În rândurile cetăţenilor din statele membre ale UE au existat întotdeauna eurosceptici – cei care nu sunt de acord cu cedarea unei părţi din puterea de decizie a statului către o entitate suprastatală. Discuţia este una care probabil nu se va încheia niciodată, însă îndoielile unora nu au fost încă suficiente pentru a anunţa apusul comunităţii europene. Anul acesta miza este mai mare decât de obicei. Parlamentul şi-a mărit puterea, iar frământările din interiorul Uniunii au dus la divergenţe între coaliţiile importante din cadrul instituţiei. Euroscepticii încearcă să profite de efervescenţa sentimentului antieuropean şi să pornească un atac din interior.
CARE ESTE MIZA ALEGERILOR DIN 2014?
Euroscepticismul se defineşte ca o mişcare de protest împotriva Uniunii Europene şi opoziţie faţă de integrarea europeană, iar partidele cu acest profil au câştigat tot mai mulţi simpatizanţi pe măsură ce Bruxelles-ul a emanat tot felul de măsuri de austeritate în încercarea de salva moneda şi chiar zona euro. Votanţi din majoritatea statelor membre migrează către partidele extremiste, ignorând uneori mesajele cu tentă rasistă sau antisemită.
Până acum, votul pentru Parlamentul European nu a avut o importanţă foarte mare din punctul de vedere al alegătorilor. Faptul că este vorba de o instituţie cu care nu intră în contact direct face votul să pară consultativ, astfel încât rezultatele diferă deseori faţă de cele pentru guvernul local sau preşedinţie (acolo unde este cazul). Cei mai mulţi consideră că îşi pot exprima nemulţumirea faţă de conducerea actuală printr-un vot acordat unor partide de natură extremistă, precum cele de extremă dreapta, fără ca acest vot să aducă prejudicii la nivel naţional. Sondaje de opinie realizate de instituţii precum Gallup arată o diferenţă considerabilă între intenţia de vot în cadrul alegerilor europene şi cea din cadrul alegerilor locale.
După criza financiară şi cea a datoriilor, după reduceri bugetare şi măsuri aspre de austeritate, alegerile din 2014 ar trebui să fie un bun indicator al încrederii în Uniunea Europeană.
Pentru prima dată, votanţii vor alege, indirect, viitorul preşedinte al Comisiei Europene. Votul devine astfel extrem de important, miza fiind direcţia pe care executivul Uniunii o va urma.
Alegerile din mai vor propune votanţilor o dezbatere între două ideologii: cea de centru-dreapta, care mizează în continuare pe măsuri de reducere a cheltuielilor, şi cea de centru-stânga, care preferă relaxarea fiscală în vederea creşterii puterii de consum. Aici intră în scenă euroscepticii, care se prezintă ca o alternativă la toate aceste mişcări. „Forţele extremiste nu au mai avut atâta forţă şi nu au fost atât de bine reprezentate în aproape 60 de ani”, spune Cecilia Malmstrom, comisarul UE pentru afaceri interne.
Conform site-ului Electionista, care adună şi grupează sondaje de opinie, euroscepticii vor aduna mai multe voturi decât în 2009. Acest lucru este valabil atât pentru ţări precum Grecia sau Spania, unde măsurile de austeritate impuse de UE au dus la scăderea nivelului de trai, cât şi pentru Germania, Franţa sau Olanda.
VAL DE NEÎNCREDERE ÎN EUROPA.
Ţările cu cel mai mare număr de eurosceptici sunt Grecia, Spania, Marea Britanie şi Cipru. Dintre acestea, trei au în comun modul extrem de aspru în care au fost lovite de criza financiară. Grecia, Spania şi Cipru au fost chiar în pragul falimentului – doar datorită măsurilor impuse de Uniunea Europeană au putut avea o anumită continuitate economică. Cu toate acestea, populaţia a fost dur afectată de măsurile de austeritate şi asta a crescut gradul de neîncredere atât în instituţiile locale de guvernământ, cât şi în cele interstatale.
Marea Britanie reprezintă un caz aparte, dat fiind faptul că măsurile luate pentru a preveni efectele crizei financiare nu au fost atât de puternic resimţite. Stilul extrem de conservator al britanicilor şi naţionalismul poate exagerat constituie motive pentru care ei nu sunt încă aliniaţi sau chiar obişnuiţi la ideea unei Europe unite. Premierul David Cameron a început să cedeze presiunii exercitate şi a anunţat organizarea, până la sfârşitul anului 2017, a unui referendum privind apartenenţa la Uniune.
DE CE SUNT EUROSCEPTICII PERICULOŞI?
Recentele mişcări de protest anti-UE şi apariţia alianţelor de dreapta au fost comparate de analişti cu „The Tea Party movement”, idee preluată din Statele Unite, acolo unde mai multe partide s-au unit în încercarea de a combate măsurile implementate de Casa Albă. Denumirea vine de la un eveniment-cheie în istoria Statelor Unite, „The Boston Tea Party”, atunci când locuitorii oraşului Boston s-au răzvrătit împotriva taxelor impuse de guvernanţa britanică prin distrugerea unui transport de ceaiuri. Incidentul a escaladat, transformându-se ulterior în războiul de independenţă.
„Grupul euroscepticilor poate fi mai periculos decât mişcarea Tea Party”, notează Mark Leonard, un cunoscut jurnalist de la Reuters. „Mişcări de tipul Tea Party vor să minimalizeze rolul guvernului în viaţa oamenilor, dar nu se opun ideii de conducere în sine. Euroscepticii nu susţin existenţa Uniunii Europene şi, prin urmare, se situează împotriva Parlamentului European, adică instituţia pentru care candidează. Dacă euroscepticii vor obţine atât de multe mandate pe cât arată sondajele, s-ar putea să avem un Parlament care se urăşte singur”, a adăugat Leonard.
