BusinessMagazin

Tag: concept

  • Antreprenoriat cu simplitate scandinavă

    De când îşi aduce aminte, Diana Staicu a fost mereu pasionată de ideea amenajărilor interioare şi de designul simplu, dar modern al produselor de mobilier. Astfel că hainele de antreprenor nu le-a „îmbrăcat“ din întâmplare, ci aducând pe piaţa locală două francize de mobilă cu origini scandinave – brandul de lux BoConcept şi cel pentru copii Flexa.

    Nu a descoperit antreprenoriatul însă imediat după absolvirea studiilor economice, ci abia la zece ani distanţă, după ce a lucrat în industria hotelieră şi cea telecom, ca om de vânzări şi de marketing, şi după ce a descoperit îndeaproape tainele designului şi ale producţiei de mobilier conducând un magazin-fanion al Mobexpert, deţinut de omul de afaceri Dan Şucu. Diana Staicu a condus timp de trei ani magazinul din Pipera, timp în care a aflat ce înseamnă retailul cu mobilă, iar în 2006 şi-a făcut curaj să îşi testeze abilităţile de antreprenor. A deschis în galeriile Feeria din Băneasa (nordul Capitalei) showroomul BoConcept, un brand danez de mobilă de lux pe care l-a descoperit pentru prima dată în 1999, în timpul unei vacanţe petrecute în Salonic. Iar trei ani mai târziu a apărut şi showroomul cu un alt brand danez Flexa, în acelaşi centru comercial. 

    „În 1999 designul mobilierului scandinav era ceva de necrezut. Cu greu acceptai că este posibil ca o canapea să fie configurată, că poţi lua un modul simplu pe care apoi să îl personalizezi cu picioarele, braţele, materialul textil care îţi place. Nu lucram în industria de mobilă pe atunci, dar mi-a plăcut ideea, mi-a plăcut simplitatea designului scandinav. Mi-a rămas gândul la BoConcept şi la cum ar fi să…“, îşi aminteşte antreprenoarea, grăbind pasul în showroomul în care şi acum se regăsesc câteva produse de mobilier BoConcept similare celor pe care le avea expuse în ziua deschiderii. Acum, acestea fie sunt fabricate din alt tip de lemn, fie au avut parte de îmbunătăţiri la nivel funcţional, însă construcţia lor tot pe schiţele originale se bazează.

    În cea mai mare parte a carierei sale de antreprenor Diana Staicu a mizat pe reţeta magazinului monobrand adresat publicului matur, cu putere de cumpărare şi cu un anumit statut. După cum recunoaşte însă, în tot acest timp a omis un segment important, cel al tinerilor care îşi întemeiază o familie şi care îşi amenajează prima lor locuinţă. Aşa că a reacţionat şi a creat un nou brand umbrelă, care înglobează atât mobila premium BoConcept, cât şi segmentul dedicat tinerilor, intrând pe o piaţă pe care IKEA, grupul suedez care deţine un magazin în vecinătatea celor două showroomuri ale Dianei Staicu, a ajuns să domine.

    „Cu BoConcept ne adresam unor clienţi deja maturi, cu un anumit nivel de venituri şi am constatat că îi pierdeam din vedere pe tinerii care apreciază designul simplu şi care vor să îşi mobileze casa, dar nu îşi permit încă produsele BoConcept. Există o efervescenţă şi în zona imobiliară, pentru că apar tot mai multe proiecte, apartamente dedicate chiar acestor tineri şi care acum au şi dimensiuni mai mici, astfel că mobilierul inteligent pe care noi îl promovăm, multifuncţional, a devenit o necesitate“, explică ea.

    Astfel că, de la un showroom de 600 de metri pătraţi dedicaţi exclusiv BoConcept, antreprenoarea a transformat magazinul într-unul multibrand, în care 300 de metri pătraţi aparţin acum mobilierului pentru noile generaţii. Schimbarea a început spre finalul anului trecut şi s-a tradus în crearea conceptului Scandinavian Design House (SDH), cu care Diana Staicu vrea să defileze de acum înainte şi să fie asociate atât BoConcept, cât şi cu zona de mobilier pentru tineri. Cea din urmă merge pe aceeaşi linie, a produselor cu origini scandinave, însă în segmentul monobrand pentru tineri şi-au făcut loc în showroom şi producători din alte ţări, cum ar fi Polonia, care se mulează pe liniile clasice de care antreprenoarea s-a îndrăgostit iniţial.

    Deşi preţurile au coborât un nivel sub cele ale BoConcept, SDH se menţine, cu produsele de mobilier din sfera multibrand, pe palierul de venituri medii dedicat tinerilor. Schimbarea a venit şi în contextul în care puterea de cumpărare a românilor a crescut în ultimii ani, lucru care a făcut ca tinerii să nu mai cumpere sau să închirieze locuinţe deja mobilate, ci să îşi amenajeze singuri casa, aşa cum îşi doresc şi nu cum impune bugetul limitat al constructorului sau al proprietarului spaţiului.

     

  • Şi-au transformat pivniţa în cea mai tare afacere din Bucureşti. Acum recunosc şi ei că au dat lovitura şi fac o grămadă de bani

    Cătălina Şuteu şi Andrei Stanciu, doi tineri de 29 de ani pasionaţi de jocuri, au aflat de conceptul Escape the Room în timpul unei vacanţe la Londra.

    „Nu am reuşit atunci să mergem, dar ideea ne-a rămas în minte“, începe Cătălina Şuteu povestirea. „Anul acesta am tot citit despre joc, aşa că i-am propus lui Andrei să încercăm şi noi ceva de genul ăsta, fără să ştim propriu-zis cu ce se mănâncă. Am cochetat o perioadă cu ideea, iar prin luna iunie am început să căutăm mai multe informaţii. Aşa am şi aflat că s-au deschis câteva şi în România, în Bucureşti şi la Cluj.“

    Înainte să pornească propriul lor business, Trapped, cei doi au mers în locaţiile deschise deja în Capitală. „I-am vizitat pe cei din Bucureşti, ni s-a părut şi mai interesant conceptul şi am decis să punem ideea în aplicare. Am deschis o primă cameră la noi acasă, în subsol, şi am chemat mai mulţi prieteni să o testeze. Le-a plăcut foarte mult, au venit şi ei cu diverse sugestii şi comentarii, aşa că în luna iulie ne-am apucat serios de treabă. Am terminat scenariul şi pentru o a doua cameră, iar în paralel am căutat spaţiul potrivit“, povestesc cei doi.

    „În luna august ne-am ocupat de amenajarea camerelor, am vrut să facem o treabă profesionistă de la început, fără jumătăţi de măsură. Ne-au vizitat, la rândul lor, cei care mai au astfel de spaţii în Bucureşti; ne recomandăm reciproc, pentru că nu este o piaţă pe care să existe concurenţă, este o afacere în care clientul, după ce intră, devine oarecum dependent. Odată ce termină camerele disponibile într-o casă, caută automat alte locaţii.“

    Investiţia a venit din fonduri proprii, dar businessul este, şi în cazul Trapped, unul profitabil. „Investiţia a fost de aproximativ 14.000 de euro. Foarte multe lucruri le-am făcut noi, dar în alte condiţii investiţia ar fi fost mai mare. Ne-am gândit şi la posibilitatea de a lua o franciză, dar din dorinţa de a face totul de la zero am ales să mergem pe drumul nostru de la început“, spune Andrei Stanciu. „Am deschis de o lună şi câteva zile, şi chiar din a doua săptămână am avut destul de multă lume. Au jucat mai mult de 300 de persoane de când am deschis camerele. Ne gândeam că vom ajunge cu încasările la nivelul cheltuielilor după două-trei luni, dar am reuşit asta din prima lună.“

    Cât despre promovare, tinerii antreprenori investesc în primul rând în social media. Un episod neaşteptat i-a ajutat să câştige notorietate: „S-a întâmplat ca o vedetă să vină aici de ziua ei şi a scris despre acest loc pe blog, şi asta a contat destul de mult“.

    Importantă, spun cei doi, este prezenţa sutelor de aplicaţii de mobil de la care a pornit, practic, acest tip de business. „În general, lumea vine gândindu-se la jocurile de pe telefon sau la cele de pe calculator. Cei mai mulţi sunt sceptici atunci când ajung la noi, dar toţi pleacă zâmbind. Avem un feedback mult mai bun decât ne-am fi aşteptat înainte să începem.“

    Escape the room este un joc în care într-o perioadă limitată de timp căutând indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia trebuie să scapi din cameră.

  • Cum arată si cât costă primul yacht Mercedes – GALERIE FOTO

    În urmă cu patru ani, grupul Daimler a prezentat conceptul unui yacht de lux numit Arrow 460 Granturismo Edition 1.

    La începutul lunii aprilie, Mercedes a anunţat că va lansa yachtul de 100 de cai putere în apele de lângă riviera franceză, pregătind astfel intrarea pe piaţă a celor 10 exemplare a ambarcaţiunii de lux.

    Cu o valoare de 1,7 milioane de dolari, yachtul de lux va putea fi cumpărat doar de persoane din state diferite, asigurându-se astfel că o ţară va deţine un singur exemplar.

  • Cum s-a născut cel mai mare festival din România: povestea unui eveniment care a atras peste 200.000 de oameni

    Spun o mulţime de steaguri pentru că asta a fost, din punctul meu de vedere, ceea ce a diferenţiat Untold de alte evenimente similare de la noi: oameni veniţi din toate colţurile lumii. Şi, mai mult decât atât, oameni care au plecat cu amintiri frumoase de la Cluj. Experienţa din România m-a învăţat că trebuie să aştepţi înainte de a lăuda, din varii motive, pe care nu are rost să le detaliez aici. Dar succesul Untold a existat, culminând cu distincţia de „cel mai bun festival european“; iată, aşadar, povestea nescrisă a festivalului.

    „Povestea UNTOLD a început de la un vis, şi anume cel de a organiza cel mai de impact eveniment din România, un festival care ar putea intra în finala European Festival Awards, la cea mai importantă categorie, care să concureze cu cele mai importante nume din industria europeană“, spune Bogdan Buta, directorul festivalului. „Odată ce am stabilit conceptul general al UNTOLD, am participat la unele dintre cele mai apreciate festivaluri şi evenimente muzicale din Europa, printre care Exit, Tomorrowland, Sziget, Ultra Europe, World Club Dome şi Mysteryland, tocmai pentru a înţelege fenomenul, amploarea, dimensiunea unui festival major şi modul în care au ales cei mai mari jucători de pe piaţă să organizeze aceste evenimente, pentru că fiecare are identitatea şi specificul lui.“

    Prima ediţie a UNTOLD s-a desfăşurat în 7 locaţii diferite, printre care Sala Polivalentă şi Cluj Arena, stadionul echipei de fotbal „U“ Cluj. Construcţia scenei principale, amplasată pe stadion, a însumat 1.200 de metri pătraţi de decor, 306 metri pătraţi de ecrane video, 533 de lumini şi proiectoare, efecte pirotehnice şi 11 variante de proiectare. „Ţinând cont că exista şi cadrul potrivit pentru a lansa acest concept în 2015, când municipiul Cluj-Napoca a fost Capitala Europeană a Tineretului, am reuşit să strâng în jurul festivalului o echipă de tineri care au crezut la fel de mult ca mine în această idee, apoi am încercat să convingem cât mai multe companii să creadă şi să susţină această «nebunie»; şi nu a fost deloc uşor. Suntem tineri, ambiţioşi, avem viziune şi suntem convinşi că dacă ne propunem ceva, putem atrage alături de noi suficient de multe persoane care să creadă în obiectivul nostru“, spune directorul festivalului.

    Organizarea unui eveniment la care să participe sute de mii de oameni presupune un important efort financiar, lucru pe care cei responsabili l-au înţeles încă de la început. „Financiar, am ştiut că avem nevoie de un buget de minimum 5 milioane de euro pentru a putea organiza UNTOLD la nivelul dorit. Pentru asta am avut nevoie de un mix complex de venituri – sponsori, parteneri, finanţări publice, vânzări de bilete şi alte surse de venit, încât să întregim bugetul necesar, deoarece puţină lume ştie că 30% din valoarea unui bilet reprezintă diverse taxe. Totodată a trebuit să menţinem preţurile biletelor la un nivel accesibil pentru publicul din România, astfel încât am ajuns practic la a subvenţiona costul biletului din alte surse de venit.“

    Una dintre instituţiile care a susţinut activ proiectul, inclusiv din punct de vedere financiar, a fost Primăria Cluj-Napoca; participarea autorităţilor locale a avut însă şi un alt efect: micii comercianţi de la colţul străzii, chiar şi cei aflaţi în cartierele de la ieşirea din oraş, au încercat să contribuie la popularizarea evenimentului. Fiecare chioşc avea un afiş cu Untold sau o promoţie pentru cei care purtau brăţările de participanţi. „Cred că de la un anumit punct, toată lumea a început să înţeleagă dimensiunea şi impactul pe care îl va avea festivalul şi să vadă şi o oportunitate de business bună pentru ei. Din estimările noastre UNTOLD a generat un impact în comunitate de peste 20 de milioane de euro, impact resimţit începând de la taximetrişti, hoteluri, terase şi chiar malluri. Totodată, am acordat o atenţie destul de mare selecţiei furnizorilor şi colaboratorilor UNTOLD, pentru a ne asigura că împreună vom livra participanţilor servicii la standarde cât mai înalte“, spune Bogdan Buta.

    Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat a fost organizarea; a fost o experienţă diferită faţă de modul în care se desfăşoară evenimentele de amploare din Bucureşti. Este un lucru pe care nu l-am remarcat doar eu, ci şi mulţi dintre străinii cu care am avut ocazia să stau de vorbă. „A fost nevoie de foarte multă atenţie, planificare, documentare şi discuţii cu specialişti. Fiecare zonă a feastivalului a avut nevoie de cei mai buni furnizori care să poată livra la nivelul nostru de exigenţă, la nivelul celor mai importante evenimente de afară“, explică Bogdan Buta.

  • Gamificarea, un concept ce apare din ce în ce mai des în afacerile din România

    Cu o valoare globală estimată la 2,8 miliarde de dolari, Gamificarea este un termen care îşi găseşte din ce în ce mai mult loc în limbajul afacerilor din românia. Conceptul presupune folosirea de elemente şi principii de joc în contexte serioase, care aparent nu au nicio legătură cu jocul. Care sunt rezultatele?

    Un articol al publicaţiei americane The New Yorker povesteşte cum în 1959 un sociolog danez pe nume Donald F. Roy s-a alăturat unui grup de muncitori de la o linie de producţie din Chicago pentru a studia cum fac aceştiafaţăcondiţiilor stresante din fabrică – în special monotoniei – în timp ce lucrează în schimburi de 12 ore. 

    Studiul intitulat „Banana Time: Job Applicationand Informal Interaction“ descrie cum muncitorii respectivi îşi împărţeau cu conştiinciozitate ziua între „pauza de piersică“, „pauza de peşte“, „pauza de Cola“ într-un mod autoimpus – chiar şi ritualul zilnic al unei glume făcute de un angajat ce consta în mâncatul bananei aduse de un coleg, acţiune care genera un val de proteste şidenunţuri din partea victimei (care totodată se asigura să aducă o altă banană la serviciu în următoarea zi), era respectat cu sfinţenie. Roy a descoperit astfel că prin acest tip de mici distracţii ritualizate „bestia plictiselii a fost adusă la blândeţea unui pisoi“.

    El face parte dintr-un grup de sociologi de la mijlocul secolului trecut care încercau să afla de ce muncitorii nu protestau împotriva salariilor scăzute şicondiţiilor deloc satisfăcătoare de muncă. Un alt cercetător, care s-a întors la fabrica din Chicago după o perioadă de timp, a descoperit că angajaţii acesteia erau de-a dreptul obsedaţi de o competiţie între cotele de producţie ale fiecăruia. Angajaţii erau mai atraşi de jocul însuşi decât de modesta sumă de bani pentru care concurau. Cercetătorii au concluzionat că jocurile pot direcţiona energiile angajaţilor de la asocierea în sindicate, de pildă, spre competiţia pe plan intern şi spre obiectivele de producţie ale proprietarilor. Oamenii au realizat astfel că jocurile pot fi construite în acord cu obiectivele managementului.

    UN REFUGIU DIN LUMEA REALĂ

    De-a lungul timpului, jocurile au acţionat în diverse moduri, însă jocurile momentului, cele video, ce se îndreaptă spre o industrie globală de 100 de miliarde de dolari, potrivit celor mai recente cercetări, au motivat milioane de copii şiadulţi să salveze prinţese, fure maşini, să rezolve puzzle-uri, să construiască oraşe, să poarte războaie în lumi virtuale – distracţia fiind singura recompensă primită. Astăzi, specialişti în domeniul înfloritor al studiilor bazate pe jocuri consideră că jocurile video, în special, pot reprezenta factori motivaţionali puternici. Jane McGonigal, de profesie designer de joc, a scris în cartea „Reality Is Broken“, publicată în 2012, cum că atracţia jocurilor este rezultatul lipsei împlinirii aşteptărilor lumii reale. Ea descrie realitatea aducătoare de lipsă de speranţă, deprimantă şi trivială şi consideră că jocuri precum World of Warcraft pot să vindece aceste stări. Ea îşi imaginează în cartea sa cum în loc să suferim într-o lume fără semnificaţie, am putea să trăim „un viitor în care majoritatea aspectelor lumii reale să arate mai mult ca un joc“.

    Prezentul actual nu este departe de scenariul imaginat de McGonigal, dacă ne gândim la faptul că aplicaţiigamificate precum Nike+ ne pot ajuta să ne îmbunătăţimcondiţia fizică. Sau putem să ne îmbunătăţim nivelul de limbă germană, italiană sau spaniolă, prin aplicaţia Duolingo. Sau putem atinge, prin intermediul altor aplicaţii care folosesc tehnici de gamificare, sute de alte scopuri, printre care pierderea de kilograme, echilibrarea bugetului familiei sau chiar gamificarea tuturor aspectelor vieţii, conform volumului „Gamify Your Life: A Guide to Incentivizing Everything“.

    În acest context, este estimat ca investiţiile în gamificare să crească de la 242 de milioane dolari în 2012 la 2,8 miliarde de dolari în 2016 – aceasta fiind una dintre cele mai importante tendinţe ale momentului, potrivit unei cercetări a companiei M2M. În Statele Unite ale Americii, companiile alocă până la 2 miliarde de dolari în fiecare an pentru servicii de gamificare. În prezent, 70% dintre companii apelează la gamificare la nivel global, potrivit informaţiilor companiei de training şi consultanţă Exec-Edu.

    Un studiu realizat de institutul american PewResearch Center, în baza interogării a 1.021 de respondenţi, specialişti în tehnologie, arată modul în care ei se raportează faţă de gamificare: 53% considerau că până în 2020 va exista o creştere semnificativă în ce priveşte adoptarea şi folosirea tehnicilor de gamificare, care vor fi implementate în varii domenii – educaţie, sănătate, muncă; 42% dintre respondenţi considerau că, dimpotrivă, gamificarea nu va fi implicată în activităţile zilnice ale majorităţii persoanelor.

  • Brandul de modă Motivi deschide un nou magazin în urma unei investiţii de 180.000 de euro

    Brandul italian de îmbrăcăminte Motivi, parte a retailerului de modă Miroglio Fashion SRL, Italia, îşi întăreşte poziţia pe piaţa din România prin deschiderea unui nou magazin concept în Timişoara, care se adaugă reţelei de 15 locaţii deţinute în prezent, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    “România este una dintre ţările din regiune în care dorim să ne consolidăm prezenţa. Am ştiut acest lucru încă de la intrarea noastră, în 2004, când am observat multe similarităţi cu Italia, precum latinitatea şi preocuparea constantă a femeilor de a ţine pasul cu ultimele tendinţe de pe podiumurile internaţionale. România este una dintre pieţele regionale importante pentru Miroglio Fashion, alături de Rusia şi Italia. Este unul dintre motivele pentru care dorim să ne intensificăm activitatea prin deschiderea de noi magazine menite să sublinieze moştenirea culturală  şi stilul italian, existente în ADN-ul brandului nostru”, a declarat Luigi Ferraro, international development manager şi retail manager Miroglio Fashion SRL, Italia.  

    Magazinul din Timişoara, aflat în centrul comercial Shopping City, se deschide în urma unei investiţii de aproximativ 180.000 Euro. Până la mijlocul lunii septembrie 2016, compania are în plan deschiderea altor noi locaţii în ţară, următorul pas fiind redeschiderea, în a doua jumătate a lunii aprilie, a magazinului deţinut în centrul comercial Iulius Mall din Cluj, în urma finalizării procesului de relocare şi renovare.

    Pe lângă aceste acţiuni, Miroglio Fashion are în plan deschiderea unui magazin online şi creşterea numărului de locaţii în sistem de franciză, ca parte a procesului de expansiune în România şi de consolidarea poziţiei sale în regiune prin redeschiderea magazinului din Bulgaria şi prin introducerea unor noi brand-uri în magazinul MOTIVI din Republica Moldova (Chişinău).

    În prezent, brandul are 15 magazine în ţară, dintre care 13 proprietate şi două francize  (Bucureşti, Timişoara, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi, Suceava, Bacău, Arad, Ploieşti, Piteşti, Târgu-Mureş), are 90 de angajaţi şi urmează să se extindă în continuare prin deschiderea unor magazine noi sau prin relocări, punând accentul pe îmbunătăţirea vizibilităţii şi experienţei clientului.

    Lanţul de magazine de îmbrăcăminte Motivi deţine peste 400 de unităţi în 32 de ţări şi a fost creat în 1993 ca un brand de modă dezvoltat sub conceptul de fast fashion, potrivit reprezentanţilor companiei. Marca face Miroglio Fashion, unul dintre cei mai importanţi retaileri de fashion din Italia. Miroglio a pornit în 1884 ca magazin de textile în oraşul Alba din nordul Italiei, iar, în prezent, compania a crescut la o reţea de 1.300 de magazine monobrand în toată lumea.

  • Cum au reuşit nişte studenţi din Timişoara să strângă 85.000 de euro. Ce au făcut cu banii

    Studenţii celor mai mari instituţii de învăţământ din Timişoara, Universitatea de Vest şi Politehnica, au îngropat „securea războiului“ şi au inaugurat Minds Hub, primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu Google: mese realizate din anvelope luminate cu led, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie.

    Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire al studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub vor fi, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Minds Hub, a explicat Remus Rădvan, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului şi actual masterand în cadrul FEAA, este un nou concept educaţional, inovativ, bazat pe colaborarea dintre companii şi mediul academic, care permite dezvoltarea de oportunităţi şi proiecte între studenţi, angajatori, profesori şi ONG-uri. El este absolvent al Facultăţii de Finanţe-Bănci din cadrul Facultăţii de Economie (FEEA), Universitatea de Vest, iar în timpul studenţiei a plecat, timp de un an, la studii în Danemarca cu o bursă Erasmus. Acolo a văzut, spune el, cum în cadrul hubului se organizau pro-grame şi workshopuri pentru formarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de soft skills, de project management, de HR, de antreprenoriat.

    Lansarea a avut loc în prezenţa lui Marilen Pirtea, rector al Universităţii de Vest din Timişoara, a lui Viorel-Aurel Şerban, rector al Politehnicii Timişoara, precum şi a mai multor reprezentanţi ai companiilor partenere. La hub-ul timişorean se vor organiza programe prin care angajatorii vor pregăti, împreună cu profesorii, tinerii pentru dobândirea unor compe-tenţe de „lean manufacturing“ sau „lean management“ (o metodă de reducere a risipei în anumite procese), pe care le caută angajatorii la candidaţi şi care nu se predau în şcoală. Un alt proiect este academia de evenimente corporate, prin care angajatorii pot folosi studenţi voluntari pentru evenimentele pe care le organizează, fără să mai fie nevoiţi să scoată oamenii din producţie.

    Iniţiatorii proiectului estimează un număr de minim 15-20 proiecte noi în fiecare an, peste 300 de evenimente, cu implicarea şi participarea a peste 4.000 de persoane. Ei îşi propun, de asemenea, să reducă cu până la 30%, durata medie de inserţie pe piaţa muncii a studenţilor, iar companiile partenere să poată avea reduceri de costuri financiare asociate programelor de induction de minim 15-20% anual. „Prin acest parteneriat între mediul educaţional – organizaţii studenţeşti şi facultăţti – şi mediul de business, ne propunem să creştem gradul de integrare a studenţilor în activitatea profesională, companiile urmând să beneficieze de acces la resurse umane cu abilităţi practice dezvoltate care să se aşeze peste backgroundul teoretic acumulat în universităţi. Personal, îmi doresc ca Minds Hub să devină un epicentru al vieţii de după şcoală pentru studenţii care doresc să se pregătească pentru viaţa profesională“, a spus Rădvan.

    „Când am venit ca decan aici situaţia financiară era mai dificilă şi nu ne permiteam să facem investiţii foarte mari dar am pornit de la ideea că trebuie să existe un concept. Studenţii s-au apucat de treabă, le-am alocat spaţiul, au discutat, au strâns studenţi şi de la Arte şi de la Arhitectură şi au ajuns la un concept pe care mi l-au prezentat şi care mi-a plăcut. Şi eu am studiat în Anglia şi am văzut că studenţii petrec acolo foarte mult timp la şcoală, spre deosebire de România, unde un student petrece, în medie, 4 ore pe zi la facultate. După cele 4 ore, pleacă din complexul studenţesc şi petrece restul timpului într-un mod nu foarte util pentru viitoarea sa carieră“, a explicat Ovidiu Megan, decanul FEAA, motivul pentru care a acceptat ideea tinerilor şi a alocat un spaţiu pentru desfăşurarea pro-iectelor din cadrul hubului.

    Remus Rădvan spune că a fost deja contactat de organizaţii studenţeşti din alte zone ale ţării, dar nu poate spune când şi dacă un nou hub va fi deschis. Până atunci, cei interesaţi pot face o vizită în Timişoara; ceea ce au realizat studenţii de acolo reprezintă un model de urmat.

  • Tezyo, cel mai nou concept de magazin al grupului Otter, se lansează în AFI Palace Cotroceni

    AFI Palace Cotroceni, cel mai mare centru comercial din România, îşi diversifică gama de branduri premium prin deschiderea magazinului Tezyo, cel mai nou concept lansat pe piaţă de grupul Otter. 

    Magazinul Tezyo din AFI Palace Cotroceni aduce o gamă de produse dedicate atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Clienţii pot opta pentru încălţăminte elegantă, modele de pantofi pentru ţinute casual, dar şi sport. Pe lângă acestea, magazinul pune la dispoziţie o varietate de genţi şi bijuterii pentru femei.

    Printre mărcile de încălţăminte disponibile în magazinul Tezyo din AFI Palace Cotroceni se numără Otter, Epica, Le Colonel, Clarks, Geox, Le Coq Sportif, Gryxx, Converse, Nike, Camper, Converse, Pepe Jeans, Santini, Diesel şi nu numai.

    Săptămâna trecută, Fossil a anunţat deschidere primului magazin din România, în AFI Palace Cotroceni, unde va prezenta modele de ceasuri şi bijuterii, ochelari de soare, parfumuri, precum şi produsele din piele marca Fossil, genţi, portofele şi accesorii pentru femei şi bărbaţi.

  • Doi români sunt clienţii celui mai scump magazin din lume. Numele lor este inscripţionat pe vitrină – GALERIE FOTO

    Cum dezvolţi un concept de magazin în care clientul să se simtă onorat că îşi poate cumpăra o pijama cu 2.500 de dolari?

    Rodeo Drive este una dintre cele mai faimoase străzi din lume. Aflată la intersecţia luxului, modei şi distracţiei, în inima Beverly Hills-ului, strada aduce laolaltă magazine de haine exclusiviste şi restaurante de top. Pe Rodeo Drive era normal să fie House of Bijan, autointitulat cel mai scump magazin din lume.

    VEZI AICI CUM ARATA MAGAZINUL

    House of Bijan este faimos în lume datorită hainelor şi materialelor foarte scumpe, decorului foarte bogat, Bugatti-ului Veyron Grand Sport unicat parcat în faţa magazinului, dar şi datorită faptului că accesul în interior se face doar pe baza unei rezervări. Conceptul a fost introdus încă de la înfiinţarea magazinului în 1976, la trei ani după ce Bijan Pakzad a sosit în Statele Unite. Bijan Pakzad s-a născut în 1940 în Teheran, iar tatăl său a avut afaceri în industria oţelului. A făcut şcoala în Elveţia, apoi a creat haine în Florenţa, timp de 7 ani. Cu 1 milion de dolari primit de la tatăl a deschis un magazin de îmbrăcăminte pentru femei, Pink Panther, în Teheran.  

    Pentru House of Bijan el a optat pentru accesul doar pe baza unei rezervări pentru a atrage o clientelă selectă. Conform presei străine, magazinul oferă produse de lux precum o haină din lână vicuna de 15.000 de dolari, un set de bagaje din piele de crocodil în valoare de 65.000 de dolari sau o lenjerie de pat din chinchilla mongolă de 120.000 de dolari. De asemenea, un client trebuie să scoată din buzunar 100 de dolari pentru o pereche de şosete, 2.500 de dolari pentru o pijama din mătase şi în jur de 10.000 de dolari pentru un costum. 

    Magazinul este de un lux impresionant, are podele de marmură, finisajele sunt realizate din lemn, iar un candelabru strălucitor de cristal (compus din peste 1.000 de sticluţe de parfum Bijan), în valoare de 75.000 de dolari, tronează deasupra scării din mijlocul buticului.
    Printre clienţii faimoşi se numără preşedintele american Barack Obama, Frank Sinatra, Cary Grant, Stevie Wonder, Arnold Schwarzenegger sau Michael Jordan. În acest colţ al luxului au devenit clienţi şi doi români – fostul ministru al economiei Dan Ioan Popescu şi omul de afaceri Bogdan Buzoianu -, numele lor fiind inscripţionat în vitrina magazinului alături de fostul preşedinte al Israelului, Shimon Peres, şi de Benjamin Netanyahu, actualul prim-ministru al Israelului.

    Clienţii cheltuie în urma unei vizite în magazin cel puţin 700 de dolari, dar suma poate ajunge şi la 800.000 de dolari. Însă se poate şi mai scump. „În anii 2000, am creat o serie de jachete şi paltoane pentru membrii unei familii regale. Fiecare produs  a fost realizat din lână vicuna, fiind disponibil în trei culori. Preţul a ajuns undeva la 1,5 milioane de dolari“, a descris Bijan una dintre cele mai scumpe colecţii ale sale. Vânzările totale ale House of Bijan ar putea depăşi 70 de milioane de dolari într-un an, potrivit Washington Post

    „Sunt ca un doctor. Cunosc vârsta clientului, ce avere are, cât a pierdut în greutate, cine este soţia lui, ce-i place şi ce nu-i place“, a mărturisit Pakzad pentru publicaţia americană în 1984. „Cred că simplitate şi onestitate sunt două cuvinte care-mi descriu cel mai bine colecţiile. Mă ocup de fiecare detaliu, de la A la Z. Când un client îmi trece pragul îl studiez şi dacă, de exemplu, este judecător, nu îl îmbrac cu o cămaşă roz. Îi dictez, într-un stil conservator, cum simt eu că ar trebui să se îmbrace“, a spus el. Ce se întâmplă dacă un client nu este de acord cu sfaturile lui Bijan? „Câteodată, o prietenă sau o amantă nu este de acord cu ce am sugerat eu. În cazul acesta, o rog să mă scuze şi însoţesc bărbatul până la uşă, îi strâng mâna şi îi spun la revedere“, a adăugat el.

    Bijan Pakzad a decedat în aprillie 2011 în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 67 de ani, iar  în momentul de faţă afacerea este condusă de fiul acestuia, Nicolas Bijan, în vârstă de 23 de ani. „Am început să lucrez alături de tatăl meu în magazin de la vârsta de 15 ani, pe timp de vară. Pe măsură ce m-am maturizat, pasiunea pentru afacerea familiei a crescut“, a spus el într-un interviu. „În ultimii 40 de ani, tatăl meu a construit un brand unic, iar eu sunt nerăbdător să continuu să cresc afacerea în următorii 40 de ani.“ Pe lângă produse vestimentare şi accesorii, House of Bijan oferă parfumuri pentru bărbaţi şi pentru femei; preţul iniţial al unei sticluţe de colonie era de 1.500 de dolari, dar, ulterior, designerul a oferit şi variante produse în serie, mai ieftine.

    În timpul unui interviu în interiorul magazinului, un reporter il întreba pe Bijan Pakzad cât costa o geacă din piele din crocodil, iar iranianul a răspuns, cu zâmbetul pe buze, că preţul este de 95.000 de dolari. Apoi, parcă vrând să-şi motiveze răspunsul, a completat: „Dar geaca este expusă în faţa unui tablou al pictorului Fernardo Botero în valoare de 2,5 milioane de dolari“.

    CUM SĂ ARĂŢI CA UN OM BOGAT DE SUCCES  (SFATURILE LUI BIJAN PAKZAD).

    1. Poartă un costum alb din in fără să te îngrijorezi de cute;
    2. Bea un vin foarte bun la cină şi consumă foarte multă apă în timpul zilei;
    3. Trebuie să deţii un Bentley
    şi un VW Beetle;
    4. Fii mereu îndrăgostit;
    5. Să-ţi picteze portretul Fernando Botero;
    6. Să pleci de la biroul din Manhattan cu elicopterul;
    7. Să fii un preşedinte de companie şi să petreci două ore pe zi ocupat cu grădinăritul.

  • Rezultatele rebranding-ului la Rompetrol

    Timp de un an, specialiştii de la Rompetrol au căutat să contureze, în laboratorul în mărime naturală de la Mogoşoaia, benzinăria perfectă. S-au uitat la ce vor clienţii lor, la cum ar arăta spaţiul în care aceştia s-ar simţi cel mai bine şi în care, mai ales, ar reveni, dar s-au uitat şi la atributele care lipseau la celelalte benzinării din piaţă.

    În 2013, în urma unei investiţii de 1 milion de euro, a fost lansată prima staţie redesenată după noul concept, Rompetrol Otopeni. Noul concept a îmbinat nevoile şi aşteptările clienţilor cu cele mai bune soluţii tehnice. În 2014 şi 2015, grupul a continuat programul de modernizare şi de trecere la noul concept în România, dar şi extinderea acestuia către ţările din regiune unde deţine benzinării Rompetrol – Moldova, Bulgaria şi Georgia. La finele lui 2015, 121 de staţii proprii şi 39 de staţii partener din România trecuseră la noul concept. În paralel, grupul a continuat şi programul de transfer al benzinăriilor Rompetrol din administrarea companiei în cea a partenerilor/dealerilor, precum şi extinderea reţelei de distribuţie carburanţi.

    Compania deţine 137 de staţii proprii, dintre care 93 au restaurant Hei. Segmentul de distribuţie carburanţi al grupului în România este format din peste 700 de puncte de distribuţie carburanţi (staţii proprii, Partener Rompetrol, Rompetrol Expres, baze interne de 9 şi 20 metri cubi), 6 depozite, 210 de staţii distribuţie GPL auto, peste 8.000 de puncte de distribuţie butelii şi 3 staţii de îmbuteliere la Constanţa, Arad şi Bacău.

    Cătălin Dumitru, vicepreşedinte al KMG International, spune că vânzările de carburanţi prin staţiile Rompetrol din România s-a ridicat în perioada 2012 – 2015 la peste
    2,5 milioane tone, din care circa 24% în 2015. În aceeaşi perioadă, vânzările totale de carburanţi ale grupului în România (benzină, motorină, GPL) s-au ridicat la circa 7,4 milioane tone.

    ”Investiţiilor derulate în rebrandingul reţelei li s-au adăugat anul trecut un proces de optimizare a canalelor de distribuţie a carburanţilor, dar şi reducerea costurilor operaţionale şi implementarea unor politici comerciale flexibile: mai exact, transferul benzinăriilor Rompetrol din administrarea companiei în cea a partenerilor/dealerilor, precum şi extinderea şi modernizarea reţelei de staţii de distribuţie carburanţi”, spune Cătălin Dumitru, care precizează că procesul de optimizare este la rândul lui adaptat în funcţie de piaţă: astfel, dacă în România compania funcţionează pe principiul CODO (Company Owned, Dealer Operated), adică staţiile companiei operate de dealeri, în Republica Moldova sistemul de business este unic în Europa, şi anume DOCO (Dealer Owned, Company Operated) – cel interesat investeşte şi construieşte staţia, pe care o transferă ulterior în administrarea companiei.

    La nivel regional, grupul a consemnat un volum record privind vânzările de carburanţi prin statiile Rompetrol din România, Moldova, Bulgaria şi Georgia, până la un nivel de
    2,64 milioane tone. Chiar dacă pieţele sunt diferite, staţiile Rompetrol vor fi peste tot la fel, spun oficialii companiei. La nivel european, KMG International deţine peste 1.000 de puncte de distribuţie a carburanţilor în şase ţări (România, Republica Moldova, Bulgaria, Franţa, Spania şi Georgia), care operează sub brandurile Rompetrol şi Dyneff. 

    Planurile companiei pentru 2016 prevăd deschiderea a 15 noi staţii şi finalizarea programului de rebranding in Romania şi continuarea acestuia in ţările vecine, spun oficialii companiei care vrea să îşi consolideze poziţiile în cele 12 pieţe în care activează, dar şi în regiunea Mării Negre, a cărei populaţie depăşeşte 160 de milioane de locuitori, iar piaţa de profil este estimată la peste 50 milioane tone carburanţi. Deocamdată, principala piaţă de desfacere a carburanţilor rămâne România, unde Rompetrol deţine majoritatea operaţiunilor şi activelor de rafinare şi distribuţie. În ultimii opt ani, compania kazahă care deţine în întregime fostul Grup Rompetrol a investit peste
    1,6 miliarde de dolari pentru dezvoltare, cea mai mare parte din această sumă mergând în retehnologizarea şi creşterea capacităţii rafinăriei Petromidia.

    Petromidia, care asigură peste 40% din capacitatea de rafinare a României, a prelucrat anul trecut 4,95 milioane tone materie primă, nivel similar recordului atins în 2014 (5,05 milioane tone). Anul trecut, 15.000 tone de materii prime au fost procesate pe zi, aceasta fiind cea mai mare cantitate procesată de la punerea în funcţiune a rafinăriei în 1979. Finalizarea programului de investiţii de la rafinăria Petromidia a alimentat în 2012 nevoia de a creşte prezenţa şi calitatea acesteia, aşadar a dus la construcţia de noi staţii, la îmbunătăţirea sistemelor şi a echipamentelor din staţiile existente, dar şi la implementarea unui sistem de monitorizare a trasabilităţii carburanţilor de la rafinărie până în rezervorul clientului. Parte a acestui program de optimizare a vânzărilor pentru a utiliza cât mai eficient noua capacitate crescută de la Petromidia a fost şi programul de rebranding al staţiilor, care a presupus instalarea unor pompe de ultimă generaţie, cu sisteme multimedia şi cu sistem de iluminat LED pentru un consum redus de energie.

    Măsurătorile făcute de KMG International arată că benzinăria perfectă nu este chiar un obiectiv utopic: schimbările din staţii au fost apreciate pozitiv în 2015 de clienţii Rompetrol, compania înregistrând un trend ascendent privind consumul mediu lunar (+14%), dar şi creşterea notorietăţii brandului Efix şi poziţionarea acestuia ca lider în rândul brandurilor de carburanţi, notorietatea spontană privind recunoaşterea mărcii Rompetrol ca brand de succes, dar şi o dublare a popularităţii serviciului Fill & Go în rândul clienţilor.


    CONTEXT

    Grupul Rompetrol, în prezent KMG International, a dezvoltat din 2000 şi până în prezent o reţea de peste 700 de puncte de alimentare carburanţi şi s-a axat în general pe dezvoltarea de produse performante (carburanţi, investiţii în rafinărie) şi servicii inovative (cum at fi serviciul de plată la pompă).

    DECIZIE

    În 2012, KMG international a decis redefinirea imaginii staţiilor Rompetrol şi a derulat un amplu proces de rebranding al acestora, care a fost lansat în 2013 odată cu noua staţie din Otopeni. Până la finele anului trecut, sub umbrela noului concept se regăseau în România un număr de 118 staţii (exterior) şi 71 de staţii (interior). Grupul şi-a propus pentru acest an finalizarea programului de rebranding in Romania si continuarea acestuia in Bulgaria, Moldova, dar  dezvoltarea retelei de distribuţie prin construcţia de noi staţii.


    REZULTATE

    În 2015, clienţii Rompetrol au apreciat noua imagine a staţiilor, lucru care s-a tradus într-un trend ascendent privind consumul mediu lunar (+14%), notorietatea brandului Efix şi poziţionarea acestuia ca lider în rândul brandurilor de carburanţi, notorietatea spontană privind recunoaşterea marcii Rompetrol ca brand de succes, dar şi o dublare a popularităţii serviciului
    Fill & Go în rândul clienţilor. Vânzările de carburanţi prin staţiile Rompetrol din România, Bulgaria, Moldova şi Georgia au atins în 2015 un nivel record de 2,64 milioane tone.