BusinessMagazin

Tag: Bancheri

  • Visa de mic să să devină bancher, iar acum este designer floral. „Nu mi-am dorit să ajung să lucrez în domeniu însă acum nu mă văd făcând altceva“

    Dhaniel Nora a transformat peste un miliard de fire din câteva mii de soiuri de flori în buchete sau aranjamente pentru nunţi şi evenimente corporate pentru clienţi precum Mercedes, Stejarii, Unilever sau Samsung. 

    Dhaniel Nora are 29 de ani şi a visat încă de când era mic să devină bancher. A studiat aşadar la Facultatea de Ştiinţe Economice din Sibiu şi a lucrat timp de doi ani într-o bancă. Primele două luni le-a lucrat la ghişeu, iar ulterior s-a ivit posibilitatea să lucreze ca analist bancar în credite pentru persoane juridice. „Era 2008 şi deja sistemul nu mai funcţiona ca în perioada 2006-2007, nu se mai angaja pe bandă rulantă. Am avut o şansă să ajung pe poziţia asta şi am avut norocul că eu sunt o persoană care învaţă uşor.“

    În 2009, în paralel cu jobul din bancă, un prieten l-a invitat să îl ajute la nunţi şi evenimente cu aranjamentele florale. Era un job după job. La scurt timp după aceea fiecare din ei a ajuns să aibă echipa lui şi să se ocupe de câte un eveniment. „Aveam însă mult de muncă la bancă, aşa că am întrerupt colaborarea după o vreme. După alte câteva luni însă am revenit şi am început iar să colaborăm.“ Îi plăcea însă şi jobul din bancă. Jobul la ghişeu este monoton, însă cel de analist bancar este altfel. Mi-amintesc şi acum că perioada aceea mi-a plăcut la nebunie. S-a ocupat în paralel de munca de la bancă şi de aranjamentele florale. Sibiul este însă o piaţă mică pentru un designer floral, cu un număr limitat de evenimente. „Mi-amintesc că am realizat un aranjament pentru o doamnă care l-a apreciat foarte mult şi ne-a propus să ne mutăm în Bucureşti.“ Au făcut pasul acesta, însă Bucureştiul i-a schimbat mult. Nu a mers bine de la început, aşa că după o perioadă el şi partenerul său de business s-au despărţit. „Am decis atunci să îmi caut job şi să îmi reiau cariera, aşa că m-am angajat la o firmă care realiza studii clinice pentru medicamente care încă nu au ieşit în piaţă. Era 1 septembrie 2011 iar eu mă ocupam de audit legislativ.“

    Nu a durat însă mult până la următoarea sa întâlnire cu florile: „Nu mi-am dorit să ajung să lucrez în domeniu însă acum nu mă văd făcând altceva“. Era toamna lui 2011 când un prieten l-a rugat să îi facă pentru un eveniment zece aranjamente florale. Nora nu mai lucra în domeniu, însă, pentru că prietenul a insistat, a acceptat. Aşa a reînceput totul. „După o lună am primit o nouă comandă pentru alte 20 de buchete. Aveam nevoie de o firmă pentru factură, aşa că am reînceput totul în joacă.“

    A fondat, împreună cu actuala sa parteneră, Roxana Bllinder, firma Suntime Events SRL şi s-au ocupat ei de tot, de acte, de stat la cozi, de primit aprobări. Pe 7 ianuarie 2012 au primit actele.

    „Mi-amintesc că în 2012 începusem să ne întrebăm dacă se renunţăm la ceva, la job sau la business, pentru că ajunsesem să nu facem nimic altceva decât muncă. Primul hop a avut loc în octombrie 2012, la aniversarea revistei Harper’s Bazaar.“ Le-au cerut un panou cu flori, iar în final au realizat un panou cu 1.000 de fire de crizanteme albe româneşti. Era un panou de 2 pe 2,5 m. „Am început atunci să primim telefoane de la oameni care voiau să colaboreze cu noi, iar la scurtă vreme după aceea eram booked pentru tot anul.“
    A decis astfel să plece de la firma din industria farma cu părere de rău: „Am plecat de la ceva sigur la ceva nou“.

    Era ianuarie 2013 când au decis să se dedice businessului propriu, pe care l-au numit Purple Flowers & Events. Primele evenimente le-au creionat în bucătăria proprie, apoi şi-au deschis un mic atelier într-un garaj. „Am început să ne cumpărăm recuzită, iar treptat am crescut şi am ajuns în atelierul actual din zona Floreasca, amplasat într-un apartament de 150 mp. Showroomul îl avem tot aici.“ Acum Purple Flowers & Events are şase angajaţi permanenţi şi alţi colaboratori în funcţie de proiecte. „Sunt weekenduri când avem şi trei nunţi şi niciuna în Bucureşti (unul dintre evenimentele recente de care ne-am ocupat a fost al actriţei Adela Popescu).“ Firma are însă şi clienţi corporate, iar printre aceştia se numără Harper’s Bazaar, Mercedes, Land Rover, mallul Promenada, Victoria 46, Beautik, Samsung, Unilever sau Stejarii. „Cu Stejarii şi cu hotelul Novotel avem contract permanent, astfel că săptămânal ne ocupăm să le facem aranjamente, şi totodată ne ocupăm de plantele lor şi de evenimentele pe care le organizează.“

  • După 15 ani experienţă, un bancher te învaţă cum să PROFIŢI de bănci. 7 sfaturi să înclini balanţa în favoarea ta

    După 15 ani în care a lucrat în bancă, un american consideră că ştie cum operează sistemul şi de unde provin banii pe care îi rulează şi a găsit modul ideal în care oamenii poţi face cei mai mulţi bani.

     
     

  • Acţionar în umbră: Unul dintre cei mai IMPORTANŢI bancheri români are acţiuni de 8 mil. lei la cel mai mare dezvoltator imobiliar de pe piaţă

    La cel mai recent preţ din piaţă, de 51,8 lei pentru o acţiune NEPI, pachetul deţinut de bancher valorează 8,8 milioane de lei (2 mil. euro). Acţiunile sunt deţinute indirect prin intermediul Garsol Limited.

  • “Bancherul lui Putin” depune plângere împotriva Rusiei de la care pretinde miliarde de dolari

    Serghei Pugacev, un magnat cunoscut odinioară ca “bancherul lui Putin” din cauza influenţei sale la Kremlin, a depus plângere împotriva Rusiei, căreia-i pretinde peste zece miliarde de dolari, după ce imperiul său comercial s-a prăbuşit din cauza căderii în dizgraţia lui Putin.

    Avocaţii lui Pugacev au publicat săptămâna trecută o notificare de creanţe împotriva Rusiei, care este susceptibilă să fie audiată la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, a declarat pentru Reuters o sursă apropiată lui Pugaciov, care a solicitat anonimatul. Ei urmează să prezinte reclamaţia la Paris.

    Guvernul rus – care caută să-l aresteze pe Pugacev, pe care îl acuză de deturnare de fonduri şi însuşire ilegală de active, acuzaţii pe care acesta le respinge – nu a putut fi contactat imediat. Moscova luptă deja împotriva unei hotărâri a aceleiaşi Curţi, pronunţate în 2014, prin care este obligată să plătească 50 de miliarde de dolari pentru expropierea activelor Iukos, odinioară cel mai mare producător de petrol din Rusia, al lui Mihail Hodorkovski.

    “Domnul Pugacev a aşteptat răbdător acest moment, pentru a depune această reclamaţie, a doua cea mai importantă după Iukos”, a declarat sub protecţia anonimatului, o persoană apropiată de Pugacev.

    “Vrea să se asigure că persoanele responsabile de preluarea ilegală a afacerilor sale, inclusiv cele de la Kremlin, sunt numite şi făcute de ruşine”, a adăugat această sursă.

    De când a părăsit Rusia, în 2011, Pugacev, în vârstă de 52 de ani, a acuzat aliaţi ai preşedintelui rus că i-au îngenunchiat imperiul, estimat la o valoare de mai multe miliarde de dolari, după care i-au luat o parte dintre cele mai bune active.
    Pugacev a creat Mejprombank (Banca Industrială Internaţională) în 1992, la doar un an după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice. 

  • Cum arătau acum 20 de ani cei mai puternici bancheri şi oameni de afaceri din România. Galerie FOTO

    Discreţi sau în lumina reflectoarelor, cu toţii i-am văzut cel puţin o dată la televizor pe cei mai influenţi oameni de afaceri din România, fie că este vorba de Ion Ţiriac, Mişu Negriţoiu sau antreprenorul în serie Radu Georgescu.

    Cei mai mulţi dintre ei şi-au clădit averile după Revoluţie, când au intrat în afaceri, atât în România cât şi în afară.  Atunci este şi perioadă când au devenit publici, aşa că cele mai multe fotografii sunt de după 1990.

  • A fost pilot de curse, poet şi scenarist de film, dar a rămas în istorie ca fiind creatorul unuia dintre cele mai sofisticate vinuri de Bordeaux

    Baronul Philippe de Rotschild (13 aprilie 1902 – 20 ianuarie 1988), născut Georges Philippe de Rothschild, a fost un membru al dinastiei bancare franceze Rothschild.

    A fost pilot de curse Grand Prix, scenarist de film şi dramaturg, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai de succes producători de vin din lume. Georges Philippe de Rothschild s-a născut în Paris şi a fost cel mai tânăr fiu al baronului Henri de Rothschild (care era un cunoscut scriitor dramatic cunoscut sub numele André Pascal) şi Mathilde Sophie Henriette von Weissweiller.

    La izbucnirea Primului Război Mondial, copilul în vârstă de 12 ani a fost trimis pe proprietatea unde se afla via familiei, în satul Pauillac din Medoc. A dezvoltat acolo pasiunea pentru viaţa la ţară şi pentru afacerea cu vinuri, deţinută de familia sa din 1853, dar căreia tatăl şi bunicul său nu i-au acordat multă importanţă.

    În anii 1920, Philippe a trăit viaţa unui tânăr bogat, ce se găsea deseori în compania unor femei frumoase, de obicei actriţe, în locurile populare din Paris. Pentru o scurtă perioadă de timp, Philippe a participat la curse Grand Prix. A moştenit de la tatăl său pasiunea pentru maşini, dar nu voia să fie cunoscut pentru hobby-ul său şi folosea pseudonimul Georges Philippe pentru a concura. La capitolul curse a avut un succes moderat, ce a inclus câştigarea locului patru în cadrul Grand Prix-ului de la Monaco din 1929.

    Succesul său l-a scos însă din anonimat, aşa că a decis să renunţe la pasiunea pentru astfel de competiţii şi să se întoarcă la conducerea afacerii Chateau Mouton Rothschild. În pofida timpului petrecut în cadrul curselor de maşini şi chiar şi a producţiei filmului din 1932 Lac-aux-Dames (primul film franţuzesc cu sunet care a câştigat recunoaştere internaţională), Philippe şi-a dedicat energia şi ideile castelului Mouton Rothschild din Pauillac.

    La doar 20 de ani a preluat operaţiunile acestuia, iar doi ani mai târziu, în 1924, a venit cu ideea nemaiauzită până atunci de a derula întregul proces de îmbuteliere a vinurilor la castel. Anterior, producătorii de vin vindeau în masă şi lăsau maturarea, îmbutelierea şi marketingul pe seama negustorilor de vin. Ideea lui Philippe de Rothschild era să menţină controlul asupra calităţii produsului său şi să permită marketingul propriului nume.

    În 1932 a început să vândă vinul, poziţionat drept un low-cost din Bordeaux, sub numele Mouton Cadet. Produsul a avut atât de mult succes, încât în cele din urmă a fost nevoit să cumpere struguri din viile aflate în toată regiunea Bordeaux pentru a satisface cererea. În prezent, Mouton Cadet este vinul roşu numărul unu în lume din punctul de vedere al vânzărilor. În 1933, Philippe a extins proprietăţile Mouton-Rothschild cu achiziţia proprietăţii vecine Château d’Armailhac. Până la sfârşitul anilor 1930, vinurile Mouton Rothschild au fost recunoscute printre cele mai bune din lume.

    Izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial a avut consecinţe grave asupra întregii familii Rothschild, de origine evreiască. După ocuparea germană a Franţei, părinţii lui Rothschild au plecat în regiunea sigură Lausanne din Elveţia, iar conacul din Paris a devenit centrul comandei navale germane. Deşi a fost solicitat să lupte în aviaţia franceză, căderea abruptă a Franţei a avut drept consecinţă arestarea lui Philippe în Algeria de guvernul de la Vichy, iar proprietatea sa a fost confiscată. Cetăţenia sa franceză a fost revocată pentru ceea ce The New York Times descria drept ”părăsirea Franţei fără permisiune oficială sau un motiv valid„.

    Eliberat din custodia regimului de la Vichy în 1941, Philippe Rothschild a ajuns în Anglia, unde s-a alăturat Forţelor Libere Franceze ale generalului Charles de Gaulle. Armata germană a produs daune majore proprietăţii sale, dar, împreună cu câţiva angajaţi dedicaţi, a reuşit să restabilească afacerea, iar până la începutul anilor 1950 începuse să producă din nou vin. În acelaşi timp, s-a întors şi în lumea teatrului, unde a început să scrie piese de teatru în engleză şi franceză, cum ar fi piesa Amantul doamnei Chatterley, bazată pe romanul lui D.H. Lawrence.

    A continuat să scrie poezii. În 1954, s-a recăsătorit cu Pauline Fairfax Potter, şeful designerului de modă Hattie Carnegie. Dezvoltarea cramei a continuat, iar în 1960 Rothschild a anunţat realizarea unui joint venture cu producătorul american de vin Robert Mondavi, alături de care a fondat crama Opus One din California. Baronul Philippe de Rothschild a rămas activ în afacerea cu vinuri până la moartea sa din 1988, la 85 de ani, şi a fost preluată de fiica sa, Philippine, care, pe lângă pasiunea pentru vin a tatălui său, a moştenit-o şi pe cea pentru teatru devenind actriţă ce juca sub numele de scenă Philippine Pascal.

  • A fost pilot de curse, poet şi scenarist de film, dar a rămas în istorie ca fiind creatorul unuia dintre cele mai sofisticate vinuri de Bordeaux

    Baronul Philippe de Rotschild (13 aprilie 1902 – 20 ianuarie 1988), născut Georges Philippe de Rothschild, a fost un membru al dinastiei bancare franceze Rothschild.

    A fost pilot de curse Grand Prix, scenarist de film şi dramaturg, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai de succes producători de vin din lume. Georges Philippe de Rothschild s-a născut în Paris şi a fost cel mai tânăr fiu al baronului Henri de Rothschild (care era un cunoscut scriitor dramatic cunoscut sub numele André Pascal) şi Mathilde Sophie Henriette von Weissweiller.

    La izbucnirea Primului Război Mondial, copilul în vârstă de 12 ani a fost trimis pe proprietatea unde se afla via familiei, în satul Pauillac din Medoc. A dezvoltat acolo pasiunea pentru viaţa la ţară şi pentru afacerea cu vinuri, deţinută de familia sa din 1853, dar căreia tatăl şi bunicul său nu i-au acordat multă importanţă.

    În anii 1920, Philippe a trăit viaţa unui tânăr bogat, ce se găsea deseori în compania unor femei frumoase, de obicei actriţe, în locurile populare din Paris. Pentru o scurtă perioadă de timp, Philippe a participat la curse Grand Prix. A moştenit de la tatăl său pasiunea pentru maşini, dar nu voia să fie cunoscut pentru hobby-ul său şi folosea pseudonimul Georges Philippe pentru a concura. La capitolul curse a avut un succes moderat, ce a inclus câştigarea locului patru în cadrul Grand Prix-ului de la Monaco din 1929.

    Succesul său l-a scos însă din anonimat, aşa că a decis să renunţe la pasiunea pentru astfel de competiţii şi să se întoarcă la conducerea afacerii Chateau Mouton Rothschild. În pofida timpului petrecut în cadrul curselor de maşini şi chiar şi a producţiei filmului din 1932 Lac-aux-Dames (primul film franţuzesc cu sunet care a câştigat recunoaştere internaţională), Philippe şi-a dedicat energia şi ideile castelului Mouton Rothschild din Pauillac.

    La doar 20 de ani a preluat operaţiunile acestuia, iar doi ani mai târziu, în 1924, a venit cu ideea nemaiauzită până atunci de a derula întregul proces de îmbuteliere a vinurilor la castel. Anterior, producătorii de vin vindeau în masă şi lăsau maturarea, îmbutelierea şi marketingul pe seama negustorilor de vin. Ideea lui Philippe de Rothschild era să menţină controlul asupra calităţii produsului său şi să permită marketingul propriului nume.

    În 1932 a început să vândă vinul, poziţionat drept un low-cost din Bordeaux, sub numele Mouton Cadet. Produsul a avut atât de mult succes, încât în cele din urmă a fost nevoit să cumpere struguri din viile aflate în toată regiunea Bordeaux pentru a satisface cererea. În prezent, Mouton Cadet este vinul roşu numărul unu în lume din punctul de vedere al vânzărilor. În 1933, Philippe a extins proprietăţile Mouton-Rothschild cu achiziţia proprietăţii vecine Château d’Armailhac. Până la sfârşitul anilor 1930, vinurile Mouton Rothschild au fost recunoscute printre cele mai bune din lume.

    Izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial a avut consecinţe grave asupra întregii familii Rothschild, de origine evreiască. După ocuparea germană a Franţei, părinţii lui Rothschild au plecat în regiunea sigură Lausanne din Elveţia, iar conacul din Paris a devenit centrul comandei navale germane. Deşi a fost solicitat să lupte în aviaţia franceză, căderea abruptă a Franţei a avut drept consecinţă arestarea lui Philippe în Algeria de guvernul de la Vichy, iar proprietatea sa a fost confiscată. Cetăţenia sa franceză a fost revocată pentru ceea ce The New York Times descria drept ”părăsirea Franţei fără permisiune oficială sau un motiv valid„.

    Eliberat din custodia regimului de la Vichy în 1941, Philippe Rothschild a ajuns în Anglia, unde s-a alăturat Forţelor Libere Franceze ale generalului Charles de Gaulle. Armata germană a produs daune majore proprietăţii sale, dar, împreună cu câţiva angajaţi dedicaţi, a reuşit să restabilească afacerea, iar până la începutul anilor 1950 începuse să producă din nou vin. În acelaşi timp, s-a întors şi în lumea teatrului, unde a început să scrie piese de teatru în engleză şi franceză, cum ar fi piesa Amantul doamnei Chatterley, bazată pe romanul lui D.H. Lawrence.

    A continuat să scrie poezii. În 1954, s-a recăsătorit cu Pauline Fairfax Potter, şeful designerului de modă Hattie Carnegie. Dezvoltarea cramei a continuat, iar în 1960 Rothschild a anunţat realizarea unui joint venture cu producătorul american de vin Robert Mondavi, alături de care a fondat crama Opus One din California. Baronul Philippe de Rothschild a rămas activ în afacerea cu vinuri până la moartea sa din 1988, la 85 de ani, şi a fost preluată de fiica sa, Philippine, care, pe lângă pasiunea pentru vin a tatălui său, a moştenit-o şi pe cea pentru teatru devenind actriţă ce juca sub numele de scenă Philippine Pascal.

  • A intrat pe uşa grupului bancar Garanti în urmă cu aproape trei decenii, ca analist financiar, iar acum conduce subsidiara locală

    10% din cariera de bancher a lui Ufuk Tandogan s-a desfăşurat pe piaţa din România, unde conduce din 2012 Garanti Bank şi unde a avut ocazia să vadă cât de folositoare i-au fost lecţiile crizei turceşti şi dezvoltarea de produse bancare într-o piaţă emergentă.

    Ufuk Tandogan a intrat pe uşa grupului bancar Garanti în urmă cu aproape trei decenii, în 1988, ca analist financiar. „Fac parte din familia Garanti de aproape 30 de ani şi mă bucură faptul că am contribuit şi continuu să contribui la dezvoltarea băncii. Garanti Bank m-a ajutat să devin omul de afaceri care sunt astăzi. Este locul unde am crescut din punct de vedere profesional. Aici am învăţat cât de fascinantă este industria bancară, cum se schimbă şi se dezvoltă încontinuu“, povesteşte Ufuk Tandogan, 52 de ani, care conduce de trei ani subsidiara din România a grupului turc Garanti.

    A ales să urmeze cariera bancară la sfârşitul anilor ’80, într-o perioadă care a marcat transformarea Turciei şi care a însemnat că sectorul bancar a făcut faţă multor provocări, dar şi multor oportunităţi. Ţara se îndrepta spre o economie mai liberală, iar industrii precum comerţul extern, turismul şi domeniul bancar aveau ocazia să crească exponenţial.

    „În acea perioadă am absolvit Facultatea de Economie. Chiar de atunci, Garanti se remarca pe piaţă prin inovaţie şi era în căutare de proaspăt absolvenţi, în care să investească şi care să ducă industria bancară a ţării mai departe. Încă de la primul interviu, am ştiut că trebuie să iau parte la această călătorie şi recunosc că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat“, îşi aminteşte şeful Garanti Bank România.

    La şase ani după angajare, în 1994, a fost promovat branch manager în cadrul Garanti Bank în Turcia, poziţie pe care a ocupat-o timp de aproape 8 ani. Iar în 2005 a preluat funcţia de senior vicepresident commercial and corporate credits. De asemenea, a fost membru în Consiliul de Administraţie al Biroului de Credit din Turcia şi al Garanti Mortgage Turcia.

    Pentru Ufuk Tandogan, criza din anii ’90 din Turcia a fost un antrenament mai mult decât util pentru perioada dificilă de criză economică din ultimii ani, cu care s-a confruntat pe ambele pieţe (Turcia şi România). „Turcia a întâmpinat, într-adevăr, diverse provocări în anii ’90. Cu toate acestea, fiecare perioadă vine cu provocări, dar şi cu oportunităţi, iar a gestiona acele vremuri pentru a ajunge la cele mai bune rezultate a adăugat valoare sporită experienţei mele în această industrie. După cum ştiţi, ultimii ani au adus provocări în toate industriile, inclusiv în domeniul bancar.“

    Înainte de a veni în România, bancherul deţinea la banca din Turcia funcţia de responsabil de Biroul de Credite (s-a ocupat de acest department inclusiv în perioada 2005–2012, prinzând din această poziţie şi perioada crizei). „Am avut şansa de a face parte dintr-o echipă care a reuşit să crească portofoliul de credite al băncii, care a ajutat Garanti să devină cel mai mare creditor al ţării şi să înregistreze cea mai mică rată de credite neperformante“, povesteşte Tandogan, care consider că cea mai mare realizare din cariera de aproape 30 de ani de bancher este modul cum a folosit experienţele la care a fost expus pentru a învăţa cât mai mult: „Cea mai mare realizare a mea este că m-am provocat constant pe mine însumi, pentru a obţine mereu cele mai bune rezultate, în toate funcţiile pe care le-am ocupat de-a lungul carierei. Am avut ocazia de a-mi alege oamenii alături de care lucrez îndeaproape. Consider că acesta este unul dintre principalii factori care contribuie la clădirea unei cariere de succes şi de lungă durată“.

    În toamna anului 2012, Ufuk Tandogan a primit aprobarea BNR pentru a prelua funcţia de director general al subsidiarei locale a Garanti. Care a fost prima reacţie atunci când a aflat că va prelua conducerea Garanti Bank România? „Sentimentul nu poate fi exprimat într-un singur cuvânt. A fost un mix de emoţii, entuziasm şi simţ al responsabilităţii. Sunt bucuros că am avut oportunitatea de a prelua conducerea Grupului Garanti. România a evoluat mult de când am venit aici şi avem o strategie clară să sprijinim dezvoltarea economică la nivel local.“ Entuziasmul promovării nu a fost umbrit de adaptarea la piaţa bancară din România, pe care o descrie ca fiind destul de lină: „Nu aş caracteriza adaptarea mea la piaţa locală drept una dificilă. Există într-adevăr câteva diferenţe culturale, dar am reuşit în aproximativ şase luni să mă acomodez“.

     

  • S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

    Începătorii nu se pot îmbrăca la fel ca şefii lor, iar dacă hainele lor depăşesc grila salarială, pot avea de suferit în companie. În unele organizaţii există reguli nescrise care nu pot fi încălcate.

    S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

  • Bancherii din România încep să retrăiască perioada de BOOM

    trecută, în creştere cu 50% faţă de iunie 2014, fiind depăşit cu o sută de milioane de lei recordul anterior, stabilit în primăvara lui 2008, chiar înainte de izbucnirea crizei financiare.

    Creşterea creditării este susţinută exclusiv de împrumuturile acordate popu­laţiei, pentru consum şi achiziţii de locuinţe, în timp ce pe segmentul com­paniilor încă există fluctuaţii lunare. Creditele de retail în lei au însumat 3,2 miliarde de lei luna trecută, nivel dublu faţă de cel din iunie 2014.

    Citiţi mai mult aici.