Tag: fabrica

  • Bosch deschide a treia hală de producţie la fabrica din Cluj, o investiţie de 55 milioane euro

    Compania germană Bosch a inaugurat a treia hală de producţie în cadrul fabricii de componentă electronică auto din Cluj, investigaţie totală în nouă unitate de producţie fiind de aproximativ 55 de milioane de euro.

    Noua clădire are o suprafaţă totală construită de 34.500 de metri pătraţi.

    În fabrica din Cluj, lucrează în prezent peste 3.100 de angajaţi, dar compania vrea să crească numărul de angajaţi.

     „În doar opt ani de la deschiderea fabricilor am avut o creştere impresionantă. Astăzi, sărbătorim un nou moment important pentru evoluţia sa, facilitând producţia de componente electronice de înaltă calitate pentru viitorul mobilităţii ”, a declarat Hüseyin Özmeral, director general al fabricii Bosch din Cluj.

    La fabrica din Cluj, Bosch produce, din 2013, o serie de unităţi de control electronice pentru industria auto, cum ar fi unităţi pentru airbag, pentru sisteme de camere multiple, pentru asistenţă la condus şi unităţi de control electronice pentru eBike. Investiţia totală, de la deschiderea fabricilor în 2013, se ridică la peste 465 milioane de euro.

    „Investim constant în extinderea capacităţii noastre de producţie şi de logistică, în noi tehnologii şi echipamente de ultimă oră, concentrându-ne, în acelaşi timp, pe dezvoltarea angajaţilor noştri”, a declarat Monica Constantinescu, directorul comercial al fabricii Bosch din Cluj. „Deschiderea celei de-a treia hale de producţie ne va permite să continuăm crearea de noi oportunităţi de job-uri, atât pentru specialişti experimentaţi, cât şi pentru tinere talente, aflate la începutul carierei lor, consolidându-ne, astfel, poziţia de angajator de top în regiune”.

    Grupul Bosch este prezent în România de 27 de ani şi are aproximativ 8.160 de angajaţi în cinci entităţi.

    În 2020, Bosch a înregistrat vânzări de 448 milioane de euro pe piaţa din locală. Vânzările totale nete, incluzând vânzările companiilor neconsolidate şi livrările interne către companiile afiliate, au atins 1,4 miliarde de euro.

    Pe lângă centrul de cercetare – dezvoltare din Cluj şi unităţile sale de producţie pentru Soluţii de mobilitate din Cluj şi din Blaj, Bosch mai operează şi o unitate de producţie de tehnologie industrială, localizată de asemenea în Blaj, precum şi un centru de servicii de externalizare a proceselor de afaceri (BPO) în Timişoara.

    În Bucureşti, Bosch operează un birou de vânzări pentru produsele sectoarelor Soluţii de mobilitate, Bunuri de larg consum şi Tehnologie pentru construcţii şi energie. În plus, o filială a BSH Hausgeräte GmbH, activă pe piaţa electrocasnicelor, are sediul, de asemenea, în Capitală.

  • Miliardarul Sanjeev Gupta, proprietarul Sidex Galaţi, se află în discuţii cu firma americană de credit White Oak, într-un efort prin care intenţionează să îşi salveze operaţiunile din Europa

    Conglomeratul GFG Alliance, acţionarul principal al Liberty Galaţi (fostul combinat Sidex), se află în discuţii cu White Oak Global Advisor, manager alternativ de active şi firmă de credit din Statele Unite, pentru a-şi refinanţa astfel operaţiunile din Europa, într-o afacere care ar putea pune capăt mai multor luni de incertitudine pentru câteva mii de angajaţi ai firmei, transmite Financial Times.

    Grupul cu sediul în San Francisco s-a oferit deja să furnizeze o nouă serie de finanţări pentru fabrica de oţel GFG din Australia şi alte mine asociate companiei, însă discuţiile dintre cele două societăţi includ acum şi alte părţi ale imperiului deţinut de Sanjeev Gupta, conform unor persoane familiare cu situaţia, citate de publicaţia britanică.

    Pe lângă fostul combinat Sidex, activele europene ale GFG includ mai multe oţelării în Republica Cehă şi Regatul Unit. Un posibil acord între cele două companii ar însemna că White Oak ar asigura finanţarea operaţiunilor GFG din Marea Britanie, unde Departamentul dedicat luptei împotriva fraudelor complexe (SFO) a lansat primăvara aceasta o investigaţie asupra gigantului controlat de Gupta.

    Lunile trecute, compania americană s-a oferit să furnizeze un împrumut de 200 de milioane de lire pentru operaţiunile britanice ale GFG, însă discuţiile au luat sfârşit odată cu măsurile adoptate de SFO. GFG a negat orice fărădelege şi a declarat că va coopera cu autorităţile din UK.

    Investigaţia SFO şi prăbuşirea din martie a principalului finanţator Greensill Capital au generat o adevărată criză în cadrul GFG. Conglomeratul angajează circa 35.000 de oameni din Ţara Galilor până în Australia. Doar în Regatul Unit, GFG numără aproximativ 5.000 de angajaţi.

    Un pachet de finanţare îndreptat către fabricile din Marea Britanie ar implica o rundă proaspătă de fonduri din partea White Oak şi GFG, spun sursele FT, adăugând că sunt luate în calcul şi alte variante. Precum alţi producători de oţel, GFG beneficiază de pe urma boom-ului global al mărfurilor, compania gândindu-se în prezent să creeze o entitate separată de tranzacţionare pentru a-şi majora astfel gradul de transparenţă.

    Executivii Credit Suisse au ignorat avertismentele colegilor cu privire la controversatul miliardar Sanjeev Gupta, în condiţiile în care banca i-a oferit fonduri de un miliarde de euro

     

  • Producătorul de ceaiuri Fares apoape şi-a dublat profitul la fabrica din Orăştie în 2020. Laboratoarele Fares Bio Vital au avut anul trecut un număr mediu de 447 de angajaţi, cu 55 de oameni mai mulţi decât în 2019

    Laboratoarele Fares Bio Vital, o afacere deţinută de antreprenori români, a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de aproape 102,7 mil. lei (21,3 mil. euro), în creştere cu 25% faţă de anul anterior, când compania a avut afaceri de 81,9 mil. lei (17,3 mil. euro), potrivit calculului făcând de ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania aproape şi-a dublat profitul în 2020, ajungând la 21,7 mil. lei (4,5 mil. euro), de la 11,4 mil. lei (2,4 mil. euro) în anul precedent, conform informaţiilor publice.

    Fares produce şi comercializează ceaiuri, uleiuri, siropuri, pulberi din plante, creme, capsule sau comprimate, aflându-se pe primul loc în rândurile brandurilor de pe piaţa locală a ceaiurilor, un teren pe care să le concureze cu mărci autohtone precum Plafar, cât şi cu branduri ale unor giganţi precum Unilever. Produsele sub brandul Fares, făcând Orăştie, ajung în mai multe ţări în afară de România, printre care Ungaria, Italia, Spania, Marea Britanie, Malta, Cipru, Grecia, Norvegia sau Belgia. Şi în prezent, plantele din care sunt făcute produse Fares sunt cultivate pe 200 de hectare de lângă Orăştie, locul în care a fost fondat businessul.Compania utilizează în producţia 200 de specii diferite de plante medicinale şi realizează în jur de 400 de produse, dintre care undeva la 65-70% sunt reţete originale, create de Fares.

    Brandul Fares şi-a început istoria în 1929 la Orăştie. Bazele mărcii se leagă însă de înfiinţarea primei farmacii din acest oraş hunedorean, sub numele „La Leul de Aur’’, consemnată în anul 1697. 

    Două secole mai târziu, la conducerea farmaciei a ajuns farmacistul Andrei Farago. El a fost cel care în 1929 a fondat firma ’’Digitalis, Prima Companie Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie’’, premergătoare actualei Fares. Folosindu-se de maşini de tocare şi selectare şi de uscătoare, sub îndrumarea farmacistului Farago, au fost comercializate ceaiuri, siropuri şi uleiuri esenţiale din plante medicinale. Perioada interbelică a adus primele exporturi, prin relaţii comerciale în Europa, dar şi în America de Nord.

    În perioada comunistă, firma a fost inclusă în structura de stat numită Plafar, iar imediat după căderea regimului comunist, în 1989, businessul fondat de Andrei Farago s-a desprins din forma de organizare impusă de stat, devenind companie privată cu capital integral românesc. Obiectul principal de activitate era la acea vreme fabricarea zahărului, a produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase, prelucrarea ceaiului şi a cafelei, fabricarea condimentelor, a preparatelor alimentare omogenizate şi a alimentelor dietetice, precum şi a altor produse alimentare. 

     

    Cu cine se bate

    Pachetul majoritar de acţiuni în cadrul Laboratoarele Fares Bio Vital, compania care deţine brandul Fares, este deţinut de Silviu Socol, potrivit celor mai recente date ale ZF. În perioada 2011-2015, Fares a investit aproximativ 2,5 mil. euro în spaţiile de producţie din Orăştie, în utilaje şi logistică, potrivit unor informaţii anterioare. Compania lucrează direct cu aproximativ 5.000 de farmacii, magazine naturiste, magazine alimentare din comerţul tradiţional, precum şi cu lanţurile internaţionale de hipermarketuri şi supermarketuri.

    Printre concurenţii Fares, cel mai mare jucător din piaţă după vânzare, se găsesc branduri precum Kalpo (un producător român de ceai înfiinţat în urmă cu 26 de ani în Buzău), producătorul polonez Belin, Plafar (compania de stat care a înglobat brandul născut în Orăştie), dar şi Celmar din Polonia. Jucătorii sunt prezenţi atât în ​​farmacii şi magazine naturiste, cât şi în supermarketuri, acolo unde au acces la un bazin mai mare de clienţi.

  • Grupul german Continental aduce un francez la conducerea fabricii de anvelope de la Timişoara, în locul lui Carlos Bernabé, care iese la pensie

    Grupul german Continental l-a numit pe Matthieu Turlure în funcţia de director al fabricii de anvelope din Timişoara,  acesta conducând anterior divizia Continental Franţa şi fabrica Continental Anvelope din Sarreguemines (Franţa), timp de şase ani.

    Carlos Bernabé, fostul director al fabricii, îşi încheie cei 42 de ani de activitate profesională în cadrul Continental, urmând să iasă la pensie.

    Matthieu Turlure (49 de ani) lucrează în Continental din anul 2015 şi are o expertiză consistentă în pieţele globale, lucrând de aproape 25 de ani în diverse poziţii de management. 

    Înainte să lucreze la Continental, el a lucrat zece ani la o altă companie din industria automotive, unde a condus departamentul de calitate, iar apoi a ocupat poziţia de director de fabrică. 

    „Mă consider privilegiat să preiau poziţia de director al fabricii de anvelope din Timişoara, să iau parte la dezvoltarea continuă a acesteia şi să lucrez cu echipa extraordinară de aici. Am fost impresionat de cele mai recente realizări ale unităţii de producţie şi sunt încrezător că vom continua să producem şi să livrăm anvelope de calitate superioară clienţilor noştri, rămânând în prim-planul schimbărilor şi inovaţiilor din industria automotive”, a spus Matthieu Turlure.

    În 20 de ani de activitate în România, Continental Anvelope Timişoara a produs şi livrat peste 250 de milioane de anvelope.


     

  • Hamilton, care furnizează tehnologia pentru 70% din testele PCR din întreaga lume, a ajuns la 250 de angajaţi în fabrica din Giarmata, judeţul Timiş

    ♦ Fabrica din Giarmata, judeţul Timiş produce instrumente de precizie ridicată folosite în laboratoarele de analiză şi cercetare ♦ Producţia de componente destinate seringilor cu microlitru este principala activitatea a companiei, iar odată cu deschiderea sediului din Timiş, România a devenit a doua ţară din Europa, după Elveţia, în care compania desfăşoară activităţi de producţie.

    Producătorul de aparatură medicală Hamilton Central Europe, specializat în producţia de componente destinate seringilor cu microlitru şi-a mărit afacerile cu 40% în 2020. Astfel, cifra de afaceri a companiei care deţine şi o fabrică în România, în satul Giarmata din judeţul Timiş, a depăşit 199 mil. lei, arată datele oficiale publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

    De asemenea, şi profitul net a fost în creştere cu 34% anul trecut, situându-se la 49,9 mil. lei.

    Compania şi-a extins activitatea pe piaţa din România, prin deschiderea unităţii de producţie din Timiş, în anul 2013 şi încă de atunci creşterea s-a văzut de la an la an, însă cel mai bun an pentru business a fost chiar anul pandemic.

    În prezent, fabrica din Giarmata produce instrumente de precizie ridicată folosite în laboratoarele de analiză şi cercetare, cum ar fi seringi de mare precizie, pompe, valve, ace sau module de pipetare, dar şi accesorii pentru aparatura medicală. Producţia de componente destinate seringilor cu microlitru este principala activitate a companiei Hamilton Central Europe în România, iar odată cu deschiderea acestui sediu, România a devenit a doua ţară din Europa, după Elveţia, în care compania desfăşoară activităţi de producţie.

    Produsele fabricate de către Hamilton Central Europe în Timiş sunt utilizate în pieţele de profil din Europa, Asia şi Africa de Sud, în mare parte în laboratoarele de cerce­tări ştiinţifice, laboratoarele de aplic­a­ţii analitice şi secţii de terapie intensivă.

    Hamilton Central Europe a jucat un rol important în timpul pandemiei în ceea ce priveşte aparatura me­dicală necesară depăşirii acestei crize.

    Astfel, arată datele oficiale ale companiei, 90% din producătorii globali de vaccinuri utilizează senzori produşi de Hamilton, 70% din testele automate PCR din întreaga lume lucrează cu tehnologia Hamilton şi 20% din ventilatoarele utilizate constant în timpul pandemiei sunt, de asemenea, produse de aceasta.

    „Contribuţia Hamilton la sănătatea întregii umanităţi, în fiecare etapă a pandemiei nu ar fi fost posibilă fără munca şi responsabilitatea deplină din România“, a transmis Andreas Wieland, CEO al Hamilton Bonaduz AG, în cadrul vizitei sale recente la sediul din Giarmata, Timiş.

    În 2020, nu doar cifra de afaceri şi profitul companiei au fost pe plus, ci şi numărul de angajaţi, care a ajuns la 251, în creştere cu 22% faţă de anul anterior, potrivit datelor raportate de către aceasta la Ministerul Finanţelor Publice.

    Compania Hamilton este un producător mondial cu o istorie de peste 60 de ani, cu sedii în Reno (Nevada), Franklin (Massachusetts), Timişoara (România), Bonaduz (Elveţia) şi cu alte filiale în întreaga lume. Compania privată are peste 2.500 de angajaţi la nivel internaţional.

     

  • BREAKING. Cea mai mare fabrică de biciclete din România va fi gata la toamnă. Cine va produce anual în ţara noastră 1,5 milioane de biciclete

    Cea mai mare fabrică de biciclete din România, dezvoltată de compania Sport Mechanical Workshop la Timişoara, va fi gata în această toamnă, urmând să realizeze anual până la 1,5 milioane de vehicule pe două roţi.

    ♦ Investiţia din Timişoara realizată de compania Sport Mechanical Workshop se ridică la peste 30 de milioane de euro şi va crea câteva sute de locuri de muncă ♦ Aceeaşi firmă mai are o fabrică în acelaşi oraş unde asamblează biciclete tot pentru Decathlon ♦ Francezii au o a doua fabrică parteneră pe segmentul de biciclete la Reşiţa, conform celor mai recente date ale ZF.

    Cea mai mare fabrică de biciclete din România, dezvoltată de compania Sport Mechanical Workshop la Timişoara, va fi gata în această toamnă, urmând să realizeze anual până la 1,5 milioane de vehicule pe două roţi. Singurul client al acestei unităţi de producţie va fi gigantul francez Decathlon.

    „(…) Una dintre cele mai extinse unităţi de producţie de biciclete din Europa urmează să fie lansată în toamna lui 2021. Fabrica partenerului Sport Mechanical Workshop va concentra toată activitatea de producţie de biciclete a Decathlon în România, cu o investiţie care depăşeşte 30 de milioane de euro, având în plan producţia a peste 1,5 milioane de unităţi anual, pentru România şi Europa“, spune Raul Buzgar, production country leader, Decathlon România. 

    Momentan, Decathlon produce biciclete în România în două fabrici partenere, este vorba de o fabrică a Sport Mechanical Workshop din Timişoara – alta decât cea care se va inaugura în a doua parte a lui 2021 – şi o a doua la Reşita, Nextcity.

    Cele două fabrici Sport Mechanical Workshop şi Nextcity lucrează exclusiv pentru Decathlon, astfel că nu e clar ce se va întâmpla cu producţia după ce va fi inaugurată noua unitate din Timişoara.

    Pentru grupul francez, cele două unităţi de producţie au asamblat anul trecut 860.000 de biciclete, iar ţinta pentru 2021 este de peste 1 milion de vehicule pe două roţi „made in Romania“.

    Spre comparaţie, România a produs peste 1,4 milioane de biciclete (normale şi electrice) anul trecut, în urcare de la circa 1,2 milioane în 2019.

    Decathlon, care are o istorie înde­lungată pe piaţa locală prin colaborările sale cu producătorii în special de biciclete, dar şi de haine şi încălţări, vrea să transforme piaţa locală într-un hub de producţie de vehicule pe două roţi. Astfel, vrea să găsească nu doar firme care asam­blează, ci şi producători de componente. Totodată, vrea să dezvolte o comunitate de pasionaţi de ciclism. În acest sens, francezii au lansat programul RO Bike Valley –  miş­carea României către economia circulară – care se bazează pe patru piloni centrali: producţie, dezvoltare, acces şi comunitate. „RO Bike Valley înseamnă tot ecosistemul bicicletei, de la construcţie şi asamblare de componente individuale în una dintre cele mai ambiţioase unităţi de producţie de biciclete din Europa până la implicare civică (…)“, adaugă Raul Buzgar.

    Oficialii Decathlon declarau încă de anul trecut că deşi fabricile din România asamblează un număr important de biciclete, componentele vin din Asia sau din alte ţări din lume pentru că nu se găsesc local producători de profil.

    „În prezent, activitatea  presupune asamblarea finală a bicicletelor, din componente şi materii prime importate în principal din diverse părţi ale lumii. În vizi­unea economiei circulare, RO Bike Valley îşi propune să crească producţia locală pe întregul ciclu de viaţă al bicicletei: de la producţia de componente şi materii prime la dezvoltarea produselor şi serviciilor conexe de utilizare, prelungire a duratei de viaţă, reparaţie şi reciclare a bicicletelor“, adaugă şi acum oficialul Decathlon.

    Românii cheltuie anual 150-180 de milioane de euro pe achiziţia a circa 600.000 de biciclete noi, arată calculele ale ZF pe baza informaţiilor din piaţă disponibile anul trecut şi aferente lui 2019, adică au plătit în medie cel puţin 250 de euro pentru achiziţia unei biciclete.

    Piaţa însă trece printr-o perioadă foarte bună, generată de pandemia care i-a făcut pe oameni să renunţe la mijloacele de transport în comun pentru a diminua riscul infectării. Preocuparea pentru viaţă sănătoasă şi mişcare reprezintă un alt motiv pentru care vânzările de biciclete cresc peste tot în lume. Ba chiar autorităţile din alte ţări au o serie de programe şi subvenţii pentru a încuraja achiziţia de biciclete. În România însă nu există piste dedicate cicliştilor, iar traficul din marile oraşe îi descurajează pe mulţi să plece de acasă pe două roţi.

    La nivel european (UE şi Marea Britanie) s-au vândut anul trecut 22 de milioane de biciclete (normale şi electrice), în valoare de 18,3 mld. euro, potrivit CONEBI – confederaţia europeană a producătorilor de biciclete şi părţi componente pentru acestea. Vânzările au crescut în primul an de pandemie cu 40%, până la un nivel maxim al ultimilor 20 de ani. CONEBI nu oferă date defalcate pentru România.

    Evoluţia businessului producătorilor de biciclete din România e şi ea un indicator bun al apetitului pentru astfel de vehicule care pleacă în bună parte la export.

    Spre exemplu, Sport Mechanical Workshop a raportat în primul an de pandemie afaceri de 45 mil. lei, plus 58%, având 300 de salariaţi. Ea figurează ca fiind deţinută în mod egal de două firme din România – Allcolors Serv şi Blue Moon Estate – şi una din Italia – Telai Olagnero. La rândul lor, acestea sunt controlate de antreprenori locali sau din Italia. Compania NextCity, celălalt partener local al Decathlon în producţia de biciclete, a închis 2020 cu afaceri de 20,7 mil. lei, minus 16,7%, cu 170 de salariaţi.

    Acţionar aici figurează o firmă din Elveţia, potrivit platformei de analiză Confidas.ro.

    Ambele companii sunt dependente de comenzile Decathlon însă, aşa că evoluţia businessului poate fi pusă şi pe seama unor modificări ale colaborării.

    Pe lângă cele două entităţi mai există însă o serie de producători mari de biciclete sau componente în România, în frunte cu Eurosport DHS şi Mechrom Industries.

    Decathlon, un gigant cu prezenţă în 50 de ţări din lume, este liderul pieţei locale de echipamente sportive, având 28 de magazine fizice şi o platformă online. Compania a intrat pe piaţa din România în 2009, şi a ajuns anul trecut la afaceri de 948 mil. lei, minus 2%.

    Francezii sunt activi local în retail de 12 ani, însă primele parteneriate cu producătorii le-au semnat în 2005, realizând în România produse marcă proprie pentru drumeţii montane, trekking şi escaladă (încălţăminte), dar şi pentru ciclism (articole textile şi biciclete pentru adulţi şi copii). Acestea sunt vândute în întreaga Europă cu eticheta „Fabricat în România“.

  • Povestea incredibilă a fondatorului uneia dintre cele mai importante companii farmaceutice din Europa, executat de un partid pronazist

    Povestea lui Gedeon Richter, fondatorul gigantului farmaceutic cu acelaşi nume, este una dintre tragicele poveşti ale milioanelor de evrei executaţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Este însă, totodată, şi povestea unui om care, în ciuda ororilor suferite, prin invenţiile sale şi activitatea din industrie a salvat, şi continuă să salveze, viaţa a milioane de oameni.

    Gedeon Richter s-a născut pe 23 septembrie 1872 în Ecséd, Ungaria, în familia unor evrei. La un an de la naşterea sa părinţii lui au murit, iar el a crescut în oraşul Gyöngyös. Începând cu 1890, antreprenorul a început să lucreze ca stagiar într-o farmacie, iar cinci ani mai târziu a absolvit facultatea de farmacie din cadrul Universităţii din Budapesta.

    Ulterior, Richter a început să călătorească şi să viziteze diverse farmacii şi companii farmaceutice din Europa, studiindu-le procesul de fabricaţie a medicamentelor. În 1901 el a cumpărat o farmacie din Budapesta, numită Eagle, unde a început să producă medicamente, punând bazele businessului de astăzi. Şase ani mai târziu a deschis prima fabrică de medicamente din Ungaria.

    În 1902 el s-a căsătorit cu Anna Winkler, alături de care a avut un fiu, László, care i-a călcat pe urme, intrând în industria farmaceutică.

    Primele produse care au adus succesul afacerii au fost un tip de aspirină şi un dezinfectant sub formă de tablete, pe care le-a patentat în 1912 şi care au jucat un rol important în primul război mondial. La începutul celui de-al doilea război mondial, compania deţinea deja o reţea de zece reprezentanţe răspândite în cinci ţări.

    În 1942, din cauza legilor antisemite, Richter a fost înlăturat din funcţia de director, iar accesul în fabrică i-a fost interzis. O vreme, a reuşit să conducă compania de la distanţă, cu ajutorul unor angajaţi de încredere. În toamna anului 1944 activitatea fabricii a încetat aproape complet, însă antreprenorul, deşi a avut şansa plece în Elveţia, nu a vrut să părăsească compania. Pentru un timp, a fost ascuns şi protejat, alături de soţia sa şi alţi o mie de evrei, de către arhitectul şi diplomatul suedez Raoul Wallenberg, cunoscut pentru faptul că a salvat în acest fel un număr important de oameni.

    În cele din urmă a fost însă prins şi ucis, în iarna anului 1944, pe 30 decembrie, fiind împuşcat şi aruncat în Dunăre de către membrii Partidului Crucii cu Săgeţi, un partid maghiar pronazist şi antisemit.

    După război, fabrica a fost reconstruită în Kőbánya, sub numele Richter Pharmaceutical Factory. O serie dintre produsele inventate de antreprenor, printre care un medicament care reglează tensiunea arterială, sunt încă folosite în medicină. Acum, în casa familiei sale funcţionează o şcoală, iar camera în care s-a născut este folosită ca sală de fitness.

    În prezent, compania este listată la Bursa de la Budapesta şi este unul dintre cei mai importanţi jucători din Europa de Est din această industrie, cu operaţiuni în peste 40 de pieţe. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, multinaţionala a înregistrat o cifră de afaceri de 1,57 miliarde de dolari.

  • Povestea incredibilă a fondatorului uneia dintre cele mai importante companii farmaceutice din Europa, executat de un partid pronazist

    Povestea lui Gedeon Richter, fondatorul gigantului farmaceutic cu acelaşi nume, este una dintre tragicele poveşti ale milioanelor de evrei executaţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Este însă, totodată, şi povestea unui om care, în ciuda ororilor suferite, prin invenţiile sale şi activitatea din industrie a salvat, şi continuă să salveze, viaţa a milioane de oameni.

    Gedeon Richter s-a născut pe 23 septembrie 1872 în Ecséd, Ungaria, în familia unor evrei. La un an de la naşterea sa părinţii lui au murit, iar el a crescut în oraşul Gyöngyös. Începând cu 1890, antreprenorul a început să lucreze ca stagiar într-o farmacie, iar cinci ani mai târziu a absolvit facultatea de farmacie din cadrul Universităţii din Budapesta.

    Ulterior, Richter a început să călătorească şi să viziteze diverse farmacii şi companii farmaceutice din Europa, studiindu-le procesul de fabricaţie a medicamentelor. În 1901 el a cumpărat o farmacie din Budapesta, numită Eagle, unde a început să producă medicamente, punând bazele businessului de astăzi. Şase ani mai târziu a deschis prima fabrică de medicamente din Ungaria.

    În 1902 el s-a căsătorit cu Anna Winkler, alături de care a avut un fiu, László, care i-a călcat pe urme, intrând în industria farmaceutică.

    Primele produse care au adus succesul afacerii au fost un tip de aspirină şi un dezinfectant sub formă de tablete, pe care le-a patentat în 1912 şi care au jucat un rol important în primul război mondial. La începutul celui de-al doilea război mondial, compania deţinea deja o reţea de zece reprezentanţe răspândite în cinci ţări.

    În 1942, din cauza legilor antisemite, Richter a fost înlăturat din funcţia de director, iar accesul în fabrică i-a fost interzis. O vreme, a reuşit să conducă compania de la distanţă, cu ajutorul unor angajaţi de încredere. În toamna anului 1944 activitatea fabricii a încetat aproape complet, însă antreprenorul, deşi a avut şansa plece în Elveţia, nu a vrut să părăsească compania. Pentru un timp, a fost ascuns şi protejat, alături de soţia sa şi alţi o mie de evrei, de către arhitectul şi diplomatul suedez Raoul Wallenberg, cunoscut pentru faptul că a salvat în acest fel un număr important de oameni.

    În cele din urmă a fost însă prins şi ucis, în iarna anului 1944, pe 30 decembrie, fiind împuşcat şi aruncat în Dunăre de către membrii Partidului Crucii cu Săgeţi, un partid maghiar pronazist şi antisemit.

    După război, fabrica a fost reconstruită în Kőbánya, sub numele Richter Pharmaceutical Factory. O serie dintre produsele inventate de antreprenor, printre care un medicament care reglează tensiunea arterială, sunt încă folosite în medicină. Acum, în casa familiei sale funcţionează o şcoală, iar camera în care s-a născut este folosită ca sală de fitness.

    În prezent, compania este listată la Bursa de la Budapesta şi este unul dintre cei mai importanţi jucători din Europa de Est din această industrie, cu operaţiuni în peste 40 de pieţe. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, multinaţionala a înregistrat o cifră de afaceri de 1,57 miliarde de dolari.

  • Povestea unui antreprenor român care, deşi a călătorit în destinaţii de vis, tot în ţara noastră a revenit: „Nicăieri nu m-am simţit atât de bine cum mă simt aici, pe dealul acesta, la mine în sat”

    La bază este inginer chimist, dar a făcut din antreprenoriat o adevărată carieră. A început să facă business în prima parte a anilor ’90, producând antigel şi lichid de frână. A trecut apoi la vopsele decorative, iar asta l-a adus în atenţia investitorilor străini. Afacerile cu vin şi cu fructe sunt tot ce i-a mai rămas lui Daniel Guzu din business, după ce, anul acesta a decis să vândă producătorul de materiale de construcţii Duraziv către francezii de la Saint-Gobain. A păstrat astfel doar diviziile în care a investit nu doar bani, ci Şi mult suflet.

    Anul 1994 era, pentru Daniel Guzu, momentul de debut ca antreprenor în piaţa de materiale de construcţii. Atunci a fondat Guzu Chim, o companie care producea lacuri şi vopsele. A gestionat-o integral vreme de 12 ani, până în 2006, când a cedat un pachet de 49% din acţiuni către fondul de investiţii Oresa Ventures, în schimbul a 9 milioane de euro. Afacerea a primit ulterior numele Fabryo Corporation. Tot în 2006, Daniel Guzu începea pariul pe viticultură, un business căruia avea să-i dedice o mare parte din timp, devenindu-i, totodată, cel mai drag. După ce, în primăvara aceluiaşi an, cedase o parte din afacerea cu vopsele, antreprenorul îşi îndrepta finanţele către o podgorie din zona Panciu, judeţul Vrancea, de unde, de altfel, este originar.

    „Am cumpărat terenuri de la mai mulţi proprietari din regiune şi voi continua să cumpăr, pentru a-mi completa suprafaţa actuală cu încă 40 de hectare. Am o mare pasiune pentru vinuri şi de aceea am decis să investesc în acest sector. În plus, am ales zona Vrancei pentru că acolo m-am născut”, spunea el atunci. Cochetase şi anterior cu piaţa vinului, fiind deja acţionar la Vinexpert, unul dintre cei mai importanţi retaileri de vin, fondat de Cătălin Păduraru. Mai târziu, Guzu a ieşit din Vinexpert, iar astăzi, compania este controlată de mai mulţi antreprenori români.


    Daniel Guzu în 2009:„Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare Boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filosofia Şi am pierdut. Trebuie să faci ce îţi place Şi ce te pricepi. Iar eu sunt inginer, îmi place producţia.”


    În 2007, Daniel Guzu şi Oresa Ventures intrau, cu Fabryo Corporation, pe piaţa de vopsele industriale, inaugurând o fabrică de vopsele pulberi, folosite în industriile auto, navală sau în producţia de electrocasnice. În acelaşi an, aceiaşi doi parteneri deveneau asociaţi şi în Bau Profil, o afacere înfiinţată tot de Daniel Guzu în 2003, care producea profile metalice şi accesorii pentru gips-carton.

    Tot un pachet de 49% din acţiuni a făcut obiectul tranzacţiei, a cărei valoare s-a situat la circa 4 milioane de euro. Împreună, anunţau că dezvoltă o fabrică de adezivi pentru construcţii, în Popeşti-Leordeni, lângă Bucureşti, pe un teren de 1,5 hectare. „Ştiam că Oresa era interesată să preia un producător de adezivi de pe piaţă şi m-am oferit eu să realizăm acest proiect împreună”, spune antreprenorul vrâncean.

    Parteneriatul strâns dintre Daniel Guzu şi Oresa Ventures a mai făcut un pas în 2008, când Oresa a mai preluat 36% din Fabryo Corporation. Un an mai târziu, devenea unicul proprietar al afacerii, iar Guzu îşi semna exitul din Fabryo, în valoare de 20 de milioane de euro, luând însă înapoi deţinerea de 49% din Bau Profil, compania prin care a prins contur brandul Duraziv. De altfel, Duraziv a fost chiar numele pe care l-a luat afacerea ulterior. Omul de afaceri începea să se extindă şi în imobiliare, investind câteva milioane de euro în blocuri şi case la munte. Nu a fost însă ceea ce îşi dorea din antreprenoriat. „Am încercat, dar concluzia este că nu rezonez cu domeniul, nu-mi place şi nici nu mă pricep. Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filosofia şi am pierdut. Trebuie să faci ce îţi place şi ce te pricepi. Iar eu sunt inginer, îmi place producţia”, spunea el în 2009.

    Între timp, afacerea cu vin a continuat să crească. În 2008, anunţa că mai investeşte 7 milioane de euro pentru dezvoltarea afacerii, dorindu-şi să adune terenurile într-o suprafaţă compactă. Începeau să se scrie planurile de producţie a vinului. După vânzarea Fabryo, Daniel Guzu nu a putut să intre pe piaţa de vopsele timp de un an, din cauza unei clauze de non-competiţie din contractul cu fondul de investiţii Oresa Ventures.

    După expirarea clauzei însă, a revenit în acest sector cu brandul de vopsele Duraziv, intrând astfel în competiţie cu Fabryo. Mai mult, fabricile Duraziv se află chiar lângă cele ale Fabryo, o afacere care, între timp, a ajuns în portofoliul olandezilor de la Akzo Nobel, care au cumpărat-o de la Oresa. „Până în acest moment, doar am investit în Duraziv şi încă nu am terminat. Cred că e firesc să aştept şi roadele. Nu intenţionez să vând nimic din businessurile actuale, cel puţin deocamdată, deci nici fabrica de adezivi nu este de vânzare”, spunea Daniel Guzu în 2010. Unsprezece ani mai târziu, alta avea să fie strategia. „Când o să constat că nu mă duc cu plăcere la serviciu, o să vând”, spunea, tot el, în 2011, întrebat adesea dacă şi când va vinde Duraziv.

    În 2012, Daniel Guzu punea un nou brand pe piaţă – „Ana are”, o umbrelă sub care a început producţia de sucuri din fructe, dulceţuri şi gemuri, fabricate din fructele produse în livada pe care o are în comuna Ţifeşti din judeţul Vrancea, la circa 25 de kilometri de Focşani. În total, omul de afaceri are 67 de hectare de meri, 16 hectare de cătină, 10 hectare de afini, 20 de hectare de cireşi, 50 de hectare de vişini şi 12 hectare de struguri de masă, folosiţi tot pentru suc. Businessul cu sucuri, împreună cu cel din viticultură, este operat prin firma Natura SRL, cu afaceri de 20,7 milioane de lei în 2020 şi profit de 204.000 de lei.

    A intrat cu marca „Ana are” în marile reţele de magazine, precum Auchan, Carrefour sau Metro. Mai târziu, în 2016, a testat piaţa şi cu un cidru vândut sub acelaşi brand, iar în 2018 a trecut la producţia de fresh-uri. În vara anului 2019, Daniel Guzu deschidea un hotel cu 30 de camere în podgoria din Vrancea, după investiţii de peste trei milioane de euro. Hotelul poartă numele satului Sârbi, în care se află, din comuna Ţifeşti şi este parte a unui proiect din care mai fac parte o piscină (încă în construcţie), un teren de tenis şi sală de evenimente în care încap până la 450 de persoane. În apropiere există şi un traseu asfaltat de zece kilometri pentru plimbări cu bicicletele prin plantaţia cu viţă-de-vie. „Am fost pe Coasta de Azur, am fost în Spania, în Italia – în zona Toscana. Nicăieri însă nu m-am simţit atât de bine cum mă simt aici, pe dealul acesta, la mine în sat”, povestea Daniel Guzu, de pe terasa hotelului pe care l-a deschis la începutul lunii iunie 2019, chiar în via de la Ţifeşti, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.


    Daniel Guzu în 2011:„Când o să constat că nu mă duc cu plăcere la serviciu, o să vând (Duraziv – n. red.).”


    Astăzi, podgoria din Ţifeşti numără 120 de hectare de viţă-de-vie, pe care Daniel Guzu le-a cumpărat treptat, de la mai mulţi mici proprietari, începând cu anul 2006. Acolo sunt cultivate trei soiuri de struguri – Fetească neagră (cu o producţie de 7 tone de vin la hectar), Sauvignon blanc (9-10 tone de vin la hectar) şi Fetească regală (12 tone de vin la hectar). Vinul produs se vinde sub trei branduri diferite – Casa Panciu, Panciu Riserva şi Domeniile Panciu-Podgorie Domnească, toate grupate sub brandul-umbrelă Casa Panciu.

    În total, investiţiile antreprenorului din 2006 şi până acum în vie, livezi, fabrica de sucuri, depozitul de fructe şi hotelul pe care le are în Vrancea au ajuns la 30 de milioane de euro, dintre care circa 7 milioane de euro au fost fonduri europene. Locul era în paragină acum zece ani, dar antreprenorul vrâncean l-a văzut ca pe un loc cu potenţial de a deveni un refugiu liniştitor. S-a întors în satul natal şi a început să cumpere treptat vie. A venit anul 2021, al doilea de pandemie, iar Daniel Guzu a luat decizia de a face exitul din Duraziv, vânzând compania către grupul Saint-Gobain. Preluarea Duraziv este singura tranzacţie majoră anunţată în prima jumătate a anului 2021 pe piaţa construcţiilor din România şi vine în contextul în care francezii de la Saint-Gobain au planuri mari de dezvoltare pentru piaţa locală. Tot ei investesc 45 de milioane de euro într-o linie nouă de producţie a plăcilor de gips-carton, la Turda, în judeţul Cluj. Noua linie va fi operaţională în aprilie 2023.

    Zvonuri cu privire la vânzarea Duraziv existau de multă vreme, însă concretizarea lor a avut loc abia acum, după un an 2020 în care compania a ajuns la afaceri de 31 de milioane de euro. În ultimii doi ani, Duraziv, care are peste 200 de angajaţi, a investit circa 2 milioane de euro într-o hală nouă de profiluri metalice, dar şi în modernizarea utilajelor şi creşterea productivităţii. Fabrica de profiluri metalice a fost mutată pe un teren adiacent celui pe care se afla anterior, în Popeşti-Leordeni, într-o clădire nouă. Începe aşadar o nouă etapă de dezvoltare atât pentru Duraziv, cât şi pentru antreprenorul Daniel Guzu, care se întoarce la cea mai dragă pagină din biografia lui în business – cea care a început să se scrie acasă, în locurile natale.

  • Povestea de 50 de ani a liderului pieţei româneşti de lactate. Prin ce transformări a trecut în tranziţia de la comunism la capitalism

    Istoria Albalact, liderul pieţei româneşti de produse lactate, începe în 1971, într-o vreme în care regimul comunist voia ca fiecare judeţ din România să dezvolte industria alimentară şi cu un produs care se regăseşte în continuare pe rafturile magazinelor: untul Albalact 65%. Acesta şi-a păstrat imaginea şi ambalajul iniţiale, dar, de-a lungul timpului, compania a lansat branduri noi, care au devenit sinonime cu schimbările care s-au petrecut în cei 50 de ani de istorie. Ce se ascunde în spatele succesului companiei născute în comunism, care face performanţă în capitalism?

    Investiţii, marketing şi inovaţie sunt pilonii care au susţinut afacerile Albalact. De la primele branduri lansate, Albalact a continuat să investească în mărci, în tehnologie modernă, în concepte noi la nivel de produs şi de ambalaj. În spatele evoluţiei Albalact stă foarte multă muncă, oameni care au crezut în potenţialul companiei, viziune şi, desigur, brandurile care au devenit mari”, descrie Giampaolo Manzonetto, directorul general al Lactalis România secretul performanţei companiei. Singurul producător român înfiinţat în comunism a reuşit, în numai câţiva ani de la lansarea primului său brand post-revoluţionar, să urce în topul celor mai mari procesatori de lactate şi  este în prezent cel mai mare jucător în industria lactatelor, cu o cifră de afaceri de peste 140 de milioane de euro în 2019. Compania are două fabrici de procesare – fabrica de la Oiejdea din judeţul Alba, una dintre cele mai mari şi mai moderne din Europa de Sud-Est, potrivit directorului general al Lactalis România, şi fabrica Rarăul de la Câmpulung Moldovenesc din judeţul Suceava.

    Albalact are un portofoliu de cinci branduri şi peste 250 de sortimente de lactate, este liderul categoriei de lapte şi de iaurt alb cu brandul Zuzu şi are cel mai vândut brand de unt şi de smântână – brandul tradiţional Albalact.

    Toate acestea sunt rezultatul unei tradiţii 50 de ani în România, pe care compania o aniversează chiar anul acesta. Istoria Albalact a început în 1971, într-o vreme în care regimul comunist dorea ca fiecare judeţ din România să dezvolte propria industrie alimentară. Anii de după Revoluţie au găsit fabrica Albalact aproape în pragul falimentului, însă decizia statului de a vinde societatea şi curajul antreprenorului local Raul Ciurtin au salvat compania.

    Primul moment cheie în evoluţia Albalact a fost acela când compania, aflată la limita falimentului, a ieşit din proprietatea statului şi a devenit o afacere privată locală. Au urmat infuzii de capital, investiţii majore şi tehnologizare de la temelie. „Conjunctura pieţei în anii de început era prielnică. Industria lactatelor din România avea un mare potenţial de dezvoltare la momentul respectiv, urmare a normelor impuse de Uniunea Europeană privind laptele-materie primă şi procesarea lui. Asta a dus la închiderea producătorilor neconformi şi la dezvoltarea producătorilor care au reuşit să se alinieze la aceste norme şi să retehnologizeze fabricile. Încă de la început, managementul companiei a înţeles că, în această industrie, cheia se află în marketing şi inovaţie.”

    Directorul general al Lactalis România observă că la acea vreme, în anii 2000, era destul de greu să treci de la statutul de jucător regional cu imagine şi denumire de fostă întreprindere de stat, într-un jucător naţional. Cheia au fost însă brandurile pe care Albalact le-a creat – Fulga, Zuzu, Albalact – unele dintre ele poate avangardiste pentru timpurile de care vorbim, dar care au revoluţionat industria. Fiecare dintre ele are astăzi rezonanţă în piaţa românească. De asemenea, mutarea producţiei din vechea fabrică şi construcţia de la zero a noii fabrici Albalact la Oiejdea – cea mai mare investiţie greenfield din regiune – a fost un alt moment de referinţă, pentru că a permis mărirea capacităţii de producţie şi a deschis drumul companiei către poziţia de lider de piaţă.

    Un an mai târziu, Albalact a făcut şi prima achiziţie – fabrica Rarăul din Câmpulung Moldovenesc, pe care a retehnologizat-o pentru a dezvolta segmentul brânzeturilor. Rarăul avea, la rândul său, o tradiţie veche în producţia de lapte şi brânză, însă, ca şi Albalact în anii 2000, Rarăul era un brand local. Intrat în portofoliul Albalact, Rarăul a devenit brand naţional şi şi-a diversificat portofoliul de lapte şi brânzeturi. „Mai departe, Albalact a continuat să mizeze tot pe investiţii, pe inovaţii şi pe o strategie de afaceri adaptată permanent la tendinţele de consum. Mai mult, şi-a construit şi dezvoltat propriile servicii de distribuţie şi logistică la nivel naţional şi le-a îmbunătăţit constant.”


    Giampaolo Manzonetto, director general, Lactalis România: „Pentru grupul Lactalis, România a devenit cea mai mare ţară din Europa de Sud-Est ca importanţă a afacerilor şi a pieţei de dezvoltare, în urma achiziţiilor celor trei companii locale importante. În plus, România a devenit un pol strategic de business şi în alte ţări, prin exporturile pe care le face sau le pregăteşte.”


    În 2015, Albalact a câştigat pariul marilor jucători din piaţă şi a urcat pe poziţia de lider, în care se află şi astăzi. Un an mai târziu, Albalact (împreună cu Albalact Logistic şi Rarăul) a devenit parte a grupului cu origini franceze Lactalis – cea mai mare companie de lactate din lume, prezentă în 83 de ţări de pe toate continentele. De-atunci, compania a beneficiat în continuare de investiţii, în special la nivel de tehnologizare şi automatizare, dar şi la nivel de branduri şi dezvoltare de portofolii, punctează Giampaolo Manzonetto.

    „Pentru grupul Lactalis, România a devenit cea mai mare ţară din Europa de Sud-Est ca importanţă a afacerilor şi a pieţei de dezvoltare, în urma achiziţiilor celor trei companii locale importante. În plus, România a devenit un pol strategic de business şi în alte ţări, prin exporturile pe care le face sau le pregăteşte”, descrie el perspectiva giganţilor internaţionali asupra pieţei locale. De asemenea, el precizează că integrarea s-a produs fără probleme, mai cu seamă datorită filosofiei companiei franceze, asemănătoare cu a businessului românesc: „Lactalis nu este o corporaţie în adevăratul sens al cuvântului şi nu are un singur model de business, pentru că a pornit la rândul său ca o afacere de familie la începutul secolului 20 şi, de-atunci, investeşte în businessuri şi branduri locale. Desigur, într-un grup atât de mare este foarte importantă colaborarea internaţională şi există proceduri unitare pe segmentele cele mai importante – financiar, siguranţa alimentară, controlul calităţii – pe care le-am adoptat şi la nivel local. Altfel, modelele locale de business rămân funcţionale”.

    El menţionează că unul dintre avantajele faptului că Albalact face parte din grupul Lactalis este posibilitatea de activare a unor sinergii – intrarea pe segmente şi categorii noi de piaţă cu investiţii minime, accesând în acest sens resursele fabricilor pe care grupul francez le are în regiune. „Sinergia s-a produs şi în cazul furnizorilor, în special a celor internaţionali, fiind un lucru firesc să avem furnizori comuni, negocierile se poartă la alt nivel. Faptul că acum avem 5 fabrici în România ne-a permis, de asemenea, să accesăm tehnologiile tuturor fabricilor pentru dezvoltarea brandurilor si a produselor noi în fiecare dintre companii. Şi pentru eficientizarea operaţiunilor logistice am creat o sinergie la nivel de logistică. La fel şi la nivelul resurselor umane – exista o coordonare comună în structura de top management.” În prezent, în grupul Lactalis România sunt peste 2000 de oameni care lucrează pentru cinci companii, în cinci fabrici,  dintre care circa 1.000 lucrează pentru Albalact.

    În 2008, LaDorna a fost prima companie care a intrat în grupul Lactalis, în 2011 – Parmalat, a urmat Albalact în 2016 şi Covalact – în 2017. Trei companii sunt active în industria lactatelor (Dorna Lactate, Albalact si Covalact), una în industria sucurilor – Parmalat şi o companie de logistică – Lactalis Logistic, fosta Albalact Logistic. Grupul deţine şase branduri locale de notorietate – Zuzu, Albalact, Fulga, LaDorna, Covalact, Rarăul şi patru branduri internaţionale – Parmalat, Santal, President, Galbani. Vând peste 200.000 tone produse finite anual, şi avem o cifră de afaceri de aproximativ 250 de milioane de euro.


    „Suntem lider pe piaţa lactatelor, cu peste 20% market share. Suntem cel mai mare colector de lapte din România şi procesăm aproape 250 de milioane de litri de lapte pe an”, precizează el. Exporturile nu au o pondere foarte mare în businessul din România în prezent, însă Giampaolo Manzonetto spune că îşi doresc să majoreze acest procent. Brandul Zuzu a intrat de doi ani pe piaţa din Republica Moldova şi au şi alte exporturi constante în Bulgaria, Macedonia, Grecia, Spania, nu doar cu brandurile companiei Albalact, dar şi cu alte branduri româneşti din grup. Alte exporturi la nivelul Lactalis România cuprind cantităţi mari pentru alte filialele al Grupului Lactalis în alte ţări – cum este crema de brânză President care se produce în fabricile din România şi este exportată în 38 de ţări: „Vom merge pe această strategie în continuare. Vrem să ne extindem la nivelul exporturilor cu companiile româneşti din grup, pentru a fi un operator important pentru Europa de Sud.”

    În ceea ce priveşte investiţiile realizate recent în România, după finalizarea achiziţiilor companiilor Albalact şi Covalact, acestea au fost direcţionate către creşterea capacităţilor de producţie prin retehnologizare şi automatizare, lucru care ne-a permis extinderea portofoliilor şi majorarea exporturilor. Doar în fabrica Albalact din Oiejdea au investit în ultimii doi ani, peste 4 milioane de euro. O altă etapă investiţională parcursă la nivelul Lactalis România a vizat sistemele IT şi logistica. „Noi nu am oprit investiţiile nici în pandemie, anul 2020 a fost clar anul cu cele mai mari investiţii din istoria Lactalis în România, la nivelul tuturor companiilor româneşti din grup – investiţii în fabrici, în resurse umane, flotă, logistică.” Giampaolo Manzonetto precizează că investiţiile locale rămân şi anul acesta un pilon strategic de dezvoltare a Lactalis în România  – cu focus pe investiţii în extinderea capacităţilor de productie şi în managementul calităţii, cu obiectivul de a dezvolta brandurile româneşti, dar şi de a accesa şi mai multe pieţe externe. „Diversificarea portofoliilor de produse este un pilon important pe care se bazează planurile de creştere, atât ale Albalact, cât şi ale celorlalte companii din grup. Iar când vorbim despre diversificare, vorbim şi despre intrarea în segmente şi categorii noi de piaţă.” Manzonetto punctează că, unul din avantajele de a face parte dintr-un grup internaţional cum este Lactalis este şi posibilitatea de a accesa resurse din afara ţării care contribuie la dezvoltarea portofoliilor locale, iar pentru o companie mare cum este Albalact este foarte important.”

    În ceea ce priveşte evoluţia businesului în contextul COVID-19, Giampaolo Manzonetto spune că dinamica şi viteza de adaptare la noile condiţii de piaţă au fost esenţiale pentru a reuşi în business. „Pandemia a adus schimbări în obiceiuri de consum, în criteriile după care facem cumpărături, în fluxuri logistice. Până la începutul lui 2020, în România exista un curent de optimism care se trasforma în putere de cumpărare si consumerism. Piaţa lactatelor se remarca printr-o tendinţă de premiumizare, determinată de sofisticarea gusturilor şi alegerilor consumatorilor.”

    În termeni de vânzări, consumul de lactate s-a dublat în martie 2020 din cauza panicii şi a tendinţei de a stoca marfa mai puţin perisabilă, observă el, referindu-se la consumul de produse de bază – lapte, unt, iaurt, smântână. Drept urmare, şi vânzările companiilor din grupul Lactalis au înregistrat o creştere explozivă în lunile martie şi aprilie, influenţate în mod clar de situaţia specială. Ulterior, vânzările şi-au reluat dinamica normală, a urmat o perioadă de stagnare pe timpul verii şi chiar de scădere, în urma închiderii canalului HoReCa şi a şcolilor, măsuri ce au avut un impact important şi în businessul lor. Spre sfârşitul anului au înregistrat însă, din nou o evoluţie bună, în creştere, influenţată şi de noile lansări de produse, care au avut succes. „Şi în prima jumătate a acestui an suntem optimişti, continuăm strategia lansărilor de produse noi, iar vânzările urmează o dinamică bună.”

    Efectele pandemiei se reflectă însă în continuare în felul în care clienţii fac cumpărături: „Situaţia generată de pandemie a influenţat într-o măsură importantă comportamentul de consum şi a adus o oarecare resetare a preferinţelor consumatorilor, care în acest moment se orientează mai mult către categorii mai simple, de bază. Tendinţa de personalizare, însă, nu s-a pierdut. În plus, putem spune că pandemia a venit cu un avantaj pentru producţia şi consumul de lactate local – lipsa călătoriilor şi imobilitatea oamenilor a redus şi mai mult globalizarea în piaţa lactatelor şi s-a reflectat într-o creştere a producţiei şi consumului de lactate interne.” Efectele la nivel uman au fost resimţite şi de el, alături de colegii săi: „Am trăit alături de colegii mei momente de incertitudine şi teamă, dar curajul şi atitudinea lor au fost un mare avantaj – i-am simţit pe oameni foarte implicaţi, dedicaţi, toţi s-au mobilizat exemplar şi au rămas în prima linie mereu, cu atât mai mult în perioada în care munca s-a dublat. De asemenea, la nivel general am simţit şi m-a bucurat mult această mişcare socială puternică, această mobilizare generală de solidaritate în ţară, de la companii, la firme care s-au reprofilat, la ONG-uri, la oameni simpli, toţi au pus umărul şi au ajutat comunităţile cu tot ce a fost nevoie”.

    Unde vede directorul general al Lactalis România businessul pe termen lung? „Retehnologizarea, inovaţiile şi dezvoltarea portofoliului în care investim foarte mult ar trebui să ajute Albalact să fie în vârful categoriei şi în anii ce urmează. Strategia companiei este orientată către creşterea şi dezvoltarea categoriei de lactate şi nu urmăreşte doar majorarea cotei de piaţă. O prioritate este şi integrarea structurilor şi a funcţiunilor la nivel de grup în România. Ne dorim să avem în continuare o echipă stabilă şi puternică, pentru că acest lucru ne va ajuta să ne atingem obiectivele de business.”


    O istorie de tradiţie şi inovaţie de 50 de ani

     

    1971

    Compania Albalact este înfiinţată, într-o vreme în care regimul comunist voia ca fiecare judeţ din România să dezvolte industria alimentară. După căderea regimului comunist, Albalact a rămas încă un deceniu în proprietatea statului, dar ca societate pe acţiuni.

    1996

    Societatea Albalact a fost listată şi la Bursa de Valori Bucureşti.

    1999

    Compania Albalact a fost privatizată de stat şi a devenit a devenit o societate pe acţiuni cu capital integral privat. Familia Ciurtin (Petru Ciurtin şi fiul său, Raul Ciurtin) din Alba Iulia a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni.

    Tot atunci, Raul Ciurtin, tânăr medic aflat la început de drum, a preluat conducerea companiei ca administrator unic. Câţiva ani mai târziu, Raul Ciurtin a devenit preşedintele companiei, iar o bună perioadă de timp a deţinut şi funcţia de director general. Raul Ciurtin a dezvoltat compania, a lansat primele branduri româneşti cu rezonanţă, a investit constant, a inovat, a deschis cea mai modernă fabrică din Europa de Est.

    2004

    ‚Albalact lansează primul său brand modern – Fulga. Construit în jurul unui personaj, o văcuţă-copil, Fulga a fost primul brand animat neconvenţional într-o piaţă a lactatelor conservatoare

    2005

    ‚Albalact a trecut printr-un proces complex de schimbare a identităţii vizuale. Compania şi-a recreat identitatea vizuală prin alăturarea unei inimi, a unui uger de văcuţă şi a unui şuvoi de lapte – ca o promisiune a companiei de a oferi “Tot ce-i mai bun din lapte”.

    Cu această ocazie, compania a oficializat şi marca omonimă “De Albalact”, cea mai veche marcă a companiei, cu un portofoliu de lactate proaspete făcute după reţete vechi. De Albalact sigilează, chiar în numele pe care îl poartă, tradiţia companiei în prelucrarea laptelui şi certifică originea naturală a materiei prime.

    Compania înregistra o cifră de afaceri de 16,5 milioane de euro, cu 50% mai mare decât cifra de afaceri înregistrată în anul 2004.

    2006

    ‚Albalact a lansat brand-ul Zuzu, cel mai important brand al companiei. Zuzu este brandul modern şi versatil şi cu care compania a inovat cel mai mult. Acesta este brandul care a adus în România primul şi cel mai folosit ambalaj modern pentru laptele proaspăt – cutia de carton Tetra Top. Inovaţia din 2006, dar nu numai, a dus la creşterea consumului de lapte şi a făcut din Zuzu liderul pieţei de lapte proaspăt.

    ‚Zuzu a venit mai târziu şi cu o nouă inovaţie în piaţa de lapte din România – bidonul de plastic cu mâner, cel mai modern şi mai practic ambalaj de pe piaţă.

    ‚Compania aproape îşi dublează cifra de afaceri obţinută în anul anterior, până la 29 de milioane de euro.

    2007-2008

    ‚Au fost pentru Albalact anii investiţiilor majore şi ai consolidării ca şi companie românească modernă cu viziuni europene. Albalact a deschis porţile noii fabrici de la Oiejdea, din judeţul Alba – una dintre cele mai mari şi mai moderne investiţii greenfield din Europa Centrală şi de Est.

    ‚În 2007, compania avea o cifră de afaceri de 42,3 milioane de euro.

    2008

    Tot în 2008, Albalact a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al fabricii Rarăul Câmpulung Moldovenesc, pentru a intra pe segmentul brânzeturilor.

    Înfiinţat în 1961, Rarăul a fost cunoscut ca fiind cel mai important producător de lapte praf din ţară. De-a lungul timpului, şi-a diversificat portofoliul,

    devenind de asemenea un important producător de brânzeturi preparate după reţete specifice zonei, precum caşcaval, caş şi urdă.

    În 2010, Rarăul devine un brand naţional şi începe să-şi dezvolte portofoliul de lapte şi brânzeturi.

    2010

    Rarăul a fost modernizată în ultimii ani prin investiţii importante, astfel că astăzi fabrica foloseşte tehnologii avansate de procesare, combinate cu metodele tradiţionale de obţinere a produselor lactate. În 2010, brand-ul Rarăul a trecut printr-un amplu proces de schimbare a identităţii vizuale şi s-a transformat dintr-un brand regional într-un brand naţional, cu o nouă imagine şi un nou concept de poziţionare pe piaţă. 2014

    Albalact a ajuns la o cifră de afaceri de 474.909.116 lei (aproximativ 107 milioane de euro), situându-se, astfel, pe primul loc în topul producătorilor de lactate din România. Tot atunci, Albalact a făcut investiţii noi, de peste 8 milioane de euro, pentru modernizarea şi extinderea capacităţii de producţie a fabricii de la Oiejdea, din judeţul Alba. Investiţiile sunt menite să susţină creşterea profitabilă a companiei în următorii ani şi să-i consolideze poziţia pe diverse segmente de piaţă.

    2016

    Grupul Albalact (Albalact SA, Albalact Logistic SRL şi Rarăul SA) a devenit parte a grupului Lactalis, cea mai mare companie de lactate din lume, cu o cifră de afaceri de 17 miliarde de euro în 2019. Albalact a intrat în grupul Lactalis, în urma licitaţiei care s-a încheiat pe 19 septembrie 2016, la Bursa de Valori Bucureşti.

    Grupul Lactalis este prezent, azi, în 83 de ţări de pe toate continentele, deţine unităţi de producţie în 43 de ţări din lume şi gestionează un portofoliu cu branduri internaţionale renumite, dar şi cu branduri locale importante.

    Sursa: site-ul companiei


     

    Filosofia celor mai cunoscute branduri din piaţa românească de lactate

    Albalact este una dintre companiile care a lansat branduri care stau pe buzele tuturor pe piaţa locală, iar renumele pe care l-au câştigat în piaţă mărcile Fulga, Zuzu sau Rarăul se leagă strâns de deciziile Cristinei Miclea. Cum a reuşit ea să adapteze vremurilor şi să dezvolte brandurile din portofoliul Albalact?

     

    Pentru ca un brand să reziste peste timp este important să fie mult ancorat în realitate, să anticipeze mereu tendinţele, direcţia în care se îndreaptă categoria în care joacă, să se adapteze vremurilor şi consumatorilor săi, să nu facă niciodată compromisuri în ce priveşte calitatea produselor pe care le oferă, să fie dispus să se reinventeze, să fie pragmatic şi mai ales sincer şi transparent”, descrie Cristina Miclea, director marketing divizia lactate Lactalis România (Albalact, Covalact, Dorna Lactate), secretul supravieţuirii peste timp a brandurilor din portofoliu. Ea observă că cea mai mare provocare a brandurilor cu tradiţie de zeci de ani este aceea de a nu-şi pierde esenţa şi relevanţa faţă de consumatorii vechi în drumul spre adaptarea la cerinţele consumatorilor din noua generaţie. Chiar dacă Albalact a lansat branduri noi şi inovatoare, în portofoliul companiei se află şi branduri care au supravieţuit trecerii anilor şi au ştiut să se reinventeze fără să-şi piardă consumatorii. „Şi Albalact s-a adaptat vremurilor moderne, s-a reinventat, a lansat branduri care au revoluţionat piaţa de lactate românească, a inovat permanent, dar a ştiut să-şi păstreze şi să-şi valorifice tradiţia, moştenirea aceea veche care dă valoare lucrurilor.” Au în portofoliu însă chiar şi un exemplu de produs care a supravieţuit trecerii timpului fără să facă schimbări semnificative: untul Albalact 65% care arată aproape la fel ca acum 50 de ani şi pe care multe generaţii de consumatori şi l-au dorit în continuare exact aşa cum era – „Pentru că timpul dă şi mai multă valoare brandurilor”. În ceea ce priveşte inovaţia în marketing, unul dintre cele mai relevante exemple este Fulga,  primul brand al companiei Albalact, dar şi primul brand românesc animat, construit în jurul unui personaj, un brand neconvenţional într-o piaţă a lactatelor conservatoare şi clasică. „Ce vacă sunt! Am uitat să mă prezint!”. Sunt cuvintele care au rămas în memoria colectivă şi astăzi, la mai bine de 17 ani de când Fulga a ieşit în lume şi a făcut cunoştinţă cu micii săi consumatori. Fulga a venit în piaţă ca să vorbească ea însăşi despre lapte şi bunătăţile din lapte pe care le oferă, dar şi despre o mulţime de alte lucruri. Fulga a câştigat în câţiva ani un mare capital de imagine şi a devenit un simbol pentru copii, simbolul văcuţei isteţe şi amuzante, care are răspunsuri la toate întrebările şi le aduce celor mici lapte bun”, povesteşte Cristina Miclea. Lansată în 2004 în segmentul laptelui UHT, o categorie cu un mare potenţial de creştere la acea vreme, Fulga a trecut de-a lungul anilor prin schimbări importante de ambalaj şi imagine, a fost jucătorul dominant în categoria laptelui cu arome, iar astăzi şi-a reîmprospătat imaginea şi se regăseşte într-o nouă categorie – deserturile pentru copii. „Fulga deţine marele merit de a fi contribuit la creşterea categoriei de lapte UHT. Fulga a rămas şi astăzi prietena bună a copiilor care comunică în acelaşi registru spiritual şi plin de umor inteligent”, precizează specialistul.

    De asemenea, Zuzu, liderul pieţei de lapte din România de 15 ani, este recunoscut ca unul dintre cele mai inovatoare branduri din piaţa de lactate şi este apreciat, mai ales, ca un brand original şi dinamic. „A fost lansat la începutul anului 2006 şi, la fel ca Fulga, a fost poziţionat de la bun început ca un brand emoţional, mizând pe o personalitate carismatică şi aparte, într-o piaţă convenţională dominată la acel moment de branduri cu o comunicare exclusiv raţională. Personalitatea lui, dar şi produsele bune şi inovaţiile pe care le-a făcut an de an au fost atuurile cu care şi-a cucerit şi păstrat consumatorii”, descrie directorul de marketing al diviziei de lactate a Lactalis România acest produs. Zuzu este şi brandul care a adus în România primul şi cel mai folosit ambalaj modern pentru laptele proaspăt – cutia de carton Tetra Top de la Tetra Pak. Inovaţia din 2006 nu doar că l-a adus pe Zuzu în poziţia de lider al pieţei de lapte, dar a contribuit semnificativ la creşterea consumului de lapte, punctează ea. Şi acest produs a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe procese de identitate vizuală, care l-au maturizat şi l-au adaptat unui portofoliu mult mai extins. „De la un brand de atitudine în 2006, la unul mai raţional şi orientat către produs în 2010, Zuzu a ajuns astăzi un brand bine ancorat în piaţa de lactate. Însă, îşi păstrează vitalitatea, căldura şi caracterul urban cu care s-a născut şi a evoluat, are aceeaşi personalitatea puternică şi jucăuşă, care s-a regăsit mereu în designul de ambalaj şi în tonul comunicarii.”

     În 2014, Zuzu a venit, din nou, cu cea mai mare inovaţie în materie de ambalaje din ultimii ani şi a adus, în exclusivitate în piaţa românească bidonul de plastic cu mâner. Bidonul cu mâner, un ambalaj modern şi foarte practic, era foarte popular pe alte continente. Odată cu acest ambalaj, Albalact a introdus în premieră şi gramaje noi, care nu au existat niciodată pe segmentul laptelui – porţia de familie de 1,8 litri sau 2 litri şi porţia de 500 ml pentru consumul de impuls. „Zuzu a urmărit mereu să-şi consolideze poziţia de lider şi de brand relevant în toate categoriile de lactate. A venit cu inovaţii şi la nivel de produs şi a creat el însuşi categorii noi în piaţa lactatelor. În  2016, a creat categoria iaurturilor proteice cu Zuzu Stors, iaurtul obţinut printr-un proces de fabricaţie introdus în premieră în România de Albalact – ultrafiltrarea, prin care iaurtul este „stors” pentru a păstra cât mai multe proteine, adică tot ce are mai bun şi mai nutritiv.” Iar exemplele de reinventare în ce priveşte acest brand continuă: Zuzu Divin este, de asemenea, o reţetă unică în piaţă – iaurtul în stil grecesc obţinut prin aceeaşi tehnologie de ultrafiltrare care a consacrat iaurtul Stors; Zuzu Fit, un nou iaurt cu conţinut ridicat de proteine; Zuzu Kefir, lansat la sfârşitul anului trecut, este la rândul său  o gamă de produse unice în România – este o interpretare modernă a kefirului tradiţional; Zuzu Smoothie, cea mai recentă inovaţie în portofoliul brandului Zuzu, a fost lansat chiar acum şi este o gamă de produse bogate în vitamine, cu conţinut de fruct ridicat. „Alături de investiţii, inovaţia este cea care a făcut din Albalact liderul pieţei de lapte din România. Prin aceasta ne-am dezvoltat, ne-am consolidat poziţia, am evoluat, dar am dezvoltat şi piaţa lactatelor şi am contribuit la creşterea categoriilor şi a consumului de lactate în general.” Introducerea ambalajului de lapte din carton a avut un impact mai mare în această privinţă, dar şi pentru că piaţa laptelui industrializat era în plină dezvoltare – inovaţia din 2006 a contribuit la creşterea pieţei de lapte proaspăt pasteurizat şi l-a făcut pe Zuzu lider în categorie. Lansarea bidonului de lapte cu mâner în gramaj mare a avut un impact la nivel de adresabilitate: „Am îndeplinit direct o nevoie a unui target specific, cel reprezentat de familiile cu copii. La fel s-a întâmplat şi cu ambalajul la gramaj mic de 500 ml: ne-am adresat acelor consumatori care consumă lapte mai puţin sau ocazional”. În ultimii ani, mai mult ca oricând, au înţeles că piaţa lactatelor a intrat într-o perioadă de sofisticare, de diversificare, în care brand-urile moderne şi active trebuie să răspundă unor nevoi din ce în ce mai personalizate. „Educaţia şi o bună informare îi fac pe consumatori mai pretenţioşi şi mai atenţi la ceea ce mănâncă, la sursele din care provin alimentele, la etichetele lor. Putem spune ca am devenit trendsetteri în inovare şi crearea unor categorii personalizate. Subsegmentele cu valoare adăugată, produse funcţionale şi personalizate vor continua să se dezvolte, iar noi suntem atenţi la toate aceste tendinţe.”

    Despre brandul de produs Albalact se poate spune că are cea mai lungă istorie din viaţa companiei însă, cum înainte de 1989 nu existau branduri în lactate, Albalact a fost oficializat ca brand abia în era postcomunistă, spune Cristina Miclea. Potrivit ei, Albalact înseamnă în primul rând untul de masă, produs rămas neschimbat, cu acelaşi ambalaj şi aceeaşi reţetă care l-au făcut cunoscut şi pe care consumatorii le apreciază şi astăzi. Albalact este de multă vreme lider de vânzări în categoria unt, reprezentând aproximativ un sfert din piaţa aceasta, atât în volum, cât şi în valoare. Brandul Albalact este lider de piaţă şi în smântână. De câţiva ani însă, şi brandul Albalact şi-a împrospătat identitatea vizuală cu o nouă platformă de comunicare menite să-l consolideze ca un brand tradiţional. „Albalact marchează aprecierea pentru valorile româneşti şi pentru gusturile inconfundabile cu care am crescut, cât şi importanţa pe care compania o dă laptelui din care prepară produsele. Noul Albalact este o poveste a laptelui şi a bogăţiei care vine din lucrurile simple.Brandul Albalact este şi un depozitar al valorilor tradiţionale din Apuseni.” De câţiva ani compania se implică în construirea unui muzeu viu la Tecşeşti, o veche aşezare din Alba, izolată de restul lumii, în care fiecare dintre puţinii săi locuitori este un păstrător al autenticităţii locului, Tecşeşti Vlogs fiind menit să conserve şi să promoveze o frumoasă lume veche.

    Cristina Miclea aminteşte că a existat o perioadă, imediat dupa Revoluţie, când Made in Romania era ceva de evitat. „Era vremea când tot ce venea de afară era mai bun, mai frumos, mai gustos, de calitate mai bună. A urmat apoi o perioadă de luptă pentru brandurile româneşti care au cunoscut adevărata faţă a competiţiei, au avut nevoie să se reinventeze, să se adapteze noilor cerinţe fără de care nu faceau faţă. A fost perioadă în care produsele româneşti se luptau să aibă un look internaţional şi aşa au apărut multe branduri româneşti moderne, iar multe dintre cele vechi care au vrut să supravieţuiască s-au adaptat.”

    Cu trecerea anilor, brandurile româneşti au crescut alături de cele internaţionale, au învăţat marketing modern, au crescut şi au devenit branduri mari, foarte apreciate. „Consumatorul român a devenit la rândul său mai informat, mai deschis, dar şi mai sofisticat şi pretenţios, iar acest lucru a ridicat foarte mult miza pentru brandurile româneşti postcomuniste. În ultimii ani, „Made in Romania” a devenit un trend în plină evoluţie, un argument foarte puternic atunci când vine vorba de alegerea consumatorilor, în multe dintre categoriile în care activăm noi.” În prezent, Albalact nu ia în calcul lansarea unui brand nou şi se concentrează pe brandurile existente deja în portofoliu, despre care cred că oferă în continuare oportunităţi de dezvoltare în piaţă: „Trebuie să avem grijă de aceste branduri fiindcă Brandul reprezintă bunul cel mai de preţ pe care-l avem într-o companie. Un brand puternic este acela care ştie să-şi construiască o poveste, un brand în care consumatorii îşi regăsesc valorile”, concluzionează ea.

    Cristina Miclea, director marketing divizia lactate, Lactalis România: „Brandul reprezintă bunul cel mai de preţ pe care-l avem într-o companie. Un brand puternic este acela care ştie să-şi construiască o poveste, un brand în care consumatorii îşi regăsesc valorile.”