BusinessMagazin

Tag: bucurie

  • Brexitul: ce scoate la lumină, cine se bucură de el şi ce se va schimba de acum încolo

    Pentru unii, victoria taberei care se opune Uniunii Europene în referendumul britanic demonstrează incapacitatea Uniunii de a-şi convinge cetăţenii de utilitatea sa şi de natura sa democratică. Brexitul este o invitaţie pentru schimbarea în profunzime a proiectului european. Însă referendumul şi Brexitul care se întrevede a fost şi este mai întâi de toate un joc politic, unul care a divizat profund societatea britanică şi de care pot profita speculatorii, atât politici, cât şi din afaceri.

    Pentru mulţi este clar că referendumul privind apartenenţa Marii Britanii la UE s-a transformat într-o revoltă mută a milioane de britanici contra guvernului lor, contra liderilor celor mai mari partide politice, contra marilor companii şi experţilor de diferite categorii şi din diferite domenii.

    Citiţi gratuit E-Paper cu ediţia specială Ziarul Financiar dedicată Brexit

    În pofida tuturor avertismentelor, ceva mai mult de jumătate dintre cei care s-au prezentat la vot au ales Brexitul. iar primele rezultate ale alegerilor şi primele interviuri printre votanţi şi politicieni redau imaginea unei societăţi adânc divizate, la nivel geografic (după anunţarea rezultatelor referendumului s-a pus din nou, mai mult sau mai puţin serios, problema independenţei Londrei, un bastion puternic al taberei anti-Brexit), la nivel de clasă socială, de generaţie sau chiar religie, după cum observă revista The Economist.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Oraşul unde toţi locuitorii trăiesc sub acelaşi acoperiş – GALERIE FOTO

    Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de “oraşul cu o singură casă”.

    Aflat la circa 60 de mile de Anchorage, Whittier are o populaţie de 217, dar aceştia locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă baracă din timpul războiului rece, construită în 1974; clădirea adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală.

    Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii (puţini, ce-i drept) să se poată bucura de micul oraş de lângă apă.

  • Pentru ce a fost creat buzunarul mic de la blugi

    Încă de când au fost create primele perechi de blugi, acest articol vestimentar s-a bucurat de un success răsunător. Puţini oameni ştiu însă de ce majoritatea blugilor au acel mic buzunar din partea dreaptă, numit al cincilea buzunar.

    Cu toate că este de cele mai multe ori folosit pentru depozitarea mărunţişului sau pentru a ţine bricheta, rolul initial al buzunarului era altul.

    Primii blugi au apărut în 1853 şi au fost creaţi de Levi Strauss special pentru clasa de jos. Mai exact, pentru minerii căutători de aur, materialul fiind unul rezistent. Buzunarele erau largi şi erau folosite pentru a depozita diverse lucruri de dimensiuni mai mari, iar buzunarul mic avea o întrebuinţare foarte clară: acolo se puneau pepitele de aur pe care le găseau minerii, pentru a nu le pierde în buzunarele mari.

     

  • Pentru ce a fost creat buzunarul mic de la blugi

    Încă de când au fost create primele perechi de blugi, acest articol vestimentar s-a bucurat de un success răsunător. Puţini oameni ştiu însă de ce majoritatea blugilor au acel mic buzunar din partea dreaptă, numit al cincilea buzunar.

    Cu toate că este de cele mai multe ori folosit pentru depozitarea mărunţişului sau pentru a ţine bricheta, rolul initial al buzunarului era altul.

    Primii blugi au apărut în 1853 şi au fost creaţi de Levi Strauss special pentru clasa de jos. Mai exact, pentru minerii căutători de aur, materialul fiind unul rezistent. Buzunarele erau largi şi erau folosite pentru a depozita diverse lucruri de dimensiuni mai mari, iar buzunarul mic avea o întrebuinţare foarte clară: acolo se puneau pepitele de aur pe care le găseau minerii, pentru a nu le pierde în buzunarele mari.

     

  • Elveţia şi-a retras cererea de aderare la UE

    Parlamentul Elveţiei a decis să invalideze aplicaţia din 1992 pentru aderarea la Uniunea Europeană, la numai o săptămână înainte de referendumul din Marea Britanie legat de rămânerea în UE, scrie Russia Today.

    Votul a fost de 27 pentru şi 13 împotrivă, cu două abţineri, în favoarea retragerii aplicaţiei Elveţiei pentru Uniune  Europeană.

    După rezultatul votului din Parlament, Elveţia a înştiinţat Uniunea Europeană în mod oficial de retragerea aplicaţiei, potrivit ministrului de externe elveţian Didier Burkhalter.

    Moţiunea originală de retragere a aplicaţiei la UE a fost propusă de Partidul Poporului din Elveţia, un partid conservator, şi s-a bucurat de mare popularitate în rândul legislatorilor.

    Aplicaţia e aderare la UE a Elveţiei nu a avut un impact semnificativ asupra politicii ţării în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care negocierile au fost suspendate încă din 1992, în contextul unui referendum pentru aderarea la zona Economică Europeană, când elveţienii au votat respingerea unor legături mai apropiate cu Uniunea Europeană. 

  • Ce filme vedem vara asta? De la Spielberg şi Scorsese la Woody Harrelson şi Liam Neeson

    Începem cu Jason Bourne, cel de-al cincilea film din franciza cu spioni care l-a transformat pe Matt Damon într-un actor de filme de acest gen. Încercarea de a reînvia franciza acum 4 ani cu Jeremy Renner în rol principal nu a avut prea mare succes, aşa că producătorii au decis să refolosească reţeta clasică. Damon a spus că nu va mai face un alt „episod“ decât alături de regizorul Paul Greengrass, aşa că acesta s-a alăturat la rândul său proiectului. Îl puteţi revedea pe Jason Bourne pe marile ecrane la sfârşitul lunii iulie.

    Un film despre creatorul McDonald’s nu pare chiar un must-see, dar calitatea acestui film ar trebui să fie dată de echipa producătoare: John Lee Hancock, care a regizat The Blind Side, îi are alături de scenaristul Robert Siegel şi pe Michael Keaton, recent câştigător al premiului Oscar pentru Birdman. Nu cred că mai e nevoie şi de alte argumente; filmul are premiera pe 15 august.

    Oliver Stone revine şi el în atenţia publicului cu Snowden, celebra poveste a unui angajat american care a dezvăluit secrete ale Pentagonului. Distribuţia este, şi de această dată, una excelentă: Joseph Gordon-Levitt, Nicolas Cage şi Scott Eastwood; filmul va debuta pe marile ecrane la jumătatea lunii mai.

    The BFG, noul film regizat de Steven Spielberg, este o poveste fantastică despre prietenia dintre un copil şi Marele Gigant, o creatură care în ciuda aspectului se dovedeşte a fi extrem de paşnică. Scenariul se bazează pe cartea Marele uriaş prietenos, publicată în 1982 sub semnătura lui Roald Dahl. The BFG va ajunge pe marile ecrane pe 1 iulie.

    Now You See Me 2: The Second Act (premiera pe 10 iunie) este continuarea filmului din 2013, cel care s-a bucurat de un succes moderat la box-office dar a fost extrem de bine primit de spectatori şi criticii de film. Noile aventuri ale celor patru magicieni se desfăşoară un an mai târziu, iar alături de ei îşi va face apariţia un nou personaj, interpretat de Daniel Radcliffe.

    O ştire bună pentru fanii seriei Harry Potter: Fantastic Beasts and Where to Find Them este cea mai recentă lucrare semnată de
    J.K. Rowling, iar producătorii de la Hollywood s-au grăbit să realizeze un film bazat pe această carte. Producţia poartă acelaşi nume şi este regizată de David Yates, cel care a semnat ultimele patru episoade din saga tânărului vrăjitor de la Hogwarts. Acţiunea filmului se desfăşoară cu 70 de ani înainte de evenimentele din Harry Potter, în cadrul unei comunităţi secrete de vrăjitori din New York. Distribuţia îl include printre alţii pe Eddie Redmayne, câştigător anul trecut al premiului Oscar pentru cel mai bun actor (The Theory of Everything). Fantastic Beasts and Where to Find Them va avea premiera pe 18 noiembrie.

    Silence, cel mai nou film al lui Martin Scorsese, spune povestea a doi călugări iezuiţi care călătoresc în Japonia pentru a transmite învăţăturile creştinismului. Odată ajunşi, ei sunt persecutaţi şi au parte de un tratament extrem de violent. Scenariul filmului este bazat pe cartea scrisă de Shusaku Endo, iar lista de actori este una impresionantă: Liam Neeson, Adam Driver şi Andrew Garfield.

    Desigur, nu putem totuşi ignora producţiile cu bugete de sute de milioane de dolari, chiar dacă nu sunt neapărat filme pe care le-am recomanda; poate cel mai important film de acest gen care va fi lansat este Independence Day: Resurgence, continuarea poveştii de succes din anii ’90 care i-a adus lui Will Smith statutul de superstar. Smith nu mai face parte din distribuţie, dar restul personajelor par a se regăsi în trailerul lansat anul trecut. Povestea rămâne şi ea la fel: extratereştrii ne invadează, noi îi alungăm, să vină continuarea.

    Continuăm cu Warcraft, care va ajunge pe marile ecrane săptămâna viitoare. Aici nu sunt prea multe de spus: imaginaţi-vă un Lord of the Rings cu orci, vrăjitori şi oameni care se luptă; şi cam atât. Realizat pe baza jocului cu acelaşi nume care s-a vândut în 14 milioane de exemplare.

    Şi franciza Star Trek revine în această vară, cu Star Trek: Beyond, cunoscut şi sub numele de Star Trek 3, cunoscut şi sub numele de Star Trek 13: depinde cât de multe episoade vrei să numeri. Actorii sunt aceiaşi, dar surpriza vine din partea lui Simon Pegg, care este şi coscenarist al Beyond.

    În cele din urmă, trebuie să amintim şi de Suicide Squad, un film care are o distribuţie pe care, în mod normal, te aştepţi să o vezi la un film cu multe nominalizări la Oscar: Will Smith, Jared Leto, Ben Affleck, Viola Davis sau Scott Eastwood se află pe listă. Bazat pe benzile desenate, Suicide Squad este prima parte a unei noi francize care ne va ţine probabil ocupaţi mulţi ani de-acum încolo.

  • Drogul care l-a omorât pe Prince, noul favorit al cartelurilor mexicane. Un kilogram le aduce un profit de 1,6 milioane dolari

    Drogul care l-a omorât pe Prince, faimosul cântăreţ şi producător american, a devenit favoritul cartelurilor mexicane pentru popularitatea de care se bucură acum în Statele Unite.

    Fentanilul este un drog foarte puternic, dar şi extrem de profitabil, au spus oficialii americani. El poate fi produs pe cale sintetică, în laborator propriu, fără bătaia de cap de a mai cultiva mac, iar mafia mexicană ştie acest lucru foarte bine, potrivit New York Times.

    Drogul mai este produs şi în China, care distribuie astfel de transporturi la ordinea zilei către numeroase carteluri peste tot în lume, la preţuri mici, iar contrabandiştii le vând apoi prin reţele ilegale cu un adaos de până la 1600%.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Câţi bani din buget se alocă pentru cultură in România

    Capitala poate eclipsa de multe ori celelalte oraşe ale României când vine vorba de evenimente culturale, festivaluri de muzică sau de film şi expoziţii. Însă treptat şi alte evenimente de anvergură (cum ar fi festivalurile Electric Castle sau Untold) au început să apară în provincie. În 2007 Sibiu s-a bucurat de o atenţie specială când a împărţit titlul de capitală culturală europeană cu Luxemburg.

    În 2021 va fi rândul unei alte urbe din România să se bucure de această distincţie. Nu mai puţin de 14 oraşe (Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava, Timişoara, Târgu- Mureş) şi-au lansat candidatura. Acestea au fost evaluate de către un juriu de experţi independenţi (zece experţi europeni şi doi experţi naţionali), pe baza dosarelor de candidatură şi a audierilor, iar în urma evaluărilor pe lista scurtă a oraşelor preselectate se regăsesc Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Dacă Bucureşti, Cluj sau Timişoara sunt candidate cumva previzibile, surpriza vine de la Baia Mare.

    Programul Capitală culturală europeană a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 50 de oraşe au deţinut acest titlu.

    Bucureştiul este a unsprezecea aglomerare urbană din Europa şi a şasea capitală din UE, una dintre capitalele europene cu cea mai mare densitate a populaţiei.

    Capitala României este destinaţia principală a artiştilor străini internaţionali. În anii trecuţi bucureştenii au fost vizitaţi de către cântăreţi precum Roger Waters, Robbie Williams sau Madonna. Şi anul acesta capitala va fi vizitată de nume mari din industria muzicală: Rihanna, Muse sau Chemical Brothers. De asemenea, în Bucureşti au loc festivaluri importante de film: Bucharest International Film Festival, Les Films de Cannes a Bucarest, NexT Film Festival, însă au loc şi alte festivaluri mai mici, tematice (festivalul filmului francez), plus alte expoziţii sau târguri. Alte evenimente culturale importante sunt Zilele Bucureştiului sau seria de Nopţi Albe precum Noaptea Galeriilor, a Caselor etc. Un alt punct cultural al Bucureştiul îl reprezintă renovarea Teatrului Naţional.

    În total, în 2014 au avut loc 5.320 de spectacole la instituţiile de spectacole şi concert care au atras peste 1,1 milioane de spectatori, peste 3.200 de spectacole de teatru, 305 reprezentaţii la Operă sau 120 de spectacole la Circ, potrivit dosarului depus de către oraş pentru candidatura la Capitala Europeană a Culturii din 2021.

    Bugetul pentru cultură al oraşului este format din bugete de la Primăria Municipiului Bucureşti (PMB), care are responsabilitatea generală pentru artă şi cultură, şi bugete suplimentare ale primăriilor de sector, pentru aceleaşi activităţi la nivel local. În 2015, bugetul total este de aproximativ 250 de milioane de euro (artă şi cultură, plus sport, patrimoniu, servicii religioase, monumente, administrare, investiţii, adică 12% din bugetul PMB), dar bugetul net pentru artă şi cultură este de numai aproximativ 80 de milioane de euro (3% din bugetul PMB). Procentul alocat scade din 2011 în prezent (de la 15% la 12%). Totuşi, suma pentru artă şi cultură a crescut de la 48 la 80 de milioane de euro.

    Clujul devine un oraş din ce în ce mai vizibil în pentru români, dar şi pentru străini. Asta datorită dezvoltării industriei ITC&C din oraş, dar şi datorită festivalurilor de muzică importante ca Electric Castle şi Untold Festival, cel din urmă obţinând distincţia de a fi cel mai bun festival din Europa în 2015.

    Cluj-Napoca s-a ridicat pe straturi succesive de civilizaţie. A fost fondat ca aşezare romană, apoi refăcut ca fortăreaţă sub influenţa coloniştilor germani. Oraşul este al doilea centru universitar din România, cu 11 universităţi la care sunt înscrişi peste 80.000 de studenţi. Are şi o tradiţie teatrală care datează din 1792, cu instituţii de anvergură: Teatrul Naţional, Opera Română, Teatrul Maghiar de Stat şi Opera Maghiară. Alte instituţii artistice esenţiale pentru viaţa culturală a oraşului sunt şi Filarmonica de Stat Transilvania, Teatrul de Păpuşi „Puck“, Muzeul de Artă, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei – care deţine o colecţie de case tradiţionale expuse în aer liber. Pe de altă parte, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost închis în ultimii 6 ani din cauza unor litigii juridice, iar Muzeul de Artă se confruntă cu o gravă problemă de spaţiu, deoarece clădirea a fost retrocedată. În 2014 s-au desfăşurat peste 1.500 de evenimente. Peste 100 de festivaluri propun în fiecare an spectacole de teatru, literatură, dans, muzică, arte vizuale – atât tradiţionale, cât şi contemporane, potrivit raportului întocmit pentru candidatura la competiţia Capitală Culturală Europeană. Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), ajuns la a 14-a ediţie, este unul dintre cele mai importante festivaluri de film din estul Europei.

    Electric Castle, un festival de muzică electronică organizat în comuna Bonţida (la circa 40 de kilometri de Cluj-Napoca), a devenit în numai trei ani unul dintre cele mai mari festivaluri din România, cu o audienţă de 97.000 oameni. Lansat în 2015 ca evenimentul major al Capitalei Europene a Tineretului, Festivalul Untold a înregistrat în 4 zile o audienţă de 240.000 de persoane, dintre care 15% au fost vizitatori străini.

    Chiar dacă festivalurile şi evenimentele în aer liber au explodat la Cluj-Napoca, nu toate au reuşit să ajungă la a doua ediţie.

    În ultimii cinci ani, bugetul municipal pentru cultură a crescut de la 368.937 de euro (2011) la 2.834.545 de euro (2015). Potrivit aceluiaşi raport, primăria a investit aproape 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea capacităţii culturale şi turistice, printre care: construirea Sălii Polivalente şi a CREIC-ului, renovarea centrului istoric (o parte din acesta) sau redeschiderea cinematografelor Dacia şi Mărăşti.

    Unul dintre cele mai importante festivale ce se desfăşoară în oraşul de pe Bega este Festivalul Plai, un eveniment internaţional de arte şi muzică care a ajuns la a 10-a ediţie. De asemenea, în locul unde a murit comunismul în România a apărut anul trecut Muzeul Consumatorului Comunist, ce cuprinde „tot ce aveau românii acasă“: obiecte de uz casnic şi decorativ de producţie românească, mobilier, jucării, casete audio, discuri vinil etc. În total, între 3.500 şi 4.000 de evenimente culturale şi artistice au avut loc anul trecut. Şi în cazul Timişoare bugetul pentru cultură al primăriei aproape s-a dublat în ultimii ani.

    În 2011, către cultură au fost direcţionaţi 4 milioane de euro în 2011 (1,4% din bugetul anual), iar acum s-a ajuns la aproape 7,4 mil. euro în 2015 (2,6%). Un eveniment de anvergură ce se desfăşoară anul acesta este „Timişoara – 300 de ani de lumină“. Un eveniment cu tradiţie este şi Festivalul Jazz TM, care se va desfăşura între 1 şi 3 iulie. Aceasta va fi cea de-a patra ediţie a festivalului care în anii trecuţi a adus pe scena artişti cunoscuţi ai genului precum The Cat Empire, Kurt Elling sau Macy Gray.

    Iaşiul este al doilea oraş din ţară ca număr de monumente clasate patrimoniu cultural naţional, cu zece mănăstiri şi peste o sută de biserici şi o sărbătoare care atrage sute de mii de pelerini (800.000 potrivit dosarului depus pentru candidatura la Capitala Culturală Europeană).

    În Iaşi se află instituţii culturale importante la nivel naţional, printre care Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi, cu cinci secţii distincte (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii, Muzeul Viei şi Vinului) sau Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, considerat unul dintre cele mai frumoase teatre din lume, conform BBC, dar şi edituri cu tradiţie ca Junimea şi Polirom.

    Tot la Iaşi este organizat FILIT (Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi), festival de anvergură – care a adus la Iaşi nu numai scriitori străini şi români, ci şi traducători şi editori.

    Un lucru care diferenţiază Iaşiul de celelalte oraşe din acest articol este organizarea, de-a lungul a douăsprezece ediţii, a Săptămânei Modei Româneşti/Romanian Fashion Week (din iniţialul Festival al Modei, cu o primă ediţie în 1996). În plus, în oraş a fost înfiinţată Asociaţia Future in Textiles (FIT), care uneşte actorii principali din domeniul modei şi ai industriei textile, oferind îndrumare tinerilor designeri care vor să-şi dezvolte afacerile. Totuşi, contrastul este strident şi aici în oraşul unde anul trecut a fost înfiinţat Parcul Ştiinţific şi Tehnologic Tehnopolis Iaşi pentru activitatea de cercetare, „pelerinajul creştin la moaştele Sfintei Parascheva este cel mai important moment al anului, în care Iaşul devine destinaţie turistică şi care aduce cele mai mari venituri atât pentru administraţie, cât şi pentru meşteşugari şi mici antreprenori creativi“.

    Bugetul alocat culturii în anul 2015 este cu 54,59% mai mare decât bugetul alocat în anul 2011. Media pe cei cinci ani a bugetului alocat pentru cultură este de 2,02% din bugetul total al oraşului.
    În 2011 primăria a bugetat peste 4,7 milioane de euro pentru cultură, iar pentru 2015 a alocat 8,7 milioane de euro, adică 1,92% din bugetul total.

    Baia Mare a fost un oraş minier, care în trecut era un oraş cosmopolit al artelor, însă regimul comunist a industrializat oraşul. În prezent, Baia Mare are o economie în curs de dezvoltare bazată pe prelucrarea lemnului şi pe comerţ, fiind al treilea ca importanţă centru urban din regiune.

    Ca un punct de reper în 2015, Sărbătoarea Castanelor s-a transformat într-un festival de o săptămână, aducând împreună pentru un public de peste 150.000 de oameni DJ-i şi meşteşugari, pictori locali şi trupe internaţionale, expoziţii de artă şi premiere cinematografice.

    Practicile maramureşene de sculptură şi arhitectură în lemn au fost clasificate de organizaţia UNESCO drept valori ale patrimoniului universal. În prezent, 10.000 de persoane lucrează în economia creativă, dintr-un număr total de 58.000 de angajaţi activi în Baia Mare. Industriile creative reprezintă 17,5% din produsul local brut, ceea ce înseamnă aproximativ 265 de milioane de euro pe an, din care 80% sunt făcuţi din prelucrarea lemnului şi producţia de mobilier.

    Bugetul acordat de primărie în 2011 pentru cultură a fost de 840.000 de euro (1,85% din bugetul anual), iar anul trecut acesta a cresccut la peste 2 milioane de euro (2,67%).

  • Opinie Rareş Măcinică, Lagermax: Eşti o companie populară?

    Să fii popular este de multe ori mai interesant decât să fii cel mai bun. Cu toţii ne amintim de şcoala unde în cele mai multe cazuri în clasă aveam un coleg admirat, nu neapărat avea cele mai bune note, nu era premiantul clasei, dar avea un şarm aparte, avea un comportament distinct, se diferenţia, era o individualitate. Era tipul popular. Mai mult, era şi cel mai “vânat” de fetele din clasa lui.

    Dar dacă fetele din jur ar fi de fapt clienţii tăi?

    Cu toţii ne amintim că în şcoală aveam câte un profesor îndrăgit şi aşteptat cu mult interes la clase. Nu era neapărat cel mai bun la materia lui, dar avea o gândire pozitivă, mult umor şi învăţai parcă mai mult şi mai bine la orele lui, doar să nu îl dezamăgeşti. Pe scurt, ţi-a câştigat admiraţia şi respectul, iar deciziile pe care le-ai luat nu erau influenţate de ceva exterior, ci provin din convingeri interioare. Şi ştiţi care sunt trăsăturile principale ale unei convingeri? Sunt direcţii interioare ale minţii subconştiente, despre care nu avem nici un dubiu că sunt adevărate. Nu punem la îndoială veridicitatea lor.

    Dar dacă tipul din clasă sau profesorul ar fi de fapt o companie?

    Păi dacă ne uităm la efectele acestei imagini derivate din popularitate şi ce obţinem şi transmitem de pe urma acestei etichete (admiraţie, respect, stimă, încredere, convingere, credinţă…), eu zic că merită ca această valoare să fie parte integrantă din strategia pe termen lung a oricărei companii.  

    Impactul practic în business al trasăturii de a fi popular, are trei mari direcţii: prima şi cea mai importantă, îţi câştigă adepţi, deci loialitatea. Adepţii au un comportament de cumpărare adesea iraţional, bazat pe convingeri şi emoţii, o emoţie “contagioasă” dacă vreţi, o reprezentare mentală puternică şi dependentă. Recomand lectura unor specialişti în problema reprezentărilor sociale, J. Piaget, Serge Moscovici, Emile Durkheim. A doua mare direcţie se traduce în costuri extreme de redus pentru promovare. Popularitatea creează acel efect de word-of-mouth, extraordinar de eficient şi de puţin costisitor. Nu mai este necesar să descriu power of referrals, puterea recomandărilor, cel mai de succes tool utilizat în achiziţia de clienţi. Al treilea efect derivat cumva din cele două se traduce în creşterea numărului de clienţi, creşterea gradului de loialitate şi, implicit, creşterea vânzărilor. Iar ca un corolar, toate acestea înseamnă un lucru esenţial în mediu de business de astăzi, popularitatea ca sursă pentru avantaj competitiv.

    Să reţinem: popularitatea este o şansă pentru companiile medii şi mici să devină cunoscute, îndrăgite şi le dă oportunitatea să câştige clienţi şi cotă de piaţă în  faţa companiilor mari, dar fară o politică în acest sens. Şi mă refer aici să fii popular nu numai în faţa clienţilor, dar şi a furnizorilor şi angajaţilor tăi. La fel ca mediul extern al companiei, şi cel intern are nevoie să se identifice cu o companie admirată, populară. Stima de sine sau o imagine de sine bună îţi dă optimismul şi forţa interioară necesare pentru a depăşi obstacole, de a trece peste perioadele dificile, duc la o evaluare corectă a realităţii şi determină decizii pertinente şi realiste. Când faci o analiză SWOT, poţi să treci la Strengths atributul de a fi Popular? 

    Atenţie însă că popularitatea poate devenii şi periculoasă. Cu cât eşti mai popular, cu atât trebuie să faci eforturi să te menţii aşa. Orice greşeală are o rezonanţă mult mai puternică, efectele negative sunt mult mai intense, iar “căderea” este mult mai rapidă. Cum poţi să previi asta? Cel care transmite către mediul extern mesaje şi proiectează imaginea companiei este, în cele mai multe cazuri, leader-ul ei. Importanţa comportamentului, atitudinii şi modului în care comunică este deosebit de important şi de aici vine întrebarea dacă există o corelaţie între nivelul de leadership şi cel de popularitate? Răspunsul este unul tranşant. Da, există o corelaţie directă, iar în procesul de selecţie a leader-ilor trebuie să existe în lista de criterii şi acest indicator.

    Să devii popular, ai nevoie să fii tu însuţi. Henry David Thoreau spunea aşa frumos “be yourself- not your idea of what you think somebody else’s idea of yourself should be” J. Să devii popular ai nevoie să încerci să te autodefineşti, să îţi autoevaluezi valorile, să nu fii actor, să nu joci un rol. Te păcăleşti şi pe tine şi pe cei din jur, iar manipularea asta se va întoarce mai târziu împotriva ta. Noi am ajuns cea mai populară companie de transport din România pentru că lumea ne-a “văzut” diferiţi, rebeli, inovatori, creativi şi sinceri. Şi suntem aşa pentru că ne identificăm zilnic cu astfel de calităţi, vin din interiorul nostru şi le trăim ca idealuri, ca parte din noi. Suntem aşa pentru că zâmbim în fiecare zi, pentru că mulţumim de fiecare dată, pentru că visăm mereu, pentru că avem convingeri în minte şi în inimă, locuri pe care nu le poate lua nimeni niciodată.

  • Ascensiunea SUV

    Folosim termenul de SUV pentru a defini maşinile cu o caroserie înaltă, de tip hatchback, şi o gardă la sol mai ridicată decât în cazul altor modele. Veţi mai auzi, destul de des, şi termenul de crossover, dar acesta este mai degrabă un concept de marketing folosit pentru a descrie un vehicul utilitar construit pe o platformă de maşină şi nu pe una de camionetă. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, termenele SUV şi crossover se referă la acelaşi lucru.

    SUV-urile construite pe platforme de maşini oferă o manevrabilitate superioară, un consum mai mic, un confort ridicat şi mai mult spaţiu interior. Cele construite pe platforme de camioane sau camionete sunt mai grele, dar pot oferi o experienţă mai bună pe traseele offroad.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Printre dotările standard oferite din ce în ce mai des se numără airbag‑urile laterale, sistemul de asistenţă video la parcare şi sistemele electronice de stabilizare în mers; cele mai multe SUV-uri sunt construite pentru a putea transporta cinci pasageri.

    O ISTORIE DE 80 DE ANI

    Primele SUV-uri erau de fapt maşini gândite pentru a fi folosite de armată, aşa cum a fost cazul Jeep sau al Land Rover, dezvoltate în timpul celui de-al doilea război mondial. Cele mai vechi exemple acceptate ca SUV sunt Chevrolet Carryall Suburban (1935), Willys Jeep Station Wagon (1948), Land Rover Series II (1958) şi International Harvester Scout (1961), un vehicul destinat mai ales uzului agricol. Acestea au fost urmate de modele modernizate precum Jeep Wagoneer (1963), Ford Bronco (1966) sau Toyota Land Cruiser (1968).

    Potrivit unor specialişti, Jeep Cherokee a fost primul SUV în sensul definiţiei folosite astăzi; dezvoltat de AMC şi marketat drept o alternativă la maşina clasică de familie, Cherokee a fost una din primele maşini care să combine tracţiunea integrală cu un interior specific sedanurilor.

    Standardul de economisire medie a combustibilului (CAFE) introdus în 1970 cu intenţia de a regulariza consumul maşinilor de familie a fost evitat de majoritatea producătorilor, care au început să comercializeze SUV-urile ca maşini de lucru. Acestea au devenit populare în Statele Unite, Canada, India şi Australia în anii ’90 şi la începutul anilor 2000. Producătorii americani s-au bucurat de marje uriaşe de profit, de până la 10.000 de dolari pe unitate, în vreme ce maşinile compacte aduceau pierderi de câteva sute de dolari. Spre exemplu, Ford Excursion aducea companiei un profit de 18.000 de dolari, în vreme ce un Ford Focus trebuia să se vândă la pachet cu mai multe extraopţiuni pentru a-şi acoperi costurile de producţie şi transport.

    Clienţii au fost atraşi, în mare măsură, de ideea de securitate oferită de SUV-uri, iar preţul scăzut al petrolului din anii ’90 a ajutat din plin industria maşinilor mari; în anul 1994, vânzările de SUV depăşiseră, în Statele Unite, vânzările de camionete.
    Acelaşi preţ al petrolului a determinat însă şi scăderea numărului de unităţi vândute la mijlocul anilor 2000. Mai multe companii, printre care şi General Motors, au închis mai multe fabrici şi au încercat să se focuseze pe maşinile mici, de tip hatchback; această mutare a fost însă dificilă, pentru că producătorii asiatici s-au adaptat mult mai repede la variaţia preţului pe baril, câştigând tot mai mult din cota de piaţă.

    Pe măsură ce criza petrolului se apropia de final, consumatorii au început din nou să caute SUV-uri, de data aceasta din subsegmentele mici sau medii.

    DIN CE IN CE MAI CAUTATE

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie.

    Există o explicaţie foarte bună pentru acest fenomen, şi aceasta nu mai are nicio legătură cu preţul în scădere al barilului de petrol. „Are de-a face cu un consum tot mai mic al maşinilor mari“, este de părere Alec Gutierrez, analist în cadrul Kelly Blue Book.

    Gutierrez remarcă faptul că o Mazda CX-5 consumă 8 litri la suta de kilometri, în vreme ce Mazda 3 consumă 7 litri la suta de kilometri; diferenţa a devenit, astfel, aproape lipsită de importanţă. Iar această apropiere în termeni de consum a determinat, alături de o scădere a preţurilor pentru maşinile mari, cererea tot mai mare pentru SUV-uri.

    O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop.

    Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    „SUV-urile sunt modele practice pentru familie mulţumită spaţiului generos, atât pentru pasageri, cât şi pentru bagaje“, spune Dragoş Grapinoiu, Marketing & Product Manager, Mazda România. „Totodată, satisfac nevoia pentru şoferul obişnuit cu drumurile pe şosea, dar şi a celui care doreşte să iasă în offroad. Clienţii prefera SUV-urile şi datorită poziţiei mai înalte la volan, accesului facil, confortului oferit şi vizibilităţii superioară.“

    Un studiu extrem de interesant a fost realizat de AutoPacific, care a intervievat peste 40.000 de oameni pentru a determina profilul cumpărătorului de SUV.