Tag: capitala

  • Retailerul german Kaufland intră pe un nou segment de piaţă, odată cu deschiderea unui format de magazin premium, în nordul Capitalei

     

    Retailerul german Kaufland intră pe un nou segment de piaţă, odată cu deschiderea unui format de magazin premium, în nordul Capitalei, pe Şoseaua Gheorghe Ionescu Siseşti.

    Acesta este al 16-lea magazin al reţelei în Bucureşti şi numărul 134 la nivel naţional, compania fiind activă în special pe zona produselor cu preţuri mici.

    Noul format include facilităţi ecologice, automate de reciclare a ambalajelor din plastic, raioane cu sortimente extinse de legume-fructe, precum şi un spaţiu exterior de vânzare, suprafaţa totală a magazinului fiind de 3000 mp.

    Hipermarketul este prevăzut cu 8 case de marcat standard şi alte 6 express tip self-service. În galeria comercială a magazinului, există o zonă de Food Court, farmacie şi coafor.

    În exteriorul magazinului, în parcare, este amenajat un spaţiu special de vânzare a articolelor nealimentare de sezon, dar şi două staţii de încărcare a maşinilor electrice.

    Compania a obţinut în 2019 afaceri de 11,8 miliarde de lei, cu 8% mai mari decât cele din 2018, susţinute de  deschiderea a şapte magazine noi. Kaufland a obţinut anul trecut un profit net de circa 850 mil. lei, plus 8%.

     
  • Ştiaţi că există o capitală mondială a depopulării? Şi că aceasta este la un pod distanţă de România?

    Oginian Nencev şi-a petrecut ultimii 15 ani încercând să scape din Vidin, regiunea din pintenul din nord-vestul Bulgariei, scrie Balkan Insight. De şase ori a plecat în căutarea unui trai mai bun şi de şase ori s-a întors. Decizia de a reveni în cel mai sărac colţ al celei mai sărace ţări a Uniunii Europene a fost neobişnuită. Dar dorinţa lui de a pleca nu era şi nici acum nu este.

    Ognian a plecat pentru prima dată în căutarea unui loc de muncă pe când se apropia de 50 de ani, după ce şi-a pierdut slujba de inspector sanitar veterinar în oraşul Vidin, capitala provinciei cu care îşi împarte numele. Spre deosebire de milioane de bulgari care au plecat în vestul Europei, el şi-a limitat căutarea doar la ţara sa. Uneori îşi găsea de lucru ca medic veterinar, pe baza calificării sale iniţiale. Uneori era angajat ca profesor de ştiinţe sau inginer de termoficare pe baza unor calificări suplimentare. Se întorcea la Vidin ori de câte ori se termina munca, cu acelaşi sentiment de fiecare dată: teamă. „Parcă mă întorceam la mormântul meu”, a spus el. „Acesta este un oraş muribund”.

    Vidin este captiv într-o spirală a morţii în care o economie în stagnare şi un declin demografic se hrănesc una pe alta. Oamenii au părăsit provincia în căutarea prosperităţii, iar prosperitatea a evitat provincia deoarece au plecat atât de mulţi oameni. În timp ce o dinamică similară este în joc în mare parte din Europa de Est, impactul ei în Vidin a fost dramatic. Populaţia provinciei a scăzut cu cel mai rapid ritm din Bulgaria, care ea în sine se confruntă cu cea mai rapidă scădere a populaţiei din UE şi, după unele calcule, din lume. Vidin poate pretinde lejer că este capitala mondială a declinului populaţiei – punctul zero al colapsului demografic.

    O aberaţie în contextul global, Vidin este totuşi tipic pentru colţul său de Europă. De la căderea comunismului în urmă cu 30 de ani, ţările din estul şi sud-estul Europei au fost martorii unui fenomen teribil – o golire treptată de locuitori. Potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2019, regiunea găzduieşte 9 din cele 10 ţări cu cea mai rapidă scădere a populaţiei din lume.

    În spatele acestor statistici se află două mari tendinţe: emigrarea spre Vest şi ratele de fertilitate în scădere. Milioane de tineri au părăsit estul Europei spre economiile mai bogate din Occident. În acelaşi timp, cei rămaşi au avut mai puţini copii decât generaţiile anterioare. Aceşti factori s-au combinat pentru a produce o rată de scădere a populaţiei nemaivăzută în vremuri de pace şi care aminteşte mai mult de războaie şi pandemii.

    Dacă UE în ansamblu a evitat rata declinului populaţiei observată în Europa de Est, aceasta se datorează în mare parte faptului că statele sale vestice au primit migranţi din afara frontierelor Uniunii, precum şi din interiorul acesteia. Cu toate acestea, în Europa de Est, multe guverne sunt în mod deschis ostile faţă de migraţie, în special faţă de oamenii veniţi din Asia, Africa şi Orientul Mijlociu. Liderii din întreaga regiune solicită constant controale mai stricte la frontieră şi tărăgănează acceptarea cotei lor de refugiaţi şi migranţi impuse de UE. Cu toate acestea, rata declinului demografic le forţează la unele alegeri dure.
    Declinul implică costuri economice pe termen lung. În timp, o forţă de muncă în scădere devine neatractivă pentru investitori şi nu poate susţine nevoia de pensii şi asistenţă medicală a unei populaţii îmbătrânite. Atragerea muncitorilor străini poate ajuta la acoperirea costurilor mai bine decât alte măsuri, cum ar fi încurajarea familiilor să se mărească sau convingerea expaţilor să se întoarcă. Polonia şi Lituania sunt doar două dintre ţările care au început să încurajeze o formă foarte specifică de migraţie – din Ucraina vecină, o ţară din afara UE a cărei economie a fost slăbită de conflictul cu Rusia. Statele din sud-estul Europei, precum Bulgaria, nu au adoptat încă politici similare, dar rata declinului demografic le-ar putea lăsa în curând fără opţiuni.
    „Este nevoie de un val masiv de migraţie”, a spus Georgi Burdarov, demograf la Universitatea St. Kliment Ohridski din capitala Bulgariei, Sofia, care a consiliat guvernul bulgar. „Dacă teritoriul nu poate fi umplut de o populaţie bulgară, va veni altul. Acest teritoriu va avea un viitor mai bun.” 


    Vidin se află la de cinci ore de mers cu maşina de Sofia. Drumul de 240 km trece
    prin Stara Planina, sau Munţii Balcani, fĂCând parte dintr-un coridor rutier de transport de marfă aglomerat care leagă Europa centrală de portul grecesc Salonic.


    De-a lungul unor porţiuni muntoase ale traseului, maşinile şi camioanele cu containere navighează pe benzi înguste, cu gropi. Accidentele sunt frecvente şi tind să blocheze traficul în ambele sensuri. Guvernele succesive au promis că vor moderniza drumul, dar până acum nu s-a făcut nimic vizibil.
    Nostalgicii comunismului pot spune că în anii 1980 călătoria între Vidin şi Sofia dura doar 35 de minute. Oraşele erau legate de zboruri de pasageri operate de compania aeriană de stat. Biletele erau ieftine. Locuitorii mai în vârstă din Vidin îşi amintesc că au vizitat capitala şi în alt scop decât să meargă la cumpărături.
    Cu toate acestea, serviciul a devenit neviabil după căderea regimului comunist, zborurile au fost suspendate în 1992, iar singurul aeroport din Vidin a devenit nefolosit. Astăzi, turnul său de control abandonat are vedere la o pistă presărată cu anvelope vechi şi sticlă spartă. Poveştile din era când se zbura din Vidin – povestea, de exemplu, a pasagerului care a urcat cu un pui la bordul avionului, sedându-l cu coniac – au intrat în folclor.
    În Vidinul de astăzi, vegetaţia se contopeşte cu civilizaţia. Copacii şi boscheţii înmoaie aspectul dur al blocurilor de beton din epoca comunistă. Primăvara, parfumul teilor înfloriţi umple străzile goale. În piaţa principală, un ecran uriaş transmite în buclă un videoclip de informare publică, indiferent de ora din zi. Există, de asemenea, indicii ale unui cosmopolitism trecut. Cartierul din centrul oraşului, cu străzi înverzite şi conace care se degradează, găzduia odată consulatele unor jucători regionali precum Rusia, Austria şi România. Sinagoga, înghiţită de buruieni, a fost odată cea de-a doua ca mărime din Bulgaria.
    Vidin îşi datorează statutul anterior geografiei. Situat pe malul Dunării, a fost timp de secole un avanpost comercial, disputat de conducătorii sârbi, maghiari şi otomani. Sub guvernul comunist al Bulgariei, oraşul a fost transformat într-un centru industrial. Până în 1980, fabrica toate telefoanele din ţară şi două treimi din anvelope. Scrumierele-suvenir din oraş înfăţişau  o anvelopă care înconjoară cel mai cunoscut reper al său – cetatea medievală Baba Vida.
    Ambii fii ai lui Nikolay Ţocev s-au alăturat exodului spre vest, mutându-se în Spania pentru a lucra în sectorul IT. Între timp, paznicul de 65 de ani a părăsit oraşul Vidin şi s-a mutat în satul din apropiere Novo Selo, unde  cu salariul său de 320 de euro poate face mai multe. Fiii săi uneori ajută financiar gospodăria. „Cum pot cere mai mult?” spune el. „Este normal ca viţelul să hrănească vaca?” Obişnuia să conducă o afacere de impermeabilizare, dar a închis magazinul în 2010, când criza financiară mondială devasta Bulgaria. „Oamenii nu aveau bani pentru renovarea caselor”, a spus el.
    Venitul pe cap de locuitor din provincia Vidin este de 3.640 de euro, sau jumătate din media bulgară, potrivit Eurostat. Rata şomajului este de 13,5% – de trei ori media Bulgariei. Cifrele nu pot fi tratate ca fiind exacte deoarece nu iau în calcul o economie gri considerabilă. Mulţi oameni lucrează fără contracte, veniturile lor fiind completate discret de plăţile în numerar.
    În oraşul Belogradcik, la 56 km de oraşul Vidin, şomerii îşi petrec timpul în cafenele. Primarul Boris Nikolov a declarat că şomerii preferă să supravieţuiască cu munci sporadice sau cu ce primesc de la rudele din străinătate decât să îşi assume un loc de muncă. „Nu găseşti nici măcar patru persoane care să facă să funcţioneze o cafenea mobilă”, s-a plâns el. Nikolov a explicat că cifrele oficiale despre populaţia oraşului său sunt înşelătoare, deoarece mulţi sunt plecaţi peste hotare nedetectaţi. „Eram 10.000 de oameni în 1991, acum suntem 5.000 pe hârtie şi poate 3.000 în realitate”, a spus el.
    Abandonat de adulţii săi apţi de muncă, Vidin a devenit o ţară a bătrânilor şi, ocazional, a minorilor. Unii dintre cei care s-au dus să muncească în ţările altora au lăsat în urmă „copiii Skype”, numiţi astfel după cea mai cunoscută dintre aplicaţiile cu care părinţii ţin legătura cu cei mici.
    Copiii sunt de obicei lăsaţi în grija bunicilor, susţinuţi cu remiterile trimise de părinţi. În nord-vestul Bulgariei, 44% – adică aproape jumătate – dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani au avut unul sau ambii părinţi la muncă în străinătate, potrivit unui raport al agenţiei ONU pentru copii, Unicef. În Bulgaria, în ansamblu, rata medie este de 23%, adică unul din cinci copii.
    „Părinţii pleacă pentru că trebuie, nu pentru că vor”, spune Kristin Valentinova, în vârstă de 18 ani. Absolventă de liceu la Vidin, ea şi-a văzut sporadic tatăl timp de 13 ani, când acesta locuia şi lucra în Cipru. În doi din acei ani, în timp ce mama l-a însoţit pe tata, Kristin a fost crescută doar de bunica ei. Toţi cei 26 de elevi care au absolvit clasa ei de liceu au părăsit Vidinul. A urmat exemplul lor anul trecut, mutându-se în Olanda pentru a studia afaceri.
    Speranţele în marile planuri ale guvernului pentru a aduce o soartă mai bună Vidinului sunt deocamdată degeaba. Inaugurarea în 2013 a unui pod rutier peste Dunăre, care leagă Vidin de Calafat, oraş din România, a crescut volumul traficului prin provincie, dar nu a creat multe locuri de muncă. În 2017, guvernul de la Sofia a lansat un program de angajări de un milion de euro pentru nord-vestul Bulgariei, menit să încurajeze firmele să reţină salariaţii locali cel puţin un an. Potrivit lui Radoslav Georgiev, economist al think-tank-ului Active Society din Vidin, 90% dintre angajaţi au fost concediaţi după încheierea programului.
    Economia în cădere liberă a Vidinului şi populaţia în scădere au creat o „problemă de genul oul şi găina”, spune Georgi Stoev, fondatorul unui incubator de tehnologie bulgar. El a explicat că angajatorii stau departe de zone precum Vidin, „susţinând că nu există persoane potrivite pentru angajare, iar tinerii pleacă, argumentând că nu există angajatori potriviţi”.
    Exodul forţei de muncă din Bulgaria a început în anii 1990, în frământările tranziţiei de la comunism la economia de piaţă, şi a continuat până în noul mileniu. Intrarea ţării în UE în 2007 a fost precedată de teama că migraţia va atinge apogeul după ce libertatea de mişcare va fi permisă tuturor cetăţenilor. Anticipând o creştere, economiile bogate ale UE – de la Italia, Austria şi Germania şi până la Olanda, Marea Britanie şi Irlanda – au impus restricţii temporare muncitorilor din Bulgaria şi România. Ultima dintre aceste limitări a expirat în 2014. Gunter Verheugen, comisarul UE pentru extindere între 1999 şi 2004, a declarat că a fost îngrijorat de impactul pe care l-ar fi avut asupra economiilor României şi Bulgariei  pierderea a şi mai multor muncitori. În timpul discuţiilor de preaderare, a povestit el, restricţiile temporare au fost văzute ca un mijloc nu doar de protejare a pieţelor forţei de muncă din Europa de Vest, ci şi de protejare a „dezvoltării în ţările candidate”. Cu toate acestea, factorii de decizie politică n-au reuşit să prevadă rata declinului populaţiei. „Nimeni nu se putea aştepta ca depopularea Bulgariei şi României să fie atât de rapidă”, a precizat Verhuegen.
    Negociatorul şef al Bulgariei în discuţiile de aderare, şi fostul adjunct al ministrului de externe, Vladimir Kisyov spune că liderii UE au fost, în general, „pragmatici” în ceea ce priveşte extinderea libertăţii de circulaţie, recunoscând că măsura va atenua penuria de forţă de muncă din cele două ţări. „Statele UE cărora le lipsesc muncitorii beneficiază de pe urma poporului nostru”, a spus el.
    Desigur, se credea că România şi Bulgaria vor beneficia de aderarea la UE, la fel cum a fost cazul altora din regiune, de aderarea la bloc. În teorie, câştigurile economice care au venit odată cu calitatea de membru ar fi urmat să contribuie la încetinirea ratei declinului demografic prin reducerea motivelor pentru emigrare.
    Nivelul de trai pare să se fi îmbunătăţit după aderare.

    Când Bulgaria a intrat în UE în 2007, PIB-ul pe cap de locuitor era de 40% din media celor 27 de state membre ale blocului. În 2018, indicatorul era la 50% din media Uniunii cu 28 de membri. Înainte de pandemie, rata şomajului era la un nivel minim istoric.


    Cu toate acestea, declinul demografic a continuat. Zeci de mii de tineri bulgari pleacă în vestul Europei în fiecare an. Numărul bulgarilor care locuiesc şi muncesc în străinătate s-a dublat de la aderarea ţării lor la UE, potrivit Eurostat. Astăzi, 12% din forţa de muncă a ţării trăieşte în alte state membre ale Uniunii.
    Bineînţeles că emigrarea nu este singurul factor din spatele declinului. Rata fertilităţii din Bulgaria, de 1,5 naşteri la o femeie, este cu mult sub minimul necesar pentru menţinerea populaţiei, chiar şi dacă nu se ţine cont de pierderile datorate emigrării. În provincia Vidin, numărul naşterilor pe an este cu două treimi sub cel din 2000.
    În timp ce câştigurile economice ale Bulgariei de după aderarea la UE nu au stopat declinul demografic, cel mai probabil acest declin a frânat aceste câştiguri. Potrivit unui sondaj realizat de Fondul Monetar Internaţional,  PIB-ul pe cap de locuitor al Europei Centrale, de Est şi de Sud-est ar fi putut urca până la 74% din media vest-europeană până în 2050 – o creştere semnificativă faţă de actualul nivel, de 52%. Însă după luarea în considerare a scăderii populaţiei, PIB-ul pe cap de locuitor revizuit pentru aceeaşi perioadă nu trece de 60% din media vest-europeană. În cuvintele specialiştilor de la FMI, „vânturile contrare demografice” au încetinit rata „convergenţei veniturilor”. O soluţie este importul de forţă de muncă, aşa cum face, spre exemplu, Polonia cu muncitorii sezonieri ucraineni. Politic, acest subiect este unul delicat pentru mai toate statele estice. Ognian Nencev, medicul veterinar, este însă deschis acestei perspective. „Nu ar fi rău să aducem imigranţi”, a spus el. „Unii ar putea spune că imigranţii duc la scăderea salariilor locuitorilor din Vidin. Dar unde sunt aceşti cetăţeni despre care vorbesc?”
    În timp ce îşi caută următorul loc de muncă care îl va îndepărta de Vidin, Ognian îşi aminteşte de ocazia în care şi el a fost tentat să plece în străinătate, printr-o ofertă de muncă şi cazare ieftină în Germania. A ajuns până la autogară, unde a fost întors pentru că a încercat să urce în autobuz cu pisica sa. „Cum aş putea s-o las în urmă?” îşi aminteşte el. Şi aşa a rămas, frustrarea sa că a rămas în Vidin este domolită de afecţiunea sa pentru o pisică.

  • Ce puteţi citi în următoarea ediţie din Business MAGAZIN – VIDEO

    ·       Dacă până nu demult, o plimbare pe Calea Victoriei nu era completă fără o incursiune printre vitrinele Gucci, Hugo Boss sau a altor magazine de lux, acum, o coadă de oameni aliniaţi în afara unui spaţiu atipic, unde sunt servite îngheţată, cafea şi prosecco, îţi dezvăluie o repoziţionare a arterei comerciale a Capitalei. Vitrinele goale sunt din ce în ce mai multe, iar locul brandurilor de fashion strălucitoare este luat de cel al barurilor şi cafenelelor cochete, care se adresează clientelei diverse aflate acolo în orice seară a săptămânii. Este aceasta noua viaţă a Căii Victoriei?

    ·       Întrebarea „ar trebui sau nu ca o companie să plătească o parte din cheltuielile cu utilităţile sau de alt tip pentru angajaţii care lucrează de acasă”, a stârnit o serie de reacţii pe reţeaua de socializare dedicată mediului profesional LinkedIn. În timp ce mulţi dintre cei care au comentat sunt de părere că răspunsul fără echivoc este da, alţii consideră că suntem la ani lumină distanţă de măsurile pe care le iau deja statele vestice. Cum stau de fapt lucrurile în România când vine vorba despre decontarea cheltuielilor cu locuinţa ale angajaţilor care lucraeză de acasă?

    ·       Cu zborurile internaţionale, cele mai interesante sau cu încărcătura emoţională cea mai mare, departe de nivelurile normale, în vremuri de pandemie companiile aeriene trebuie să fie inventive pentru a-şi păstra clienşii şi supravieţui. Unele oferă zboruri care nu vor decola niciodată, în timp ce altele, curse spre nicăieri. „Ciudaţii” industriei s-au transformat, pentru nostalgici, în restaurante sau vând… pijamale.

    ·       Online e mai simplu. Şi dacă nu eram deja conştienţi de asta, pandemia a venit să confirme că, la un click distanţă, stă o lume întreagă şi stau sumedenie de mijloace şi resurse care să ne simplifice viaţa de zi cu zi. Indiferent că asta înseamnă să comanzi mâncare, să-ţi faci cumpărăturile, să rezervi o vacanţă, să găseşti un meşter pentru diverse reparaţii în casa ori, de ce nu, să-ţi înfiinţezi o firmă.

    Citiţi despre toate aceste subiecte, dar şi despre multe altele în ediţai curentă a Business MAGAZIN.

  • Arta din ştreang

    Obiectul respectiv este nici mai mult, nici mai puţin decât un ştreang, atârnat pe veranda unei case din cartierul Columbia Heights din capitala SUA. Ştreangul a fost realizat de o artistă locală, Anne Bouie, care-l consideră o operă de artă prin care doreşte să sublinieze rezistenţa celor oprimaţi în faţa vicisitudinilor, scrie Washington Post. Artista foloseşte pentru lucrările sale vrejuri de plante, seminţe, sticle, bucăţi de mobilă veche sau de lemn din regiunea în care locuieşte, ştreangul fiind şi el confecţionat din vrejuri. 

  • Cum se vede criza din noul reper hip al Capitalei

    Dacă până nu demult, o plimbare pe Calea Victoriei nu era completă fără o incursiune printre vitrinele Gucci, Hugo Boss sau ale altor magazine de lux, acum, o coadă de oameni aliniaţi în afara unui spaţiu atipic, unde sunt servite îngheţată, cafea şi prosecco,  deschis chiar în pandemie, îţi dezvăluie o repoziţionare a arterei comerciale principale a Capitalei. Vitrinele goale sunt din ce în ce mai multe, iar locul brandurilor strălucitoare este luat de cel al barurilor şi cafenelelor cochete, care se adresează clientelei diverse aflate acolo în orice seară a săptămânii.

    „Mă plimb aici săptămânal, cu bicicleta sau pe jos, mai ales în weekenduri”, spune Alexandra, o tânără de 32 de ani care lucrează în domeniul organizării de evenimente şi care ştie tot ce este nou în materie de locuri „hip”. Din rutina ei de weekend face acum parte închirierea unei biciclete de la rastelul IVelo, de lângă Ted’s Coffee, dar şi oprirea de la Velocità, de unde îşi ia două cupe de îngheţată, pe care le savurează pe terasă – dacă găseşte loc la cele câteva mese de acolo – sau chiar pe bordura din faţa spaţiului.

    „Ce-i drept, înainte de pandemie ajungeam aici mult mai rar – erau mult mai multe activităţi pe care le puteam face, pe care le-am înlocuit cu plimbările de acest tip. Calea Victoriei s-a aglomerat de când cu pandemia – e multă lume aici – de la familii, până la foarte mulţi tineri, copii.  Văd mulţi corporatişti pe Lime-uri – sau cel puţin cred că sunt corporatişti”.  De când cu pandemia, mărturiseşte ea, mai în glumă, mai în serios, a dat „unfollow”, cluburilor din oraş şi renunţat şi la ideea călătoriilor peste hotare.

    „Se spune de fapt Velocità” – mă corectează Alexandra – punând accentul italian pe numele unuia dintre cele mai nou deschise astfel de locuri. Cel mai nou centru al distracţiei Capitalei a devenit acest loc de inspiraţie italienească – unde, într-o seară de sâmbătă, coada se întinde de-a lungul Căii Victoriei până pe trotuarul aflat vizavi faţă de acest spaţiu. Din maşină, locul seamănă cu un magazin de bijuterii din epoca de glorie a acestora.

    Tot din maşină, ai tendinţa să remarci mai ales spaţiile goale ale magazinelor închise (spre exemplu cel al Gucci, aflat într-un spaţiu impozant, negru, pe care s-a aşezat deja praful şi pare că nici nu a mai existat) şi alte vitrine prăfuite, care par să indice că epoca retailului fizic a apus. Odată ieşit din maşină, zumzetul bicicletelor şi trotinetelor conduse de tineri îmbrăcaţi frumos fac să pălească toate acestea şi te duc cu gândul la perspectivele de dezvoltare a zonei, care încă o dată pare că este punctul de a-şi atinge potenţialul de arteră principală a Capitalei, un fel de Champs-Élysées autohton.

    Un business gândit în vremuri de normalitate, crescut în pandemie
    Fiindcă cine se aseamănă, se adună, „oamenii frumoşi” de pe Calea Victoriei nu sunt doar clienţii, ci şi antreprenorii care au decis să „înfigă” recent steagul brandului propriu în acest nou pol al Capitalei, conturând o nouă comunitate de business în ultimii trei ani şi chiar şi recent – în lunile de pandemie.

    George Pop şi Adnana Popa au dat naştere businessului Velocità, care a devenit unul dintre cele mai iubite locuri „pentru toată lumea”, după cum îmi descrie George Pop la telefon clienţii cărora se adresează. „Este un proiect la care lucrăm de mai bine de un an, dar ne-am adaptat situaţiei şi cred că în cazul nostru, faptul că oamenii vin aici reprezintă şi un semnal psihologic de normalitate – aceasta este teoria mea”, îmi spune el.

    Totuşi, consideră că a fost nevoie de un cumul de factori care au adus succesul locului încă din prima zi: „Am ajuns din prima şi a doua lună la încasările pe care ni le-am fi dorit în şase luni, dar cifrele acestea existau în planul nostru. Cred că este cea mai hot zonă în prezent – se face o schimbare de la fashion către food. Aici se află multe hoteluri importante din Bucureşti, avem zona de promenadă care aduce multă viaţă”, mai spune el. Este de părere însă că zona ar fi şi mai efervescentă dacă artera Calea Victoriei s-ar transforma într-una în totalitate pietonală

    . „Cred că dacă s-ar lua o decizie mai radicală şi într-adevăr s-ar reduce la o singură bandă partea dedicată maşinilor, ar ajuta mult oraşul şi comerţul – cred că noi avem alte bulevarde mari pe care se poate merge cu maşina dacă s-ar lua o astfel de măsură.” 

    El enumeră factorii care au condus la rezultatele lor: „Sunt zeci de lucruri care trebuie aliniate ca să vorbim despre o experienţă completă – trebuie să se întâmple foarte multe lucruri ca să ai succes – în cazul nostru vorbim despre  renovarea unui spaţiu a unei clădiri art deco din 1936, ceva extraordinar din punctul de vedere al patrimoniului arhitectural, identitate grafică, brandul 100% românesc, o calitate bună a ingredientelor”, descrie el elementele care alcătuiesc esenţa unui astfel de loc.

    Valoarea investiţiei în Velocità se ridică la jumătate de milion de euro, bani despre care antreprenorul spune că „Se mai găsesc în ziua de azi dacă ştii ce să faci cu ei – trebuie să ai un plan bun, fiindcă există bani pe piaţă care stau degeaba”.
    „Iniţial, am pornit de la un concept de cafenea cu tiramisu şi îngheţată. Este un concept italienesc, iar toate produsele pe care le folosim ne-am dorit să creeze acest concept pe care oamenii să îl identifice cu Italia“, descrie businessul managing directorul Velocità şi în cadrul emisiunii online de business ZF Live. Dorinţa antreprenorilor a fost aceea de a se reveni la arhitectura specifică clădirilor de pe Calea Victoriei şi de a avea un magazin bine structurat şi coerent, care să atragă publicul atât prin aspect, cât şi prin calitatea produselor.

    „Atunci când viziunea companiei e clară, când ştim ce vrem să co­mu­nicăm, oa­menii care trec pe Calea Vic­toriei şi văd un ma­gazin aliniat coe­­rent aleg să intre şi îl apreciază“, ada­ugă fondatorul.

    El mai spune că a optat pentru această lo­caţie, chiar în centrul oraşului, şi nu pentru un mall sau alte centre comerciale, pentru că i se pare un loc foarte bun pentru un brand care vrea să se afirme şi să se evidenţieze prin calitatea produselor proprii, fiind, totodată, şi un loc reprezentativ din Bucureşti pentru un prim pas într-o astfel de afacere. „Experienţa este pe gustul foarte multor oameni, pentru că noi am creat un produs care nu se nişează“, spune acesta.

    Preţurile pentru produsele Velocità sunt accesibile, deşi cali­tatea şi experienţa oferită clienţilor este premium. Ideea pe care o ur­mează antreprenorul este aceea că atunci când vinde o cafea de 10 lei, o jumătate din preţ este pentru produsul în sine, iar cealaltă jumătate, pentru modul în care este vândut şi pentru experienţa oferită de respectivul produs.
    Pandemia a lucrat în favoarea acestui business, spune fondatorul, pentru că oamenii au redescoperit dorinţa de a ieşi şi de a se bucura de oraşul în care trăiesc. Noile măsuri impuse de autorităţi nu au afectat clienţii cafenelei, deoarece ei erau obişnuiţi şi înainte de pandemie cu regimul take away.

    În prezent, Velocità funcţionează cu aproximativ 15 angajaţi, iar în ceea ce priveşte viitorul businessului, fondatorul este optimist şi spune că are potenţialul de a genera venituri de 1 milion de euro.

    El este de părere că această arteră principală a Bucureştiului, Calea Victoriei, care a fost readusă la viaţă de cafenelele, cofetăriile şi terasele foarte populate chiar şi în plină pandemie, ar putea fi valorificată în adevăratul sens al cuvântului dacă ar deveni pietonală permanent, nu doar ocazional.

    Fericirea „s-a deschis” pe Calea Victoriei

    Andreea Moldovan, proprietarul atelierului de deserturi Livrez Fericire, face şi ea parte din noua comunitate de business de pe Calea Victoriei. Unul dintre motivele pentru care a deschis  Love You Choux aici, în luna mai, este fiindcă una dintre convingerile ei este că „omul sfinţeşte locul” şi îşi caută fericirea – şi în materie de astfel de produse – oriunde s-ar afla acestea. Povesteşte că şi-a propus mereu să facă ceva diferit, nu a urmat niciodată un plan de business şi a aşteptat să fie ghidată de inspiraţie.

    Chiar dacă ea a deschis spaţiul de desfacere în luna mai a acestui an, începuse să caute un spaţiu în centru la finalul anului 2018. L-a găsit un an mai târziu, în vară, l-a închiriat atunci, toamna a început amenajarea şi, deşi îşi doreau să îl deschidă în decembrie, din cauza unor întârzieri care au inclus şi perioada stării de urgenţă, au lansat businessul în primăvară şi spune că au avut parte de un boom în materie de vânzări încă de la început.

    În ceea ce priveşte produsul vândut acolo, povesteşte: „Produsul Love You Choux exista pe piaţă de mai bine de doi ani şi era disponibil prin comandă de la atelier. Am lansat produsul din dorinţa de a acoperi cererea din luna februarie, cu Valentine’s şi Dragobetele, fiindcă voiam să fac ceva diferit faţă de inimioarele, fluturaşii şi fundiţele clasice de pe diverse prăjituri”. După luna februarie, oamenii au solicitat în continuare acest produs, Love You Choux, pe care îl voiau şi pe 1 şi pe 8 martie, iar treptat s-a născut o isterie a acestui produs tradiţional uitat despre care spune că l-a pus în scenă complet diferit şi care a fost ulterior şi copiat de către alţi jucători de pe piaţă. „Evident că era nevoie să ies cu aceste produse în faţă şi să continui povestea”, spune ea. A investit  în spaţiul de pe Calea Victoriei aproximativ 50.000 de euro, iar investiţia pe care a făcut-o în business de-a lungul timpului, de la lansarea acestuia, în 2016, ajunge la aproximativ 200.000 de euro.
    Spune că atunci când a ales spaţiul de pe Calea Victoriei, a luat în calcul mai multe variante şi nu toate se aflau pe această arteră, „care  a fost timp de mai mulţi ani fantoma magazinelor”, spune ea. Totuşi, „Am crezut foarte mult în Calea Victoriei fiindcă omului în general, ce oportunităţi îi dai, profită de ele, dacă am blamat iniţial această pistă de biciclete în calitate de şofer, ulterior m-am bucurat de experienţa adusă de aceasta. În momentul în care am ales locul m-am gândit şi la acei turişti care s-ar putea afla în hotelurile acelea de lux de pe Calea Victoriei, iar acum în mod evident zona de promenadă a crescut mult”, povesteşte ea. 
    A urmat şi modelul celor pe care îi admiră în industrie de la nivel internaţional, care nu au magazine în mall. „Eu nu cred în acest tip de business, la fel cum nu mi se potriveşte o zonă precum Dorobanţi, nu simţeam ca produsul meu să fie asociat cu aceasta. Am vrut să mă poziţionez şi cu un produs concept,
    şi cu un magazin asemenea”, mai spune ea. 
    „Sunt numai oameni faini în jur – cred foarte mult în Calea Victoriei şi cred mult în vibe-ul acela de vacanţă. Când s-a deschis Centrul Vechi, mă simţeam ca în vacanţă, Ibiza Town, era exact nebunia aceea – între timp s-a stricat Centrul Vechi.
    Calea Victoriei am comparat-o încă de la început cu o arteră dintr-un oraş cosmopolit, la fel cum mi-ar plăcea să fie şi Bucureştiul acesta în curând.”


    Cum se naşte o zonă trendy

    De aceeaşi părere este sociologul Romulus Oprica, fondatorul firmei de consultanţă şi cercetare de piaţă BrandBerry, care spune că „cel mai trendy loc al Capitalei în contextul pandemiei” urmează de fapt un stil occidental, întâlnit de el deseori în capitalele europene pe care a avut ocazia să le viziteze.
    „Este stilul tipic occidental de socializare şi anume – îţi iei o bere două, cinci, zece, un prosecco şi stai pe trotuar şi discuţi – în interior este aglomerat, oricum nu ai voie prea mult în interioare în perioada aceasta, iar zona deja devenise trendy, deja apăruseră o serie de terase, de mici bistrouri, mici cârciumioare nu neapărat cochete, ci foarte trendy, aici”, descrie sociologul dezvoltarea din ultimii ani a zonei.
    Oprica punctează şi cum Centrul Vechi rămâne zona turiştilor, iar generaţia mai tânără va căuta mereu zone noi, care să îi poziţioneze ca fiind altfel: „Corporatiştii sunt altfel – tinerii sunt altfel, astfel că acesta este un statement, eu nu mă duc în Centrul Vechi, merg într-o zonă cool – iar cea mai cool şi recentă zonă unde mă pot afla acum este Calea Victoriei”.  
    Este de părere de altfel că acestei noi zone i-a luat în jur de trei ani ca să se poziţioneze în acest fel.
    Sociologul aminteşte şi că zona este frecventată de  un anumit tip de consumator, până în 40 de ani – „Consumatori tineri, corporatişti, cu profil socio-demografic destul de bine definit, iar această nouă zonă trendy, poate să devină o zonă recunoscută peste ani sau poate avea o evoluţie meteorică, la fel cum au avut şi alte zone trendy de-a lungul timpului”.
    Romulus Oprica este de părere că acest context pandemic pe care îl traversăm a contribuit la dezvoltarea acestei zone, oamenii fiind tentaţi să caute locuri care nu sunt foarte aglomerate, faţă de cele clasice, ajută şi vremea, dat fiind faptul că ne aflăm în perioada verii. Ajută, de asemenea, şi faptul că din martie până în luna mai am fost într-un blocaj care ne-a făcut să dorim şi mai mult să ieşim – cu prietenii, cu oamenii pe care îi ştim în zonele noi, astfel încât riscul de îmbolnăvire să fie mai mic. „Fiecare zonă nou deschisă şi care are elemente de calitate – reprezintă o zonă foarte atractivă în această perioadă pentru că îţi oferă posibilitatea să faci lucruri normale, să ieşi cu prietenii”, descrie el comportamentul efervescent de pe Calea Victoriei în pandemie.  
    Cum ar trebui să fie văzut acest comportament în contextul în care se vorbeşte despre o criză economică? „A scăzut consumul de haine, a scăzut consumul de maşini, de orice alte lucruri, dar niciodată într-o criză nu o să scadă consumul de alcool sau o să se renunţe la ieşirile cu prietenii – oamenii au nevoie să evadeze din starea de stres în care se află, iar fiecare ieşire în oraş este o evadare din stres – până la urmă un pahar de prosecco nu este atât de scump. Ai renunţat poate la ratele la maşină, renunţi pentru o perioadă la a-ţi achiziţiona un apartament, nu îţi mai cumperi ultima geantă din colecţia Chanel, dar nu renunţi la o ieşire cu prietenii. De ce? Pentru că suntem animale sociale, iar ieşirile în oraş reprezintă o modalitate de deconectare, de ieşire din stresul economic”, concluzionează el.
    În ceea ce priveşte spaţiile de retail rămase în paragină – Romulus Oprica spune că a avut mai multe discuţii cu oameni din zona de IT, de dezvoltare de aplicaţii, spune că sunt şi businessuri care vindeau online şi care au crescut în perioada aceasta de pandemie la nivelul la care se aşteptau să ajungă peste 2-3 ani. Astfel, impactul asupra comerţului în România, care era mult sub nivelul ţărilor occidentale a fost foarte mare şi se reflectă şi în zona fashion, pentru care Calea Victoriei era renumită anterior. „Vedem că sunt o serie de companii care au declarat public că îşi restrâng activitatea nu doar în România, ci din toată lumea – de ce, pentru că se schimbă comportamentul oamenilor – poţi să cumperi o geantă sau o bluză şi online, din punctul de vedere al companiilor, acest lucru înseamnă optimizare de costuri. Va fi interesant să vedem ce se va întâmpla cu aceste spaţii – dacă se va păstra un nivel relativ redus de îmbolnăviri este foarte posibil ca aceste spaţii să devină zone de socializare, mai ales dacă se deschid restaurantele. Dacă magazinele se închid sau părăsesc România şi rămân aceste spaţii fizice disponibile, este foarte posibil ca acestea să se transforme în spaţii de socializare – cu cât vom lucra mai mult de acasă, cu atât vom căuta mai mult socializarea cu prietenii în zone sigure – până la urmă, dispare o ocazie, dar apar alte oportunităţi”. 


    Retail, office şi, mai nou, HoReCa

    Din perspectiva imobiliarelor, dacă anul trecut se vorbea despre transformarea centrului Capitalei, inclusiv a zonei Căii Victoriei, într-o zonă cu potenţial de dezvoltare pe segmentul office (cu o valoare a investiţiilor pe acest segment de aproximativ 300 de milioane de euro doar în zona centrală potrivit unui material anterior publicat de Business MAGAZIN), specialiştii din domeniu văd o reorientare spre segmentul HoReCa, în detrimentul birourilor şi spaţiilor de retail.
    „Într-adevăr, datorită nevoii de distanţare fizică, oamenii au căutat locuri mai puţin aglomerate în detrimentul zonelor tradiţionale (zona Unirii/ Lipscani), unde clădirile sunt foarte apropiate, iar străzile şi terasele foarte înguste. Mai mult decât atât, plimbările cu bicicleta au fost una dintre activităţile preferate de agrement în această perioadă ca urmare a nevoii de distanţare socială, iar infrastructura de ciclism existentă pe Calea Victoriei şi oprirea circulaţiei auto în zilele de weekend pe aceste artere a încurajat, cu siguranţă, deschiderea locaţiilor HoReCa în această zonă”, observă Liana Dumitru, associate director Retail Agency în cadrul Colliers International.
    Ea spune că, având în vedere că aceasta nu este o arteră pietonală şi românii sunt obişnuiţi să meargă cu maşina la cumpărături, lipsa spaţiilor de parcare în această zonă a fost şi rămâne o problemă pentru magazinele deschise aici. „Majoritatea celor prezente acum sunt branduri premium şi concepte „destinaţie” care, pentru a fi accesate uşor, au nevoie de spaţii de parcare în apropiere. Este posibil ca o parte dintre magazinele existente să se relocheze şi să fie înlocuite, în timp, de concepte HoReCa, dat fiind că ne aşteptăm ca nevoia de distanţare fizică să continue şi spaţiile în aer liber să fie şi de acum înainte preferate de consumatori”, crede specialistul în imobiliare.
    Ea observă că momentan, există o ofertă destul de mare de spaţii comerciale în această zonă comparativ cu cererea actuală, astfel încât nu estimează o creştere a chiriilor în perioada următoare. „Pe termen lung, însă, dacă decizia autorităţilor va fi să închidă complet accesul maşinilor în această zonă şi să o transforme în arteră pietonală, este posibil să vedem şi aici o transformare asemănătoare marilor zone centrale pietonale din oraşele europene şi, odată cu ea, să vedem o creştere a cererii şi implicit a chiriilor. Vorbim însă de o perioadă de minim 3-5 ani, dacă şi pe măsură ce astfel de măsuri vor fi implementate”, punctează Liana Dumitru.     
    Poate fi pandemia pretextul pentru transformarea acestei artere într-una similară celor principale din cele mai importante orase europene, asa cum se discuta de mult timp? „Prin politici publice, dacă se va dori acest lucru, se poate muta lupa mai mult pe zone precum Calea Victoriei, prin stimulente fiscale, de exemplu, care să reintroducă în circuitul economic anumite clădiri neutilizate”, crede şi Silviu Pop, Head of Research în cadrul Colliers International. Dacă anul trecut,  cel mai activ segment imobiliar chiar si aici era cel al birourilor – el consideră acum că dezvoltatorii de birouri se vor orienta mai mult înspre zonele mai puţin centrale, care pot oferi suprafeţe mai generoase. „Lipsa terenurilor în anumite zone centrale (inclusiv de-a lungul Căii Victoriei) sugerează că acestea nu pot fi subpieţe semnificative pentru dezvoltatorii de birouri, ca să nu mai vorbim despre faptul că abundenţa de clădiri istorice duce, desigur, la restricţii de înălţime într-o zonă în care terenurile şi aşa sunt scumpe (adică ar fi presiuni pe chiriile cerute)”.
    Astfel, el consideră că pe segmentul birourilor, pe viitor, Calea Victoriei poate mai degrabă să aibă clădiri de birouri boutique, cu suprafeţe închiriabile ceva mai mici, care de multe ori să fie renovări de clădiri istorice sau care să încorporeze clădiri istorice într-un proiect: „Posibil să apară cândva un interes mai mare pentru acest tip de proiecte în zone ultracentrale, dar în prezent există o abundenţă de proiecte de o calitate bună în zone unde există suprafeţe mari, care pot genera o chirie mai competitivă”. 

  • Compania din spatele TikTok pariază pe „capitala” asiatică a startup-urilor: ByteDance plănuieşte investiţii de miliarde de dolari şi vrea să facă sute de angajări în următorii trei ani

    ByteDance, compania din spatele TikTok, plănuieşte o investiţie de ordinul miliardelor de dolari şi recrutarea a sute de oameni în Singapore, „capitala” asiatică a startup-urilor, în următorii trei ani, conform unor surse citate de Reuters.

    Compania a început să cumpere din ce în ce mai multe servere pentru cloud computing în Singapore, ca o variantă de rezervă pentru datele stocate în SUA, pe fondul scandalului pornit de preşedintele american Donald Trump.

    O altă sursă a declarat pentru Reuters că TikTok a început să mute ingineri din China în Singapore încă de la începutul anului.

    Publicaţia americană Bloomberg a relatat anterior că ByteDance plănuieşte să-şi stabilească în Singapore sediul central pentru Asia de Sud-Est, ca parte a expansiunii globale.

    Investiţiile plănuite pentru Singapore vin în contextul în care compania ByteDance este forţată să vândă activele TikTok din SUA, sub presiunea admnistraţiei Trump care susţine că aplicaţia prezintă un risc la adresa securităţii naţionale, din cauza cantităţilor imense de date pe care le colectează de la utilizatorii din SUA.

    Preşedintele Donald Trump a impus un termen-limită la data de 20 septembrie pentru vânzarea activelor, însă compania ar putea depăşi acest termen, după apariţia unor noi reglementări în China, care complică negocierile cu Microsoft şi Oracle.

     

  • Una dintre cele mai bogate familii din România readuce la viaţă un conac vechi de aproape 100 de ani. Ce vor să facă cu el şi cum arată după renovare – GALERIE FOTO

    Un conac construit în 1925 în stil neoromânesc de unul dintre discipolii arhitectului Ion Mincu, care a trecut printr-un proces de renovare ce a durat şapte ani, reprezintă unul dintre cele mai noi pariuri ale familiei Timiş. Acesta le poartă deja numele şi, aflat la doar 80 de kilometri de Capitală, ar putea fi una dintre destinaţiile de weekend de pe harta bucureştenilor.  

    În ultimii ani, au început să apară din ce în ce mai multe locuri de cazare, care pe lângă dormit, oferă şi o experienţă atipică turiştilor, în încercarea de a se deosebi de turismul de masă. Casa Timiş, un conac construit în 1925 în stil neoromânesc, le oferă turiştilor atât ocazia de a dormi într-un conac istoric, dar şi de a lua masa înconjuraţi de viţa de vie din zona Dealu Mare.

    Casa Timiş este situată pe Drumul Vinului în judeţul Prahova, la aproximativ 80 de km de Bucureşti. Clădirea a fost naţionalizată de către comunişti şi ulterior retrocedată în anul 2008, trecând printr-un amplu proces de renovare până în anul 2015.

    Casa Timiş este deţinută de familia Timiş, cunoscută mai ales pentru dezvoltarea producătorului  de mezeluri Cris-Tim, dar care are şi o experienţă de 13 ani în domeniul viti-vinicol. Familia Timiş are circa 60 de hectare de viţă de vie în zona Dealu Mare şi produce propriul vin încă din 2013.

    În anul 2018, familia Timiş a decis să investească în conac – denumit anterior Conacul Domniţei Ralu – realizând o reţea de infrastructură, atât în ceea ce priveşte asfaltarea unui drum către cramă, cât şi electrificare şi canalizare, dat fiind faptul că acestea nu existau în momentul achiziţionării clădirii.

    „Domeniul Casa Timiş nu are la bază un program de finanţare externă. Investiţiile în construcţii, infrastructură (drumuri asfaltate, electrificare, canalizare), echipamente şi obiecte de inventar, terenuri şi amenajări (vie, livadă, lacuri, grădini, alei, sistem de irigaţii), alături de via ce face parte din podgoria Casa Timiş, depăşesc 8 milioane de euro. Proiectul este în continuă dezvoltare”, spune Cristina Timiş, proprietara Casei Timiş.

    Cristina Timiş a regândit tot ceea ce înseamnă amenajările interioare, astfel designul şi decorurile au păstrat stilul în care clădirea a fost construită, mai exact stilul neo-românesc. Totodată, Cristina Timiş s-a ocupat şi de peisagistica locului creând zone de spaţii verzi, alei şi un parc cu loc de joacă pentru copii, dar şi de construirea restaurantului Veranda dintre vii, salonul de evenimente şi sala de conferinţe Noblesse.

    Înainte de achiziţionarea acestui conac, familia Timiş căuta un loc în care să construiască o clădire, care să reprezinte nucleul businessului viticol început în anul 2005. De asemenea, Cristina Timiş se ocupă personal de tot ceea ce înseamnă proiectele de dezvoltare a locaţiei, management, achiziţii, resurse umane, marketing şi comunicare şi design.
    „Planurile de viitor pe termen scurt şi mediu vizează în primul rând crearea unui complex vini-viticol ce presupune dezvoltarea capacităţii de cazare, atracţii şi facilităţi şi leisure, deoarece nu putem acoperi cererea mare pe care o avem în acest sens.

    În paralel, vrem să dezvoltăm brandul de vin Casa Timiş prin construirea unei crame tehnologice şi a uneia de degustare, care va fi în apropierea Casei Timiş pentru  accesul uşor al oaspeţilor. Toate acestea vor pune cu adevărat în valoare întregul domeniu deţinut în zona Dealu Mare de familia Timiş, pe care se află şi Casa Timiş”, spune antreprenoarea.
    Domeniul Timiş face parte din Grupul Cris-Tim, fondat în 1992 de Cristina şi Radu Timiş. Grupul Cris-Tim este o afacere de familie care cuprinde şapte linii de business şi anume industria de prelucrare a cărnii, lactatelor şi ready meal, agricultură, creşterea animalelor, producţia de vin şi construcţii.

    „Din cauza situaţiei actuale, numărul turiştilor străini a scăzut considerabil, însă în 2019 un număr mare de turişti din străinătate au ales Casa Timiş, atraşi mai întâi de autenticitatea arealului vini-viticol, de rafinamentul manifestat aici în cel mai mic detaliu, aspect care i-a surprins pentru un loc de cazare şi restaurant aflat între vii, ca mai departe să se bucure de gastronomia şi ospitalitatea Casei Timiş”, precizează Cristina Timiş. Izbucnirea crizei pandemice şi impunerea restricţiilor de către autorităţi cu privire la limitarea răspândirii virusului a reprezentat pentru Casa Timiş suspendarea activităţii, dar odată cu deschiderea unităţii de cazare şi a terasei au fost înregistrate creşteri de 25% în iunie şi iulie comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    „Relaxarea reglementărilor a făcut ca începând cu luna iunie activitatea să repornească, Casa Timiş înregistrând în lunile iunie şi iulie o cifră de afaceri în creştere cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Estimăm o creştere a cifrei de afaceri cu 22% faţă de anul 2019, acestea fiind cifre de creştere foarte bune ţinând cont de situaţia generală a mediului HORECA, dar mici comparativ cu perspectiva pe care o aveam la finalul anului trecut”, precizează Cristina Timiş.

    Reprezentanţii conacului spun că în această perioadă gradul de ocupare este mare, astfel că în luna iulie aceasta a ajuns la 60%, în timp ce în august conacul a fost ocupat în proporţie de 90%. Tarifele de cazare la Casa Timiş variază în funcţie de perioadă, dar în medie preţul pentru o cameră dublă este de 540 lei pe noapte, iar costul pentru un apartament ajunge la 680 lei pe noapte.

    „Avem  câteva avantaje faţă de alte unităţi hoteliere, în prezent prin natura faptului că partea de cazare este mică – 10 camere aflate în conac, dar şi prin natura viziunii de dezvoltare a complexului turistic care urmăreşte o cazare de tip vile în planul de dezvoltare pe termen scurt şi o tipologie de hotel înconjurat de natură, un hotel cu un singur etaj, cu spaţii generoase şi la nivelul de parter – cu terase destinate fiecărei camere, deci un spaţiu exclusivist, larg şi sigur”, spune Cristina Timiş.

    Turiştii care vin la Casa Timiş sunt atât familii cu copii, cât şi cupluri sau persoane ce caută relaxare departe de agitaţia oraşului. În cadrul Casei Timiş se pot organiza şi evenimente la care în mod normal ar putea participa 220 de persoane. De asemenea, există şi o sală de conferinţă amenajată în stil neoromânesc care poate găzdui circa 200 de persoane, dar şi o platformă inaugurată recent cu perspectiva spre amfiteatrul de vii, cu o capacitate de 60 de persoane.

    „Observăm tot mai multe companii care vor să ofere echipei lor o altfel de experienţă de evenimente de business (middle şi top management) şi regăsesc aici toate condiţiile pentru a organiza activităţile specifice: teambuilding, conferinţe, lansări şi prezentări de produse, evenimente festive”, adaugă Cristina Timiş.

    În cadrul Casei Timiş, turiştii pot alege să închirieze biciclete, karturi pentru a se plimba pe traseele create pe Domeniul Casei Timiş, să participe la evenimentele de wine & food pairing. Pe lângă conacul unde turiştii pot să se cazeze şi restaurantele unde pot mânca, Casa Timiş mai are în componenţa sa un parc, un loc de joacă pentru copii şi trei lacuri.

  • Sectorul din Capitală unde şcoala începe în sistem mixt. Anunţ legat de măşti şi separatoare din policarbonat

    Şcoala va începe în sistem mixt în Sectorul 6, dar clasele 0-IV, clasa a VIII, a XII-a şi a XIII-a, cu prezenţă obligatorie

    Elevii, profesorii şi personalul nedidactic din Sectorul 6 al Capitalei vor primi măşti gratuite din bumbac. Clasele sunt dotate cu laptopuri performante şi camere web, spune primarul Sectorului 6.

    Elevii, profesorii şi personalul nedidactic din Sectorul 6 al Capitalei vor primi măşti gratuite din bumbac, spune primarul Gabriel Mutu, care precizează că toate clasele sunt dotate cu laptopuri performante şi camere web pentru transmiterea cursurilor în format online.

    Gabriel Mutu spune la RFI că şcoala va începe în sistem mixt în Sectorul 6: „Clasele 0-IV, clasa a VIII, a XII-a şi a XIII-a, cu prezenţă obligatorie. Pentru celelalte clase, cursurile se vor derula în format mixt, respectiv jumătate prezenţă în clase, jumătate în online. La nivelul Sectorului 6, din momentul în care am sesizat că Ministerul Educaţiei, Guvernul României, nu va asigura echipamentele necesare, am derulat procedurile şi în acest moment pot să spun că toate clasele din şcolile din Sectorul 6 sunt dotate cu laptopuri performante, camere web pentru transmiterea cursurilor în format online, inclusiv am achiziţionat tablete pentru copiii care erau înscrişi în programul pe care Ministerul Educaţiei îl ceruse, de fapt, lista cu copiii care provin din familii vulnerabile, deci le-am achiziţionat tablete”.

    Primarul Sectorului 6 anunţă că elevii şi profesorii vor primi gratuit măşti din bumbac.

    „Am dispus achiziţionarea de măşti din bumbac refolosibile pentru toţi copiii, pentru cadrele didactice şi pentru personalul nedidactic. Am stabilit ca absolut toate cadrele didactice, personalul nedidactic şi copiii, elevii, să primească măşti din bumbac. În primă fază, vom asigura câte două măşti de copil, de elev, profesor şi ulterior, la două săptămâni distanţă, vom mai asigura încă două, astfel încât fiecare elev să poată avea aceste măşti curăţate, spălate, în fiecare dimineaţă, când vin la şcoală”, mai spune Mutu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Veşti proaste pentru cine vrea să îşi cumpere un apartament în Bucureşti. Preţurile apartamentelor continuă creşterea atingând un nou maxim în august 2020

    Preţurile apar­ta­men­telor vechi cu 3 camere din Capitală au crescut la nivelul lunii august, faţă de iulie la 98.650 de euro, fiind în medie cu 600 de euro peste cele de luna anterioară, potrivit da­telor companiei de consul­tan­ţă imobiliară SVN Româ­nia. Aces­ta este şi cel mai ridicat ni­vel atins de piaţa locală din vara anului 2009. Mai mult, în com­paraţie cu august 2019 creşterea este de 4,7% sau 4.400 de euro.

    „Pandemia nu a avut până în acest moment niciun efect asupra preţurilor medii solicitate de către vânzători. Pe de o parte, vânzătorii, indiferent că vorbim de investitori sau de persoane fizice, au o expundere bancară mult mai redusă comparativ cu perioada 2008 – 2009, fiind astfel într-o pozitiţie mult mai bună. În acelasi timp, situaţia generală a accesibilităţii achiziţionării unei noi locuinţe este mult, mult mai bună comparativ cu 2008-2010. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe termen mediu şi lung, însă premisele şi fun­damentele sunt mult mai solide comparativ cu cele de acum peste un deceniu. Nu estimăm schimbări semnificative din acest punct de vedere până la finalul lui 2020 – evident, în absenţa unor evoluţii puternic negative ale situaţiei sanitare curente“, a declarat pentru ZF Andrei Sârbu, CEO SVN România.

    O creştere puternică s-a înregistrat în zona Colentina, de 5.000 de euro în august versus iulie, 2.000 de euro în zona Dristor şi 4.000 de euro în zona Olteniţei. La nivelul lunii august faţă de iulie şapte zone din cele 20 au înregistrat creşteri, iar trei zone au scăzut, dintre care una singură cu mai mult de un procent – 1 Decembrie.

    Comparativ cu februarie 2020, ultima lună „plină“ înainte de instituirea stării de urgenţă şi a pandemiei, creşterea medie este de 1,8%, iar ritmul anual a încetinit anul acesta în comparaţie cu 2019.

    Creşterea preţurilor faţă de anul trecut continuă, însă dacă prima parte a anului 2020 a fost afectată de pandemie, prima parte din 2019 a fost influenţată de puternice tensiuni politice – în primăvara anului 2019 erau mitinguri politice, iar creşterile erau limitate.

    An la an doar trei zone au înregistrat scăderi – 1 Mai, 1 Decembrie şi Moşilor. De partea cealaltă, cea mai mare creştere a fost înregistrată în zona Militari, urmată de 13 Septembrie cu 14,8%  – în contextul în care zona de vest a Capitalei a fost şi cea mai dinamică în ceea ce priveşte expansiunea proiectelor de birouri.

  • Decizia surprinzătoare luată de o ţară europeană pentru a salva barurile, cafenelele şi restaurantele

    Lituania a fost afectată relativ uşor de coronavirus – până la începutul lunii august înregistrase peste 2.000 de cazuri şi 80 de decese. Blocajul a durat trei luni, din 16 martie până la 16 iunie, dar restricţiile în unele părţi din Vilnius, capitala ţării, au fost ridicate mult mai devreme, scriu cei de la BBC.

    Pe 22 aprilie, Centrul de Urgenţă COVID-19 a declarat că barurile, cafenelele şi restaurantele în aer liber au primit undă verde pentru redeschidere, atât timp cât îndeplinesc cerinţe stricte, inclusiv limitarea numărului de clienţi per masă şi menţinerea distanţării sociale.

    O zi mai târziu, biroul primarului capitalei Vilnius, Remigijus Šimašius, anunţa o decizie inedită: oraşul va oferi spaţii publice unităţilor HoReCa, în aer liber, gratuit. Vechea procedură de obţinere a unei autorizaţii, rigidă şi confuză, a fost înlocuită cu un simplu proces de înregistrare. „Încă nu am măsurat rezultatele financiare, dar aproximativ 400 de cafenele în aer liber au răspuns deja invitaţiei noastre”, a spus consilierul primarului, Karolis Žukauskas, într-un mesaj pe Facebook publicat la scurt timp.

    Pentru unii proprietari de baruri, cafenele sau restaurante, măsura a reprezentat un colac de salvare după luni întregi de greutăţi. Excepţie au făcut însă restaurantele de top ale oraşului. Jumătate din cele 20 de unităţi de lux din Vilnius nu s-au redeschis încă, şi se pare că cel puţin un sfert nu îşi vor mai redeschide porţile niciodată, una dintre explicaţii fiind că „oamenii mănâncă mai puţin şi în schimb optează doar pentru o băutură”, după cum susţine proprietarul unuia dintre ele.

    În ciuda relansării economice din industrie, mulţi rezidenţi sunt însă nemulţumiţi, spunând că străzile oraşului, transformat într-o uriaşă terasă, au fost împânzite zi şi noapte de mulţimi de oameni beţi, gălăgioşi, de maşini care poluează şi de sute de mese pline de pahare murdare.