BusinessMagazin

Tag: stiinta

  • Oamenii de ştiinţă americani au recreat cel mai distrugător virus din istorie

    În cadrul unui proiect controversat, oamenii de ştiinţă americani au reprodus în laborator virusul cunoscut sub numele de gripă spaniolă. Scopul a fost de a demonstra cât este de uşor ca o boală considerată dispărută să reapară.

    Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut după Primul Război Mondial, similară cu gripa aviară de astăzi. A ajuns în multe ţări atunci când războiul s-a terminat, fiind transmisă de soldaţi. Boala a afectat în principal tineri şi a avut o înaltă rată de mortalitate, omorând între 50 şi 100 de milioane de persoane în toată lumea, între 1918 şi 1919. Este considerată una dintre cele mai letale pandemii, alături de “moartea neagră”. Multe dintre victime au fost persoane tinere, sănătoase, total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni sau persoane cu sănătatea slăbită.

    Mulţi specialişti au considerat experimentul prostesc şi periculos, argumentând că scopul proiectului nu merită riscurile asumate pentru a ajunge la rezultatul dorit.

    “Aceşti critici nu au înţeles precauţiile şi măsurile de siguranţă pe care le-am luat atunci când am început acest proiect”, a explicat profesorul Yoshihiro Kawaoka de la Universitatea din Wisconsin-Madison. “Riscurile nu sunt ignorate, ele sunt tratate corespunzător. Deoarece gripa aviară se poate adapta foarte uşor la oameni, putem să ne aşteptăm oricând la o pandemie. Din acest motiv, am considerat acest studiu ca o necesitate.”

  • A apărut primul trailer pentru “The Flash”, serialul aşteptat de ani de zile în Statele Unite – GALERIE FOTO ŞI VIDEO

    Personajul Flash spune povestea unui om de ştiinţă care, în urma unui accident, deprinde o caracteristică surprinzătoare: se poate deplasa cu viteza luminii. Franciza a debutat în 1990 cu un serial şi a fost continuată cu trei filme pentru marele ecran.

    The Flash este ultima producţie semnată de Greg Berlanti, Andrew Kreisberg şi Geoff Johns pentru postul de televiziune CW. Deşi serialul va relua povestea din serialul anilor ’90 , el este de asemenea o continuare a seriei Arrow, unul dintre cele mai apreciate seriale care rulează acum în Statele Unite.

    Filmările pentru primul sezon s-au încheiat deja, iar lansarea este programată pentru această vară. Postul american CW mai difuzează seriale precum The Vampire Diaries, The Originals, Arrow sau The 100.

    În rolurile principale îi veţi putea regăsi pe Grant Gustin (“Glee,” “Arrow”), Candice Patton (“The Game”) , Rick Cosnett (“The Vampire Diaries”), Danielle Panabaker (“Necessary Roughness,” “Justified”) şi Carlos Valdes (“Once”).

  • Cei care consumă multă ciocolată au şanse mai mari de a câştiga un premiu Nobel

    Informaţiile provin dintr-o lucrare publicată în New England Journal of Medicine, numită “Consumul de ciocolată, funcţia cognitivă şi laureaţii Nobel”. Aceasta a fost scrisă de Franz H. Messerli, doctor în ştiinţe, care notează următoarele: “Din moment ce consumul de ciocolată poate, teoretic, îmbunătăţi funcţia congnitivă nu doar în cadrul indivizilor ci în cadrul întregii populaţii, m-am întrebat dacă pot trage anumite concluzii de aici.”

    Messerli a realizat o corelare între numărul de câştigători ai premiului Nobel per capita şi cantitatea de produse de ciocolată consumate per capita. El a măsurat funcţia cognitivă la nivelul populaţiei unei ţări şi a observat că aceasta tinde să fie superioară acolo unde consumul este crescut.

    “Această relaţie nu este neapărat una cauzală, dar arată că o dimensiune o poate influenţa pe cealaltă”, subliniază omul de ştiinţă.

  • O dispută cu miză de miliarde: încălzirea globală, o ameninţare tot mai serioasă

    Schimbările climatice au consecinţe tot mai severe în întreaga lume, iar impactul acestora va deveni mult mai grav până la sfârşitul secolului dacă omenirea nu va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, avertizează Organizaţia Naţiunilor Unite şi American Association for the Advancement of Science în rapoarte publicate recent, care au revigorat dezbaterea privind încălzirea globală. Cele mai vulnerabile sunt ţările cu economii emergente – unde industrializarea accelerată din ultimii 20 de ani a fost realizată iresponsabil, în contextul unor norme de mediu relaxate sau inexistente şi ocolite cu uşurinţă din cauza corupţiei -, dar şi statele sărace, neindustrializate, care au o contribuţie modestă la fenomen, însă suferă cel mai mult de pe urma creşterii nivelului mărilor şi oceanelor şi a fenomenelor meteorologice extreme, precum seceta.

    RAPORTUL COMISIEI INTERGUVERNAMENTALE PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE (IPCC) DIN CADRUL ONU ARATĂ CĂ ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ REPREZINTĂ O AMENINŢARE TOT MAI SERIOASĂ LA ADRESA SĂNĂTĂŢII, perspectivelor economice şi surselor de alimentare cu hrană şi apă potabilă a miliarde de oameni din întreaga lume. Efectele fenomenului au potenţialul să genereze foamete sau dezastre naturale şi riscă să provoace tensiuni sociale, violenţe şi chiar războaie, avertizează oamenii de ştiinţă.

    „Lumea, în multe cazuri, este prost pregătită pentru riscurile generate de schimbările climatice„, se arată în comunicatul publicat la începutul săptămânii trecute de agenţia ONU, care avertizează totodată că accentuarea fenomenului încălzirii globale creşte probabilitatea apariţiei unor efecte la scară largă, greu de anticipat şi posibil ireversibile.

    IPCC estimează că o creştere cu 2 grade Celsius a temperaturilor medii ar putea cauza o încetinire cu 0,2 – 2 puncte procentuale a producţiei economice globale. Multe guverne consideră această prognoză drept una conservatoare.
    IN URMĂTOARELE DECENII, SCHIMBĂRILE CLIMATICE VOR AVEA EFECTE PREDOMINANT NEGATIVE. CEI SĂRACI ŞI VULNERABILI VOR FI CEI MAI AFECTAŢI„, spune secretarul general al Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei, Michel Jarraud. El a identificat riscuri mai severe în ceea ce priveşte poluarea din mediile urbane, alimentarea cu apă potabilă şi deteriorarea unor ecosisteme.

    Raportul prezintă măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră drept o „poliţă de asigurare„ globală. Cei mai expuşi sunt locuitorii zonelor de coastă şi ai insulelor mici, unde furtunile violente, inundaţiile şi creşterea nivelului mării pot avea consecinţe severe, de la dislocarea comunităţilor până la pierderea de vieţi.

    Avertismentele au fost luate în serios de înalţi oficiali. „Dacă nu acţionăm dramatic şi urgent, ştiinţa ne spune că condiţiile climatice şi modul nostru de viaţă sunt în pericol. Dezminţirea ştiinţei reprezintă malpraxis. Din unele direcţii auzim că nu ne putem permite să acţionăm. De fapt, nu ne permitem să aşteptăm. Costurile letargiei sunt catastrofale„, a declarat secretarul american de stat John Kerry într-un comunicat.

    Încălzirea globală va înrăutăţi riscurile la adresa sănătăţii publice, va afecta agricultura şi va produce inundaţii în multe zone ale lumii, avertizează IPCC. Totodată, fenomenul poate agrava sărăcia şi poate accentua tipurile de şocuri economice care conduc la conflicte.

    Înainte de a se angaja la investiţii de miliarde de dolari în energie regenerabilă sau infrastructură de protecţie împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice extreme, multe ţări aşteaptă ca ştiinţa să producă rezultate mai concludente, care să arate cu certitudine evoluţia încălzirii globale şi contribuţia omului la schimbările climatice.
    Raportul IPCC arată că există o probabilitate de cel puţin 95% ca încălzirea globală să fie cauzată de om, faţă de cifra de 90% înaintată în 2007.

    Credibilitatea IPCC a fost pusă însă sub semnul întrebării după ce unul dintre rapoartele agenţiei, publicat în 2007, a prezentat estimări exagerate privind topirea gheţarilor din zona Himalaya. Evaluările ulterioare au indicat că eroarea nu dezminte concluziile cheie ale raportului.

    Totodată, unul dintre autorii raportului publicat recent, profesor la Universitatea Sussex din Anglia, s-a retras recent din echipa de contribuitori, considerând că concluziile sunt prea „alarmiste„.

  • Ocean care ar suporta condiţii de viaţă, descoperit pe un satelit al planetei Saturn

    Oceanul, situat la 24 de mile sub gheaţă, are o adâncime de 10.000 de metri şi ar putea fi mai mare decât Marile Lacuri din America, relatează telegraph.co.uk.

    Descoperirea a fost făcută în urma unor măsurători a anomaliilor gravitaţionale, detectate de către nava Cassini, lansată în urmă cu zece ani de NASA pentru a studia planeta Saturn şi sateliţii acesteia. În 2005, Cassini a trimis imagini cu vapori de apă ieşind din suprafaţa de pe Enceladus. Vaporii veneau din fracturi ai stratului de gheaţă, denumite “dungi de tigru”.

    Noile descoperiri, publicate în revista Science, confirmă că oceanul de mare adâncime se află sub carcasa de gheaţă. “Acest ocean de apă se poate întinde către ecuator”, a declarat profesorul David Stevenson, de la Institutul pentru Tehnologie din California. La baza oceanului se află piatra şi silicon, astfel că reacţiile chimice apărute pot susţine viaţa, cel puţin la nivel molecular.

    Nava Cassini a gravitat în jurul lui Enceladus de 19 ori. Trei dintre zboruri, efectuate între 2010 şi 2012, au fost dedicate studiului gravitaţional şi au obţinut dovezile necesare pentru determinarea cantităţii de apă.

  • Aventurile unui pinguin părăsit de parteneră (VIDEO)

    Pinguinul Pierre, rămas golaş după pierderea naturală a penajului, a primit un costum special din neopren care i-a ridicat temperatura corpului, permiţând creşterea penelor la loc. Astfel, scrie San Francisco Chronicle, Pierre şi-a putut relua activităţile de zi cu zi, s-a împăcat cu “soţia”, Homey, şi a fost reprimit în sânul comunităţii.

    Decan de vârstă al coloniei sale, Pierre a împlinit de curând 31 de ani, pe care i-a sărbătorit cu mai puţin fast decât în anul anterior, când a primit tort de heringi. Costumul salvator poate fi admirat la magazinul de suveniruri al instituţiei.

  • Un nou test de sânge poate depista dacă o persoană va avea Alzheimer

    Studiile au început cu recoltarea de sânge de la 525 de voluntari sănătoşi, cu vârste de peste 70 de ani. Trei ani mai târziu, oamenii de ştiinţă au comparat un grup de 53 de voluntari care dezvoltaseră simptomele bolii Alzheimer cu un alt grup de 53 de voluntari sănătoşi. În urma acestei analize, cercetătorii au descoperit zece markere aflate în celulele bolnave, relatează Businessinsider.com.

    Testul este o premieră absolută, fiind primul care poate să “prezică” dacă boala se va instala în organismul pacientului.  “Acest test oferă posibilitatea de a identifica persoanele cu risc crescut de Alzheimer şi poate schimba modul în care pacienţii, familiile acestora şi doctori vor gândi strategia de combatere a bolii”, a declarat Howard Federoff, profesor de neurologie în cadrul Universităţii Georgetown din Washington.

    Omul de ştiinţă a menţionat că medicamentele produse până în prezent, destinate bolnavilor de Alzheimei, au eşuat deoarece condiţia pacientului era identificată prea târziu.

  • Animalul social, sau unde greşesc cei frumoşi, bogaţi şi puternici

    Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor, într-o manieră apropiată, dar diferită de a cunoscutului Malcolm Gladwell. De altfel, nici Brooks nu este departe, social vorbind, de Gladwell: este senor editor la The Weekly Standard şi editor colaborator la Newsweek, dar a colaborat şi cu The Wall Street Journal, The New York Times sau The Washington Post.

    Şi cine poate „vinde„ mai bine cartea decât autorul însăşi: într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: „Am invadat Irakul cu o armată oarbă la realităţile culturale şi psihologice. Am avut un regim de compensări financiare, bazat pe presupunerea că afaceriştii sunt creaturi raţionale care nu ar face nimic stupid… Şi asta a dus la o întrebare pentru mine: de ce acei oameni talentaţi din punct de vedere social sunt complet dezumanizaţi când se gândesc la strategie?

    Iar eu am ajuns la concluzia că acesta este un simptom al unei probleme mai mari. Şi anume că, timp de secole, am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard.

    Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor…Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta„. Sperând că v-am trezit curiozitatea, nu o să vă mai spun decât ultima propoziţie din carte; este momentul morţii personajului principal: „Harold înţelesese că viaţa este o neţărmurită întrepătrundere de suflete”.

  • Cum scapi de o etichetă pe care ai purtat-o vreme de 20 de ani?

    Textele academice mi-au furnizat, în timp, informaţii, idei, moduri de abordare a unor situaţii şi fundamente pentru texte şi pentru situaţii de lucru. Un text academic furnizează substanţă şi tărie unei analize realizate de o companie sau de o bancă şi poate influenţa percepţii şi decizii. Şi să nu vă închipuiţi nici măcar o secundă că profesorii universitari sau economiştii care scriu studii academice sunt nişte scorţoşi bătuţi în cap; au de cele mai multe ori abordări „outside the box„, ba unele m-au făcut să mă minunez sincer.

    Dau exemplu un studiu apărut în iulie 2011 la Centrul de Studii Economice al Universităţii din Helsinki, care analizează legătura dintre evoluţia PIB şi anumite dimensiuni masculine; pentru că presimt că o să vă scărpinaţi uşor în creştet, citez un scurt paragraf, lămuritor altfel: „This paper explores the link between economic development and penile length between 1960 and 1985. It estimates an augmented Solow model utilizing the Mankiw-Romer-Weil 121 country dataset. The size of male organ is found to have an inverse U-shaped relationship with the level of GDP in 1985. It can alone explain over 15% of the variation in GDP. The GDP maximizing size is around 13.5 centimetres, and a collapse in economic development is identified as the size of male organ exceeds 16 centimetres„.

    Alta este însă ideea la care vreau să ajung. Acest text nu este ilustrat cu un tablou, ci cu o hartă a lumii care arată modul în care economiile lumii au făcut obiectul unor studii economice; au fost luate în calcul 76.046 de articole şi studii economice, publicate între 1985 şi 2004. Ţările verzi sunt cel mai des analizate, cele galbene sunt în zona medie, iar cele portocalii şi roşii sunt cel mai slab prezentate. SUA este terra mirabilis a economiştilor, cu aproape jumătate din studii dedicate, iar Europa pe locul doi, la jumătatea americanilor. 

    Autorii studiului, cercetători la Banca Mondială, au descoperit o legătură directă între evoluţia PIB şi interesul cercetătorilor. România pare a se situa într-un soi de con de umbră, dar sunt ceva explicaţii: mă gândesc că perioada analizată a prins şi câţiva ani de comunism, dar şi perioada cea mai neagră a evoluţiei economice a ţării din perioada de după revoluţie. Aceasta este şi explicaţia pentru poziţionarea mai bună a Poloniei şi a Ungariei. Un mister – de ce Bulgaria stă mai bine la acest capitol?

    Pe de altă parte, cred că trebuie introdusă în ecuaţie o variabilă care se schimbă tare greu, într-o perioadă îndelungată de timp – este ceea ce se cheamă percepţia celorlalţi. Fie ei şi oameni de ştiinţă sau economişti. Şi o să mă folosesc de un alt studiu, pe care l-am mai citat şi care se cheamă „Despre a fi sănătos în locuri nebune„. A fost realizat de profesorul David Rosehan de la Universitatea Stanford. Rosehan şi şapte colaboratori ai săi s-au prezentat la camerele de gardă ale unor spitale, în faţa unor medici diferiţi, invocând faptul că aud voci sau zgomote, fără alte simptome.

    Au fost internaţi, iar scopul studiului era acela de a determina în câte cazuri şi în cât timp vor fi eliberaţi cei opt dacă se vor comporta normal, decent şi plăcut în spital. Răspunsul este simplu – niciodată. Dacă eşti la spitalul de nebuni, trebuie să fii nebun, aceasta a fost logica de fier cu care s-au luptat cei opt intraţi în sistem şi care au fost eliberaţi după multe săptămâni de demersuri din partea colegilor sau avocaţilor. Oricum, diagnosticul pe fişe a fost „schizofrenie în remisie„, medicii nefiind pe deplin convinşi că nebunia nu va apărea din nou. Spitalul, pijamaua şi halatul i-au făcut pe cei opt nebuni cu acte în regulă, la fel cum sistemul românesc, fie el comunist sau capitalist, ne-a marcat.

    Uite o idee interesantă de studiu: cum scapi de o etichetă pe care ai purtat-o vreme de 20 de ani?

  • Richard Dawkins: Gena egoistă sau un alt mod de a vă privi

    Relevantă poziţie pentru un autor care şi-a scris lucrarea de căpătâi – “Gena egoistă” – acum 38 de ani şi pe care o puteţi citi acum, apărută la editura Publica. Dawkins este etolog (ştiinţa studiului comportamentului), biolog evoluţionist şi profesor la Oxford; în plus, are o excelentă imagine publică, generată nu numai de cărţile de succes pe care le scrie sau de conferinţele pe care le ţine, dar şi de numărul mare de urmăritori pe Twitter sau de apariţia în cunoscutul serial de animaţie The Simpsons.

    “… Îmi dau seama că am trăit aproape jumătate din viaţa mea cu ‘Gena egoistă’ – însoţiţi la bine şi la rău. (…) Publicul reacţionează faţă de noua carte, oricare ar fi, cu încântător entuziasm, aplaudă politicos şi pune întrebări inteligente. După care oamenii stau la rând să cumpere, cerându-mi un autograf pe… ‘Gena egoistă’, spune Dawkins. De unde acest succes al unei cărţi apărute, să nu uităm, în lumea de dinaintea internetului, a PC-ului şi a telefoniei mobile?

    Păi vă spun că veţi fi surprinşi, cei mai mulţi, de ideile lui Dawkins, care, dincolo de teoriile invocate (evoluţia centrată pe genă) sau de termenii pe care i-a introdus (memă – unitate de informaţie culturală, capabilă a se propaga de la o minte la alta) spun, cumva simplificate, nişte lucruri uluitoare. Gândiţi-vă la propria persoană nu ca la rezultatul supem al evoluţionismului lui Darwin, fruntea lanţului trofic şi fiinţa în stare să niveleze munţii şi să sece apele, ci ca la un vehicul propulsat şi mânuit de dorinţa de a supravieţui a genelor noastre.

    Genele, cele care trasează caracteristicile viitoarei fiinţe, care îi stabilesc puterea, locul în lume, înfăţişarea, culoarea ochilor, a părului sau a blănii, care îi impun nivelul de agresivitate sau de rezistenţă. “Ca şi gangsterii de succes din Chicago, genele noastre au supravieţuit, în unele cazuri timp de milioane de ani, într-o lume extrem de competitivă”, subliniază Dawkins şi, odată ce aţi depăşit şocul schimbării perspectivei, veţi fi tentaţi (şi sunt tentat!) să-i daţi/dăm dreptate.

    “Gena egoistă” nu este numai o găselniţă de marketing, ci şi o teorie care vă poate schimba modul de a privi lumea şi de a o interpreta. O carte folositoare oricui, manageri, subordonaţi, lucrători sociali sau simpli pasionaţi de ştiinţă, momentul “wow” al vacanţei mele de iarnă.

    Richard Dawkins – “Gena egoistă”, Editura Publica, Bucureşti, 2013