BusinessMagazin

Tag: adaptare

  • De ce a crescut profitul net al Agricover Credit IFN cu 46% în 2012

    ”Faptul că facem parte dintr-un grup puternic, Agricover, care oferă soluţii complete pentru agricultură, ne ajută să înţelegem mai bine decât alţi finanţatori care sunt problemele fermierilor. Aceştia au nevoie de capital de lucru şi resurse pentru investiţii, iar noi dispunem de lichidităţile necesare datorită fondurilor proprii, a parteneriatelor cu băncile şi cu fondurile internaţionale”, a declarat Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN.
    Informaţii financiare la 31.12.2012
    Profit net: 11,2 milioane de lei, în creştere cu 46% faţă de 31.12.2011
    Fonduri proprii: 80. 282.073 lei
    Solvabilitate: 28,4%
    Valoarea creditelor acordate: 413 milioane lei

    Credite neperformante cu restanţe mai mari de 90 de zile: 1,3% din total credite
    în 2012, Agricover Credit IFN a atras 12,5 milioane de euro de la International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi 8 milioane de euro de la fondul german EFSE, precum şi peste 147 de milioane de lei de la băncile locale. Numărul fermierilor care au primit credite a crescut cu 48% faţă de  2011.
    Agricover Credit IFN îşi va continua dezvoltarea, propunându-şi să devină, pe termen lung, unul dintre liderii din agrifinance.

    Societatea mizează pe cunoaşterea foarte bună a agricultorilor şi pe relaţia cu ei. În 2013, compania estimează o creştere a plasamentelor cu 33% faţă de anul precedent şi atragerea a cel puţin 400 de clienţi noi. ”Creditul pentru utilaje second hand lansat în luna martie se bucură deja de un mare succes printre fermieri”, a spus Robert Rekkers, care a precizat că alte produse destinate agricultorilor vor fi lansate în mai şi la toamnă.

    Agricover Credit IFN are o echipă mobilă de specialişti, care tratează cererile de finanţare în mod operativ şi flexibil. Astfel, evaluarea dosarului de creditare se face rapid, în maximum  şapte zile, iar obţinerea finanţării depinde de o serie de condiţii precum suprafaţa terenului deţinut, experienţa şi vârsta fermierului, dar şi dotarea de care dispune ferma.

    Robert Rekkers susţine că modelul de business al Agricover Credit IFN este bazat pe experienţa relaţiilor cu agricultorii pe care o are grupul Agricover, pe sinergiile care se construiesc în cooperarea interdivizionară, acestea fiind câteva dintre avantajele faţă de ceilalţi finanţatori care se adresează domeniului agricol. „în ceea ce priveşte finanţarea agriculturii vedem o creştere importantă de cerere în 2013 şi sperăm că va fi chiar un an bun în termeni de plasamente, deşi contextul economic în România rămâne fragil”, a mai declarat Robert Rekkers.
    Înfiinţată în 2008, Agricover Credit IFN este singura instituţie financiară non-bancară din România care oferă produse financiare exclusiv fermierilor din sectoarele vegetal şi zootehnic.

    Agricover Credit IFN a înregistrat o creştere rapidă ajungând, în numai câţiva ani, să fie unul dintre jucătorii importanţi în finanţarea producătorilor agricoli. Societatea este condusă din ianuarie 2013 de Robert Rekkers, în calitate de director general, şi Liviu Dobre, director general adjunct.
    Agricover Credit IFN face parte din grupul Agricover, cel mai important furnizor de soluţii complete pentru agricultură din România.
     

  • Plan de restructurare la Sibex

    Conducerea Sibex va prezenta în Adunarea Generală a Acţionarilor din 12-13 aprilie planul de restructurare şi repozitionare demarat la începutul acestui an. O parte din măsurile cuprinse în acest plan au fost deja întreprinse în primul trimestru, majoritatea urmând să fie continuate sau extinse.

    Principalele provocări sunt creşterea valorii acţiunii Sibex şi a lichidităţii acesteia, elemente strâns legate de volumele de tranzacţionare, cifra de afaceri realizată, eficientizarea operaţională şi stabilitatea financiară a companiei.

    Piaţa derivatelor a crescut gradual în primele 3 luni ale anului, numărul de contracte realizat în martie fiind cu 35% mai mult faţă de contractele tranzacţionate în luna decembrie.

    Conform bugetului pentru anul în curs, veniturile estimate pentru 2013 sunt mai mari cu aproximativ 15% faţă de cele din 2012, respectiv 3.105.000 lei. Pentru anul în curs, Sibex şi-a propus cheltuieli de 3.098.630 lei, în scadere cu 45% faţă de anul precedent.

    Sibex îşi propune o serie de lansări de produse răspândite pe marile pieţe internaţionale, dar şi de produse cu active suport româneşti. De asemenea, vor fi retrase de la tranzacţionare produsele nevandabile sau neadaptate pieţei actuale, în paralel cu modificarea paşilor de cotare, ajustarea marjelor şi comisioanelor.

    Pe termen lung, Sibex îşi propune lansarea primului CFD străin, pentru a deschide calea altor produse străine, crearea unor pieţe de energie electrică, gaze şi cereale, lansarea de produse structurate, ETF-uri şi obligaţiuni. De asemenea, compania vizează cooptarea de specialişti în departamentele de dezvoltare şi produse noi, dar şi optimizarea resurselor interne şi creşterea productivităţii muncii.

    O linie importanta în dezvoltarea Sibex este strâns legată de market-makeri. Sibex a demarat deja un program de stimulare financiară a acestora, urmând ca în al doilea semestru să dezvolte proiecte de anvergură, pentru facilitarea accesului investitorilor la produse moderne. Sibex îşi propune să atragă un număr important de market makeri de pe pieţele dezvoltare, care să aducă produse şi lichiditate.

    Sibex va continua implicarea în zona educativă, prin extinderea proiectelor actuale sau demararea de noi iniţiative educative, transpuse în cursuri, seminarii, webinarii, în parteneriat cu intermediari, lectori de renume şi cu mediul universitar. De asemenea, se vor iniţia cursuri dedicate instruirii adecvate a angajaţilor din cadrul companiilor listate pe piaţa locală.
     

  • Parteneriat pentru demnitate – Casa Mihail

    Habitat for Humanity România, Pro ACT Suport şi Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală au demarat proiectul de construcţie a unui centru pilot de incluziune socială pentru 6 persoane cu dizabilităţi mintale care acum locuiesc în centre rezidenţiale aparţinând DGASPC Giurgiu. Casa va fi complet accesibilizată, adaptată oricărei situaţii care poate apărea la un moment dat în starea de sănătate a oricărei persoane, designul fiind realizat de arhitecţii de la Institute for Human Centered Design din Boston,  S.U.A. Construcţia casei începe în luna martie şi se încheie pe 31 august 2013.

    Proiectul este finanţat de către Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală şi se desfăşoară cu sprijinul autorităţilor locale din comuna Mihăileşti, judeţul Giurgiu. Scopul proiectului este de a dezvolta şi promova un model de incluziune şi valorizare socială cu o contribuţie importantă în dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi mintale.

    “Casa Mihail oferă cadrul necesar dezvoltării abilităţilor de viaţă, viitorii locatari câştigându-şi astfel demnitatea şi implicându-se în viaţa comunităţii, fără a fi segregaţi în instituţii în care deseori sunt privaţi de drepturi fundamentale”, declară Zamfir Todor, manager programe, Habitat for Humanity România.
    Pornind de la nevoile reale ale beneficiarilor proiectului şi ţinând cont de valorile comunităţii în care se dezvoltă, Casa Mihail reprezintă un model care poate fi replicat în alte comunităţi la nivel naţional.“Casa Mihail este mai mult decât o casă, este un cămin care dezvăluie potenţialul fiinţei umane, contribuind la crearea unei comunităţi în care oamenii sunt valorizaţi”, spune Cerasela Porumb, Director Pro ACT Suport.

    Conform Institutului Naţional de Statistică, la data de 31 martie 2012, în România existau 17.194 de persoane în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu handicap (instituţionalizate). în anul 2006 a fost adoptată strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap şi în 2010 a fost ratificată Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

    Articolul 19 din cadrul Convenţiei – ”Viaţă independentă şi integrare în comunitate” – recunoaşte dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în comunitate, cu şanse egale cu ale celorlalţi. în ţara noastră încă nu s-au înregistrat progrese semnificative în vederea dezinstituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi şi a dezvoltării soluţiilor alternative pentru integrarea în comunitate.Parteneriatul pentru demnitate aduce laolaltă instituţii naţionale şi internaţionale, care prin pledoaria lor la dreptul la viaţă în comunitate aduc o contribuţie semnificativă la creşterea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Open Society Foundations – Inţiativa pentru Sănătate Mintală este unul dintre puţinii finanţatori ai dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi din România, în condiţiile în care politicile europene promovează alternativele de locuire în comunitate.

    Habitat pentru Umanitate România construieşte casa având o abordare centrată pe muncă voluntară şi atragerea unor personalităţi marcante şi, în acelaşi timp, se va ocupa de activităţile de informare şi conştientizare, organizare de evenimente, campania de advocacy şi atragerea de parteneri şi susţinători ai proiectului.
    Pro ACT Suport oferă toată gama de servicii sociale necesare viitorilor locatari ai Casei Mihail. Se ocupă de selecţia şi evaluarea nevoilor viitorilor locatari, elaborarea designului alături de echipa Habitat, se implică în toate activitatile de lucrul cu pesoanele cu dizabilitătţi în timpul construcţiei şi în campania de advocacy. Pro ACT Suport contribuie la incluziunea socială şi schimbarea radicală a percepţiei cu privire la persoanele cu dizabilităţi, acestea fiind puse în situaţii de normalitate şi roluri care îi valorizează (de exemplu: locuitor într-o casă şi în comunitate, angajat, vecin, prieten, cumpărător etc). 

    Institute for Human Centered Design din Boston – S.U.A. promovează conceptul de casă multifuncţională, adaptată oricărei situaţii care poate apărea la un moment dat în starea de sănătate a membrilor care locuiesc în casa respectivă. Se ocupă de planurile şi designul casei în colaborare cu echipa Habitat şi oferă acesteia cadrul şi resursele necesare dezvoltării expertizei interne pentru design universal şi accesibilizare.

    Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală finanţează proiectul, începând de la construcţia şi accesibilizarea casei până la derularea serviciilor de incluziune socială. Astfel, aduce laolaltă parteneri care, în funcţie de expertiza deţinută, contribuie la crearea mediului propice dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi şi creşterea calităţii vieţii acestora.

    ProACT este o organizaţie non-profit având credinţa fermă în potenţialul de dezvoltare al fiinţei umane şi al creării unei societăţi în care fiecare se regăseşte şi contează. Valorile Pro ACT Suport sunt pe cât de simple, pe atât de puternice: încredere, respect faţă de fiinţa umană, credinţa în autodeterminare, justiţie socială, empatie, responsabilitate faţă de generaţiile viitoare. Prin proiectul Casa Mihail, Pro ACT doreşte să continue demersul început prin Centrul pilot de incluziune socială – Casa Tufa – de a  sprijini persoanele cu dizabilităţi să devină cetăţeni preţuiţi de oamenii din jur şi contribuabili ai comunităţii locale.

    Despre Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală
    În toată lumea, personele marginalizate sau discriminate sunt lipsite adesea de îngrijire medicală sau beneficiază de servicii precare. Open Society Foundations doreşte să stabilească politici şi practici de sănătate bazate pe modele şi promovează incluziunea socială, drepturile omului şi justiţia. Apără drepturile persoanelor instituţionalizate şi promovează locuirea în interiorul comunităţilor ca cetăţeni egali cu respect, demnitate, acces la principalele servicii şi dreptul de a alege cum să-şi trăiască viaţa.

    Despre Institute for Human Centered Design
    Institute for Human Centered Design din Boston – S.U.A este o organizaţie internaţională educaţională, non- profit, având angajamentul de a promova rolul proiectării pentru extinderea oportunităţilor şi îmbunătăţirea experienţei pentru persoane de toate vârstele şi abilităţile prin excelenţă în design. Institute for Human Centered Design combină expertiza legală privind accesibilizarea cu promovarea celor mai bune practici pentru design universal.

    Despre Habitat for Humanity România
    Habitat for Humanity România este o organizaţie non-profit, a cărei misiune este să elimine lipsa de adăpost şi locuirea precară a persoanelor din întreaga lume. La nivel global, Habitat for Humanity a construit şi reabilitat peste 600.000 de locuinţe pentru 3 milioane de persoane din 80 de ţări de pe întreg globul. Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 4.000 de familii prin programele desfăşurate în ţară, prin intermediul celor 7 filiale active ale sale din judeţele: Argeş, Bacău, Bihor, Cluj, Dolj, Prahova şi Suceava. în România, Habitat for Humanity România a dezvoltat proiecte diverse pentru grupuri vulnerabile, construind case complet accesibilizate pentru persoane cu multiple dizabilităţi. în anul 2009, Iniţiativa pentru Sănătate Mintală şi Habitat for Humanity România şi-au unit pentru prima dată forţele alături de Fundaţia “Pentru Voi” pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuire pentru 6 persoane cu dizabilităţi din Timişoara.

  • Vânzările Metro Cash & Carry România au scăzut uşor în 2012

    “În 2012 ne-am definit clar priorităţile strategice esenţiale. Am pus în aplicare o serie de măsuri adaptate la afacerile clienţilor (…)”, a spus Dusan Wilms, director general Metro Cash & Carry România.

    În anul financiar 2012, Metro Group a înregistrat, la nivel mondial, o dezvoltare puternică într-un mediu macroeconomic dificil. Vânzările grupului au crescut cu 1,2%, ajungând la 66,7 miliarde euro; în urma măsurilor legate de portofoliul de magazine, vânzările au urcat cu 2,3%. înainte de a lua în calcul factorii speciali, EBIT a atins cifra de 1,976 miliarde euro, răspunzând astfel cerinţelor revizuite ale companiei.

    Metro Cash & Carry România este parte integrantă a METRO Cash & Carry Internaţional şi a fost lansată oficial în România în luna octombrie a anului 1996, prin deschiderea primului centru de distribuţie, în Bucureşti. Astăzi, reţeaua numără 32 de magazine în 24 de oraşe.

    Metro Cash & Carry şi-a continuat creşterea vânzărilor, în anul financiar 2012, prin expansiunea reţelei sale internaţionale, care cuprinde 29 de ţări. În 2012, vânzările au crescut cu 1,7%, ajungând până la 31,6 miliarde euro, la această tendinţă pozitivă contribuind Rusia, China şi mai ales Turcia.
     

  • 60.000 de euro este valoarea maximă pe care aproape jumătate dintre bucureşteni sunt dispuşi să o plătească pentru o locuinţă

    Cu două excepţii notabile, ponderea locuinţelor ieftine scoase la vânzare rămâne totuşi semnificativ mai mică decât cea a căutărilor pe acelaşi segment. Un alt aspect relevat de studiul www.imobiliare.ro este că, în unele cazuri, cererea pentru locuinţele de tip Prima Casă a înregistrat un uşor recul în ultimul an, în vreme ce, pe alocuri, au fost consemnate creşteri de interes pentru unităţile locative mai scumpe. Analiza ia în calcul căutările de apartamente din luna februarie 2013, comparativ cu februarie 2012, precum şi oferta existentă la nivelul lunii martie 2013.

    Bucureşti: în Capitală, cele mai multe căutări – 48% din total – sunt îndreptate spre apartamente cu un preţ de până la 60.000 de euro. Pe locul al doilea se situează locuinţele ce costă între 60.000 şi 80.000 de euro, cu o pondere de 22%. Acestea sunt urmate de proprietăţile cu un preţ de peste 100.000 de euro, care atrag 19% din cumpărătorii de apartamente, în vreme ce unităţile locative cu preţuri de la 80.000 la 100.000 de euro generează doar 10% dintre căutări.

    De observat este faptul că, faţă de luna corespunzătoare a anului precedent (februarie 2012), căutările pe segmentul de până la 60.000 de euro au crescut cu două puncte procentuale, în vreme ce ponderea clienţilor interesaţi de unităţi locative cu preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, pe de o parte, şi 80.000 şi 100.000 de euro, pe de altă parte, s-a diminuat cu patru şi, respectiv, un punct procentual. O creştere de două puncte procentuale a fost consemnată însă pe segmentul proprietăţilor mai scumpe de 100.000 de euro.

    în ceea ce priveşte oferta, cele mai numeroase anunţuri sunt tot cele de pe segmentul Prima Casă, însă acestea au o pondere semnificativ mai scăzută comparativ cu cererea, respectiv 36%. Pe locul al doilea ca număr de proprietăţi se situează segmentul apartamentelor scumpe, de peste 100.000 de euro, cu o marjă de 26% din total. Pe de altă parte, locuinţele ce se încadrează în intervalul 60.000-80.000 de euro reprezintă un sfert (25%) din toate ofertele de apartamente la nivelul Capitalei, în vreme ce unităţile cu preţuri cuprinse între 80.000 şi 100.000 de euro deţin o pondere de 13%.

    Cluj-Napoca: în Capitala Transilvaniei, 76% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de apartamente cu un preţ maxim de 60.000 de euro. Căutările în intervalul 60.000-80.000 de euro reprezintă 12% din total, în vreme ce segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro deţin câte o pondere de 7% şi, respectiv, 6%. Schimbările faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut sunt notabile: cererea pe segmentul vizat de programul Prima Casă a crescut cu cinci puncte procentuale, în vreme ce căutările pe segmentul imediat următor (60.000-80.000 de euro) au scăzut cu şase puncte procentuale. Pentru intervalul 80.000-100.000 de euro cererea a rămas constantă, iar pentru locuinţele mai scumpe de 100.000 de euro a avut loc o majorare de un punct procentual.

    La capitolul ofertă, cele mai numeroase sunt în Cluj locuinţele cu preţuri de până la 60.000 de euro – acestea ajung la 66% din total. Pe locul al doilea se situează unităţile ce se încadrează între 60.000 şi 80.000 de euro, cu o cotă de 19%. Pe de altă parte, segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro sunt cele mai slab reprezentate, cu o pondere de 9% şi, respectiv, 6% din toate anunţurile.

    Constanţa: în oraşul de la malul mării, 62% dintre doritorii de apartamente se orientează spre unităţi cu un preţ maxim de 60.000 de euro. Pe de altă parte, 20% dintre clienţi se află în căutarea unor proprietăţi cuprinse în intervalul 60.000-80.000 de euro, 11% vor apartamente cu preţuri între 80.000 şi 100.000 de euro, în timp ce peste 100.000 de euro sunt dispuşi să plătească doar 7% dintre potenţialii cumpărători. Interesant este că, în ultimul an, în Constanţa cererea pentru locuinţe de tip Prima Casă a scăzut cu două puncte procentuale. Majorări de câte un punct procentual au avut loc pe segmentele 60.000-80.000 de euro şi 80.000-100.000 de euro, în vreme ce, pentru apartamentele mai scumpe de 100.000 de euro cererea a stagnat.

    Ca ofertă, cele mai numeroase (64%) sunt apartamentele de până la 60.000 de euro, urmate de cele cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro (21% din total), apoi de unităţile cu preţuri de la 80.000 şi 100.000 de euro (9%) şi de cele mai scumpe de 100.000 de euro (6%). Constanţa este, astfel, singurul mare oraş al ţării în care ponderea ofertelor de apartamente ieftine o depăşeşte pe cea a căutărilor pe acelaşi segment.

    Braşov: Ca şi în celelalte mari centre regionale, şi în oraşul de la poalele Tâmpei cea mai mare parte a cererii (69%) se îndreaptă spre apartamente de până la 60.000 de euro. 18% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de proprietăţi cuprinse în intervalul 60.000-80.000 de euro, în timp ce segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro atrag 5% şi, respectiv, 8% dintre căutări. Interesant este că, deşi Braşovul este oraşul cu cea mai mare pondere a cererii îndreptată spre locuinţe de tip Prima Casă, în ultimul an cererea pe acest segment s-a diminuat cu nouă puncte procentuale. în contrapunct, au crescut căutările pe toate celelalte intervale de preţ: 60.000-80.000 de euro (patru puncte procentuale), 80.000-100.000 de euro (un punct procentual) şi peste 100.000 de euro (patru puncte procentuale).

    La nivel de ofertă, se remarcă o discrepanţă semnificativă faţă de cerere. Astfel, doar 54% dintre apartamentele scoase la vânzare în Braşov au preţuri de până la 60.000 de euro, în vreme ce 22% se încadrează între 60.000 şi 80.000 de euro, iar segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro deţin ponderi de 8% şi, respectiv, 16%.

    Timişoara: în oraşul de pe Bega, 68% dintre căutările pe apartamente vizează unităţi de maximum 60.000 de euro. Pe de altă parte, 22% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de proprietăţi cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, în vreme ce spre segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro se îndreaptă 4% şi, respectiv, 5% dintre căutări. Comparativ cu perioada similară a anului trecut, cererea pe segmentul ţintit de programul Prima Casă a scăzut cu două puncte procentuale; o creştere proporţională (două puncte procentuale) a avut loc în cazul proprietăţilor cu preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, în vreme ce pe celelalte segmente nu au fost consemnate modificări.
    în materie de ofertă, Timişoara este oraşul cel mai bine adaptat la cerinţele potenţialilor cumpărători în materie de preţ. Astfel, 67% dintre apartamentele scoase la vânzare în oraş se încadrează în pragul de 60.000 de euro, acest nivel fiind foarte apropiat de cel al cererii. O situaţie similară poate fi observată şi pe celelalte segmente. Astfel, 21% dintre oferte au preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, 5% se încadrează între 80.000 şi 100.000 de euro, iar 7% sunt unităţi locative mai scumpe de 100.000 de euro.
    Lansat în ianuarie 2000, Imobiliare.ro este primul şi cel mai accesat portal imobiliar din România. Portalul a depăşit de curând pragul de 600.000  de vizitatori unici pe lună şi cuprinde cea mai mare bază de oferte din toate categoriile imobiliare la nivel naţional.

  • De ce căţeilor nu le îngheaţă picioarele?

    Cercetătorii din cadrul Universităţii Yamazaki Gakuen din Tokyo au descoperit că tălpile şi degetele câinilor sunt prevăzute cu o reţea de glande care elimină o secreţie foarte bogată în grăsimi, care împiedică degerarea.

    Acest tip de adaptare extremă a fost identificat la vulpile polare, precum şi în picioarele pingunilor şi înotătoarele delfinilor. Descoperirea sugerează că specia câinilor ar fi originară din regiunile reci, unde o astfel de adaptare ar fi fost esenţială pentru supravieţuire.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Romania a primit cu perplexitate criza

    “Motivele pentru aceasta perplexitat sunt in primul rand factorii istorici si anume ciclicitatea economica din tara, pe care nu am corelat-o cu cea din alte tari mai dezvoltate.”

    Stoicoviciu spune ca romanii au abilitatea de a se adapta la orice schimbare, dar nu o fructifica la maximum.

    "Un al doilea element e diversitatea. Ar fi gresit sa ne uitam la criza ca un tot unitar. Sunt sectoare care sunt foarte afectate si altele care nu au o evolutie ciclica si au fost afectate mai putin. Exista servicii care au o cerere mai redusa si altele care au cerere mai mare. Cei care vor trece peste criza vor fi cei care se vor adapta cel mai repede la conditiile existente din piata si vor tine cont si de elementul diversitate.”
     

  • De ce stramba din nas romanii care se intorc in tara

    Nicaieri nu e mai bine decat acasa, iar cresterea economica din ultimii ani a facut ca Romania de azi sa nu mai semene cu cea din anii ‘90: premise suficiente ca un roman plecat din tara sa-si doreasca sa se intoarca. Totusi, distanta intre realitate si asteptarile celor ce s-au intors dupa cativa ani petrecuti la Londra sau pe Wall Street este inca foarte mare. “Daca n-as pleca din tara o data la cateva luni in interes de serviciu, cred ca as innebuni. Asta e sansa mea, ca pot sa calatoresc mult”, spune franc Andreia Stavarache, 36 de ani, care a plecat in Statele Unite la inceputul lui 2000, in cadrul unui program de internship la compania de consultanta si audit PricewaterhouseCoopers (PwC). Stavarache candidase si in Bucuresti pentru un internship, tot la PwC, si a fost respinsa pe motiv ca nu are suficienta experienta. “Cei din Stamford, Connecticut, m-au acceptat ca trainee pentru o perioada de sase luni”, isi aminteste ea.

     

    Ceea ce initial a fost un internship de jumatate de an s-a prelungit cu inca un an, iar la jumatatea lui 2001, compania a angajat-o permanent, ca tax associate. “La intoarcerea in tara cel mai mult mi-au displacut mizeria si : oamenii si daca au, si daca n-au bani, tot se plang. Romanii se vaita, in loc sa caute solutii. Noi vrem sa vina ideea, sa o punem in practica si imediat sa vina si rezultatele si suntem mereu invidiosi pe reusita altora. Nu stim sa ne cerem scuze si nici sa spunem multumesc”, sustine Stavarache. Timp de trei ani, cat a fost in State, ea spune ca a incercat sa isi depaseasca limitele, sa munceasca tot mai mult. “Acolo esti apreciat pentru munca ta. In Romania, daca reusesti intr-un anumit domeniu, ti se va spune fie ca ai avut noroc, fie ca ai furat, fie ca ai cunoscut pe cineva.”

    Zambetul romanesc Prima si cea mai abrupta diferenta pentru cei care au ocupat posturi de management sau cu un grad ridicat de senioritate in sediile din strainatate ale marilor multinationale este cea legata de felul cum se munceste in Romania. “In State erau niste standarde pe care nu le gasesc in Romania. Respectul si atitudinea fata de client erau mereu pe primul loc”, sustine Andreia Stavarache. Orice e-mail de la un client care ajungea in companie trebuia sa primeasca raspuns in maximum trei ore, fiindca aceasta era politica organizatiei; exista o singura derogare, care prevedea ca se poate raspunde in termen de 24 de ore, daca pentru raspuns era nevoie de documentare aprofundata. Chiar si in aceasta situatie, trebuia sa notifici tot dupa trei ore ca ai primit mesajul.

    Ea este de parere ca ideea potrivit careia romanii muncesc mai mult decat altii este falsa. “Afara se munceste intrun ritm nebun. In Romania nu exista management concentrat pe rezultate, iar angajatii urmeaza exemplul managerilor”, spune Stavarache, care in cadrul PwC se ocupa de calculul impozitului pe venit al expatilor si al americanilor repatriati. “In sezonul de taxe, care incepe in februarie si se termina in aprilie-mai, munceam cate 16 ore pe zi, sapte zile din sapte. In restul anului lucram mai putin, dar in niciun caz nu plecam la ora 18 acasa”, isi aminteste ea. Stavarache sustine ca a decis sa se intoarca acasa nu din cauza ritmului de munca, ci pentru ca nu se vedea ocupandu-se de taxe pe termen lung. “Unul dintre dezavantajele de acolo este faptul ca se pune foarte mare accent pe specializare si este foarte greu sa schimbi domeniul. Eu voiam vanzari.” I-a luat sase luni sa se decida daca se intoarce in tara, iar apoi, dupa ce a revenit, spune ca timp de inca un an s-a intrebat: “De ce m-am intors?”. Socul cultural dupa o perioada indelungata petrecuta in afara tarii este inevitabil.

     

    Dincolo de acesta, cei intorsi remarca schimbarile in rau prin care a trecut tara natala, in mare parte pentru ca se asteptau la altceva: atitudinea oamenilor, faptul ca prea putini sunt amabili si zambesc, incepand de la vanzatorii de bilete pe strada si pana la functionarii publici. “Este ca un pact general de rezistenta la orice raport social. Imi amintesc ca m-am intors cateva zile la New York, dupa o perioada petrecuta in tara si cineva mi-a zambit fara motiv cand am intrat intr-un restaurant. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsea acest lucru”, isi aminteste Mirela Ciucur, care a revenit in tara in 2006, dupa sase ani petrecuti la New York, timp in care a condus o companie privata de editura, specializata in colectii rare si carte de lux. Cat priveste mediul de afaceri de aici, Ciucur acuza lipsa de dinamism si de entuziasm a romanilor de acasa. “Nu exista conceptul de . Orice idee noua este privita cu scepticism, orice loveste de o stare de inertie. Parca lipseste detenta de a face mai mult.” Un alt repros pe care il aduc repatriatii se refera la lipsa coerentei si a consecventei. “Noi nu avem un plan, o strategie. De la cei care ne conduc si pana la ultimul roman din tara nu avem strategie”, e de parere Stavarache.

     

    Oportunitatile sunt aici 2007 si mai ales 2008 au adus un val de repatrieri la nivel de management: economia romaneasca mergea bine, salariile cresteau, iar batalia pentru oameni era in toi. Cei care au decis sa se i ntoarca acasa atunci au facut probabil una din cele mai bune alegeri, avand avantajul de a intra pe o piata unde oamenii buni sau foarte specializati erau vanati pe salarii de mii de euro. Anul trecut, specialistii in executive search spuneau ca bariera salariala minima pentru care ar accepta sa se intoarca in tara romanii care revin in functii de top – country manager, CEO sau director general – era de 100.000 de euro pe an salariul anual net, respectiv 8.300 de euro pe luna. Intre timp, contextul economic s-a deteriorat, iar nivelul salarial la angajare a scazut, mai ales in domeniile cu precadere afectate de scaderea vanzarilor, imobiliarele si cel financiar-bancar. Andreia Stavarache, in prezent director de vanzari pentru aplicatiile software in cadrul TotalSoft si care dupa ce s-a intors din SUA a mai trecut prin doua companii, IP Devel si Evosoftware, afirma ca venitul sau de acum este comparabil cu cel din SUA . “Singura diferenta este ca acum nu mai muncesc 16 ore pe zi si am timp pentru viata personala.” Diferenta in favoarea Romaniei o fac in continuare oportunitatile, mai multe si mai diversificate decat in economiile mature. “In State s-a cam scris istoria, in Romania numai daca nu vrei, nu reusesti”, spune Stavarache. Oportunitatile pentru antreprenoriat, privind in perspectiva, sunt aici, nu pe pietele din SUA sau Europa Occidentala. “Cand totul merge bine, toata lumea avanseaza cu valul.

     

    Acum este vremea specialistilor, cand nu mai merg toate lucrurile struna”, apreciaza si Gabriel Cozma, 43 de ani, care a petrecut 16 ani in Marea Britanie, unde a avut posturi de management in companii ca Search Software America, intrata recent in portofoliul gigantului de software Informatica, sau Norkom Technologies, specializata in solutii impotriva infractiunilor financiare. Cozma s-a intors in Romania in 2007 si s-a angajat la filiala de aici a companiei de consultanta si audit Deloitte, unde a ramas timp de un an si opt luni, ca sef al departamentului de combatere a spalarii banilor pentru zona Balcani. La jumatatea lunii martie anul acesta, a plecat din Deloitte si spune ca a procedat asa pentru ca a simtit ca se poate realiza profesional mai bine pe cont propriu. “Eu construiesc, dar cu planul meu, cum cred eu ca ar fi mai bine.” Impreuna cu un partener care a plecat tot din Deloitte, a infiintat o companie de consultanta – GNC Forensics, care ofera servicii de management al riscurilor, investigatii antifrauda si contra spalarii de bani – pentru ca, spune el, la asta se pricepe cel mai bine, iar frauda creste in perioade de criza. “Zona de frauda si spalare de bani este o nisa pe care este mai bine sa operezi separat, nu in cadrul unei companii mari, unde trebuie sa justifici de o gramada de ori o actiune. Pierzi timpul, pierzi contractul si iti piere si tie cheful. Intr-un astfel de domeniu, intr-un astfel de moment, este esential sa fii flexibil, sa te poti misca repede”, este de parere Cozma. Tot antreprenoriatul l-a ales si Mirela Ciucur: “Am avut o tentativa de a lucra cu o companie multinationala, dar in scurt timp mi-am dat seama ca ar fi fost o greseala. Experienta de la New York m-a invatat foarte mult despre un mediu independent de business, pe care il prefer celui dintr-o corporatie”. Ciucur a lansat Strada32.com in noiembrie 2007, initial sub forma unei platforme de comert electronic pentru romanii expatriati. “In scurt timp ne-am dat seama ca exista interes pentru mai mult si in octombrie 2008 am pornit o retea globala pentru romanii din afara tarii, unde ei sa aiba acces la informatie, resurse si servicii dedicate lor.”

    Dificultati de adaptare In cele mai multe situatii, dificultatile de acomodare la piata muncii sunt legate de asteptarile managerilor repatriati, sunt de parere specialistii in recrutare. “Cauza principala este imposibilitatea romanilor repatriati de a-si adapta oferta si asteptarile personale la piata locala”, spune Rudolf Fedorovici, consultant la compania cu activitati de executive search Advice Human Resources. El subliniaza ca managerii intorsi in tara se pot lasa influentati cu relativa usurinta de tentatia de a se considera net superiori oricarui alt manager “local” si pleaca de la premisa, care se dovedeste ulterior gresita, ca daca au reusit “acolo”, pot reusi si vor reusi si aici, in orice conditii. “Sunt situatii in care revin in tara si, fiind convinsi ca sunt mai buni decat colegii lor, urmaresc companii sau pozitii pentru care sunt in mod clar subcalificati. Asteptarile lor sunt situate peste evaluarea pe care o face, in mod natural, piata locala. In consecinta, primul efect este esecul de a ajunge intr-o functie considerata de ei rezonabila intr-o firma considerata de ei rezonabila”, spune Fedorovici. In teorie, recrutarea unui manager repatriat nu difera cu nimic de recrutarea unui manager local.

     

    In ambele situatii functioneaza o regula simpla: se cauta candidatul cel mai potrivit pentru un anumit post si nu cel mai bun din domeniu. Sunt relativ frecvente si cazurile in care cei reveniti in tara candideaza pentru posturi pentru care sunt supracalificati, spune Fedorovici. “Reusesc sa-i convinga pe recrutorii mai putin experimentati ca sunt candidatii ideali, care cer putin si ofera mult. Discursul este mereu acelasi: ”, afirma consultantul. Situatii de acest gen se finalizeaza de cele mai multe ori cu parasirea rapida a postului ocupat in astfel de conditii. “Trebuie sa stii la ce sa te astepti cand te intorci in Romania. Toata lumea spune ca piata are nevoie de specialisti, insa o experienta de pe Wall Street sau de la Londra poate sa nu se potriveasca cu sistemul financiar din Romania”, comenteaza Gabriel Cozma. E valabil in special pentru cei ce au venit sa lucreze in aria pietelor de capital, unde diferenta de sofisticare a activitatilor e foarte mare intre Vest si Romania: “Daca vii sa vinzi Ferrari si toata lumea vrea Trabant, este posibil sa nu reusesti”, incheie el.