BusinessMagazin

Tag: terorism

  • Un fost agent CIA explică cât de simplu pot ajunge teroriştii în Europa. “E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”

    “Să presupunem că  militanţii islamişti din Libia deţin rachete sol-aer (pe care le deţin). Apoi să presupunem că acel grup de terorişti vrea să le folosească în Europa. Cum fac asta? Trec Marea Mediteraneană? Nu, ar fi prinşi de NATO şi arestaţi. Iau o barcă din Benghazi? Nu, o să fie prinşi în port”, scrie Jamie Smith în articolul “Terrorism 101: Simple is Working” pentru publicaţia American Thinker. Smith este un fost agent CIA şi autor al cărţii “Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy”.

    Ce trebuie să facă terorişti? Nimic foarte complicat.

    “În primul rând, trebuie să treacă în Algeria unde vând sau transferă armele către al-Murabitoun, principalul grup al-Qaida din Algeria”, scrie Smith. “Apoi aceştia trec granţia în Mauritania undeva lângă Chegga. Mai departe merg spre Nouadhibou, un port la distanţă de câteva mii de metri faţă Sahara Occidentală, care este practic Maroc. Angajează un pescar şi merg câteva mile în nord până ajung pe plaja din Maroc. Foarte mulţi pescari se plimbă în acea zonă, deci nu este nimic ieşit din comun. Mai departe, teroriştii merg pe autostradă până la Agadir, dreapta spre Marrakech, stânga către Casablanca apoi Rabat apoi până la Ceuta, Spania, care se află pe continentul african”, continuă Smith.

    “Cumpără o barcă pneumatică de la un magazin, aşteaptă să se aşterne noapte şi traversează apa către partea spaniolă a Ceuta. Distrug barca, mai merg puţin şi găsesc un taxi care să-i ducă în port de unde pot lua un bac care să-i ducă pe continentul european. E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”, mai spune el. 

    “Câte Ceuta, câte găuri se află în sistem? Multe şi sunt uşor de exploatat”, afirmă Smith.

    “Din experienţa mea, lucrurile simple funcţionează. Băieţii răi ar putea închide orice aeroport din Statele Unite doar cu o sticlă pulverizatoare umplută cu azotat de amoniu. Tot ce trebuie să facă este să cumpere un sac de îngrăşământ şi să amestece cu apă. Pulverizează substanţa peste tot prin aeroport apoi dă un telefon de ameninţare cu bombă. Unităţile canine vor indica bombe peste tot. Autorităţile vor căuta bombe care nu există. Lucrurile simple funcţionează”, spune Smith.

    “În 2002, doi indivizi au terorizat Washingtonul. Lunetistul a omorât la întâmplare zece persoane în trei săptămâni. Nu vă închipuiţi că au făcut ceva extrem de inteligent. Lunetistul se ascundea în portbagajul maşinii sale de unde trăgea cu arma cu care a  ucis la întâmplare persoane în apropierea centrelor comerciale, a şcolilor sau atelierelor auto. A paralizat capitala Statelor Unite ale Americii.”

  • Declaraţia de avere a unui terorist de la ISIS: câţi bani primesc jihadiştii pentru fiecare nevastă, copil sau sclav

    Un grup de analiză din Washington a analizat mai multe documente interne ale ISIS, realizând un raport ce arată problemele cu care se confruntă gruparea teroristă.
     
    Cele mai mari dificultăţi par a proveni din lipsa de fonduri – banii fiind necesari pentru a cumpăra sclavi sexuale. Măsurile luate par a fi extreme: unii lideri au cerut ca militanţii să reducă consumul de electricitate şi să nu mai conducă maşini oficiale în scop personal. Pe de altă parte, luptătorii par a fi deprimaţi, autorii raportului prezentând exemple de jihadişti care au au adus scutiri medicale pentru a nu mai fi trimişi pe front, relatează CNN.
     
    Generalul Peter E. Gersten, membru al grupului de analiză, a explicat că atacurile asupra ISIS au avut ca efect reducerea numărului de luptători străini de la 2.000 pe lună în 2015 la doar 200 pe lună astăzi.”Vedem o creştere a numărului dezertorilor”, a spus Gersten. “Vedem scăderea moralului. Vedem imposibilitatea de a-şi plăti oamenii. Vedem jihadişti care vor să renunţe.”
     
    Începând cu luna octombrie a anului trecut, coaliţia anti-ISIS s-a concentrat pe distrugerea sistematică a infrastructurii folosite de ISIS, astfel încât gruparea teroristă a pierdut în ultimele luni aproape 800 de milioane de dolari.
     
    Cele mai importante lucruri dezvăluite fac însă referire la modul în care militanţii ISIS sunt plătiţi; documentele arată că un luptător primeşte 50 de dolari pe zi, la care se adaugă următoarele: 50 de dolari lunar pentru fiecare nevastă, 35 de dolari pentru fiecare copil şi 50 de dolari pentru fiecare părinte care nu are altă sursă de venit. 
     
    Jihadiştii primesc bani şi pentru sclavii sexuali aflaţi în îngrijirea lor, între 35 şi 50 de dolari pe lună.
     
    Un membru a grupului de analiză a spus că datele prezentate au fost confirmate şi de către mai mulţi simpatizanţi ISIS, în timpul unei vizite în Siria.

  • Declaraţia de avere a unui terorist de la ISIS: câţi bani primesc jihadiştii pentru fiecare nevastă, copil sau sclav

    Un grup de analiză din Washington a analizat mai multe documente interne ale ISIS, realizând un raport ce arată problemele cu care se confruntă gruparea teroristă.
     
    Cele mai mari dificultăţi par a proveni din lipsa de fonduri – banii fiind necesari pentru a cumpăra sclavi sexuale. Măsurile luate par a fi extreme: unii lideri au cerut ca militanţii să reducă consumul de electricitate şi să nu mai conducă maşini oficiale în scop personal. Pe de altă parte, luptătorii par a fi deprimaţi, autorii raportului prezentând exemple de jihadişti care au au adus scutiri medicale pentru a nu mai fi trimişi pe front, relatează CNN.
     
    Generalul Peter E. Gersten, membru al grupului de analiză, a explicat că atacurile asupra ISIS au avut ca efect reducerea numărului de luptători străini de la 2.000 pe lună în 2015 la doar 200 pe lună astăzi.”Vedem o creştere a numărului dezertorilor”, a spus Gersten. “Vedem scăderea moralului. Vedem imposibilitatea de a-şi plăti oamenii. Vedem jihadişti care vor să renunţe.”
     
    Începând cu luna octombrie a anului trecut, coaliţia anti-ISIS s-a concentrat pe distrugerea sistematică a infrastructurii folosite de ISIS, astfel încât gruparea teroristă a pierdut în ultimele luni aproape 800 de milioane de dolari.
     
    Cele mai importante lucruri dezvăluite fac însă referire la modul în care militanţii ISIS sunt plătiţi; documentele arată că un luptător primeşte 50 de dolari pe zi, la care se adaugă următoarele: 50 de dolari lunar pentru fiecare nevastă, 35 de dolari pentru fiecare copil şi 50 de dolari pentru fiecare părinte care nu are altă sursă de venit. 
     
    Jihadiştii primesc bani şi pentru sclavii sexuali aflaţi în îngrijirea lor, între 35 şi 50 de dolari pe lună.
     
    Un membru a grupului de analiză a spus că datele prezentate au fost confirmate şi de către mai mulţi simpatizanţi ISIS, în timpul unei vizite în Siria.

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Vladimir Putin anunţă crearea unei Gărzi Naţionale în Rusia; structura ar putea reprima proteste

     Vladimir Putin a anunţat miercuri crearea noii structuri, explicând că Garda Naţională va combate activităţile teroriste şi infracţionalitatea organizată.

    “A fost luată decizia de a crea o nouă structură federală”, a declarat Vladimir Putin, citat de BBC News online.

    Structura de securitate va fi formată din actuali angajaţi ai Ministerului de Interne şi va fi condusă de Viktor Zolotov, fost agent de pază al preşedintelui rus.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ISIS plănuieşte să producă şi să folosească arme biologice şi chimice în atacurile teroriste

    Abdelhak Khiame, şeful departamentului anti-terorism din Maroc, avertizează că organizaţia teroristă ISIS vrea să producă arme biologice şi chimice. ISIS ar fi creat o toxină letală atunci când este atinsă, informează The Sun

    ISIS ar fi plănuit atacuri cu arme chimice şi biologice în patru oraşe marocane în luna februarie, dar departamentul lui Khiame le-ar fi oprit. Acesta a mai spus că atacuri similare ar putea avea loc în Marea Britanie sau în alte oraşe europene.

    „Au brigăzi de copii pe care îi antrenează şi plănuiesc să-i folosească în atacuri teroriste în Europa.”, afirmă Khiame.
    „Substantele care au fost folosite in complotul descoperit de noi in februarie sunt disponibile in magazinele din Marea Britanie si din toata Europa.”, a mai spus el.

    Autorităţile marocane au găsit într-un borcan o neurotoxină numită Epsilon, un agent biologic extraordinar de letal. Aceasta provoacă leziuni ale nervilor şi leziuni cerebrale. Mai mult, această substanţă poate fi folosită pentru a contamina alimenele, apa sau chiar poate fi pulverizată în aer.

    Abdelhak Khiame este văzut ca o figură importantă în lupta împotriva terorismului. Acesta a dat informaţii preţioase serviciului de securitate francez, informaţii care au dus la raidul de la Saint Denis în care teroristul Abdelhamid Abaaoud a fost ucis. 

  • Drumul armelor din depozitele est-europene în mâinile teroriştilor

    O armă de decor cumpărată pe internet dintr-un magazin dubios din Slovenia poate fi uşor modificată pentru a trage cu muniţie de război. Balcanii sunt un adevărat bazar de armament, iar statele est-europene, inclusiv România, vând oricui tot ce se poate vinde din surplusul de arme militare. Acestea sunt concluziile unei anchete jurnalistice care a încercat să găsească drumul morţii pe care ajung armele la terorişti. Investigaţia s-a împotmolit în secretele unor operaţiuni poliţieneşti europene.

    Anul trecut islamiştii au omorât 150 de persoane şi au rănit 400 în Europa de Vest. Cu arme furate de la armată s-a tras în atacurile din Copenhaga. Pentru măcelul din redacţia Charlie Hebdo, de la Bataclan şi de pe străzile din Paris au fost folosite puşti de asalt Kalaşnikov, care pot fi procurate din Balcani. În luarea de ostatici din magazinul evreiesc din districtul parizian Porte de Vincennes, ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie. Cercetările i-au adus pe jurnalişti – ancheta a fost făcută prin proiectul European Investigative Collaboration – la comercianţi de arme şi la un presupus informator al poliţiei franceze care i-ar fi furnizat lui Amedy Coulibaly, ucigaşul din districtul Porte de Vincennes, o parte din arsenal.

    Ancheta arată, de asemenea, cât de uşor ar fi pentru terorişti să-şi procure arme din Germania şi cum cei mai periculoşi extremişti de dreapta din Germania au făcut exact acest lucru. Rezultatele investigaţiei au fost publicate de revista Der Spiegel.

    Despre rolul jucat de birocraţia europeană în acest comerţ al morţii patru cuvinte, poate o scăpare de exprimare, sunt edificatoare. Pe 18 noiembrie 2015, Comisia Europeană a anunţat o propunere pentru înăsprirea controlul armelor de foc în UE. Anunţul privea Directiva Armelor de Foc, care stabileşte cine în Europa are voie să cumpere şi să vândă arme letale, ce este permis şi ce nu. Bruxelles-ul a vrut să trimită un semnal puternic, dar din nefericire acesta a venit după măcelurile din Paris. Legile privind armele şi muniţiile din statele UE vor deveni mai stricte, iar controalele mai severe. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a ataşat anunţului câteva cuvinte care probabil au spus mai mult decât a vrut. „Crima organizată care are acces şi face comerţ cu arme de foc de nivel militar în Europa nu va mai fi tolerată“, se arată în comunicatul original emis în limba franceză. „Nu va mai fi?“ Să fie aceasta recunoaşterea fără ascunzişuri că UE a tolerat până acum astfel de lucruri? Să fie recunoaşterea eşecului Europei?În comunicatele traduse în engleză şi germană cuvintele „nu va mai fi“ lipsesc.

    În 1991, UE a încercat să reglementeze pentru prima dată o piaţă înfloritoare a armelor. Rezultatul a fost Directiva Armelor de Foc, care are practic un singur scop, de a garanta un comerţ liber, pe cât de mult este posibil, pe piaţa europeană. Directiva exclude voit armele de alarmă, care nu erau considerate arme de foc. A fost nevoie de 17 ani pentru ca UE să realizeze că cel mai mare pericol pe care-l creează armele nu este acela că reglementarea în exces poate afecta comerţul liber, ci că armele pot fi folosite pentru a ucide sau răni oameni.

    Prin urmare, directiva a fost modificată în mai 2008: „Comisia va emite îndrumări privind standardele şi tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate nu mai pot fi folosite pentru a trage cu muniţie letală“. Sună bine, dar directivei îi lipsesc două elemente critice, care ar fi putut salva vieţi. Primul este data până la care statele membre ale UE sunt obligate să implementeze standardele. Al doilea, nu sunt cuprinse armele de alarmă: pistoalele de start, rachetele de semnalizare şi armele cu gloanţe oarbe, arme care au partea din spate complet funcţională. Astfel de arme sunt folosite în filme, la focuri de salut şi în tot felul de spectacole. UE nu le consideră arme de foc pentru că nu trag gloanţe. De asemenea, ele nu intră în categoria armelor dezactivate pentru că încă produc o explozie sonoră.

    Directiva din 2008 conţinea o absurditate enormă. Anunţa reglementări stricte pentru arme cu care, pentru că au fost dezactivate, nu se mai putea trage – arme de decor. UE nu a dat nicio atenţie modului în care armele de foc pot fi transformate în arme de alarmă. Puştile încă puteau trage, dar numai gloanţe oarbe. Şi tocmai de această categorie de arme s-au arătat mai interesaţi teroriştii, dar şi alţi criminali. Coulibaly avea un întreg arsenal de arme militare modificate iniţial pentru a trage doar gloanţe oarbe.

    Remodificarea lor pentru a trage cu muniţie letală a fost uşoară. În septembrie 2013, Slovacia a trimis un semnal de alarmă, în engleză, pentru a fi înţeles de toată lumea. Slovacia avea reglementări foarte slabe în ceea ce priveşte modificarea armelor letale în arme de alarmă. Două piedici de metal pe ţeavă erau considerate suficiente. Autorităţile slovace au publicat şi un poster în care avertizau că armele de alarmă slovace sunt „reactivate din ce în ce mai des“. Tot ce trebuie făcut, explică posterul, este o modificare simplă: înlăturarea celor două piedici. Armele modificate pentru a trage gloanţe oarbe erau uşor de procurat de la magazinele de specialitate. Cumpărătorul trebuia să aibă cel puţin 18 ani şi un act de identitate valid.

     

  • Duhoarea unei bombe murdare

    Unii îmi vor aduce aminte de consilieri şi de tot angrenajul militaro-consilieresc de la Casa Albă şi Pentagon, şi le dau dreptate, dar temerea mea este şi rămâne justificată. Iar Trump şi imaginea evocată fac parte dintr-un şir mai lung de figuri şi fapte; am pornit de la summitul de la Washington privind securitatea nucleară. Scriu acest text la o zi după ce preşedintele Iohannis a declarat nişte chestiuni destul de ermetice, de genul „…capacitatea de influenţă va fi consolidată prin faptul că România se va afla în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internaţional pentru abordarea problemei terorismului nuclear şi întărirea cadrului de acţiune în domeniul securităţii nucleare“; două cadre deosebite în aceeaşi frază, plus terorism plus securitate, va fi însemnând ceva, nu?!

    Trecând peste cadre, să detaliem un pic. Trec peste excesele personajelor din Coreea de Nord, eforturile lor mi se par la fel de periculoase ca ale coiotului aceluia din desenele animate care vrea să prindă pasărea alergătoare – nu detaliez.

    Dar hai să privim următoarele fapte: la doar două zile după atacurile din Bruxelles un paznic al unei facilităţi nucleare belgiene a fost ucis. Un procuror local a negat orice legătură cu terorismul, dar şi dispariţia cartelei de securitate a acestuia, dar nu este obligatoriu să-l credem.

    Doi dintre teroriştii din Bruxelles au spionat casa unui important cercetător în programul nuclear belgian. Cei doi, spune un fost oficial din serviciile secrete franceze, voiau să construiască ceea ce se numeşte o „bombă murdară“, o armă nucleară care nu are forţa unei bombe din arsenalele americane sau ruseşti, dar care poate face suficiente pagube în urma radiaţiilor emise, a contaminării şi a panicii. Laura Holgate, director la National Security Council pentru armele de distrugere în masă şi terorism, consideră că o detonare a unei astfel de bombe este inevitabilă, declarându-se surprinsă că nu s-a întâmplat încă (declaraţia a fost făcută la un simpozion la Washington, cu trei ani în urmă). Mi se pare obligatoriu să o credem.

    Trei la mână: doi foşti lucrători într-o facilitate nucleară belgiană şi-au părăsit slujbele şi au plecat în Siria, să lupte cu ISIS.

    Patru: Inspire, publicaţia Al Qaeda, dă sfaturi pentru acţiuni de terorism, ce merg de la lansarea de maşini 4×4 cât mai puternice şi dotate cu lame tăioase în mulţimi până la folosirea „expertizei celor ce au lucrat în locaţii sensibile, care oferă oportunităţi unice“. Nu s-ar zice că organizaţia nu este lipsită de diplomaţie, cel puţin la nivelul limbajului, nu? Iar Washingtonul a aflat deja, şi nu de azi sau de ieri, că inşi intraţi ilegal în ţară au folosit identităţi false şi s-au angajat în zone sensibile ale industriilor, inclusiv în unităţi nucleare.

    Nu vreau să par prăpăstios, poate că tot ce am înşirat nu este decât material documentar pentru un thriller hollywoodian şi nu un scenariu posibil în viaţa reală. Dar o să invoc un ultim argument; este vorba de Doomsday Clock, ceasul cu care de mai multe decenii savanţii atomişti de la Universitatea din Chicago măsoară simbolic perioada pe care o mai are omenirea până la declanşarea războiului atomic şi care a fost fixat pentru 2016 la doar trei minute de catastrofă. Doomsday Clock a fost „pornit“ în 1947, la şapte minute până la miezul nopţii, şi a mai fost la trei minute în 1949 şi 1984, iar în 1953 a fost fixat la doar 2 minute. Cel mai relaxat a fost în 1991, setat la 17 minute de catastrofă. „Trei minute este prea aproape, mult prea aproape… Decizia noastră este o expresie a consternării că liderii lumii nu reuşesc să îşi concentreze eforturile şi atenţia asupra reducerii pericolului extrem al armelor nucleare şi schimbărilor climatice… Acestea ameninţă însăşi existenţa civilizaţiei şi ar trebui să fie principala preocupare a liderilor cărora le pasă de cetăţenii şi ţările lor“, spun savanţii atomişti.

    De aia zic, e bine să ne aflăm „în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internaţional pentru abordarea problemei“, dar ar fi bine să ne şi îngrijim un pic de problemă, pentru că niciunde nu suntem prea departe de duhoarea unei bombe murdare.

    Fără tablou săptămâna aceasta, subiectul este prea sumbru.