BusinessMagazin

Tag: datorie

  • Decenii de relaţii

    A fost şi este o vreme a fierberii în Republica Moldova, iar acordul privind asistenţa financiară rambursabilă între România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău, la 7 octombrie 2015, în valoare de 60 de milioane de euro, va trece, desigur, rapid prin maşina de vot a Casei Poporului. Şi, dincolo de nevoia de reforme cerută de români şi de europeni, cei mai nevoiaşi cetăţeni ai Republicii Moldova vor primi un ajutor de urgenţă care i-ar putea ajuta să iasă cu bine din iarnă. În continuare?

    Să ne întoarcem un pic în timp, în anul 2005; premierul Vasile Tarlev vizitează Bucureştiul, vizită privită drept o încercare de apropiere a autorităţilor moldovene de România şi o distanţare faţă de Moscova. Dar Republica Moldova era în situaţia de a face faţă unei crize energetice, în condiţiile în care Centrala Electrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria, sistase livrările de energie către republică. Centrala se afla în proprietatea gigantului energetic rus RAO EAS Rossii şi asigura mai mult de jumătate din necesităţile de energie electrică ale republicii.

    Centrala de la Cuciurgan a oprit livrarea curentului pe motiv că distribuţia de electricitate, deţinută de grupul Union Fenosa, refuzase majorarea tarifului de la 3,05 la 4,08 cenţi pentru un kilowatt-oră. Decizia furnizorului poate fi interpretată ca fiind una de natură economică, dat fiind refuzul Chişinăului de a accepta majorarea preţului. Dar mulţi au spus că decizia avea şi o pronunţată încărcătură politică în contextul relaţiilor dintre Moldova şi Rusia, nu tocmai prieteneşti atunci. La mijloc, România. Oficialii români au invocat la întâlnirile cu Tarlev o datorie de 30 de milioane de dolari, care data din perioada 1998 – 1999, când republica s-a confruntat cu o situaţie asemănătoare, oprirea livrărilor de la Cuciurgan.

    În mai 1999 Moldova datora CONEL, compania de electricitate de atunci, aproape 9 milioane de dolari. Datoria urma să se compenseze prin participarea unui consorţiu românesc alcătuit din SNP Petrom şi un grup de firme private la privatizarea distribuitorului moldovean de produse petroliere Tirex Petrol. Un şir lung de negocieri fără finalitate şi viziunile diferite ale celor două părţi asupra preţului tranzacţiei au făcut ca afacerea să cadă. Tirex a fost preluată de o companie germană, care a oferit 500.000 de dolari pentru 82% din acţiuni şi s-a angajat să investească 5 milioane de dolari în infrastructură. La începutul anului 2000 datoria moldovenilor pentru electricitate crescuse la 22 de milioane de dolari, la acea dată echivalentul facturii pentru gazele naturale necesare României pentru o lună de zile.

    Situaţia este discutată la o întâlnire a premierilor de atunci, Mugur Isărescu şi Dumitru Braghiş, în ianuarie 2000, dar fără nicio finalitate. În martie, CONEL avertiza Moldtranselectro că va opri livrările, dacă nu îşi primeşte banii, iar la începutul lui aprilie vine propunerea guvernului Republicii Moldova: plata în bani şi produse agricole, pentru început seminţe de porumb în valoare de 2 milioane de dolari (datoria era deja de 28 de milioane de dolari).

    Porumbul provenea din confiscări de la diverşi agenţi economici şi a fost refuzat de CONEL. Alegerile şi schimbarea politică din anul 2000 au făcut ca problema datoriei să treacă în planuri secunde, în România. Abia în august 2001 Adrian Năstase, în calitate de premier, mai făcea referire, nemulţumit, la problema datoriei, dar în alt context: datoriile Republicii Moldova faţă de Ucraina au fost transformate, prin intermediul unei societăţi private, în acţiuni la reţelele de electricitate, ceea a determinat anularea licitaţiei lansate pentru aceste reţele, la care participau şi societăţi româneşti. Şi apoi nimic, timp de patru ani. A mai fost pomenită la vizita lui Tarlev şi pe urmă becul s-a stins, figurat vorbind. 

    Este doar un episod din istoria alambicată a relaţiilor dintre România şi Republica Moldoba, bazate pe o frăţie oportunistă. Am citit analize care vorbesc despre o Moldovă menită să rămână veşnic un stat asistat, care şi-a epuizat opţiunile de politică externă, adică apropierea de Rusia sau de Europa. Proeuropenismul de acum mi se pare a fi din nou o soluţie dictată de aceleaşi raţiuni oportuniste. Iar nemulţumirea moldoveanului din stradă nu are de-a face cu Rusia sau Europa, ci cu corupţia, cu sărăcia, cu nivelul de trai scăzut. În rest, opţiunile pentru România sunt destul de reduse, deşi spaţiu de manevră ar fi. Putem impune condiţii (asta dacă nu va apărea o mână prietenească de ajutor pentru Chişinău din partea Moscovei), putem investi, putem primi şi şcoli tineri, putem oferi în continuare ajutor populaţiei.

    Există un semn de întrebare, dacă România va putea face asta în anul electoral 2016, cu propria populaţie destul de nemulţumită şi cu o clasă politică descalificată.

  • Criza despre care nimeni nu vorbeşte. Venezuela este în pragul celui mai mare colaps din istoria ţării

    Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.

    Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă.

    Săptămâna trecută guvernul din Venezuela a declarant o stare de urgenţă de 60 de zile, pe motive economice, pentru a se putea descurca cu o criză care pare că se adânceşte pe zi ce trece, potrivit BBC.

    Această măsură ar urma să dea preşedintelui prerogative crescute, inclusiv să intervină în cadrul companiilor sau să limiteze accesul la valtuă.

    Edictul include creşterea fiscalităţii şi a luat măsuri de urgenţă în cadrul serviciilor sociale şi importurilor de mâncare.

    Cifrele oficiale sugerează că economia Venezuelei s-a contractat cu 4,5% în primele nouă luni din 2015.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Drept la replică al lui Viorel Badea, senator PNL, ca urmare a unei ştiri publicate ieri de Business Magazin

    “În atenţia redacţiei Business Magazin

    Ieri, 7 ianuarie a.c., a apărut în publicaţia Business Magazin ştirea: ”Un senator PNL a cerut 3.000 de euro ca să-şi plătească factura la telefon”, preluată de pe site-ul publicaţiei Adevărul, ştire conform căreia aş fi cerut, de la Senatul României, decontarea sumei de 3000 Euro, reprezentând depăşiri convorbiri telefonice.

    În primul rând, doresc să vă transmit că aceasta este o informaţie eronată. NU am solicitat NICIODATĂ, nici public, nici în reuniunile Biroului Permanent al Senatului acoperirea acestei datorii din bugetul instituţiei, şi chiar mai mult decât atât, lunar îmi este oprită din indemnizaţie suma de 1.677 lei pentru acoperirea acestui debit, debit creat în timpul exercitării madatului de parlamentar, în interes de serviciu.

    Singurul lucru pe care l-am solicitat Biroului Permanent al Senatului, împreună cu domnul senator Anghel Adrian, a fost alocarea unui număr de 400 de minute/lună pentru convorbiri internaţionale şi roaming (a se vedea documentul ataşat). Menţionez, de asemenea, că în momentul de faţă abonamentele de telefonie mobila ale parlamentarilor cuprind 700 de minute naţionale, dar niciun minut internaţional şi roaming. Din stenograma publicată pe site-ul Senatului, rezultă că preşedintele Senatului, domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, nu întelege întocmai obiectul solicitării noastre şi abordează, în intervenţia sa, un aspect nerelevat de semnatarii documentului ataşat.

    În al doilea rând, datoria despre care s-a vorbit este înregistrată în bună măsură încă din mandatul anterior şi, cu toate că mi se reţin lunar bani pentru acoperirea acesteia, cheltuielile telefonice lunare depăşesc această sumă, iar datoria se acumulează în continuare. Din această cauză şi privind natura activităţii specifice exercitării legale a mandatului de parlamentar de diaspora, am considerat necesară introducerea în abonamentele telefonice ale celor doi senatori aleşi în Circumscripţia electorală nr.43, a 400 de minute/lună pentru convorbiri internaţionale şi roaming, minutele naţionale fiind inutile desfăşurării activităţii de parlamentar de diaspora.”

    Dreptul la replică în format PDF aici.

  • Pietrele preţioase colorate ameninţă supremaţia diamantelor albe

    Pietrele preţioase colorate ameninţă supremaţia diamantelor albe, susţine casa britanică de licitaţii Bonhams, preţul lor crescând foarte mult în ultimii ani.

    Exemple în acest sens sunt un diamant roz şi un rubin, Sunrise, vândute cu 15,9 milioane şi 30,3 milioane de dolari la o licitaţie la Sotheby’s ori un inel cu smarald vândut pentru echivalentul a 550.000 de dolari de Bonhams. Cumpărătorii sunt mai informaţi şi gusturile lor se schimbă, afirmă oficialii casei de licitaţii, citaţi de The Telegraph, tendinţă remarcată mai ales în cazul inelelor de logodnă, dar nu numai.

    La rândul său, casa engleză producătoare de bijuterii şi ceasuri de lux Backes & Strauss susţine că atracţia pentru acest tip de pietre preţioase şi în special diamante colorate se datorează faptului că nu se găsesc două la fel, cumpărătorii având astfel siguranţa că poartă unicate.

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Puerto Rico a intrat în default pentru prima dată în istorie

    Acest lucru îi va afecta pe locuitorii insulei şi nu Wall Street-ul, subliniază CNN, precizând că datoria le aparţine portoricanilor obişnuiţi prin cooperative de credit.

    “Este o decizie care reflectă îngrijorări serioase cu privire la lichiditatea commonwealthului raportat la obligaţiile faţă de creditorii noştri şi, la fel de important, obligaţiile faţă de poporul din Puerto Rico”, a declarat Melba Acosta Febo, preşedintele Băncii pentru Dezvoltare a Guvernului portotican, citat într-un comunicat.

    Defaultul este un moment istoric în “spirala morţii” economice a insulei, în opinia guvernatorului Alejandro Garcia Padilla. Insula are o uluitoare datorie totală de 70 de miliarde de dolari, iar economia ei este în recesiune.

    Padilla a creat o echipă care să prezinte un plan de restructurare a crizei datoriei până la sfârşitul verii.

    Această criză îi afectează îndeosebi pe locuitori, care părăsesc insula în masă, în căutare de locuri de muncă şi stabilitate, în contextul în care rata şomajului este mare, economia se contractă, iar viitorul pare sumbru.

    Omar Rodriguez şi soţia sa au părăsit Puerto Rico în urmă cu două săptămâni şi s-au mutat la Austin, în Texas.

    Rodriguez, în vârstă de 25 de ani, este fost funcţionar guvernamental. El şi-a găsit deja un loc de muncă la un restaurant de la Universitatea din Texas şi crede că poate să facă faţă totodată unui post de asistent la o şcoală din apropiere. Soţia sa este şi ea profesoară.

    El recunoaşte că începerea unei noi vieţi în Texas va fi destul de dificilă, dar crede că este mai bună decât nesiguranţa din Puerto Rico. “Nu îmi imaginez că mă voi bucura de aceeaşi calitate a traiului în Puerto Rico în acest moment, iar acest lucru mă întristează”, a declarat Rodriguez. “Să le spun adio părinţilor mei a fost aproape de nesuportat”, a adăugat el.

    Puerto Rico a avut de plătit o rată lunară în valoare de 483 de milioane de dolari. Insula şi-a achitat datoria, dar nu şi cele 58 de milioane de dolari datoraţi creditorilor de la Corporaţia Finanţelor Publice (PFC). Guvernul a ales în mod strategic să nu efectueze plata către PFC, deoarece entităţile care deţin datoria, cooperativele de credit şi portoricanii obişnuiţi nu au suficientă putere să lupte la tribunal.

    “Este primul din ceea ce noi credem că vor fi defaulturi mai mari ale datoriei commonwealthului”, a declarat Emily Raimes de la Moody’s Investors Service.

    Cealaltă datorie – din care o parte este deţinută de fonduri speculative de pe Wall Street, cu mai multă greutate la tribunal – a fost plătită luni.

    Puerto Rico are aceeaşi datorie ca New Yorkul, în pofida faptului că economia sa – în valoare de 69 de miliarde de dolari – reprezintă doar o mică parte din cea a oraşului (1,2 trilioane de dolari).

    În plus Guvernul raţionalizează consumul de apă.

    Rodriguez a declarat că părinţii soţiei sale – care trăiesc la Trujillo Alto, un oraş de lângă San Juan – au rămas fără apă curentă două zile în această vară. Alte oraşe, care nu sunt destinaţii turistice, rămân fără apă zile în şir, spune el. Acest lucru reprezintă o problemă majoră odată cu apropierea începerii anului şcolar. “Cum să predai cu toaletele murdare şi fără apă?”, se întreabă Rodriguez. “La un moment dat economia şi traiul în Puerto Rico vor fi atât de rele încât o poţi lua razna”, crede el.

  • TVR a plătit datoria pentru care i-au fost blocate conturile. ANAF a sistat poprirea pe conturi

    Societatea Română de Televiziune (SRTv) ar fi plătit, marţi, această datorie de 10 milioane de lei pe care o avea la bugetul de stat, au spus sursele citate.

    Astfel, ANAF ar fi dispus sistarea popririi pe conturile TVR, care ar urma să fie deblocate efectiv în cursul zilei de joi, au precizat sursele citate.

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a blocat, pe 20 iulie, conturile Societăţii Române de Televiziune, având în vedere datoriile pe care TVR le are la bugetul de stat, au declarat, la momentul respectiv, pentru MEDIAFAX, mai multe surse din Televiziunea Română.

    A doua zi, ANAF a confirmat, într-un comunicat, că a instituit propriri pe conturile Societăţii Române de Televiziune pentru recuperarea datoriilor. ANAF a precizat că, în perioada următoare, va institui popriri pe conturile tuturor marilor contribuabili care înregistrează datorii către bugetele de stat, în funcţie de vechimea arieratelor.

    Pe de altă parte, Stelian Tănase, preşedintele-director general al TVR, a declarat pe 22 iulie, pentru MEDIAFAX, că Guvernul este vinovat de situaţia televiziunii publice, iar blocarea conturilor instituţiei de către ANAF este, de fapt, “o revanşă” pe care şi-a luat-o premierul Victor Ponta, după mai multe editoriale pe care Tănase le-a scris despre acesta. “De mult Ponta e clientul meu (…) Da. A vrut să-şi ia o revanşă. Mi-a arătat pisica”, a afirmat Tănase.

    De asemenea, Stelian Tănase a spus că s-a întâlnit cu preşedintele ANAF, Gelu Diaconu, precizând că, până la 1 septembrie, televiziunea publică va plăti datoria de 10 milioane de lei, din 2010, din cauza căreia au fost blocate conturile televiziunii publice.

    El a precizat că nu s-a dus la ANAF ca să obţină ştergerea acestei datorii. “Ne-am dus ca să găsim o soluţie şi să-l asigurăm de buna-credinţă a TVR că vom face tot ce este posibil. Şi dânsul ne-a explicat. E vorba de o datorie de 10 milioane de lei, din 2010. Dacă nu ne taxa, se prescria şi atunci era vina ANAF. Şi atunci ne-a pus această poprire pe conturi, ca să o plătim. Să ne avertizeze că trebuie plătită. O vom plăti până la 1 septembrie”, a spus Stelian Tănase, precizând că legislaţia în vigoare nu permite deblocarea conturilor până nu va fi plătită datoria.

    În acest moment, datoria fiscală a TVR se ridică la aproximativ 457 de milioane de lei, potrivit unui comunicat remis, pe 21 iulie, agenţiei MEDIAFAX, de reprezentanţii Televiziunii Române, după blocarea conturilor operaţionale ale SRTv, din cauza datoriilor acumulate – începând din anul 2005 – către bugetul de stat.

    Pe de altă parte, Societatea Română de Televiziune a încheiat anul 2014 cu o pierdere de 81,5 milioane de lei, în condiţiile în care Televiziunea Română a avut, anul trecut, venituri totale de 544,2 milioane de lei şi cheltuieli totale de 625,8 milioane de lei, potrivit cifrelor furnizate de reprezentanţii instituţiei pe 6 aprilie, într-o conferinţă de presă la care a participat şi Stelian Tănase. În conferinţa de presă au fost prezentate cifrele din raportul SRTv pe anul trecut.

  • Acesta este sfârşitul: a apărut documentul pe care Victor Ponta n-ar fi vrut să-l vadă nimeni

    Sfârşitul de mandat al lui Victor Ponta la conducerea PSD după cinci ani de la instalarea sa în funcţie, în urma unui congres câştigat în faţa lui Mircea Geoană, a adus o surpriză. Un document oficial făcut public termină urât cariera lui Ponta la şefia celui mai mare partid din România. Iată actele:

    Acesta este sfârşitul: a apărut documentul pe care Victor Ponta n-ar fi vrut să-l vadă nimeni

  • Cele mai scumpe credite din România. Sute de mii de clienţi au împrumutat 500 de milioane de euro

    “Dacă aş avea resurse, 
mi-aş deschide un business ca acesta mâine, mi se pare normal să speculez o nişă profitabilă în piaţă. Problema ţine de fapt de educaţia românilor, care, după atâţia ani de luat credite, ar trebui să ştie mecanismele pe de rost, dar nu pot scăpa de tendinţa de a se întinde mai mult decât plapuma.“

    Replica vine repede. „La ăştia cred că ajung doar oamenii fără prieteni. Dacă aş avea nevoie de sume aşa mici, aş putea la orice oră să cer unui prieten. Evident că şi prietenii mei ar putea să-mi ceară mie. Fără atâta dobândă, doar pe mulţumesc! În ce lume trăim?“ Comentariile la orice articol pe tema creditelor pe termen scurt cu dobânzi mari se transformă în dezbateri aprinse între cititorii împărţiţi în două tabere: unii invocă dobânzi enorme practicate în mod abuziv, referindu-se la indicatorul DAE (dobândă anuală efectivă) de 100%, 1.000% sau mai mult, în timp ce alţii îi acuză pe cei împrumutaţi că devin clienţii IFN-urilor fără să aibă cu adevărat nevoie de bani.

    Cele două şabloane de gândire sunt contrazise de puţinii comentatori neimplicaţi, observatori ai unei pieţe unde reglementări de bază lipsesc, iar clienţii sunt ademeniţi să cumpere produse de creditare fără să cunoască rostul acestora. Instituţiile financiare nebancare au speculat în anii de criză un segment de piaţă de care băncile s-au ferit, pentru că obţin beneficii suplimentare din credite de valoare mare acordate pe termen lung şi pentru că profitul consistent generat de credite cu valoare mică pe termen scurt vine numai dintr-un portofoliu numeros, de zeci sau sute de mii de clienţi. Piaţa împrumuturilor acordate acasă la client în aceeaşi zi cu cea a solicitării este astăzi concurată de jucători dispuşi să ofere bani în două ore, oriunde în România, fără ca potenţialul client să vadă la faţă vreun angajat al instituţiei.

    Creditul exclusiv online sau creditul prin SMS sunt doar două dintre invenţiile crizei, produse vândute cu succes în România către zeci de mii de clienţi şi adresate celor cu nevoi mai mici de 1.000 de lei timp de maximum două luni. Potrivit datelor Asociaţiei Societăţilor Financiare ALB România, organizaţie unde sunt afiliate 86% dintre IFN-uri, portofoliul total al creditului de consum al IFN-urilor în România era de 974 de milioane de euro la 31.12.2014, în timp ce piaţa creditului de consum IFN a urcat între decembrie 2013 şi de-cembrie 2014 de la 568 de milioane la 678 de milioane de euro. Doar în 2014 instituţiile financiare nebancare au acordat credite noi în valoare totală de 522 de milioane de euro, cu aproape 100 de milioane mai mult decât în anul precedent. 42% dintre creditele acordate în anul anterior au o valoare mai mică de 1.000 de euro, iar 78% nu trec de 5.000 de euro. Dintre clienţii care au luat un astfel de credit, jumătate au urmat doar liceul sau şcoala profesională, iar unul din şapte şi-a terminat studiile în clasa a opta. Cea mai mare parte a împrumutaţilor câştigă între 500 şi 1.000 de lei, însemnând venituri lunare mai mici sau egale cu salariul minim pe economie.

    „Aceste microcredite au apărut datorită unei cereri pe care instituţiile de credit tradiţionale nu pot sau nu vor să o satisfacă. După perioada creditului cu buletinul, băncile au înăsprit condiţiile de creditare astfel că persoanele care nu mai sunt eligibile pentru credite bancare nu au altă opţiune decât microcreditarea. BNR şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să joace un rol mai activ pentru a limita posibilităţile de abuz, în condiţiile în care persoanele care apelează la microcredite sunt, de regulă, mai puţin familiarizate cu terminologia contractelor de credit şi cu clauzele acestora“, spune consultantul Emilian Duca.

    Business Magazin a discutat cu toate părţile implicate în procesul de creditare pentru a afla cum funcţionează piaţa creditului cu valoare mică şi dobândă mare, ce puncte vulnerabile permit abuzuri şi cine reglementează dobânzile şi regulile jocului.

    CONTINUAREA ÎN PAGINA URMĂTOARE ->