Doi bărbaţi au primit 28 şi 30 de ani de puşcărie

    Regele Thailandei, Bhumibol Adulyadej în vârstă de 87 de ani, este protejat de legea lèse-majesté, şi oricine insultă casa regală poate primi până la 15 ani pentru fiecare cap de acuzare, potrivit The Guardian.

    După vechea lege lèse-majesté (o normă care susţine că e ilegal să insulţi demnitatea monarhiei, regele, regina sau urmaşul la tron), guvernul thailandez te poate trimite în închisoare dacă dai share la ceva care ofensează familia regală.

    După lovitura de stat ce a avut loc în 2014, numărul arestărilor pe baza crimei de lezmajestate a urcat foarte mult, după cum se poate vedea în grafic. De fapt, peste 50 de oameni au stat la închisoare în iunie 2016 pentru lezmajestate, printre care studenţi care au fost acuzaţi că au defăimat roialitatea într-o piesă de teatru, oameni care au scris de rău pe pereţii toaletelor sau că ar fi vorbit de rău de monarhie, potrivit The Economist

    Anul trecut doi thailandezi au fost condamnaţi pentru că au publicat mesaje anti-monarhie pe Facebook. Cei doi au primit 28 şi 30 de ani de puşcărie. Cel care a primit 30 de ani de puşcărie, Pongsak Sriboonpeng, este acuzat că a ofensat monarhia în şase postări pe Facebook. Aşadar a primit 60 de ani de puşcărie, dar termenul a fost redus la jumătate după ce s-a declarat vinovat. În plus, acesta nu are drept la apel deoarece Thailanda încă se află sub legea marţială.

    Un alt cetăţean cu o istorie de instabilitate mentală a fost condamnat la cinci ani de puşcărie pentr că a tăiat un tablou în care erau portretizaţi regele şi regina.Un alt exemplu absurd este Patnaree Chankij, o femeie de 40 de ani din Thailanda, care a fost a fost acuzată că a ofensat monarhia folosind un singur cuvând pe Facebook. Chankij a răspuns unui mesaj critic adresat monarhiei cu “ja” care înseamnă “mda” sau “înţeleg” în thailandeză, scrie BBC.

    Orice cetăţean poate fi acuzat de crimă de lezmajestate şi autorităţie acţionează, speriaţi că dacă vor arăta clemenţă acuzaţilor şi ei la rândul lor ar putea fi acuzaţi. Chiar şi criticare legii este considerată o ofensă ce ar putea fi taxată.

    Criticii legii spun că aceasta este folosită ca o armă de către generalii care deţin puterea împotriva adversarilor politici ai regalităţii. 

     


     

  • Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI

    “Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

    Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

    În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Imaginea reală a unui SUBIECT TABU în România.

    Robotic, bărbatul aşezat pe marginea băncuţei acoperite cu o pătură întinsă ca la inspecţie gesticulează şi cu privirea caută un punct de sprijin. „Visezi, noaptea visezi?” „Fetiţa mea mă striga şi eu nu puteam să-i răspund”. Florin parcă paralizează, plânge. E om. Neom îl vezi dacă te uiti de dincolo de gratiile camerei de la parter, în care paturile sunt înghesuite. Doar câteva flori în cutii de margarină respiră a libertate.
     
    Florin se-apucă şi reface puzzle-ul unei vieţi în care un om moare la trei zile, în care nu boala sau hazardul îl face să-şi pună ştreangul de gât. Realitate pentru el şi alţi 27.000, subiect tabu pentru ceilalţi 20.000.000 care-i vor să ştie acolo, atât. Din când în când, ca să-şi acopere vreo nefăcută, politicienii mai vorbesc de ei. Şi-i uită când se sparge bula. Rămân doar ei, oamenii neoameni ca-n jocurile foamei, unde norocul te mai scapă. „Aşa ne numesc: pachete”.
     
    Agenţia de presă MEDIAFAX lansează campania DIZGRAŢIAŢII, prin care îşi propune să prezinte o imagine nefardată a sistemului penitenciar din România. #dizgraţiaţii este un proiect a cărui documentare a început în urmă cu câteva luni de zile şi aduce în dezbatere realitatea din detenţie aşa cum o văd cei încarceraţi, precum şi cu care aceştia intră în contact zi de zi, gardieni, psihologi, preoţi şi care încearcă să răspundă la întrebarea dacă mai există vreo şansă pentru cei care au greşit şi şi-au plătit datoria faţă de societate.
     

  • Imaginea reală a unui SUBIECT TABU în România.

    Robotic, bărbatul aşezat pe marginea băncuţei acoperite cu o pătură întinsă ca la inspecţie gesticulează şi cu privirea caută un punct de sprijin. „Visezi, noaptea visezi?” „Fetiţa mea mă striga şi eu nu puteam să-i răspund”. Florin parcă paralizează, plânge. E om. Neom îl vezi dacă te uiti de dincolo de gratiile camerei de la parter, în care paturile sunt înghesuite. Doar câteva flori în cutii de margarină respiră a libertate.
     
    Florin se-apucă şi reface puzzle-ul unei vieţi în care un om moare la trei zile, în care nu boala sau hazardul îl face să-şi pună ştreangul de gât. Realitate pentru el şi alţi 27.000, subiect tabu pentru ceilalţi 20.000.000 care-i vor să ştie acolo, atât. Din când în când, ca să-şi acopere vreo nefăcută, politicienii mai vorbesc de ei. Şi-i uită când se sparge bula. Rămân doar ei, oamenii neoameni ca-n jocurile foamei, unde norocul te mai scapă. „Aşa ne numesc: pachete”.
     
    Agenţia de presă MEDIAFAX lansează campania DIZGRAŢIAŢII, prin care îşi propune să prezinte o imagine nefardată a sistemului penitenciar din România. #dizgraţiaţii este un proiect a cărui documentare a început în urmă cu câteva luni de zile şi aduce în dezbatere realitatea din detenţie aşa cum o văd cei încarceraţi, precum şi cu care aceştia intră în contact zi de zi, gardieni, psihologi, preoţi şi care încearcă să răspundă la întrebarea dacă mai există vreo şansă pentru cei care au greşit şi şi-au plătit datoria faţă de societate.
     

  • Fotografii uimitoare surprinse de prima femeie fotograf ucisă pe câmpul de luptă – GALERIE FOTO

    Dickey Chapelle a fost prima femeie trimisă ca fotograf pe câmpul de luptă; ea a imortalizat imagini din timpul celui de-al doilea război mondial, precum şi din timpul conflictului din Vietnam.
     
    În 1956, a fost capturată în Austria şi ţinută timp de 2 luni într-o închisoare din Ungaria; câteva luni mai târziu s-a întors la lucru, fotografiind rebeli din Algeria.
     
    “Poţi să faci orice îţi doreşti, dacă eşti dispus să renunţi la totul pentru asta”, a scris Chapelle în biografia sa.
     
    În cadrul ultimei sale călătorii în Vietnam, Chapelle a fost ucisă de explozia unei mine ascunse.
     
    sursa foto: Washington Post

  • Cum un bonus de 25 de milioane de dolari a dus la 12 ani de închisoare

    Urumov a realizat o schemă prin care sustrăgea milioane de dolari de la Otkritie Financial Corp. În această acţiune a fost implicată şi soţia sa Yulia Balk, care ulterior a fost achitată. Cuplul a folosit banii furaţi pentru a-şi alimenta stilul de viaţă extravagant. Cei doi au folosit 24 de milioane de dolari pentru a achiziţiona o casă aflată pe una dintre cele mai prestigioase străzi din Londra.

    Cu un an înainte de a începe să fure bani, Urumov a câştigat 2 milioane de dolari (plus bonusuri) în calitate de director executiv al Knight Capital Europe. Potrivit Bloomberg, dacă Urumov nu ar fi plecat de la Knight ar fi câştigat 10 milioane de dolari în următorul an.

    Totuşi banii câştigaţi rapid au fost o atracţie mai mare pentru el, iar în doar câteva luni la Otkrite a reuşit să obţină 40 de milioane de dolari. Procurorii au spus că Urumov a încercat să obţină de la Otkritie un bonus de instalare de 50 de milioane de dolari, dar a obţinut doar 25 de milioane, în schimbul mutării echipei sale de la Knight la firma rusească.

    Numai că el nu a împărţit banii cu echipa sa, ci 12 milioane de dolari i-a folosit pentru a da şpagă celor doi angajaţi al Otkirtie care l-au ajutat să obţină slujba, unul dintre ei fiind condamnat (a fost eliberat la scurt timp), iar altul este în Israel.

    La doar cinci săptămâni de la instalare, Urumov şi colegii lui au spus că tranzacţionau în acţiuni argentinene în dolari când de fapt le făceau în pesos. Fapt care a dus ca Otkiritie să plătească de patru ori mai mult decât ar fi trebuit, iar infractorii au sustras 100 de milioane de dolari. Bani au mers în conturi off-shore apoi cei implicaţi şi-au cheltuit banii pe maşini Ferrari, diamante galbene şi roz, proprietăţi de lux. Cei implicaţi au fost prinşi la patru ani distanţă, în 2015, iar între timp, banca rusească şi-a recuperat banii pierduţi.