Cand e vorba sa alegi ce-i de facut, cateodata cel mai bine e sa nu faci nimic. Sa luam cazul lui Radek Cerny, portarul echipei de fotbal Tottenham Hotspur, aflat recent fata in fata cu tanarul mijlocas al lui Manchester United, talentatul Cristiano Ronaldo, cu prilejul unei lovituri de pedeapsa in runda a patra a Cupei Angliei. Cand Ronaldo s-a dat inapoi pentru a se pregati de executarea loviturii, Cerny a sarit in stanga, asteptandu-se la un sut scurt spre acel colt. Mingea insa a fost trimisa spre coltul din dreapta jos. Gol!
Greseala lui Cerny, in perspectiva lui Ofer H. Azar, este ca s-a miscat intr-o parte in loc sa ramana in centru, de unde ar fi avut mai multe sanse sa opreasca mingea. Azar nu e nici antrenor, nici portar. De fapt, nici macar nu joaca fotbal. E lector la Scoala de management de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel. Azar este totusi interesat de procesul de luare a deciziilor, iar reactiile intr-o fractiune de secunda ale portarilor in fata penaltiurilor ii par lui si catorva dintre colegii sai emblematice pentru a explica de ce uneori oamenii iau decizii irationale.
Spre deosebire de experimentele care vor sa determine modul cum emotiile influenteaza deciziile economice si financiare, fotbalul ofera un material de studiu mai realist, pentru ca deciziile luate in fotbal au de obicei mize financiare uneori considerabile. „Stimulentele sunt imense“, argumenteaza Azar si colegii lui, intr-un studiu care a aparut nu cu multa vreme in urma in Jurnalul de Psihologie Economica. Mai mult, „portarii se confrunta regulat cu lovituri de pedeapsa, asa ca ei sunt nu numai decidenti puternic motivati, dar si foarte experimentati“.
Specialistii israelieni nu urmaresc sa dea buzna in Premier League. Teoria lor este ca o preferinta pentru actiune in dauna inactiunii poate juca un rol semnificativ in toate tipurile de decizii economice. Cand economia este in suferinta, autoritatile sunt „mai tentate sa faca ceva“, spun ei, chiar daca riscurile depasesc posibilele castiguri. „Daca lucrurile ies prost, cel putin vor fi in stare sa spuna ca macar au incercat sa faca ceva, pe cand daca aleg sa nu faca nimic care sa schimbe situatia si ea ramane la fel sau se inrautateste, e mai greu sa evite criticile, pe motiv ca in ciuda semnalelor de alarma, nu au facut nimic.“
Acest tip de rationament isi poate pune amprenta asupra comportamentului managerilor, impingandu-i sa se tina de actuala strategie a firmei sau sa schimbe macazul. Si, se pare, si asupra portarilor, facandu-i sa ramana nemiscati sau, dupa caz, sa sara la minge.
Terenul de fotbal a ajuns un fel de laborator pentru economisti, in mod special datorita relevantei pe care o are comportamentul jucatorilor cu ocazia loviturilor de pedeapsa. Acordate dupa un anumit tip de faulturi sau alteori pentru a decide rezultatul unui meci, loviturile de pedeapsa pun fata in fata un jucator contra unui portar. Stand la doar 11 metri unul de celalalt, jucatorul trimite mingea – in speranta ca va marca – cu o viteza de 95 pana la 135 km/h, dandu-i portarului doar 0,2-0,3 secunde ca sa reactioneze. Data fiind viteza, portarul trebuie sa se decida ce sa faca inainte sa vada directia loviturii. Apararea unui penalti este considerata una dintre cele mai dificile actiuni in sport. Deloc surprinzator, 80% dintre penaltiuri sunt transformate.
Pentru intocmirea studiului, Azar, impreuna cu Michael Bar-Eli, un psiholog sportiv, Ilana Ritov, psiholog si doi studenti au urmarit principalele campionate din lume, strangand informatii despre 311 lovituri de pedeapsa. Apoi au combinat probabilitatea de a apara diferite lovituri (cele pe coltul stang, pe coltul drept sau pe mijloc) cu diferite actiuni (saritura in stanga, in dreapta sau stationarea pe centrul portii) ca sa vada care dintre ele „maximizeaza sansele de a opri mingea“.
Potrivit calculelor lor, ramanerea pe centrul portii ii ofera portarului cea mai buna sansa la apararea penaltiului – in 33,3% din cazuri, comparativ cu 14,2% la saritura in stanga si 12,6% la saritura in dreapta.
Totusi, cand grupul a analizat cum au reactionat portarii la lovituri, s-a descoperit ca portarii au ramas pe mijloc doar in 6,3% dintre cazuri. Motivul, recunoaste Azar, isi are radacinile in modul cum se simt jucatorii dupa ce nu reusesc sa opreasca mingea.
Speculatiile lor legate de fotbal s-au bazat pe lucrarile lui Amos Tversky si ale lui Daniel Kahneman, castigator al Premiului Nobel, care au cercetat particularitatile procesului de luare a deciziilor. Intr-un studiu renumit, cei doi psihologi au descoperit ca oamenii aveau mai multe regrete cand pierdeau 1.200 de dolari pentru ca alesesera sa actioneze (in acel caz, sa schimbe o investitie) decat cei care pierdusera 1.200 de dolari pentru ca-si lasasera portofoliul neatins.