Tag: disparitie

  • O nouă provocare care circulă pe Facebook îi îngrozeşte pe părinţi

    În urmă cu câţiva ani în vestul Europei a circulat un „joc” similar, „Jocul celor 72”, în care copiii încercau să dispară de acasă timp de 72 de ore. 
     
    O mămică din Derry, Irlanda, a povestit că familia ei a suferit un adevărat şoc din cauza acestei „competiţii bolnave”. Ea a povestit că cei doi copii ai ei au fost găsit alături de alţi copii au fost găsiţi la 55 de ore de la dispariţie în Ballymena. 
     
    One County Derry mum told Belfast Live that her family was left with “unspeakable” anxiety from the “sick” competition.
     
  • Cum arată Mona Muscă acum, la 11 ani de când a dispărut din politica românească

    A fost un membru marcat al PNL şi a ocupat mai multe funcţii importante de-a lungul celor 11 ani cât a fost pe scena politică din România. A fost deputat, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, dar şi ministru al Culturii. A fost autoarea uneia din cele mai importante legi date după revoluţie, cea a accesului liber la informaţii de interes public. 

    În 2006, însă, Mona Muscă a fost nevoită să se retragă din politică, după un verdict de colaborare cu fosta Securitate dat de CNSAS. 

    VEZI AICI Cum arată Mona Muscă acum, la 11 ani de când a dispărut din politica românească

  • Învăţătoare din România: „Anul acesta am simţit un mare şut primit în spatele educaţiei, am simţit cum se grăbeşte prăbuşirea ei şi, inevitabil, dispariţia culturii din România

    Pe Facebook, Mara Luana Rauca a scris: „Că tot este Ziua Educaţiei, îmi permit să scriu câteva gânduri.
    Am o mare apăsare pe suflet…Sunt atât de multe de spus când vine vorba despre acest subiect. Învăţământul din România este pe marginea prăpastiei şi mă întreb cât timp va mai trece până se va prăbuşi în ea…10, 20 de ani? Poate chiar mai puţin. Suntem ca nişte oi fără păstor.

    Fiecare îşi caută drumul prin hăţişul birocraţiei, zbătându-se să reziste în lupta pentru supravieţuire. Când spun supravieţuire, mă refer la încrâncenarea de a ţine educaţia în echilibru pentru a nu cădea în prăpastia care se întinde sub ea.

    Şi totuşi, cu toţii am contribuit mai mult sau mai puţin la ameţeala aceasta din învăţământ. Nici acum în al 12-lea ceas, nu-mi dau seama cât conştientizează societatea română că a greşit şi cât se străduieşte să repare.

    Anul acesta am simţit un mare şut primit în spatele educaţiei, am simţit cum se grăbeşte prăbuşirea ei şi, inevitabil, dispariţia culturii din România.
    Educaţia este o forţă, pe care dacă o îngenunchezi, devii rapid stăpânul unui popor. Un popor needucat, slab şi şovăielnic poate fi uşor manipulat şi câştigat de alte popoare dornice de cucerire. Istoria noastră este presărată de astfel de încercări de supunere a poporului român şi suntem mândri că am reuşit să le depăşim în cea mai mare parte. Suntem mândri de strămoşii noştri care şi-au vărsat sângele pentru ca noi să fim liberi. Dar oare unde ne-a dispărut patriotismul, unde sunt zilele în care luptam pentru identitatea noastră naţională, pentru drepturile noastre şi pentru o viaţă de calitate?

    Câţi dintre noi înţeleg că suntem cu un picior în groapă şi că se doreşte îndobitocirea poporului român? Stăm prost la toate capitolele. Nu mai avem economie, şcoala este subiectul zilei în sens negativ, sistemul sanitar se clatină şi el din ce în ce mai tare, dar noi continuăm să ne amăgim că este doar un vis urât.
    Aş vrea ca astăzi să pot să spun lucruri frumoase despre educaţie, dar nu pot. Caut motive să mă bucur, dar nu găsesc.

    Din educaţie şi prin educaţie funcţionează un stat. Din ea derivă celelalte forţe ale statului: economia, sistemul medical, cultura, armata şi tot ceea ce este vital pentru supravieţuirea unei naţii.

    Îmi este milă de colegii mei din sistem, care se zbat să reziste experimentelor care se fac asupra educaţiei. Îmi este milă de elevii, care nu mai văd nicio plăcere în a veni la şcoală şi care nu ştiu cum să evolueze şi încotro să se îndrepte. Îmi este milă de părinţii, care nu mai văd niciun viitor în ţară pentru copiii lor. Îmi este milă de ţara asta, care este ca un vas lăsat să plutească în derivă, fără căpitan şi cu un echipaj slab pregătit şi dezinteresat de urmările catastrofale care se apropie.

    Pe vremea când eram eu o mică şcolăriţă percepeam altfel educaţia. Şcoala mi se părea atât de frumoasă. Nu aş fi lipsit sub nicio formă şi abia aşteptam să mă întâlnesc cu colegii mei şi cu profesorii. Învăţam mult, mult mai mult decât învaţă elevii din ziua de azi şi nu ne plângeam. Ştiam că aşa vom deveni ceea ce visam. Eu am visat să fiu învăţătoare încă din clasa I şi ştiam că voi avea mult de muncă pentru a putea ajunge într-o zi la catedră. Şi am muncit, fiindcă aveam o ţintă precisă.

    Astăzi dacă întrebi un copil ce vrea să devină când va fi mare, nu va şti să răspundă. La fel şi un licean. Oare de ce? Înainte ştiau toţi că se vor face doctori, avocaţi, poliţişti şi profesori. Acum niciun tânăr nu poate să răspundă pentru că aceste domenii sunt în dizgraţie şi a devenit o ruşine să visezi la ele. Mass-media a contribuit enorm la blamarea domeniilor de bază ale societăţii româneşti, iar noi restul am tăcut sau am participat la ruşinarea lor.

    Sunt multe de spus, mult prea multe şi nimic frumos nu-mi vine în minte…
    La mulţi ani, dragă educaţie, oriunde ai fi tu, în cine mai tresalţi şi trezeşti pasiune! La mulţi ani, dragi colegi care încă rezistaţi şi vă purtaţi cu demnitate titlul de dascăl! La mulţi ani, dragi părinţi, care sunteţi alături în rezistenţa noastră! La multi ani, dragi elevi, care deşi nu înţelegeţi de ce vi se întâmplă vouă toate acestea, învăţaţi în continuare şi nu vă plângeţi!

    La multi ani tuturor cobailor din educaţie! Suntem încă un experiment şi vom fi atât cât vom permite”.

  • Învăţătoare din România: „Anul acesta am simţit un mare şut primit în spatele educaţiei, am simţit cum se grăbeşte prăbuşirea ei şi, inevitabil, dispariţia culturii din România

    Pe Facebook, Mara Luana Rauca a scris: „Că tot este Ziua Educaţiei, îmi permit să scriu câteva gânduri.
    Am o mare apăsare pe suflet…Sunt atât de multe de spus când vine vorba despre acest subiect. Învăţământul din România este pe marginea prăpastiei şi mă întreb cât timp va mai trece până se va prăbuşi în ea…10, 20 de ani? Poate chiar mai puţin. Suntem ca nişte oi fără păstor.

    Fiecare îşi caută drumul prin hăţişul birocraţiei, zbătându-se să reziste în lupta pentru supravieţuire. Când spun supravieţuire, mă refer la încrâncenarea de a ţine educaţia în echilibru pentru a nu cădea în prăpastia care se întinde sub ea.

    Şi totuşi, cu toţii am contribuit mai mult sau mai puţin la ameţeala aceasta din învăţământ. Nici acum în al 12-lea ceas, nu-mi dau seama cât conştientizează societatea română că a greşit şi cât se străduieşte să repare.

    Anul acesta am simţit un mare şut primit în spatele educaţiei, am simţit cum se grăbeşte prăbuşirea ei şi, inevitabil, dispariţia culturii din România.
    Educaţia este o forţă, pe care dacă o îngenunchezi, devii rapid stăpânul unui popor. Un popor needucat, slab şi şovăielnic poate fi uşor manipulat şi câştigat de alte popoare dornice de cucerire. Istoria noastră este presărată de astfel de încercări de supunere a poporului român şi suntem mândri că am reuşit să le depăşim în cea mai mare parte. Suntem mândri de strămoşii noştri care şi-au vărsat sângele pentru ca noi să fim liberi. Dar oare unde ne-a dispărut patriotismul, unde sunt zilele în care luptam pentru identitatea noastră naţională, pentru drepturile noastre şi pentru o viaţă de calitate?

    Câţi dintre noi înţeleg că suntem cu un picior în groapă şi că se doreşte îndobitocirea poporului român? Stăm prost la toate capitolele. Nu mai avem economie, şcoala este subiectul zilei în sens negativ, sistemul sanitar se clatină şi el din ce în ce mai tare, dar noi continuăm să ne amăgim că este doar un vis urât.
    Aş vrea ca astăzi să pot să spun lucruri frumoase despre educaţie, dar nu pot. Caut motive să mă bucur, dar nu găsesc.

    Din educaţie şi prin educaţie funcţionează un stat. Din ea derivă celelalte forţe ale statului: economia, sistemul medical, cultura, armata şi tot ceea ce este vital pentru supravieţuirea unei naţii.

    Îmi este milă de colegii mei din sistem, care se zbat să reziste experimentelor care se fac asupra educaţiei. Îmi este milă de elevii, care nu mai văd nicio plăcere în a veni la şcoală şi care nu ştiu cum să evolueze şi încotro să se îndrepte. Îmi este milă de părinţii, care nu mai văd niciun viitor în ţară pentru copiii lor. Îmi este milă de ţara asta, care este ca un vas lăsat să plutească în derivă, fără căpitan şi cu un echipaj slab pregătit şi dezinteresat de urmările catastrofale care se apropie.

    Pe vremea când eram eu o mică şcolăriţă percepeam altfel educaţia. Şcoala mi se părea atât de frumoasă. Nu aş fi lipsit sub nicio formă şi abia aşteptam să mă întâlnesc cu colegii mei şi cu profesorii. Învăţam mult, mult mai mult decât învaţă elevii din ziua de azi şi nu ne plângeam. Ştiam că aşa vom deveni ceea ce visam. Eu am visat să fiu învăţătoare încă din clasa I şi ştiam că voi avea mult de muncă pentru a putea ajunge într-o zi la catedră. Şi am muncit, fiindcă aveam o ţintă precisă.

    Astăzi dacă întrebi un copil ce vrea să devină când va fi mare, nu va şti să răspundă. La fel şi un licean. Oare de ce? Înainte ştiau toţi că se vor face doctori, avocaţi, poliţişti şi profesori. Acum niciun tânăr nu poate să răspundă pentru că aceste domenii sunt în dizgraţie şi a devenit o ruşine să visezi la ele. Mass-media a contribuit enorm la blamarea domeniilor de bază ale societăţii româneşti, iar noi restul am tăcut sau am participat la ruşinarea lor.

    Sunt multe de spus, mult prea multe şi nimic frumos nu-mi vine în minte…
    La mulţi ani, dragă educaţie, oriunde ai fi tu, în cine mai tresalţi şi trezeşti pasiune! La mulţi ani, dragi colegi care încă rezistaţi şi vă purtaţi cu demnitate titlul de dascăl! La mulţi ani, dragi părinţi, care sunteţi alături în rezistenţa noastră! La multi ani, dragi elevi, care deşi nu înţelegeţi de ce vi se întâmplă vouă toate acestea, învăţaţi în continuare şi nu vă plângeţi!

    La multi ani tuturor cobailor din educaţie! Suntem încă un experiment şi vom fi atât cât vom permite”.

  • APMGR: Sute de medicamente generice, ieftine vor dispărea din cauza creşterii preţului la combustibil şi a reglementărilor de preţ din alte state

    Din cauza cumulării efectelor negative ale taxei clawback, politicii de preţ şi creşterii costurilor, APMGR estimează că preţul multor medicamente va ajunge mai mic decât costul de producţie, ceea ce va duce la delistarea acestora în România. Medicamentele ce vor fi delistate se vor adaugă celor peste 2.000 de medicamente care au dispărut de pe piaţă în ultimii ani, fie definitiv, fie înlocuite cu variante mai scumpe.

    Principala povară pentru producătorii de medicamente generice o reprezintă taxa clawback, care a ajuns aproape de 20% şi care continuă să crească accelerat.

    “Repetăm mereu autorităţilor că taxa clawback afectează în primul rând medicamentele generice, care sunt, de regulă, medicamente cu preţ mic, dar suntem ignoraţi. Dacă Guvernul menţine acelaşi nivel al taxei pentru medicamentele generice, în condiţiile în care şi costurile cu combustibilul cresc, nu face altceva decât să lovească în bătrâni şi bolnavi cronici, care nu vor mai găsi multe din cele mai răspândite medicamente de pe piaţă sau vor găsi variante mai scumpe, care vor necesita coplată,” a declarat Laurenţiu MIHAI, director executiv al APMGR.

    Conform companiei de cercetare şi studii de piaţă CEGEDIM, 60% din cele peste 2.300 de medicamente care riscă să dispară de pe piaţă în perioada următoare sunt medicamente sub 25 de lei. Multe dintre acestea sunt produse în România, de producători români, care produc exclusiv generice.

    La dispariţia medicamentelor contribuie şi politica actuală de preţ, care duce preţul medicamentelor din România la un minim european. Schimbările de reglementare a preţului în alte ţări europene care au şi România ca ţară de referinţă, pot duce la delistări din motive comerciale care vor afecta pacientul român.

    “Niciun producător internaţional nu va risca să piardă pieţe mult mai mari, precum Germania, Franţa sau Rusia, pieţe de zeci de miliarde de euro anual, doar pentru că preţul din România este menţinut în mod artificial la un nivel extrem de redus,” a adăugat Mihai.

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată. 

  • BREAKING NEWS! Magazinele Carrefour ar putea să DISPARĂ. Anunţul care cutremură industria de retail

    Acţiunile Carrefour au devenit brusc vedeta bursei de la Paris după anunţ, chiar dacă încă nu există o dovadă clară a unui deal, potrivit presei franceze. Valoarea de piaţă a Carrefour este de 13 miliarde de euro, mult sub valoarea Amazon, de aproape 400 de miliarde de euro. Gigantul francez de hipermarketuri ar putea fi exact ce are nevoie Amazon pentru a creşte pe piaţa europeană a mâncării, una dintre cele mai mari din lume.
     
    Carrefour are o reţea extrem de vastă de magazine în Europa, o regiune unde 95% din mâncare se cumpără în magazinele fizice. 
     
    După anunţ, acţiunile Carrefour s-au tranzacţionat în creştere cu 4,12%, la 17,20 de euro/titlu. 
     
    Într-o notă publicată de analiştii de la Societe Generale, Carrefour ar fi printre ţintele potenţiale din Europa, alături de reţelele franceze Casino sau Briton Morrisson. Momentan însă nu există vreo dovadă concretă legată de o ofertă, iar totul rămâne la nivel de zvon, scrie cotidianul francez Les Echos. 
     
    Gigantul de e-commerce Amazon a anunţat în iunie achiziţia Whole Foods Market, cea mai mare reţea de retail de mâncare organică şi naturală din SUA, pentru 13,7 miliarde de dolari.
     
  • Este oficial: Încă un retailer cunoscut DISPARE din România. Anunţul a fost făcut astăzi

    Retailerul francez Carrefour anunţă finalizarea procesului de remodelare a magazinelor Billa din România, la şapte luni de la demararea proiectului.

    Procesul de remodelare s-a încheiat pe 21 septembrie, cu transformarea ultimelor 4 magazine, din BILLA în Market, în Bucureşti (2 magazine), Timişoara si Mangalia.

    În decembrie 2015, Carrefour a semnat un acord de achiziţie a societăţii Billa România, cu Grupul Rewe, retailerul francez cele 86 de magazine Billa.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • BREAKING NEWS! Magazinele Carrefour ar putea să DISPARĂ. Anunţul care cutremură industria de retail

    Acţiunile Carrefour au devenit brusc vedeta bursei de la Paris după anunţ, chiar dacă încă nu există o dovadă clară a unui deal, potrivit presei franceze. Valoarea de piaţă a Carrefour este de 13 miliarde de euro, mult sub valoarea Amazon, de aproape 400 de miliarde de euro. Gigantul francez de hipermarketuri ar putea fi exact ce are nevoie Amazon pentru a creşte pe piaţa europeană a mâncării, una dintre cele mai mari din lume.
     
    Carrefour are o reţea extrem de vastă de magazine în Europa, o regiune unde 95% din mâncare se cumpără în magazinele fizice. 
     
    După anunţ, acţiunile Carrefour s-au tranzacţionat în creştere cu 4,12%, la 17,20 de euro/titlu. 
     
    Într-o notă publicată de analiştii de la Societe Generale, Carrefour ar fi printre ţintele potenţiale din Europa, alături de reţelele franceze Casino sau Briton Morrisson. Momentan însă nu există vreo dovadă concretă legată de o ofertă, iar totul rămâne la nivel de zvon, scrie cotidianul francez Les Echos. 
     
    Gigantul de e-commerce Amazon a anunţat în iunie achiziţia Whole Foods Market, cea mai mare reţea de retail de mâncare organică şi naturală din SUA, pentru 13,7 miliarde de dolari.
     
  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată.