Tag: tineri

  • Evenimentele care contează

    Conflictul din coaliţie, care a împins şi mediul privat să adreseze o scrisoare deschisă preşedintelui, pare să distragă atenţia guvernanţilor de la intrarea în valul 4 al pandemiei, estimările iniţiale privind numărul de cazuri fiind deja depăşite.

    România se confruntă însă cu o nouă problemă: cea mai tânără generaţie de angajaţi – Z – se zbate între oboseală, stări emoţionale fluctuante şi incertitudine în privinţa viitorului. Un studiu realizat de IZI data arată că 77% dintre tinerii chestionaţi în rândul generaţiei Z resimt pregnant lipsurile din societatea românească faţă de acum un an, în special lipsa resurselor financiare, a consilierii în carieră, problema birocraţiei şi lipsa digitalizării.

    Cu discriminarea angajaţilor de 45+, exodul lucrătorilor din anumite industrii şi o nouă generaţie de angajaţi dezamăgită şi în depresie, viitorul pieţei muncii nu pare deloc promiţător.

    Andra Stroe, jurnalist, Business MAGAZIN

     

     

     


     

  • Marea dramă a României: pleacă din ţară tinerii care ar trebui să îşi întemeieze o familie. Peste 100.000 de români cu vârste între 20 şi 45 de ani au părăsit anul trecut, în plină pandemie, România

    Un număr de 193.000 de români au emigrat în 2020 din România, cu 37.000 de persoane mai puţin decât în ​​anul anterior, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 60%, adică aproape 112.000, sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 45 de ani, adică intervalul de vârstă în care populaţia este activă economică şi în perioada în care se întemeiază familiile.

    Anul trecut, România a pierdut 143.000 de locuitori, atât prin scădere naturală (diferenţa dintre numărul de naşteri şi numărul de decese), cât şi prin migraţia externă. „Avem de-a face, între 2020 şi 2019, cu o scădere a numărului de emigranţi cu circa 40.000, vorbim despre populaţia care şi-a menţinut domiciliu în România, dar care şi-a schimbat reşedinţa obişnuită. În clipa de faţă, grosul migraţiei externe este dat de această migraţie temporară de lungă durată. Faptul că numărul de emigranţi a scăzut este o informaţie aşteptată, explicabilă în contextul pandemiei, însă nu sunt încă conştienţi încă de efect pandemiei sub aspect demografic “, a explicat profesorul Dumitru Sandu de la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.

    Viitorul fenomenului migraţionist depinde de cum va evolua economia României în raport cu evoluţia economiilor din principalele ţări de destinaţie pentru emigranţii români, adică Italia, Germania, Marea Britanie şi Franţa, a mai spus profesori Sandu.

  • INTERVIU Generaţia Z. Care sunt cauzele depresiei la adolescenţi şi tineri? O discuţie cu psihologul Mihai Copăceanu

    Despre generaţia Z se scriu multe, dar mai rar se porneşte de la grupul ţintă şi anume adolescenţii şi tinerii. Mihai Copăceanu, psiholog, Doctor în Medicină pe adicţii, vorbeşte, pentru MEDIAFAX, despre principalele provocări pe care le au tinerii din România.

    „În cercetarea mea doctorală am descoperit pentru prima dată în Romania, pe o populaţie de peste 10.000 de tineri, date îngrijorătoare cu privire la suicid, la ideaţie şi tentative”, spune specialistul, care prezintă, cu date, principalele probleme ale generaţiei Z.
    Cum am putea caracteriza corect generaţia Z? Cine/cum sunt ei?

    Mihai Copăceanu, psiholog: Membrii generaţiei Z (cunoscuţi şi ca iGen, nativii digitali) sunt cei care încă din primii ani de viaţă au fost expuşi la utilizarea internetului, a jocurilor video, aplicaţiilor telefoanelor mobile, ulterior la reţelele de socializare online. S au născut într o epocă digitală, fiind înconjuraţi de numeroase dispozitive electronice şi ecrane. Se informează din mediul online şi îşi conduc viaţa influenţaţi de ce se întâmplă în online, ceea ce nu întotdeauna este corect, adevărat şi benefic sau sănătos. Dezvoltă relaţii reale şi autentice în mediul online, de prietenie sau iubire.

    În acelaşi timp au o durată de atenţie mai scurtă,  nu şi mai dezvoltă imaginaţia şi nu mai învaţă să găsească răspunsuri prin folosirea propriei judecăţi.

    Îngrijorător este vulnerabilitatea ridicată pentru sănătatea lor mintală, sunt mult mai multe cazuri de depresie, anxietate, sinucidere şi autovătămare care cresc dramatic în rândul lor. Am scris pe larg în „Ghid de supravieţuire în pandemie” (Polirom, 2020).
    Ce lipsuri au adolescenţii şi tinerii din România? Cu ce probleme se confruntă în contextul actual?

    Mihai Copăceanu: Cea mai mare problemă a adolescenţilor este că se simt neînţeleşi, neiubiţi, neacceptaţi, că se simt singuri şi că suferă în singurătate. Sunt judecaţi şi criticaţi şi sunt respinşi de către părinţii lor, familie, de către profesori, prieteni şi chiar societatea în general. Restul sunt efecte, nu cauze. Ca psiholog, nu mă interesează cat de mult consumă un adolescent cat mai ales ce este în spatele consumului de substanţe.

    Adolescenţa este o perioadă cu multe turbulenţe psihoemoţionale şi comportamentale. Am putea scrie cărţi întregi despre fiecare dintre provocările adolescenţei. Este perioada pulsiunilor emoţionale, a asumării unor riscuri iraţionale şi deci a abuzului de substanţe (tutun, alcool, droguri), jocuri video şi foarte mult, mulţi tineri sunt dependenţi de jocuri de noroc. Îi văd săptămânal la cabinet. Adolescenţii se confruntă cu probleme de identitate sexuală (o altă provocare) şi intră des în conflicte cu părinţii.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Mesaj de la cel mai puternic antreprenor de la malul mării. Gabriel Comănescu, Grup Servicii Petroliere: Recapitalizaţi uman Constanţa: „Avem în faţă investiţii de 20 mld. euro în 10 ani în Constanţa, dar fără oameni nu se face nimic.“

    ♦ Gazul din Marea Neagră, de care sistemul energetic are nevoie ca de aer pe drumul renunţării la cărbuni, proiectul centralei nucleare de la Cernavodă şi energia eoliană offshore pot genera un val de investiţii de peste 20 mld. euro în următorii 10 ani în Constanţa, aici fiind una dintre oportunităţile majore de creştere pentru România şi comunitatea de afaceri ♦ Însă fără a aduce oameni într-un judeţ din care tinerii au ales să plece, nimic nu se poate realiza, spune Gabriel Comănescu, unul dintre cei mai mari antreprenori din România, singurul jucător local din forajul marin şi construcţiile offshore ♦ Iar efortul trebuie să fie comun.

    Pentru businessul său, Grup Servicii Petroliere (GSP), tot în aceste direcţii, gaz şi eo­lie­ne offshore, sunt conturate pla­nurile de creştere, a spus omul de afaceri în cadrul emisiunii Lecţii de Business, un proiect editorial ZF, susţinut de First Bank. Din par­tea sa, pregătirea noii generaţii deja a început.

    „Pun multă încre­dere în generaţia no­uă, sunt un pro­mo­ter al ge­ne­raţiei noi. Mă uit foar­te atent pen­tru că ajung la o etapă a vie­ţii în care tre­bu­ie să fac pasul îna­poi. Pen­tru mulţi este însă mai uşor să stea on­line decât să intre să lucreze în şan­tier, dar cu bucurie văd din ce în ce mai mulţi tineri care se re­în­torc în zo­na in­dus­tri­a­lă“, a spus Gabriel Comănescu.

    Una dintre cele mai mari fir­me ale hol­­din­gului său este GSP Offsho­re, acea­sta fiind de alt­fel compa­nia c­are ges­tio­nea­ză por­to­fo­liul de acti­ve şi contrac­te din zo­na marină. Po­tri­vit da­te­lor de la Mi­nis­terul Fi­nan­ţe­lor, compa­nia a ter­mi­nat anul trecut cu un busi­ness de 720 mil. lei, în uşoară scădere fa­ţă de ni­velul de 772 mil. lei din 2019, 2020 fiind însă unul dintre cei mai com­pli­caţi ani pen­­tru in­dus­tria pe­tro­lieră. GSP Offshore a înre­gis­trat în 2020 un profit net de 23 de milioane de lei, în linie cu cel din 2019, dar numărul de an­gajaţi a crescut de 2,6 ori, până la 628 de salariaţi. „Anul 2020 a fost un an atipic, ciudat, nu doar pentru mine, ci pentru toţi antrepre­no­rii la nivel mondial. Nu există un ele­ment de comparaţie. Toţi a trebuit să gă­sim soluţii din mers, să ne adaptăm, să mergem mai departe.“

     

    Adaptare din mers

    Grup Servicii Petroliere angajează însă direct şi indirect circa 2.000 de oameni, având un portofoliu de 8 platforme de foraj marin şi o flotă de 20 de nave multifunc­ţio­na­le, fiind singurul business de acest tip de­ţinut de un antreprenor român.

    Comănescu spune că situaţia sanitară de anul trecut nu a întrerupt businessul GSP, dar l-a repoziţionat. „În privinţa businessului, 2020 a fost un an bun. Ne-am reorientat activitatea. Văzând această criză a circulaţiei libere, am început să aplicăm închiderea şantierelor din alte părţi ale globului şi să ne întărim poziţia din Marea Neagră şi Mediterană.

    Am început să ne uităm foarte mult pe zona de energie verde. Am pus bazele proiectelor de energie verde prin GSP Power, noua companie e grupului. Am adus o echipă nouă, foarte bună de oameni şi am început să dezvoltăm aceste proiecte pe energie verde în zona Mării Negre.“

    Una dintre invesţiile fanion pentru GSP este Midia Gas Development (MDG) din portofoliul Black Sea Oil & Gas (BSOG), primul proiect de explorare şi exploatare nou offshore, desfăşurat în zona de mică adâncime a Mării Negre. Investiţia de 600 de milioane de dolari este, potrivit celor mai recente date, aproape finalizată, primele molecule de gaze urmând să fie extrase la finalul anului acesta. În plus, preluarea în 2019 a operaţiunilor de mentenanţă aferente zonei de producţie offshore a OMV Petrom, X-Petromar, a contribuit la creşterea numărului de salariaţi şi a stabilităţii financiare a GSP.

    „Proiectul BSOG este o mândrie, în proporţie de 85% este integral românesc. Tot ce înseamnă partea de execuţie de conducte, staţia de uscare de gaze, platforma de producţie totul este GSP integral, cu un număr limitat de subcontractori. Proiectul, pentru comunitatea locală, este un plus fantatic. Pentru energia românească va aduce în sistem acel un miliard de metri cubi de gaze. Sistemul energetic românesc are nevoie ca de aer de aceste gaze, mai ales dacă facem tranziţia din zona de cărbune pe gaze.“

     

    Marea Neagră, viitorul energiei

    Dincolo de investiţia BSOG, cel mai aşteptat proiect de gaze de la malul mării este Neptun Deep. Aici este aşteptat „deznodământul“ tranzacţiei prin care Romgaz, companie a statului român care asigură jumătate din producţia internă de gaze, va prelua participaţia ExxonMobil din blocul de mare adâncime. Operatorul întregului proiect de gaze va rămâne OMV Petrom, deblocarea investiţiilor Neptun Deep fiind extrem de importantă pentru menţinerea securităţii energetice a României.

    „Proiectul pe care îl visăm este Neptun Deep. Aşteptăm cu nerăbdare să se încheie tranzacţia dintre Exxon şi Romgaz, în septembrie-octombrie. Mai aşteptăm zona de eoliene offshore. Suntem totodată în discuţie pentru proiecte de zăcăminte offshore în zona Ucrainei şi mai avem două proiecte mai mici în zona Bulgariei şi Turciei. Mai aşteptăm un proiect în zona Italiei.“

    Dar dincolo de gaz, Marea Neagră concentrează un potenţial enorm de investiţii în direcţia tranziţiei energetice a României.

    „Vorbim de partea de energie. Toată lumea menţionează de vestitele fonduri europene, dar în momentul de faţă Portul Constanţa ar trebui să aibă investiţii de 1 mld. euro. La Cernavodă, în cele două reactoare noi, vorbim de 7 miliarde de euro, eoliene offshore, alături de gaz sunt alte 10 miliarde. Influxul de capital e major, vorbim de 20 de miliarde de euro în 10 ani. Dar pentru ca acestea să se întâmple, judeţul Constanţa trebuie recapitalizat uman şi valoric.“

    Comănescu este de părere că doar pentru proiectul Neptun Deep şi pentru zona de eoliene offshore Constanţa va avea nevoie de 15.000 de oameni.

    „Dăm din umeri când vedem aceste cifre.“

     

    Next Generation

    Mai departe, potrivit declaraţiilor oficiale, la Cernavodă, odată cu deschiderea şantierului pentru reactoarele 3 şi 4 vor fi necesari alţi 9.000 de oameni. Problema este că această nevoie de forţă de muncă uriaşă vine într-un judeţ din care tinerii au fugit.

    „Constanţa a fost pur şi simplu nimicită, a fost privată de o dezvoltare economică. În afară de GSP şi alte câteva companii, marea majoritate a companiilor din Constanţa sunt în Voluntari. În port, sunt doar sucursale, companiile-mamă au plecat. Situaţia economică a judeţului Constanţa este catastrofală. Din această cauză au plecat tinerii de aici. Ce să facă? Să se facă toţi agenţi imobiliari?“

    Comănescu spune că aducerea forţei de muncă în judeţ este esenţială pentru proiectele viitoare, întărirea educaţiei fiind una dintre cele mai importante strategii.

    „În afară de sezonul estival, nu ai ce să faci, tineri cu licenţe din Constanţa au devenit ospătari. În port, în afară de cereale, care au devenit produsul principal de export al României, încărcăm sau descărcăm barje, altceva nu mai este. Noi am continuat totuşi. A fost criza, am rezistat, am mers mai departe. Acum trebuie să convingem tinerii să vină la Constanţa. Avem o problemă cu educaţia la Constanţa. Nu avem şcoli, licee internaţionale. Nivelul educaţional este inexistent.“

     

    Primele iniţiative

    Astfel, omul de afaceri, prin intermediul GSP, a lansat mai multe proiecte privind pregătirea forţei de muncă.

    „Am început să discut cu sindicatele mari pentru a aduce din zona Deva şi Jiu forţă de muncă la Constanţa. Am început să promovăm ideea de a cumpăra locuinţe pentru ei. Pe cei mai tineri încercăm să-i aducem la Constanţa.“

    Mai departe, intenţia este ca la centrul de training al GSP să vină tineri din tot judeţul, discuţiile cu autorităţile locale fiind în desfăşurare.

    „Centrul de training al GSP-ului nu s-a oprit nici în pandemie, am continuat programele de training şi promovare. Am făcut un pas pentru a face o şcoală profesională în zona Năvodari. Avem un acord semnat cu autorităţile locale pentru a ne ajuta în activitatea de selectare a copiilor foarte tineri din judeţul Constanţa. Modulul de şcoală profesională a dispărut, dar noi am găsit această posibilitate de a pregăti un număr de tineri pentru toate zonele de activitate.“

    La acestea se adaugă programele cu Universitatea Ovidius din Constanţa.

     

    Din nou acasă

    Revenind la business-ul său, unul dintre puţinele locale cu expunere internaţională, Comănescu spune că Marea Neagră şi Mediterană vor fi de acum încolo baza pentru viitorul GSP.

    „Avem o experienţă de a participa pe piaţa mondială. Cel mai greu este de intrat în piaţa Mării Nordului. Este extrem de dură. Am avut experienţe plăcute pe zona Arctică, acolo unde am lucrat în 2014. Dintre toate pieţele în care am avut dificultăţi de operare aş menţiona Mexicul. Depinde foarte mult de client atunci când ieşi în exterior. Mai degrabă te raportezi la client, decât la o piaţă anume.“

    Dincolo de lecţiile internaţionale, Comănescu spune că business-ul presupune adaptare zilnică, acesta fiind cel mai important vector de succes pentru orice companie.

    „Lecţiile ţi le iei în fiecare zi. Tot timpul a trebuit să adaptăm compania la situaţia din momentul respectiv. Am trecut prin multe crize, dar am învăţat să mergem înainte. Mai am ceva până să duc GSP unde mi-am dorit. Îmi doresc ca GSP să fie un jucător-cheie în zona Constanţei, în proiectele de gaze cum este Neptun Deep şi în eolienele offshore.“

     

    5 lecţii de business de la Gabriel Comănescu, preşedintele Grup Servicii Petroliere:

     Lecţia 1: Adaptează-ţi mereu compania la situaţia din piaţă!

     Lecţia 2: Implică-te în dezvoltarea noilor generaţii!

     Lecţia 3: Clientul contează mai mult decât piaţa atunci când faci pasul spre exterior.

     Lecţia 4: Lecţiile ţi le iei în fiecare zi. Învaţă din ele şi mergi mai departe!

     Lecţia 5: Investeşte continuu în business şi în oameni! Aşa se câştigă reputaţia.

  • Tinerii români pleacă din casa părinţilor la aproape 28 de ani. Media europeană este de 26 de ani

    ♦ În România se regăsesc cele mai mari diferenţe de gen în ceea ce priveşte plecarea tinerilor din casa părintească. Româncele pleacă din casa părintească la 25,5 de ani, iar bărbaţii la 30 de ani.

    Tinerii români părăsesc casa părintească la o vârstă medie de aproape 28 de ani, conform datelor pentru anul 2020 de la Eurostat, oficiul european de statistică. În România se regăsesc cele mai mari diferenţe de gen în ceea ce priveşte plecarea tinerilor din casa părintească. Astfel, româncele pleacă din casa părintească la 25,5 de ani, iar bărbaţii la 30 de ani.

    În topul celor  mai mari diferenţe de gen a urmat Bulgaria (4,2 diferenţă între femei şi bărbaţi) cu bărbaţii care s-au mutat la 32 şi femeile la 27,8 ani, urmată de Croaţia, al treilea cel mai mare decalaj de gen, de 3,1 ani.

    Suedia, Luxemburg şi Estonia au înregistrat cele mai mici decalaje de gen, cu 0,1, 0,4 şi respectiv 0,5 ani diferenţă între bărbaţii tineri şi femeile care părăsesc casa părintească. Decalajul de gen a fost mai pronunţat în ţările în care tinerii au părăsit casa parentală mai târziu şi mai puţin pronunţat în ţările în care au plecat mai devreme.

    În Uniunea Europeană, în medie, bărbaţii au părăsit gospodăria părintească la vârsta de 27,4 ani, iar femeile la 25,4 ani. Această tendinţă a fost observată în toate ţările, adică femeile tinere au ieşit din gospodăria părintească în medie mai devreme decât bărbaţii tineri. Singura excepţie uşoară  a fost Suedia, unde femeile au plecat în medie cu 0,1 ani după bărbaţi. În 2020, în întreaga UE, tinerii şi-au părăsit gospodăria părintească în medie la vârsta de 26,4 ani. Ramona Cornea

    Cele mai mari vârste medii, de 30 de ani sau mai mult, au fost înregistrate în Croaţia (32,4), Slovacia (30,9), Malta şi Italia (ambele 30,2) şi Portugalia (30,0 ani). În schimb, Danemarca (21,2 ani), Luxemburg (19,8) şi Suedia (17,5) au înregistrat cele mai mici vârste medii, toate sub 22 de ani. 

     

  • Amintiri din copilărie, varianta 2021. Trei tineri români au reinterpretat opera lui Ion Creangă

    Filmul „Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie“ va fi prezentat la TIFF în cadrul celei de-a 20-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (23 iulie – 1 august, Cluj Napoca). „ Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie“, un film de familie, inspirat din fapte reale spune povestea Marei şi a prietenilor ei care pornesc într-o aventură cu multe peripeţii şi momente pline de umor, emoţie şi speranţă, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii proiectului. 

    Scenariul filmului este scris de Mihai Mănescu, Andrei Huţuleac (regizor) şi Matei Dima (co-scenarist, producător şi actor), care se implică pro bono în acest proiect. Filmul în regia lui Andrei Huţuleac este o incursiune în lumea fantastică a uneia dintre cele mai importante opere literare pentru copii, „Amintiri din copilărie“ a lui Ion Creangă. Din distribuţie fac parte Maya Prediger, Teodor Corban, Matei Dima (BRomania), Cosmin Nedelcu (Micutzu), Grigorie Silişteanu, Corneliu Ulici, Ada Condeescu.

    “Suntem mândri că filmul “Copacul Dorinţelor: Amintiri din copilărie” ia pentru prima oară contact cu publicul la o ediţie aniversară TIFF, cel mai important festival de film din România. Ştim că o mare parte din echipa care a muncit la realizarea acestui film va fi prezentă la proiecţii, aşa că suntem nerăbdători să vedem primele impresii, înainte de lansarea propriu-zisă pe marile ecrane din România, ce va avea loc în toamna acestui an. A fost un efort colectiv al unor oameni extrem de dedicaţi, care au înţeles menirea acestui film special, ce va contribui la misiunea pe care fundaţia HOSPICE Casa Speranţei şi-a asumat-o acum 29 de ani, când introducea în România conceptul de îngrijiri paliative, oferind speranţă pentru zeci de mii de oameni aflaţi în momente dificile ale vieţii lor.” a declarat Mihai Mănescu, scenarist şi producător al acestui film.

    „Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie“ va putea fi vizionat în data de 30 iulie, ora 18:00 la Casa de Cultură a Studenţilor; 31 iulie, ora 21:45 la Iulius Parc Open Air şi pe 1 august, ora 19:30 la Cinema Mărăşti.

    Lungmetrajul „Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie“ este produs de Prietenii Casei Speranţei, Colorbitor Productions şi Viva la Vidra în parteneriat cu Chainsaw Europe şi distribuit pe marile ecrane de către Vertical Entertainment. 

     

  • OPINIE 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2021: „Muncesc mult, dar mă bucur de viaţă şi mai mult”

    O discuţie în redacţie, cu Cristian Hostiuc, directorul editorial al ZF şi Business MAGAZIN, care este de părere că majoritatea tinerilor nu sunt preocupaţi de pensie. „- Tinerii nu se gândesc la pensionare şi majoritatea corporatiştilor nu ştiu nici măcar cât valorează punctul de pensie! – Ştii de ce nu se gândesc tinerii la pensie? Pentru că vor să muncească toată viaţa, cât pot, iar conceptul de a te baza pe stat pentru a supravieţui s-ar putea să nu mai existe în viitor!”

    Asta este concluzia mea (care, după 9 ani, mă bucur în continuare de profesia mea, mereu surprinzătoare, şi nu văd de ce ar fi altfel când voi avea 65 de ani), concluzia la care am ajuns după ce am citit răspunsurile a circa 100 dintre tinerii manageri de top incluşi în ediţia de anul acesta a anuarului, precum şi o concluzie la care au ajuns şi „case mai mari”, respectiv expertul global în forţă de muncă Manpower Group.

    Potrivit unui studiu realizat de această companie în 25 de ţări, în rândul a 19.000 de mileniali, membrii Generaţiei Y îşi văd cariera ca un ultramaraton şi cred că vor munci mai din greu şi pentru o perioadă mai lungă de timp decât generaţiile anterioare (53% cred că vor continua să lucreze dincolo de vârsta de 65 de ani, 16% cred că vor lucra mai târziu de vârsta de 70 de ani sau mai târziu, iar 8% cred că vor munci până la finalul vieţii lor).

    Un alt aspect interesant este că, deşi majoritatea generaţiei Y crede că va fi activă din punct de vedere profesional pentru o perioadă mai lungă decât părinţii, 92% dintre ei îşi doresc totuşi pauze de carieră, de cele mai multe ori din motive personale, prin urmare, echilibrul mult trâmbiţat între viaţă şi muncă poate în cazul nostru are o şansă să existe: ca să  performezi în carieră, trebuie să ai şi un management al vieţii bine pus la punct. 

    În 2020, numărul milenialilor (definiţi ca fiind născuţi între 1980-1994) ar reprezenta o treime din forţa de muncă globală, iar circa 24% din aceasta ar fi reprezentată de tinerii generaţiei Z (născuţi între mijlocul anilor ’90 şi 2010) potrivit studiului Manpower Group. Dacă jumătate din numărul angajaţilor de astăzi sunt tineri, modul în care această generaţie vrea să fie condusă, dar conduce, la rândul său, este extrem de relevant. Din răspunsurile pe care le veţi citi în acest anuar, veţi vedea că suntem pe mâini bune!


    Ioana Matei este Editor Business MAGAZIN


    Metodologie

    Anuarul 100 tineri manageri de top include în fiecare an poveştile a (circa) 100 de tineri din mediul de business local, în fiecare an diferite faţă de anii anteriori. Criteriile de înscriere au fost publice pe site-ul Business MAGAZIN şi includ detalii precum: vârsta de până în 40 de ani (inclusiv), un rol de management într-un departament conectat la activitatea de bază a companiei (o multinaţională de top sau un business antreprenorial cu venituri de peste 1 mil. euro/model de afaceri atipic), precum şi să nu mai fi apărut în ediţiile anterioare ale catalogului, fie şi activând într-o altă companie.

  • Tinerii români din Generaţia Z au un venit mediu de 432 euro pe lună, iar pentru mai mult de o treime principala sursă de bani sunt părinţii. Circa 30% au un loc de muncă full-time, iar 12% primesc burse şcolare

    Venitul mediu al unui tânăr român din Generaţia Z, cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, este de 432 euro pe lună, iar pentru mai bine de o treime dintre aceştia (39%) părinţii sunt în continuare principala sursă de venit, în timp ce 31% au un loc de muncă full-time, iar 12% primesc burse şcolare, potrivit unui studiu Mastercard la nivelul regiunii.

    Cel mai tânăr grup de consumatori, care decid în prezent tendinţele viitoare ale pieţei, cuprinde circa 11,5 milioane persoane (7,2% din populaţie) în cele 11 ţări vizate de studiu, printre care şi România.

    Gen Z este prima generaţie născută într-o perioadă în care internetul este disponibil la scară largă şi sunt nedespărţiţi de lumea digitală. Sunt consumatori avizi de social media, cele mai populare reţele fiind YouTube (90%), WhatsApp (88%), Instagram (85%), Facebook (82%) şi Tik Tok (67%).

    Potrivit Mastercard, pentru această generaţie digitală, comerţul electronic este un mediu natural, iar 74% cumpără online cel puţin o dată pe lună, în principal, îmbrăcăminte (55%) şi alimente (35%) sau pentru comenzi în şi de la restaurante sau baruri (32%), precum şi pentru plata utilităţilor (31%).

    În acelaşi timp, acordă atenţie preţurilor şi sunt iubitori de promoţii. 66% dintre ei caută întotdeauna mai multe informaţii despre un produs, accesând mai multe surse, înainte de a cumpăra, iar 69% verifică dacă produsul dorit este disponibil oriunde altundeva la promoţie.

    Atunci când cumpără online, Gen Z preferă plăţile digitale. Însă, deşi vorbim despre o generaţie digital-first, 52% dintre aceştia aleg să achite comanda la livrare, următoarele metode preferate fiind plata cu cardul de debit sau de credit (27%).

    În ceea ce priveşte cumpărăturile în magazine fizice, Gen Z preferă tot plăţile fără numerar. 26% dintre respondenţii studiului Mastercard plătesc cu un card aproape zilnic şi 38% îl folosesc mai des decât numerarul. Unul dintre principalele obstacole în calea plăţii cu cardul este lipsa terminalelor POS din magazine. În acest context, 29% dintre tinerii din România consideră că încă sunt prea puţine locuri care acceptă plata cu cardul.

    În acelaşi timp, plăţile contactless cresc rapid în popularitate, 55% dintre consumatorii Gen Z din România utilizând deja această metodă, iar 29% afirmând că intenţionează să o facă în viitor.

    Mai mult, Gen Z reprezintă un grup de consumatori înclinaţi către plăţile realizate cu telefonul mobil. Jumătate dintre respondenţii români au declarat că folosesc această metodă de plată în prezent (versus 38% media la nivelul ECE), iar 31% spun că vor plăti astfel în viitor.

    Tinerii sunt printre cele mai bancarizate segmente de populaţie, 84% dintre respondenţii din România spunând că au un cont bancar, uşor peste media ECE de 82%.

    Deşi banii sunt importanţi, relaţiile cu alte persoane sunt cele mai apreciate de Gen Z, iar aproape jumătate din aceştia (48%) sunt de acord că există lucruri mai semnificative în viaţă decât banii.

    Întrebaţi despre valorile care sunt cele mai importante pentru ei, tinerii au indicat familia (65%), sănătatea (60%), cariera (36%), educaţia şi situaţia financiară (ambele în procent de 35%).

    În ciuda percepţiei comune, în opinia lor, nimic nu poate înlocui conversaţiile în persoană, iar 61% declară că le place să-şi petreacă timpul liber cu alţii, în special cu prietenii, mai degrabă, decât singuri.

    „Ca adevăraţi idealişti ce sunt, tinerii îşi asumă responsabilitatea în modelarea viitorului, găsind importante provocările de mediu şi sociale din prezent. De aceea, aceştia se aşteaptă ca brandurile să acţioneze şi în aceste zone. În urma studiului, am văzut că tinerii apreciază companiile sustenabile şi doresc să se implice în societate prin donaţii sau făcând voluntariat”, a spus Cosmin Vladimirescu, Country Manager Mastercard România şi Croaţia.

  • Doi tineri antreprenori din Braşov au pornit unul dintre cele mai în vogă business-uri. ”În numai doi ani au ajuns să refuze 1.000 de cereri pentru că nu puteau răspunde solicitărilor”

    Florin şi Andra Hriţuliac, doi tineri antreprenori din Braşov, au intrat în businessul cu autorulote dintr-o întâmplare, iar în numai doi ani au ajuns să refuze 1.000 de cereri deoarece parcul lor de case pe roţi era prea mic pentru a răspunde tuturor solicitărilor. Care sunt planurile lor în continuare pentru a răspunde dorinţei din ce în ce mai mari a românilor care s-au plictisit de călătoriile cu avionul?

    „Soţia mea are câini de rasă cu care mergeam la concursuri peste tot în Europa şi aveam nevoie de o maşină mai mare. Mergând din aproape în aproape, am descoperit un importator în Otopeni, iar după doi ani am cumpărat un autocar, care a costat aproximativ 200.000 de euro. Apoi au început să îmi vină idei şi am mai cumpărat o autorulotă”, descrie antreprenorul Florin Hriţuliac primii paşi făcuţi în direcţia businessului Haff.

    Pe 2 aprilie 2015 a venit autorulota, iar pe 4 aprilie deja o închiriase până pe data de 6 ianuarie 2016, pentru 130 de euro pe zi, printr-o singură postare pe site-ul OLX, povesteşte Hriţuliac. A descoperit astfel potenţialul businessului şi s-a grăbit să cumpere şi al doilea tip de autorulotă, un model low-cost, care a fost închiriat la fel de repede precum prima. În prezent, flota pe care o deţine, formată din 61 de autovehicule, nu este suficientă pentru a acoperi cererea care creşte de la an la an.

    Tariful de închiriere variază între 27 de euro şi 190 de euro pe zi, în funcţie de sezon, de gama din care face parte vehiculul şi de perioada pentru care este închiriată. „27 de euro pe zi costă o rulotă remorcabilă, iar autorulota din gama premium este 190 de euro pe zi.  Durata medie de închiriere este de 10 zile, dar avem şi clienţi care închiriază autorulote pentru 90 de zile şi revin în fiecare an”, explică Florin Hriţuliac.

    Anul trecut, compania Haff a avut aproximativ 860 de clienţi. Dintre ei,  majoritatea au închiriat autorulote pentru o perioadă de 10 zile şi le-au folosit pentru vacanţe în străinătate. Vânzările companiei au ajuns astfel la peste 2 milioane de lei.

    Autorulotele companiei Haff circulă 90% din timp în Europa, mai puţin în România, deoarece tarifele de închiriere sunt destul de mari, spune proprietarul Haff. „Autorulotele noastre au circulat 300 de zile în continuu în toată Europa, dar anul acesta, dacă mărim flota, estimăm că vom scădea uşor la 270 – 280 de zile de închiriere per vehicul, dar am hotărât pentru anii 2019 – 2024 să începem să aducem în medie 200 de vehicule în flotă anual.”

    Haff importă vehiculele de la unul dintre cei mai mari producători de autorulote din Europa, compania Burstner, parte a grupului Erwin Hymer Germania. „Noi reprezentăm doar branduri germane, pentru că am tot făcut teste de comparaţie şi am concluzionat că cele germane sunt ce avem nevoie. În plus, avem în spate şi finanţarea producătorului din Germania, care ne-a spus că ne oferă necondiţionat un volum de 700 de vehicule anual.”

    Pe de altă parte, Haff lucrează cu aproape toate firmele de leasing din România, care au fost deschise către acest concept de business.
    Modelul de business presupune ca flota de autorulote deţinută de Haff să fie schimbată după două sezoane de închiriere. Astfel, în luna aprilie, antreprenorii cumpără o nouă flotă de vehicule, schimbate în luna noiembrie a anului următor. Antreprenorii au creat şi o divizie în cadrul companiei Haff care oferă flote de vehicule pentru alte companii din domeniu.

    „Avem clienţi pe care îi redirecţionăm către alte firme care închiriază autorulote pentru că nu putem acoperi cererea. Facem rezervări şi cu opt luni înainte. Am sesizat că la noi acest business nu s-a dezvoltat, deşi în Europa funcţionează de 60 de ani, însă avem o divizie care înfiinţează flote de închirieri pentru alte firme din România. Avem deja două parteneriate, unul la Iaşi, unul la Suceava, şi câteva în discuţie”, descrie antreprenorul una dintre direcţiile de dezvoltare a businessului.

    „Ne-am axat pe piaţa locală intenţionat, pentru că am vrut să popularizăm acest tip de turism în România. Vrem să circule din ce în ce mai multe autorulote pe străzile din România, ca lumea să le vadă şi să le închirieze, pentru că eu aşa văd extinderea pieţei locale”, descrie el strategia conturată.

    În plus, el a sesizat că un trend care a început anul acesta este dat de turiştii români care vin în vacanţă din străinătate şi închiriază autorulote pentru a le arăta copiilor România. „Sunt mulţi români care s-au stabilit în străinătate şi copiii lor nu ştiu să vorbească limba română, dar când vin în România închiriază o autorulotă şi pleacă într-un tur al ţării.”

    El a constatat că 40% din clienţii care închiriază se întorc în fiecare an, iar mulţi dintre ei ajung să cumpere unul dintre vehicule la un moment dat.

    „Vrem ca flota noastră să nu depăşească un an şi jumătate vechime, pentru că vrem să aibă o rotaţie cât mai mare. Şi le vindem clienţilor: spre exemplu, o autorulotă care a sosit în flota noastră în 2017, achiziţionată cu 58.000 de euro, o vindem la 29.900 de euro plus TVA.” În ceea ce priveşte personalul din cadrul companiei, care în prezent numără nouă angajaţi, Florin Hriţuliac spune că vrea să construiască o echipă unită şi stabilă, iar pentru asta, la final de an, din totalul profitului pe care îl înregistrează compania, 30% se împarte între angajaţi.

    „Îmi place să practic această metodă de fidelizare a personalului.” În prezent, Florin Hriţuliac povesteşte că sunt lideri europeni în domeniu care încearcă să îi convingă să intre şi pe pieţele din jur. Astfel, în mai 2019 compania Haff va deschide simultan două noi sedii, unul la Atena şi unul la Budapesta. „În Budapesta parcul de autorulote este foarte vechi şi tarifele de închiriere sunt foarte mari, iar în Atena parcul auto este învechit şi turiştii nu vor să închirieze vehicule de acolo. Apoi, în următorii cinci – şapte ani, vrem să ne dezvoltăm la nivel regional pe pieţele din ţările fostei Iugoslavii.”

    În prezent, piaţa din România are un potenţial de 7.000 de autovehicule anual, fiind o piaţă estimată la jumătate de miliard de euro, de către partenerii germani cu care lucrează compania Haff. Alte companii care se ocupă cu închirierea autorulotelor în România sunt Joy2Wander, GeograficTravel şi GoCamper.

  • Cum trebuie sã arate CV-ul viitorului. Ce abilitãti trebuie sã aibã candidatii pe lângã cele care sunt cerute acum si ce rol va mai avea educaţia în carierele viitoare?

    Mai multă educaţie nu înseamnă automat un loc de muncă bun, iar candidaţii joburilor din viitor vor avea nevoie nu doar de abilităţi academice fundamentate pe cunoaştere, ci şi de curiozitate, creativitate, empatie, gândire antreprenorială şi rezistenţă. Ce rol va mai avea educaţia în carierele viitoare?

    De la vârsta de 10 ani îmi doream să ajung în Statele Unite ale Americii, pentru a trăi visul american. După absolvirea Universităţii de Construcţii din Bucureşti (Facultatea de Echipament Tehnologic), cu diplomă în Inginerie Mecanică, mă aflam la răscruce de drumuri: să rămân în România sau să îmi asum riscul uriaş de a pleca acolo unde visam?”, îşi începe povestea Adriana Al-Mayahi, specialist senior în Controlul Producţiei în cadrul Raytheon Missiles & Defense, divizie a companiei americane Raytheon Technologies, una din cele mai cunoscute companii globale din industria apărării.

    Tocmai ce primise o ofertă să lucreze pentru o companie care se ocupa cu distribuţia de gaz în Bucureşti, dar simţea că trebuie să îşi îndeplinească dorinţa din copilărie. „Când s-a ivit oportunitatea să plec în America, am fost atât de încântată, încât nu-mi venea să cred că e real ce mi se întâmpla. Imediat ce am ajuns la New York am început să-mi caut un job, dar am întâmpinat multe obstacole, pentru că nu aveam încă multă experienţă de lucru, dar şi pentru că accentul meu nu-mi era de prea mare ajutor.

    Totuşi, după nenumărate joburi la care am aplicat, fără să am succes, am fost sunată de o companie din Boston pentru un interviu şi aşa am primit prima mea ofertă de job ca inginer entry level”, povesteşte ea. După un an în poziţia de inginer mecanic entry level, a fost promovată ca asistent de achiziţii, iar după alţi doi ani a ajuns într-o poziţie de management, una în care era responsabilă de controlul producţiei. „Cred cu tărie că diploma mea de inginer mecanic din România m-a ajutat cu adevărat în drumul spre poziţia de manager de achiziţii, deschizându-mi calea către o carieră de 20 de ani în achiziţii şi relaţii cu furnizorii interni şi externi.

    Totuşi, simţeam că abilităţile mele depăşeau cumva poziţia pe care o ocupam şi eram convinsă că aş putea să le găsesc o întrebuinţare mai bună într-un alt rol de conducere. Astfel, am început să aplic pentru corporaţii mai mari, una dintre ele fiind chiar Raytheon”, spune Adriana Al-Mayahi.

    După aproape cinci ani în care a aplicat constant la joburi din departamentul de achiziţii din cadrul Raytheon, a primit o ofertă ca specialist senior în Controlul Producţiei, în departamentul de Fabricare a Elementelor Metalice. „Am fost încrezătoare că pregătirea mea şi experienţa anterioară în domeniul achiziţiilor mă recomandau pentru această poziţie. Învăţasem să am încredere în mine şi în abilităţile mele şi să nu mă las descurajată de un răspuns negativ. Am continuat să aplic la Raytheon în toţi aceşti ani pentru că simţeam că aici este locul în care puteam evolua şi unde puteam contribui”, spune Adriana Al-Mayahi.


    Adriana Al-Mayahi, românca ce lucrează la Raytheon, una din cele mai cunoscute companii globale din industria apărării:„Cred cu tărie că diploma mea de inginer mecanic din România m-a ajutat cu adevărat în drumul spre poziţia de manager de achiziţii, deschizându-mi calea către o carieră de 20 de ani în achiziţii şi relaţii cu furnizorii interni şi externi.”


    Exemplul Adrianei Al-Mayahi este relevant pentru potenţialul dezvoltării unei cariere în care educaţia, pregătirea în domeniu, visele şi pasiunea sunt ingrediente ale succesului. Având aceşti piloni în vedere, începând cu ianuarie 2021, în parteneriat cu asociaţia educaţională Şcoala de Valori, Raytheon Missiles and Defense a lansat programul „CreŞTEM Viitor” – un proiect de pregătire gratuită pentru examenul de Bacalaureat din această vară, dedicat liceenilor din medii defavorizate din România, care să-i ajute să promoveze probele de BAC la materiile STEM (ştiinţă, informatică, matematică, fizică, chimie). „Fiecare carieră are anumite caracteristici, necesită o serie de cunoştinţe, valori, abilităţi şi aptitudini necesare sau dorite, care sunt esenţiale pentru a obţine succesul, indiferent dacă tinerii vor să fie angajaţi, liber profesionişti sau antreprenori. Cunoaşterea reprezintă înţelegerea teoretică a diferitelor subiecte, dar pentru a-şi fundamenta educaţia va deveni extrem de important să reflecteze, să iniţieze schimburi de experienţă şi idei cu alţi oameni – profesionişti din domeniile de interes, precum şi să aplice în realitate ceea ce învaţă, chiar dacă e predictibil că vor eşua. Doar aşa vor creşte şi se vor putea pregăti pentru job-urile pe care chiar ei le vor inventa”, crede Silvia Bogdan, preşedinte al organizaţiei educaţionale Şcoala de Valori. Viitorul muncii este influenţat de câteva tendinţe cheie, care analizate ne ajută să înţelegem ce fel de abilităţi vor fi necesare într-o piaţă a muncii aflată în tranziţie, de la digitalizare, la personalizare, crede ea. „Odată cu aceste tendinţe, schimbarea de paradigmă a societăţii contemporane corelează cu ideea conform căreia cariera nu priveşte doar locul de muncă, ci întreaga viaţă a unei persoane. Tinerii de azi nu doar că au, în medie, un nivel mai înalt de calificare decât oricare dintre generaţiile anterioare, dar adesea intră în piaţa muncii cu mai mulţi ani de şcoală decât părinţii sau bunicii lor.” Totodată, tinerii de astăzi au o educaţie globală şi acces la extrem de multă informaţie. Cu toate astea, în ciuda completării unui număr fără precedent de ani de educaţie formală, ei continuă să se lupte pentru intrarea pe piaţa muncii, într-un context în care în era hiperdigitalizată există o mare fractură între ceea ce tinerii învaţă la şcoală şi la facultate şi ceea ce au nevoie pentru a performa în domeniu sau pentru a obţine succesul în vieţile lor. „Faptul că avem mulţi absolvenţi licenţiaţi sau masteranzi şomeri, iar angajatorii susţin că nu pot găsi oameni cu abilităţile de care au nevoie pe lanţul valoric, arată că mai multă educaţie nu înseamnă automat şi locuri de muncă mai atractive sau o viaţă îndestulătoare. Din păcate, pentru mulţi tineri, succesul academic s-a dovedit a fi un mijloc insuficient de asigurare a unei tranziţii echilibrate către un loc de muncă pe măsura aşteptărilor şi a potenţialului personal. În plus, mai multă educaţie ca oricând face ca tinerii să fie nevoiţi să decidă cu privire la parcursul lor academic şi de carieră, uneori cu investiţii din ce în ce mai dificil de gestionat, pentru că tehnologia schimbă funcţionarea lumii”, a explicat Silvia Bogdan. Ea crede că, înainte de a se îndrepta spre un domeniu anume, tinerii ar putea afla, cât mai din timp, poate chiar de pe băncile şcolii gimnaziale, care le sunt pasiunile, ce fel de abilităţi au şi cum pot ele fi corelate cu profesiile sau ocupaţiile viitoare. „Abilităţile sau calităţile personale – spirituale, fizice, mentale, emoţionale, sociale şi profesionale – ne fac eligibili pentru o viaţă productivă, de succes şi împlinită. Profesia este forma specializată de manifestare a ocupaţiei prin care ne putem valorifica potenţialul de care dispunem, la un moment dat. În societatea actuală, profesia este văzută ca un mod de viaţă, are un rol social şi tinde să ne ocupe timp, nu doar profesional, ci şi personal. De aceea, ideal ar fi ca profesia pe care ne-o alegem să se potrivească cu abilităţile pe care le avem sau pe care le putem îmbunătăţi şi, dacă este posibil, cu pasiunile care ne fac viaţa mai plăcută.” Acum este mai important ca niciodată ca tinerii să-şi dezvolte abilitatea de a decoda cantităţi de informaţii uriaşe şi variate şi a le traduce din concepte abstracte şi a face conexiuni rapide, este timpul ca ei să înveţe cum să filtreze informaţia în funcţie de importanţa acesteia şi să creeze căi facile pentru a-şi folosi la maximum resursele cognitive.


    Silvia Bogdan, preşedinte al organizaţiei educaţionale Şcoala de Valori:„Faptul că avem mulţi absolvenţi licenţiaţi sau masteranzi şomeri, iar angajatorii susţin că nu pot găsi oameni cu abilităţile de care au nevoie pe lanţul valoric, arată că mai multă educaţie nu înseamnă automat şi locuri de muncă mai atractive sau o viaţă îndestulătoare. Din păcate, pentru mulţi tineri, succesul academic s-a dovedit a fi un mijloc insuficient de asigurare a unei tranziţii echilibrate către un loc de muncă pe măsura aşteptărilor şi a potenţialului personal.”


    „Este foarte clar că nu ştim cum va evolua piaţa muncii cu exactitate, dar ştim sigur că, pentru a reuşi atât la nivel personal, cât şi în echipă, este nevoie de colaborare intergeneraţională, de comunicare eficientă, leadership individual şi focus pe rezultate comune. Piaţa muncii se automatizează cu o viteză intergalactică, motiv pentru care cred că tinerii au nevoie de suport prin facilitarea de cunoştinţe care să dea sens lumii proprii şi să-i determine să facă alegeri asumate, atât personale, cât şi de carieră”, explică Silvia Bogdan. Candidaţii la joburile viitorului necesită nu doar abilităţi academice fundamentate pe cunoaştere, dar şi curiozitate, creativitate, empatie, gândire antreprenorială şi rezilienţă, afirmă ea. „Ei au nevoie de încredere şi de hotărâre în conceperea propriilor viziuni asupra viitorului, precum şi determinare în luarea unor decizii relevante pentru viitor. Timpul şi energia pe care tinerii le vor dedica pentru a învăţa mai mult şi mai mult îi vor aduce mai aproape de o viaţă cu sens. Rezilienţa personală, gândirea progresistă şi determinarea pentru depăşirea potenţialului sunt apanajul oricărui tânăr care doreşte să reuşească în viaţă”, concluzionează preşedintele organizaţiei Şcoala de Valori.

    Şcoala de Valori este o organizaţie nonguvernamentală care implementează în programe educaţia centrată pe valori, un model educaţional ce implică dezvoltarea de competenţe împărţite pe patru arii: dezvoltarea caracterului, explorarea personalităţii, implicare civică şi wellbeing. În 2020, a ajuns la peste 24.000 de elevi şi 6.000 de profesori de pe întreg teritoriul ţării, dintre care 542 de tineri din zone şi familii defavorizate. În prezent, organizaţia dezvoltă patru programe educaţionale naţionale: Adoptă un Liceu, Excepţionalii, Laboratorul de Cariere şi Arcademia