BusinessMagazin

Tag: solutie

  • Principiile mecanicii în securitatea cibernetică

    Cristian Săndescu, fondatorul CODA Intelligence, a creat o soluţie alternativă pentru securizarea traficului informaţional al organizaţiilor. Produsul CODA Footprint realizează o analiză a reţelei şi îi alcătuieşte o amprentă dinamică de securitate, pornind de la configuraţiile hardware, software şi patternurile de trafic observate în fiecare zi.

    „Ideea a pornit de la nevoia clară a unor clienţi mari cu care am lucrat şi care îşi doresc să ştie în fiecare moment care este nivelul lor de securitate şi care care poate fi pasul urmator spre o îmbunătăţire a securităţii cibernetice”, spune antreprenorul. El a sesizat oportunitatea unei astfel de soluţii, absentă, la acel moment, de pe piaţă, „iar costurile şi eforturile unui audit sau ale unui test de penetrare nu justifică executarea acestor proiecte la intervale scurte de timp”, crede Săndescu. De la idee până la dezvoltarea primului prototip au trecut aproximativ trei luni, dar lansarea primei versiuni comerciale s-a făcut după încă aproape un an. De la înfiinţare până în prezent, Săndescu estimează că a investit echivalentul a 135.000 de euro în dezvoltare şi se aşteaptă ca amortizarea investiţiei să se realizeze pe parcursul lui 2017.

    Cristian Săndescu are experienţă de peste zece ani în audit, teste de penetrare şi consultanţă în securitatea informaţiilor. El a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare, în cadrul Universităţii Bucureşti, are un master în securitatea reţelelor şi un doctorat în domeniul securităţii cibernetice. Spune că securitatea cibernetică l-a atras deoarece te provoacă să „te gândeşti la un lucru în cu totul altfel decât a fost el iniţial proiectat, de a pune toate cunoştinţele şi abilităţile tale pentru un scop bun”.

    Compania CODA Intelligence a fost înfiinţată după un an si jumatate de proiectare, dezvoltare şi testare a soluţiei, iar echipa numără acum 10 persoane: cinci dezvoltatori, doi ingineri de quality control, un CTO, un CEO şi un business development manager. Produsul dezvoltat de Săndescu colectează date din infrastructura clientului în mod continuu şi astfel informaţia este actualizată permanent, apoi este prezentată într-un mod „interactiv, personalizat şi extrem de uşor de înţeles pentru diverse profile de utilizatori, de la management la tehnic”.

    Platforma CODA Footprint deserveşte o nevoie punctuală a marilor organizaţii care vor să ştie în fiecare moment care este nivelul lor de securitate şi care este pasul următor spre o îmbunătăţire a securităţii cibernetice. În fiecare moment, prin acumularea de date privind traficul din reţea, capacitatea detectării şi interpretării precise a anomaliilor creşte. Un al doilea avantaj, semnalat de Săndescu, constă în puterea retrospectivei: odată ce este semnalizat un risc, clientul va dispune de istoricul complet al atacului, ceea ce-i permite căutarea cauzelor şi diagnoza timpurie a acestuia.

    Săndescu spune că un prim obstacol în dezvoltarea companiei a fost neîncrederea oamenilor „că un asemenea produs poate fi dezvoltat, că el va funcţiona aşa cum ne imaginam noi şi ca datelor lor sunt în siguranţă”. Prin CODA Footprint, compania ţinteşte organizaţii mari, cu o cifră de afaceri de peste un milion de euro pe an, explică Săndescu, care menţionează că firma are acum patru clienţi, cu activităţi în industria financiară, de servicii IT şi în educaţie. „Ne aflăm într-o dezvoltare accelerată atât a produsului cât şi a businessului şi lucrăm cu parteneri din afara ţării pentru a implementa soluţia în Europa de Vest şi în Statele Unite, unde avem în acest moment două proiecte pilot”, spune el. De fapt, pentru toţi clienţii actuali a fost realizat un proiect pilot care s-a terminat cu semnarea unui contract asta deoarece „am dorit să ne asigurăm că livrăm o soluţie care se integrează uşor în organizaţia clientului, corespunde aşteptărilor şi livrează un plus de valoare pe termen lung”.

    Modelul de business al companiei este unul de tip SaaS (software as a service) ce include costurile necesare funcţionării platformei pe durata subscripţiei adică licenţiere, mentenanţă, suport, instalare şi servicii cloud. „Veniturile sunt încă modeste, întrucât ne concentram pe deschiderea pieţei şi construirea referinţelor; cifra de afaceri din 2016 a fost de 60.000 de euro.”

    Produsul s-a dezvoltat în cadrul competiţiei Innovation Labs, despre care Săndescu spune că a fost o experienţă transformaţională. „Am înţeles că o idee bună nu valorează nimic fără o echipă care este capabilă să o livreze. De asemenea, am experimentat cum se construieşte un produs pornind de la o idee şi care este importanţa înţelegerii pieţei şi a clientului.”

    Implementarea sistemului Footprint variază în funcţie de dimensiunea şi de cerinţele clientului. Succesul implementarii constă în adaptarea soluţiei la cerinţele exacte ale fiecăruia dintre clienţi, iar preţul variază în strânsă legătură cu acestea. „Impactul asupra resurselor clientului este minim, soluţia putând rula atât în cloud, pe infrastructura locală a clientului sau în mod hibrid”, povesteşte Săndescu. El mai spune că utilizarea produsului său ajută companiile să-şi prioritizeze iniţiativele de protejare a sistemelor IT împotriva atacurilor, la o mai bună înţelegere a punctelor slabe.

    În peisajul actual cibernetic, dinamica ameninţărilor este uimitoare şi aproape zilnic apar noi viruşi şi vulnerabilităţi. Încă nu există un sistem de apărare perfect, dar asta nu înseamnă că utilizatorii de internet sau companiile nu trebuie să încerce să găsească soluţia perfectă de protecţie pentru ei însişi.

    Peste ocean, câţiva americani au gândit securitatea cibernetică altfel, sub forma realităţii virtuale. Într-o reţea complexă a unei companii este greu de identificat momentul unui atac. ProtectWise, startup din Denver, construieşte un software de realitate virtuală care transformă reţeaua abstractă într-o hartă, iar astfel departamentele unei companii devin cartiere, iar componentele de reţea devin clădiri. Software-ul permite vizualizarea traficului astfel încât, fără să se uite la cifre, un utilizator poate vedea iregularităţi în traficul de date; aşa, pot fi identificate mai repede posibilele atacuri.

    „Breşele de securitate au existat şi vor exista în continuare. Totuşi, modul în care fiecare dintre noi răspundem la ele este diferit. Ceea ce îi diferenţiază pe învinşi de învingători este atitudinea şi modul în care se pregătesc pentru luptă”, este de părere Cristian Săndescu.

  • Doi puşti de 14 ani au venit cu o idee de afacere surprinzător de simplă. Au obţinut o finanţare de 50.000 de dolari

    Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele, scrie Daily Mail

    Sam Nassif şi Oliver Greenwald din Denver au născocit un fel de farfurie de napolitană care se pune în jurul conului astfel încât îngheţata când se topeşte nu se va mai scurge pe mână sau pe haine. Potrivit cotidianului britanic, celor doi le-a venit ideea pentru această invenţie când aveau 10 ani. “Într-o zi am trecut pe lângă un magazin ce vindea îngheţată şi am văzut doi copii cu îngeţată curgându-le pe mâini şi pe haine, iar mama lor stătea lângă ei cu şerveţelul în mână. Ne-am gândit că ar trebui să facem ceva în privinţa asta”, au declarat cei doi.

    Au vorbit cu un producător pentru realizarea unui model 3D al lui Drip Drop şi potrivit lor au testat peste 100 de ingredinte până au găsit combinaţia câştigătoare.

    Au ieşit pe locul doi la un concurst de inveţii în 2011, iar anul trecut au impresionat juriul de la emisiunea de pitching de idei de afaceri, Shark Tank. Mai mult, cei doi au obţinut o finanţare de la Barbara Corcoran în valoare de 50,000 de dolari pentru 33% din afacere. 

  • Huawei Mate 9: un android mare aproape perfect – VIDEOREVIEW

    Huawei Mate 9 este un telefon mare (5,9 inchi) cu o baterie de 4.000 mAh, un procesor nou şi performant, 4 GB RAM şi spaţiu de stocare încăpător. Este un telefon care bifează toate punctele cheie, însă în acelaşi timp nu este un telefon care să te emoţioneze, să fie memorabil.

    Designul este unul clasic, care respectă liniile trase de compania chineză prin intermediul modelelor anterioare. Mate 9 este construit din metal, are pe spate senzorul de amprente şi două camere ce lucrează împreună, colţurile sunt rotunjite, iar jos, lângă portul de încărcare, sunt amplasate două boxe destul de zgomotoase.

    Mate 9 este mare, confortabil de ţinut în mână, însă nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre scrisul cu o singură mână. Chiar şi cu ecranul micşorat am avut dificultăţi în a scrie corect şi rapid. Pentru a uşura utilizarea cu o singură mână, chinezii au implementat o caracteristică ce-ţi permite să micşorezi spaţiul de lucru.

    Un alt plus pentru utilizatori îl aduce senzorul de pe spatele telefonului care este foarte rapid, precis şi util. La fel ca la P9, poţi verifica notările atingând senzorul de amprentă şi poţi trece prin fotografii fără a atinge ecranul (deşi este de preferat navigarea prin intermediul touch-ului).

    Unul dintre beneficiile telefoanelor mari, phablete, este faptul că dispun de ecrane mari, devenind astfel mini staţii multimedia portabile. Mate 9 vine cu un ecran Full HD, foarte luminos ce poate fi utilizat cu uşurinţă afară într-o zi cu soare. Culorile sunt luminoase, fără a fi prea saturate, cu un contrast bun. În general, display-ul este plăcut de privit şi redă culori frumoase, dar nu pot să nu mă gândesc cât de bine ar fi arătat cu un display Quad HD, ce se găseşte şi pe alte telefoane mai mici şi mai ieftine. Un astfel de ecran a fost implementat în versiunea Mate 9 realizată în parteneriat cu Porsche Design.

    „Sub capotă” se găseşte cel mai nou procesor al celor de la Huawei, Kirin 960, ale cărui opt nuclee fac ca operaţiunile de zi cu zi să se deruleze fără cusur. Procesorul este susţinut de 4 GB RAM, suficient pentru a rula jocuri precum Asphalt 8 fără probleme. De-a lungul perioadei de testare n-am experimentat niciun fel de probleme la acest capitol. Nu este cel mai performant telefon de pe piaţă, dar este suficient de bun pentru a face faţă cu succes tuturor aplicaţiilor şi jocurilor din Playstore. Spaţiul de stocare începe de la 64 GB şi poate fi extins până la 256 GB cu un card microSD.

    Huawei este recunoscut şi pentru faptul că telefoanele sale rulează pe sistemul de operare Android peste care era pus EMUI, ce până nu de mult lăsa de dorit. Chinezii au făcut modificări, l-au făcut mai user friendly (au băgat sertarul de aplicaţii) şi se mişcă mai bine. Mai mult, chinezii susţin că au implementat nişte algoritmi de machine learning astfel încât telefonul să ruleze bine şi după o perioadă de utilizare îndelungată. Asta rămâne de văzut, dar ar fi extraordinar dacă ar fi şi adevărat.

    Pentru Mate 9, Huawei a mers pe modelul P9 şi a implementat modelul cu două camere foto, una alb-negru şi una color. La P9 rezultatul a fost unul foarte bun, dar nu în totalitate şi la Mate 9.
    Senzorul monocrom de 20 MP se ocupă de contraste şi ajută în situaţii de luminozitate scăzută, iar senzorul RGB de 12 MP de restul.

    În timpul zilei, fotografiile ies bine şi detaliate, plăcute ochiului, cu culori vii, fără a suprasatura. Când se întunecă, fotografiile nu mai ies foarte bine din cauza aperturii maxime de f/2.2. În acest caz rezultatele variază: unele fotografii ies bine, altele sunt şterse şi „puricoase”. Modul HDR tinde să satureze şi să întunece cam mult culorile. Spuneam că apertura maximă este de f/2.2, dar se poate mări şi mai mult până la f/0.95 cu ajutorul software-ului chinezilor. Efectul poate arăta bine, dar de multe ori înceţoşează fie prea mult din prim plan, fie înceţoşează unde nu trebuie, fapt ce acentuează impresia de artificial.

    Ce am descoperit utilizând telefonul este faptul că atunci când foloseşti modul auto poţi obţine rezultate bune, dar şi proaste. De aceea, de multe ori, m-am trezit că „bibileam” mai mult prin setări decât eram obişnuit să o fac.

    Cum ne-au obişnuit producătorii de telefoane, şi Mate 9 vine cu mai multe moduri de fotografiere: good food (cum ar fi fost unul de bad food?), timelapse, slowmotion, beauty mode etc. Pentru doritori, camera este capabilă să filmeze 4K.
    Dacă performanţa modului auto nu este constantă, un lucru care rămâne bun la Huawei sunt fotografiile alb- negru capturate de senzorul de 20 MP.

    După cum spuneam, boxele telefonului aduc destul de mult volum, dar nu şi calitate, sunetul pierzându‑şi din detalii; la volum maxim unele melodii devin chiar deranjante pentru ureche.

    Bateria de 4.000m Ah este bună pentru două zile de utilizare. 40-50 de minute de ascultat muzică, puţin browsing mi-a scurs 5-6% din baterie şi în general modul de optimizare al luminozităţii face o treabă bună astfel încât să nu consumi inutil din baterie. Trebuie să menţionez că software-ul de optimizare a consumului de baterie îmi trimitea constant notificări că aplicaţia x sau y consumă prea mult, devenind cam enervant.

    Per total, o zi de muncă consuma până la circa 45-50% înainte de culcare, deci două zile sunt posibile. Mai ales când iei în considerare că se încarcă 20-23% în 10 minute şi 40-41% în 20 de minute; în jumătate de oră trece de jumătate. O oră şi 10-15 minute au fost suficiente pentru o încărcare completă.

    Mate 9 este un telefon mare, frumos, nu atât de bun pe cât ar fi putut să fie, dar o soluţie viabilă pentru cei care vor un telefon cu un ecran mare şi nu sunt dispuşi să dea  mulţi bani pe un Google Pixel XL sau un iPhone 7 plus.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Display IPS LCD, 5,9 inchi, Full HD
    Sistem de operare Android 7.0 + EMUI
    Procesor Hisilicon Kirin 960
    Video Mali-G71 MP8
    RAM 4 GB
    Stocare 64 GB + card microSD (256 GB)
    Cameră principală 20 MP + 12 MP f/2,2
    Cameră frontală 8 MP f/1,9
    Baterie 4.000 mAh
    Greutate 190 g

     

     

     

  • Angela Merkel, PREOCUPATĂ de activităţile israeliene de colonizare ce ”subminează” soluţia celor două state

    Construcţia de locuinţe în Cisiordania şi Ierusalimul de est, ocupat în urma războiului din 1967 din Orientul Mijlociu.

    ”La fel ca şi înainte, nu văd nicio alternativă rezonabilă a soluţiei celor două state”, a afirmat Merkel înaintea unei întrevederi cu liderul pastinienilor, Mahmoud Abbas, scrie Mediafax.ro

    ”Atât israelienii, cât şi palestinienii au dreptul de a trăi în pace şi securitate şi niciuna dintre celelate opţiuni nu poate oferi acea credibilitate”, a adăugat aceasta.

    Cancelarul german a spus că activităţile de colonizare impun ”un impediment rezoluţiei connflictului”.

    ”Sunt extrem de preocupată faţă de construcţiile din Cisiordania, care duc la o erodare a fundamentului soluţiei celor două state”, a delarat Angela Merkel.

     

  • Există vreo rezolvare eficientă pentru problema distribuirii inegale a avuţiei?

    Istoria ne învaţă că soluţia poate veni şi singură, fără să fie căutată. După ce a studiat sute de ani de istorie a umanităţii, Walter Scheidel, profesor la Stanford, a identificat patru modalităţi de netăgăduit în care poate fi redusă inegalitatea: războaiele, revoluţiile, colapsul statelor şi pandemiile mortale. „Aceşti patru călăreţi ai apocalipsei“, după cum Scheidel îi numeşte în cartea sa „Marele nivelator: violenţa şi istoria inegalităţii din Epoca Pietrei până în secolul XXI”, s-au dovedit mult mai eficienţi în reducerea inegalităţii decât eforturile mai paşnice precum îmbunătăţirea educaţiei sau decât şocurile nonviolente, cum ar fi crizele financiare şi economice.

    Nivelurile actuale ale inegalităţilor nu sunt fără precedent, remarcă Scheidel. Ponderea în total a veniturilor deţinute de cei mai bogaţi americani a ajuns doar de curând la nivelurile văzute ultima oară în 1929. În Marea Britanie, cei mai bogaţi 10% deţineau mai mult de 90% din avuţia privată înainte de Primul Război Mondial; astăzi, procentul este un pic mai mare de 50%.

    Acest lucru sugerează că inegalitatea din prezent poate deveni mult mai extremă. Globalizarea, îmbătrânirea populaţiei şi imigraţia contribuie toate la inegalitate deviind serviciile publice departe de politicile redistributive. Mai mult, noile tehnologii şi răspândirea automatizării la scară largă vor lărgi şi mai mult prăpastia dintre muncitorii cu înaltă calificare şi cei slab calificaţi.

    Reducerea nivelurilor ridicate ale inegalităţii în SUA, Marea Britanie şi de oriunde necesită schimbări radicale de politică, spune Scheidel. Şi singurele dăţi când aceste politici au dus în trecut la o „nivelare” semnificativă a fost după producerea unor catastrofe.

    Scheidel a vorbit cu jurnaliştii revistei americane electronice Quartz despre lunga istorie a inegalităţii: 

    Quartz: Perioadele cu inegalitate redusă din trecut au fost precedate de o catastrofă. Cum ceva atât de distructiv – „cei patru călăreţi”, după cum i-aţi descris în cartea dumneavoastră – poate produce ceva pozitiv?

    Scheidel: Prima soluţie este războiul care mobilizează masele şi exemplele clasice sunt Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial. O parte foarte mare a populaţiei s-a înrolat în armată, în timp ce forţa de muncă civilă a devenit, de asemenea, pe deplin mobilizată pentru efortul de război.

    Un stat-naţiune puternic a fost necesar pentru a organiza efortul de război, iar impozitele pentru cei bogaţi au fost majorate la niveluri extrem de ridicate – la 90% în unele cazuri – pentru a-l finanţa. Capitalul şi-a pierdut din valoare din cauza intervenţiilor guvernelor şi a distrugerii fizice, în special în Europa. În acelaşi timp, există o redistribuire masivă spre muncitori. Apoi, au fost efectele asupra democraţiei: drepturi de vot, apartenenţa la uniuni sindicale etc. Toate aceste lucruri au luat amploare în contextul acestor războaie deoarece guvernele a trebuit să ofere ceva la schimb oamenilor.

    Dacă sunteţi Lenin sau Mao şi mergeţi în Rusia sau China şi confiscaţi averile bogaţilor, adesea ucigându-i în acest proces de expropriere şi naţionalizând orice, construiţi o economie în care stabiliţi toate salariile şi toate preţurile. Este un proces extrem de invaziv, dar dacă sunteţi interesat doar de nivelare, de egalitate, acesta este un mod în care puteţi ajunge foarte rapid la ţintă.

    Şi celelalte?

    Celelalte două soluţii sunt întâlnite mai des în trecutul îndepărtat: colapsul statului şi epidemiile. În comparaţie cu celelalte, colapsul statului este cel mai rău mod de nivelare deoarece toată lumea ajunge mai săracă – doar diferenţele sunt eliminate. Când romanii au încorporat Britania în imperiul lor, s-a produs o creştere masivă a inegalităţii, dar care s-a destrămat în secolul al V-lea. Au venit anglo-saxonii şi dintr-o dată te-ai întors de unde ai plecat.

    Şi, în final, există epidemiile masive care se dezvoltă rapid şi ucid o parte cu adevărat mare a populaţiei, cum ar fi Moartea Neagră în Europa medievală (epidemia de ciumă care a devastat Europa şi o parte din Asia). Ele nu distrug infrastructura fizică – terenuri sau capital – astfel încât se produce o resetare fundamentală a valorii muncii. Persoanele apte de muncă pot cere salarii mai mari, iar activele angajatorilor – „capitaliştii” – îşi pierd din valoare.

  • Smart Bill depăşeşte 1 milion de euro cifră de afaceri în 2016

    În 2016, vânzările cloud au fost predominante, compania estimând că această tendinţă va continua şi în acest an. Serviciile Smart Bill sunt utilizate, în prezent, de peste 45.000 de clienţi, de la PFA-uri, la companii mici şi mijlocii, şi până la multinaţionale, din toate sectoarele de business, precum servicii şi comerţ. Peste un milion de documente sunt emise lunar, cu o valoare de peste 2 miliarde de euro pe an.

    În 2016, Smart Bill a beneficiat de o investiţie de 1 milion de euro din partea fondurilor de investiţii Catalyst România şi Gecad Group, care au preluat printr-o operaţiune de majorare de capital peste 30% din acţiunile firmei. În urma investiţiei, compania a extins echipa şi s-a concentrat pe o dezvoltarea serviciilor oferite, pentru a maximiza creşterea. De asemenea, compania a continuat să dezvolte soluţia Smart Bill Cloud, în care a investit peste 800.000 de euro în ultimii ani, lansând anul trecut versiunea Gestiune Cloud şi oferind noi facilităţi pe toate platformele, inclusiv Mobile.

    „Am reuşit să trecem anul trecut de pragul de vânzări de 1 milion de euro, un prag psihologic, de altfel, pentru că intrăm practic într-o ligă superioară. După obţinerea investiţiei de 1 milion de euro, am crescut implicit cheltuielile, pentru a maximiza creşterea. Ne aşteptăm ca până la finalul acestui an să ajungem la break-even, momentul în care veniturile vor depăşi cheltuielile”, a declarat Radu Hasan Co-founder & CEO Smart Bill.

    În 2017, Smart Bill estimează o creştere a vanzărilor cu peste 25%, iar obiectivul companiei pe termen mediu este de a menţine o creştere anuală de câteva zeci de procente.

    În prezent, echipa Smart Bill numără 45 de angajaţi, urmând să se extindă până la finalul anului la aproximativ 60 de persoane.
     

  • Compania elveţiană Yoveo cumpără start-upul românesc iRewind

    Achiziţia iRewind va permite Yoveo să dezvolte o gamă largă de servicii în domeniul video, dedicate în special evenimentelor sportive, combinând software-ul video al iRewind cu tehnologia Yoveo, scrie site-ul citat.

    Departamentul tehnologic iRewind condus de cofondatorul Mihai Nicolescu va lucra cu echipa de la sediul central din Zurich, continuând dezvoltarea produsului iRewind.

    Irewind a fost fondată în 2013 de trei antreprenori români şi are sediul în Lausanne, Elveţia. Aplicaţia românească înregistrează evoluţiile sportive sub forma unor clipuri video filmate din unghiuri diferite. Camere video instalate pe terenurile sportive înregistrează clipuri HD prin identificarea poziţiei utilizatorului cu ajutorul modulului GPS din telefonul mobil. Clipul creat va fi trimis către telefonul utilizatorului şi poate fi văzut, editat sau trimis pe reţelele de socializare.

    Disponibil în 23 de ţări, iRewind a oferit soluţia la peste 300 de evenimente din lume, livrând peste un milion de materiale video până în prezent.

    Yoveo a fost fondată în 2015. Compania dezvoltă produse video şi este partener de producţie, conţinut şi tehnologie.

  • Oraşul unde chiria e atât de mare, încât un bărbat care trăieşte într-o cutie plăteşte 508 de dolari pe lună

    Peter Berkowitz a construit o cutie în apartamentul unui prieten unde trăieşte în fiecare zi şi pentru care plăteşte chirie 508 de dolari pe lună. Aşa arată piaţa de imobiliare din San Francisco, scrie Entrepreneur.com

    “Da, să trăieşti într-o cutie într-un apartament este cam nebunesc, dar la fel de absurdă este şi piaţa de imobiliare din San Francisco. Este o soluţie potrivită pentru mine. Oamenii sunt surprinşi când le spun că trăiesc într-o cutie, dar cred că subestimează cât de plăcut poate fi. Este unul dintre cele mai confortabile dormitoare în care am stat”, mărturiseşte Berkowitz

    “Câştig destul de bine să-mi permit o garsonieră, dar nu vreau să plătesc atât de mult”, a mai spus el

    Chiriile din San Francisco sunt cele mai mari din SUA. În medie, o persoană din San Francisco plăteşte pe lună 3590 de dolari pentru o garsonieră, cu 300 de dolari mai mult decât în New York.

  • Cum au devenit adidaşii o soluţie pentru un aer curat

    Fost maratonist, printre altele, acesta confecţionează măşti antipoluare din adidaşi lansaţi în ediţie limitată, iar scopul său este de a atrage atenţia asupra impactului poluării. Acesta a început a folosi bucăţi din adidaşi de colecţie pentru a confecţiona măşti în 2014 şi a realizat de atunci mai bine de 20 de bucăţi.

    Cea mai cunoscută piesă a sa este o mască făcută dintr-o pereche de Adidas Yeezy Boost 350 V2 semnată Kanye West. |ncălţările folosite pentru măşti, susţine Wang Zhijun, nu sunt purtate, ci noi atunci când li se dă noua întrebuinţare.

    Ideea i-a venit după ce la un moment dat nu a mai putut să alerge din cauza smogului din Beijing, iar măştile create de el au atras atenţia unor mari firme care au început să-i trimită ele încălţări pentru proiectele sale.

  • Trecerea de la analiză la acţiune, oportunitatea de care companiile trebuie să profite

    StarTech Team s-a format la finalul anului trecut în urma fuziunii dintre Class IT Outsourcing, firmă specializată în furnizarea de servicii pentru externalizarea proceselor IT, şi Class IT Hardware. Trecerea la brandul StarTech Team face parte din strategia de dezvoltare a companiei, aceasta diversificându-şi portofoliul cu noi servicii, inclusiv de integrare de soluţii IT. Class IT şi-a dublat an de an cifra de afaceri până în 2008, iar apoi a continuat să înregistreze o creştere anuală de aproximativ 30-40%, atingând 4,5 milioane de euro anul trecut ca urmare a proiectelor derulate.

    „Lumea în care trăim se schimbă în mod radical, există un singur numitor comun: tehnologia. Dacă ne uităm pe industrii, vedem că producţia se schimbă dramatic, ce vedem astăzi la Dacia cu sute sau mii de muncitori se schimbă. Dacă te uiţi la fabrica Tesla, pe de altă parte, sunt mii de roboţi şi câţiva oameni care supervizează. Zona asta de automatizări, de roboţi industriali va schimba producţia. Transporturile se schimbă şi ele dramatic, distribuţia la fel; acolo schimbările sunt concurente, pentru că vorbim de electric sau propulsie, vorbim de autonomie, vorbim pur şi simplu de schimbarea funcţiei maşinii. Nu mai devine un element de statut, ci o altă zonă de entertainment”, spune Bogdan Tudor.

    El vorbeşte de tot ceea ce înseamnă tehnologie, explicând că puterea maşinilor de astăzi nu înseamnă forţă brută, ci mai curând inteligenţă. „Înseamnă modul în care folosesc datele pe care le au, pentru că tendinţa era big data în urmă cu doi-trei ani; apoi a fost business analysis; acum accentul cade pe felul în care poţi să exploatezi ceea ce ai, pentru că zona asta de inteligenţă artificială presupune de fapt exploatarea informaţiilor pe care le ai şi orientarea de la analiză către acţiune.” O maşină autonomă, explică el, analizează în permanenţă toate datele pe care le primeşte – cum ar fi viteza celorlalte maşini, direcţia de mers, pietonii, semnele şi aşa mai departe – iar deciziile pe care le ia sunt bazate pe ceea ce vor face acele componente pe care le analizează. O maşină autonomă ştie unde va fi vehiculul de lângă ea peste un anumit timp, estimează când ar putea intra în coliziune şi acţionează. „Asta e diferenţa majoră între inteligenţa artificială şi big data sau business intelligence, faptul că acţionezi. Companiile trebuie să exploateze forţa maşinilor, acesta e principalul lucru care trebuie să se întâmple.”

    În altă ordine de idei, pe măsură ce industria se schimbă, şi funcţiile din companii se modifică; departamentele de vânzări trec prin transformări profunde, marketingul la fel. „Vânzările se schimbă în sensul trecerii de la push la pull: clienţii nu mai vor astăzi să li se vândă, ei vor să cumpere, şi atunci cum ajungi ca acel client să-şi creeze o imagine despre tine astfel încât să ajungi la el? Nu mai vorbim de a face marketing către mase, către mii sau milioane de clienţi, faci către un anumit client pe care îl cunoşti intim. Îl cunoşti de pe mediile sociale. Gândiţi-vă ce putere au device‑urile: telefoanele au NFC, intri într-un magazin şi profilul tău e recunoscut şi îţi sunt livrate produsele pe care vrei să le cumperi”, spune fondatorul StarTech Team.

    Tehnologia este astăzi la îndemâna oricui, crede Bogdan Tudor. Azi nu mai ai nevoie să investeşti milioane de dolari în tot soiul de echipamente sau de aplicaţii, pentru că le poţi primi ca serviciu; stocarea de tip cloud este doar una dintre aceste tehnologii.

    Un alt exemplu în acest sens, explică Bogdan Tudor, sunt programele de CRM (customer relationship management), în care companiile au investit sute de mii de euro în ultimii 5-10 ani. „Astăzi există peste 50 de companii care fac CRM la un nivel de detaliu şi de expertiză peste soluţiile customizate pentru companiile mari.” Printre acestea se numără HubSpot, o companie care oferă gratuit soluţii de CRM şi vine în plus şi cu soluţii de inginerie socială, precum Zoho sau Salesforce. „Ideea este doar să ai pe cineva cu nivelul necesar de expertiză, care să poată să îţi facă recomandarea potrivită.”

    Cei de la StarTech Team au constatat că există o serie de companii blocate în tehnologii vechi, în ceea ce ştiu sau în ceea ce au în portofoliu. „Ce facem noi diferit este să nu avem un portofoliu fix, avem unul adaptat nevoilor companiilor. Dacă o companie mică are nevoie de o soluţie în cloud, de ce să te duci să îi dai o soluţie de zeci de mii de euro care oricum va fi depăşită ca tehnologie peste cinci ani? Ca să ţii ritmul cu ceea ce se întâmplă în lume, trebuie să o adaptezi tot timpul, iar asta înseamnă alţi bani. De ce să nu mergi la cineva care are deja o soluţie?”

    Pe măsură ce compania evoluează, explică Tudor, e posibil să apară nevoi particulare, iar soluţiile în cloud nu oferă prea multe posibilităţi de customizare. Pentru acel caz există varianta hibridă: se pot folosi simultan atât soluţii în cloud cât şi unele dezvoltate de la zero. „Cred că în ziua de azi companiile mici pot exploata mai bine beneficiile oferite de tehnologie decât cele mari, pentru că nu e vorba numai de investiţii, e vorba de a folosi inteligent ceea ce fac alţii. Şi sunt sute, mii de companii inovatoare.”