BusinessMagazin

Tag: profit

  • Nokia înregistrează o creştere de peste 100% a profiturilor nete şi ia în vizor următoarea generaţie de reţele telecom: Noul CEO promite să transforme compania în „liderul pieţei 5G”

    Profiturile nete ale Nokia au crescut de peste două ori în ultimul trimestru comparativ cu T3/2019. În aceeaşi zi, noul CEO Pekka Lundmark a anunţat că îşi va concentra tot mai mult atenţia asupra rivalilor din piaţa 5G – Ericsson şi Huawei, notează Agence-France Presse.

    În ciuda scăderilor suferite de vânzările nete, Nokia a raportat un profit net de 193 de milioane de euro în perioada iulie-septembrie, cu 111 milioane mai mult decât acelaşi trimestru din 2019.

    Nokia a încheiat în T3 peste 100 de acorduri 5G, însă compania finlandeză încă se află în spatele Ericsson şi Huawei în ceea ce priveşte dezvoltarea următoarei generaţii de reţele de internet.

    Totuşi, restricţiile impuse anul acesta de autorităţile americane şi europene asupra echipamentelor Huawei i-au oferit producătorului ocazia de a câştiga contracte în Marea Britanie şi Finlanda, înlocuind astfel dispozitivele gigantului chinez.

    „Ultimele trenduri geopolitice au deschis noi oportunităţi”, a declarat Lundmark, subliniind un progres „excelent” privind dezvoltarea echipamentelor 5G.

    Nokia a raportat joi că daunele rezultate din închiderea fabricilor la începutul pandemiei ajuns la aproximativ 200 de milioane de euro, însă compania se aşteaptă să economisească 250 de milioane de euro în următorul an printr-o serie de reduceri de costuri.

     

  • PSD a avut în 2019 venituri din subvenţii mai mari decât întregul profit al Ford Craiova şi doar cu câteva milioane de lei sub profitul Vodafone

    Dacă ar fi fost companie, PSD-s-ar fi situat pe locul 44 în topul celor mai profitabile companii din România, înaintea Ford şi doar cu trei poziţii sub Vodafone. PNL ar fi fost pe locul 116. Doar 82 de companii din Romania au avut în 2019 profituri de peste 100 mil. lei.

    Zilele trecute, întreaga presa din România transmitea, cu o satisfacţie de înţeles, că Softronic, o companie din Craiova, producător de material rulant, a primit, din Suedia, o comandă pentru 100 de locomotive.

    Datele de la Ministerul Finanţelor arată că, la o cifră de afaceri de un miliard de lei, Softronic a făcut, cu 250 de angajaţi, un profit net în 2019, de 9,1 milioane de lei.

    Şi, tot la Craiova, Ford, una dintre companiile fanion ale industriei autor din România a avut, în 2019, un profit net de 159 mil. lei (cifră de afaceri 10 mld. lei), potrivit unei ample analize a situaţiei financiare a companiilor din România a confidas.ro.

    Doar 82 de companii din România au avut, în 2019, un profit mai mare de 100 de milioane de lei.

    La jumătatea acestei luni, fostul trezorier al PSD, Mircea Drăghici, a fost condamnat (decizie care nu este definitivă) la cinci ani de închisoare cu executare pentru că a folosit, în 2018, banii din subvenţiile primite de partid pentru a-şi cumpăra o casă – 380.000 de euro din valoarea totală a casei, de 500.000 de euro.

    PSD, cel mai mare partid din România, a primit, anul trecut, subvenţii de stat de 160 mil. lei (în afara campaniilor electorale, plătite separat). Dacă ar fi fost companie, PSD s-ar fi situate pe locul 44 în rândul companiilor din România, ordonante în funcţie de profit. Chiar imediat înaintea Ford, care a avut un profit de 159 mil. lei, şi doar cu trei poziţii sub Vodafone, cu un profit de 177 mil. lei.

    Datele autorităţii Electorale Permenete arată că PSD a primit, între aprilie şi decembrie 2019, 120 mil. lei ca subvenţie de stat, pentru funcţionare. PNL a primit, în aceeaşi perioadă, 55,3 mil. lei, USR 16,2 mil. lei, iar ALDE 10,2 mil. lei. AEP nu a publicat date pentru ianuarie – martie, dar, pe medie aritmetică, PSD a putut primi, pe întreg anul, 160 mil. lei, PNL 73,3 mil. lei, USR, 21,6 mil. lei, iar ALDE 13,8 mil.

    Între ianuarie – octombrie 2020 (date publice), PSD a avut o subvenţie de 166 mil. lei, PNL de 85,3 mil. lei, USR de 15,1 mil. lei, ALDE, de 12,1 mil. lei, iar PMP, partidul lui Traian Băsescu, de 7,1 mil. lei. Practic, ALDE, partidul lui Popescu-Tăriceanu, care nici nu mai există în fapt, a primit subvenţii mai mari decât profitul de anul trecut al Softronic, compania care ne-a făcut mândri pentru cel puţin o zi.

    Ştiu, veţi spune că amestec merele cu perele. Una este un partid, alta este o companie. Partidele sunt croite pentru a asigura mersul bun al societăţii: legi bune pentru business, legi bune pentru societate, pentru o justă împărţire a puţinei avuţii. Finanţare echilibrată pentru şcoli, atenţie maximă pentru sănătate. Avem noi ceva din toate astea?

    Destinaţia finanţării partidelor are un obiectiv clar: susţinerea democraţiei. Partidele plătesc din aceşti bani chirii pentru sedii, pentru promovarea politicilor lor. Dar cine ştie unde se duc cu adevărat banii? Şi, chiar dacă ar şti, la ce folos? PMP, partidul lui Traian Băsescu, o promovează asiduu pe fiica fostului preşedinte, care este înscrisă pe locul întâi în lista deputaţilor la Constanţa, fieful fostului şef de stat. EBA va ajunge în Parlamentul României, susţinută financiar de banii tututor celor care o iubesc sau o detestă, deopotrivă, aşa cum a ajuns şi în Parlamentul European, susţinută de proptelele părintelui ei. Băiatul lui Popescu-Piedone, fostul primar al sectorului 4 (acum al sectorului 5), condamnat în primă instanţă, va ajunge parlamentar de Suceava, pentru că partidul l-a răsplătit cu un loc eligibil pe liste. Ce are de-a face un individ necunoscut, din Bucureşti, cu problemele Sucevei? Cum a ajuns acolo? Ce are de-a face cu democraţia familia Cosma din Prahova, familie care şi-a trimis în Parmament şi i-a în funcţii de responsabilitate publică pe toţi fii, fiicele şi neamurile? Pe bani publici? Ce are de-a face cu democraţia familia Ponta/Sârbu şi alte zeci, dacă nu sute de familii din politică, cu toate neamurile lor implantate în funcţii plătite cu salarii la care 99% dintre oameni nici nu visează?

    Acum bietul Drăghici, ce-o fi zis? La160 de milioane de lei care-mi trec prin mână, nu pot să iau şi eu, pentru mine, un amărât de milion? Dacă aşa este moda, pot eu, oare, să nu ţin seama de modă?

    Sunt ultimul care să spună că finanţarea pentru partide trebuie întreruptă. Dar anul trecut, partidele au primit o finanţare pentru funcţionare de aprope 300 mil. lei. Iar anul acesta, finanţarea va trece de 350 de milioane de lei – nesocotind banii pentru campaniile electorale care sunt decontaţi separat. Cel puţin 100 de milioane de lei vor fi decontaţi partidelor pentru campania electorală din decembrie, după cum apreciază Autoritatea Electorală Permanentă.

    Nu sunt împotriva suvenţionării partidelor. Dar această subvenţie trebuie să se vadă în calitatea actului politic. Tăriceanu s-a înscris la PRO România, dar partidul lui, inexistent de facto, primeşte încă subvenţii. Neamurile, fiii şi fiicele foştilor se pregătesc să preia ştafeta în instituţii de stat, sponsorizaţi puternic de generozitatea statului.

    În Roma, în vremea republicii, ca să îndeplineşti funcţii publice, trebuia să faci anumite munci – nu erau muncile lui Hercule, dar erau. Se numea “scara onorurilor” (cursus honorum). Ca să ajungi în Senat sau ca să ajungi consul, trebuia, mai întâi, să faci armata, să ajungi tribun militar, apoi chestor, tribun al poporului, edil, pretor, comandant de legiune şi abia apoi puteai pretinde o poziţie de consul. Nu puteai ajunge consul înaintea vârstei de 38 de ani, oricât ar fi fost taică-tu de bogat – şi, desigur, în societeta romană, bogăţia era elementul esenţial pentru ascensiunea în funcţii publice. În vremea Imperiului, mai apoi,  în timpurile lui bune, împăraţii nu lăsau moştenire fiilor naturali tronul. Pur şi simplu îi ”înfiau” pe cei pe care-i credeau potriviţi pentru a prelua conducerea. Augustus a fost fiul adoptat al lui Cezar. Hadrian, unul dintre cei mai străluciţi împăraţi romani, este fiul adoptat al împăratului Traian, el însuşi fiu adoptat de împăratul Nerva.

    Aceasta a fost o paranteză şi, nici vorbă, nu trebuie să plângem trecutul. Dar o rigoare în privinţa accesului în funcţii publice trebuie să fie măsura judecăţii noastre drepte.

    Ne lăudăm cu Softronic care vinde Suediei 100 de locomotive. Profit? 9 mil. lei în 2019. PMP, profit identic şi încă 7,1 mil. lei, la zece luni din 2020, doar ca să ajungă EBA parlamentar. PSD, „profit” de 166 mil. lei, la zece luni din 2020, ca să ajungă fiul lui Popescu Piedone deputat. Nimic nu s-a schimbat de la Agamiţă Dandanache încoace.

  • Dan Armeanu, ASF: Fondurile de pensii private Pilon II au obţinut un profit de 1,35 mld. lei la nouă luni

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II, la care contribuie obligatoriu 8,1 milioane de salariaţi români, au în­che­iat luna septembrie din 2020 cu active totale de 72,58 mld. lei, în creştere cu 17,96% faţă de septembrie 2019, depăşind astfel pragul de 14 miliarde de euro, potrivit celor mai recente date ale Autorităţii de Supra­veghere Financiară (ASF).

    Această evoluţie a avut la bază creşterea contribuţiilor cu 5,61% şi obţinerea unui profit de 1,35  miliarde de lei, la nivelul întregului sistem de pensii private.

    Datele ASF arată că în primele nouă luni ale anului au fost virate către fondurile de pensii private contribuţii în valoare de 6,95 miliarde de lei, în creştere cu 5,61% faţă de contribuţiile din primele nouă luni din anul 2019, când acestea au înregistrat valoarea de 6,58 miliarde de lei.

    Totodată, creşterea activelor peste nivelul contribuţiilor, în intervalul ianuarie – septembrie 2020,  a fost de 1,17 miliarde de lei.

    “Fondurile de pensii private au reuşit nu doar să acopere impactul negativ asupra pieţelor financiare cauzat de declanşarea pandemiei de COVID-19, ci au obţinut şi un profit pentru cei 8,10 milioane de participanţi. Adăugând şi plăţile de activ net efectuate către participanţii care au ieşit din sistem, ca urmare a pensionării sau invalidităţii în primele nouă luni ale anului, în valoare de 181 milioane lei, rezultă un profit la nouă luni de 1,35 miliarde de lei”, spun reprezentanţii ASF.

    (Sursa: ASF)

    În perioada martie – septembrie 2020, indicele BET a avut o evoluţie pozitivă de 18,35%, iar indicele EUROSTOXX600 a crescut cu 16,83%. În acelaşi timp, randamentul titlurilor de stat a coborât de la 4,56% la 3,7%.

    Oficialii Autorităţii de Supra­veghere Financiară atrag atenţia că în următoarea perioadă, pe lângă riscurile economice şi sociale asociate celui de al doilea val al pandemiei din toamnă, trebuie avute în vedere şi riscurile la nivel global generate de un potenţial război comercial dintre SUA şi China, cu repercusiuni severe asupra pieţelor financiare fragilizate de evoluţiile pandemiei.

     “Posibila decuplare dintre performanţa pieţelor financiare şi economia reală ar putea genera  o volatilitate ridicată, cu afectarea valorii activelor. De asemenea, sprijinul guvernamental, pentru sectoarele afectate de pandemie, fie prin contribuţii proprii, fie prin scheme UE, şi pentru piaţa muncii, este vital în vederea susţinerii economiei şi evitării unei contracţii severe a consumului intern”.

  • Anunţul surprinzător făcut de H&M. Ce a făcut retailerul în plină pandemie depăşeşte aşteptările tuturor

    Retailerul suedez H&M a raportat un profit peste aşteptările analiştilor, ceea ce transmite un semnal pozitiv în piaţă, în ciuda crizei generate de pandemie, potrivit Bloomberg.

    Retailerul H&M a estimat că profitul înainte de taxe s-a ridicat la circa 230 milioane euro în trimestrul iunie-august, conform rezultatelor preliminare. Acest nivel este de 8 ori mai mare decât nivelul mediu estimat de analişti şi aproape dublu faţă de cea mai ridicată estimare.

    Acţiunile H&M înregistrau o creştere de peste 12% marţi la ora 13.20 (n.r: ora României).

    Retailerii cu preţuri reduse şi o prezenţă fizică puternică au început să recâştige teren pe măsură ce clienţii au ieşit din case şi au reînceput să îşi cumpere haine.

    Suedezii de la H&M susţin că rezultatul s-a bazat pe modul în care au fost primite noile colecţii.

    „Nivelul reducerilor de preţuri este încă ridicat faţă de anul trecut, dar mult mai jos faţă de aşteptările pe care le aveam noi când ne-am pregătit pentru al treilea trimestru”, a spus Nils Vinge, director pentru relaţia cu investitorii în cadrul H&M.

    Vânzările au scăzut cu 16% în monedă locală, în comparaţie cu o scădere de 50% înregistrată în al doilea trimestru. H&M a intrat în al treilea trimestru cu 900 dintre cele 5.000 de magazine închise temporar şi le-a redeschis aproape pe toate până la finalul lui august. Astăzi, doar 142 de magazine mai sunt închise.

  • Ana-Maria Pochi, account manager / Mastercard România: „Mă bucur mult să văd femei puternice în prima linie de leadership, adevărate surse de inspiraţie pentru fiecare dintre noi”

    ROL OCUPAT ÎN COMPANIE: Rolul pe care îl ocup este cel de account manager, cu responsabilităţi legate de dezvoltarea şi consolidarea relaţiei cu partenerii noştri, atât cei tradiţionali, din industria financiar-bancară, cât şi cu cei nonbancari, precum fintech-urile sau comercianţii, iar obiectivele mele se subscriu direcţiilor strategice ale Mastercard, precum îmbunătăţirea experienţei de plată, prin dezvoltarea şi lansarea tehnologiilor inovatoare care asigură consumatorului siguranţă, simplitate şi confort, precum şi încurajarea plăţilor electronice şi creşterea incluziunii financiare în România.

    CELE MAI IMPORTANTE ROLURI PROFESIONALE AVUTE PÂNĂ LA ACEASTĂ FUNCŢIE: Înainte de a mă alătura echipei Mastercard, am avut diverse roluri în cadrul unor instituţii financiar-bancare de pe plan local. Este greu să mă gândesc doar la unul singur ca fiind cel mai important. Fiecare dintre aceste experienţe a reprezentat momente-cheie care mi-au oferit oportunitatea de a mă dezvolta profesional şi de a lucra în diferite ecosisteme, contribuind la definirea unui set de abilităţi şi cunoştinţe care au conturat parcursul meu până în prezent.

    ROLUL PROPUS PENTRU ANUL 2030: În doar câteva luni, pandemia de COVID-19 a acaparat întreaga lume, schimbând modul în care trăim, lucrăm, comunicăm şi totodată demonstrându-ne că uneori, indiferent de cât de mult ne planificăm vieţile, poate apărea acel element-surpriză capabil să schimbe paradigma. Planificarea pe termen lung este importantă, însă flexibilitatea şi adaptabilitatea indiferent de context sunt două trăsături vitale atât în general, cât şi într-un domeniu caracterizat de o volatilitate extrem de ridicată. Aşadar, până în 2030 îmi doresc să profit de toate oportunităţile care se ivesc, să maximizez toate circumstanţele în care mă voi afla şi să mă bucur de frumuseţea necunoscutului.

    CEO/ANTREPRENOR ADMIRAT: Îmi este greu să mă limitez la un singur personaj, dat fiind că de-a lungul timpului am avut oportunitatea să interacţionez cu persoane extrem de interesante în zona în care activez. Mă bucur mult să văd femei puternice în prima linie de leadership, adevărate surse de inspiraţie pentru fiecare dintre noi, care conduc şi definesc industria în care activez într-un ritm dinamic şi care ne demonstrează că vitalitatea, creativitatea şi succesul nu pot fi limitate prin gen.

  • Un an de revoluţie în capitalism

    Actul în cauză, „Statement on the Purpose of a Corporation”, este semnat de o bună parte a membrilor Business Roundtable (BRT), clubul directorilor excutivi ai unora dintre cele mai mari corporaţii americane, şi afirmă că firmele nu ar trebui să servească doar acţionarilor, ci şi să aducă valoare clienţilor, să investească în angajaţi, să-şi trateze corect furnizorii şi să sprijine comunităţile locale din care fac parte. BRT, reprezentată de personaje epice ale lumii de business precum Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Tim Cook, CEO-ul Apple, şi Jamie Dimon, preşedintele JPMorgan, vrea astfel să transforme după zeci de ani de existenţă capitalismul acţionarilor în „stakeholder capitalism”.  

    Cine citeşte Wall Street Journal, principalul ziar de business din America, află că „a fost un an bun pentru capitalismul stakeholderilor”, că executivii din BRT s-au ridicat la nivelul angajamentelor asumate, dar şi că noul tip de capitalism „este doar pentru văzul lumii” deoarece dacă executivii chiar ar fi intenţionat să schimbe scopul companiilor lor, ar fi trebuit cel puţin să se consulte cu boardurile lor. WSJ a avut iniţial o poziţie „antirevoluţionară”. Financial Times, farul lumii de business din Europa, dă un răspuns mai nuanţat.  

    În WSJ, Joshua Bolten, preşedinte şi CEO al BRT, scrie că firmele şi-au respectat angajamentele. Chiar şi înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească, multe companii din organizaţie făceau investiţii substanţiale în formarea profesională a lucrătorilor, în salarii şi beneficii mai bune şi pentru sprijinirea comunităţilor cu probleme. Ei au solicitat creşterea salariului minim federal şi concediu medical plătit pentru îngrijirea membrilor familiei, continuă Bolten. Răspunzând pandemiei, companiile au oferit bonusuri şi majorări de salarii lucrătorilor din prima linie. Câteva şi-au adaptat operaţiunile pentru a acoperi penuriile de echipamente din sistemul medical. Multe îşi susţin cu generozitate comunităţile. În timpul pandemiei, companiile au prioritizat sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi clienţilor. Companiile de energie au promis că nu vor tăia curentul clienţilor care nu pot plăti.

    Unele sunt în fruntea eforturilor de a dezvolta un vaccin. Executivii au făcut presiuni asupra factorilor de decizie pentru ca aceştia să ajute persoanele şi întreprinderile mici afectate de criză. În ultimele săptămâni, ei şi-au asumat noi angajamente pentru promovarea egalităţii rasiale şi a diversităţii în propriile companii, mai spune Bolten. De cealaltă parte, Lucian Bebchuk şi Roberto Tallarita, directorul şi, respectiv, directorul asociat al Programului Harvard Law School de guvernanţă corporativă, au publicat un articol în care fac un rezumat al studiului lor „Promisiunea iluzorie a guvernanţei stakeholderilor” ce va fi publicat în toamnă. 

    Declaraţia prin care peste 180 de CEO ai unor companii majore s-au angajat acum un an „să ofere valoare tuturor actorilor” a fost considerată pe larg ca semnalând o schimbare viitoare în modul în care vor opera companiile, scriu cei doi autori. „Articolul semnat de noi prezintă dovezi că declaraţia a fost în mare parte o manevră de PR” continuă ei.
    Pe baza întrebărilor trimise companiilor ai căror executivi au semnat declaraţia din august 2019, Bebchuk şi Tallarita au găsit că deciziile de punere în aplicare a angajamentelor au fost luate în general de către executivi fără aprobare din partea consiliilor de administraţie. Deoarece deciziile corporative cu importanţă semnificativă sunt supuse în general aprobării consiliului de administraţie, acest lucru reflectă percepţiile executivilor că angajamentele lor nu ar duce la schimbări semnificative în tratamentul părţilor interesate – stakeholderii.

    Concluzii similare rezultă din analizarea tuturor ghidurilor de guvernanţă corporativă aprobate de consiliile companiilor care sprijină declaraţia. Cei doi cercetători au constatat că noile linii directoare, multe actualizate după emiterea declaraţiei, arată în cea mai mare parte că acţionarii au clar prioritate. „Analiza indică faptul că liderii corporativi au stimulente puternice să aducă beneficii stakeholderilor doar în măsura în care acest lucru nu ar afecta valoarea acţiunilor. Această concluzie va fi foarte dezamăgitoare pentru unii şi binevenită pentru alţii. Dar trebuie să fie clar pe ce se concentrează liderii din companii şi ce intenţionează ei să ofere. Josh Bolten, directorul executiv al BRT, a respins ca fiind „lipsite de profunzime” astfel de critici. „Majoritatea executivilor care au semnat acea declaraţie consideră că acesta este modul în care trebuie să îşi conducă acum compania, deci de ce ar trebui să obţină aprobarea consiliului de administraţie?” a spus Bolten. Chiar dacă mulţi executivi au considerat-o ca fiind o afirmare a priorităţilor lor deja existente, declaraţia a fost încă un angajament „aspiraţional” de a face mai mult, a spus el. „Dacă aruncaţi o privire asupra a ceea ce au făcut marile corporaţii din America în timpul pandemiei, rezultatele sunt puternice.”

    Financial Times are o poveste mai aromată despre primul an de viaţă al capitalismului stakeholderilor. În SUA, când lumea a fost obligată să stea în casă, în martie, gunoiul a încetat să se mai acumuleze lângă magazine, şcoli şi stadioane, ceea ce a făcut să dispară 40 milioane de dolari din veniturile societăţii de administrare a deşeurilor (Waste Management) în doar două săptămâni. Jim Fish, directorul executiv al companiei, a răspuns nu prin reducerea costurilor, ci prin garanţii către personal că vor primi salariul întreg pe durata pandemiei şi oferind întreprinderilor mici servicii gratuite timp de o lună după ce acestea s-au redeschis.„Acţionarii erau oarecum ceva secundar sau chiar mai departe în mintea mea”, îşi aminteşte el. „Ştiam eu în adâncul minţii mele că va fi un cost pentru acţionari? Bineînţeles că ştiam, dar mă gândeam mai mult la ce vor face familiile oamenilor pe care i-aş fi putut concedia.” Afacerea de colectare şi procesare a deşeurilor nu este ceva care să trezească simpatie, iar acţionarii sunt obişnuiţi să fie prima prioritate a conducerii, aşa cum a fost în ultima jumătate de secol. Însă acţiunile lui Fish au reflectat o schimbare de dispoziţie în America corporativă de la criza financiară globală, reflectată cel mai bine în declaraţia executivilor din BRT de anul trecut. Acum, criza COVID-19 pune presiuni fără precedent asupra corporaţiilor şi o serie de investitori, academicieni şi activişti susţin că este nevoie de schimbări mai precise pentru ca noul capitalism să se ridice la nivelul promisiunilor făcute de creatorii săi.
    Membrii Business Roundtable s-au confruntat cu acuzaţii de ipocrizie în timpul pandemiei, cu, spre exemplu, angajaţii acuzând McDonald de acordarea unui concediu medical plătit insuficient şi Walmart că nu a ascultat problemele privind siguranţa la locul de muncă sau criticând Amazon pentru retragerea bonusului de risc oferit iniţial. Just Capital, care urmăreşte impactul companiilor asupra societăţii, a constatat că BRT a livrat rezultate mixte. Companiile ai căror directorii generali au semnat celebra declaraţie s-au comportat mai bine decât alţii în a  oferi totul, de la concedii medicale plătite la asistenţă financiară în timpul crizei.
    Totuşi, studiul Just Capital a constatat că americanii consideră că firmele mari nu respectă în totalitate responsabilităţile pe care le au faţă de angajaţi, clienţi, comunitate şi mediu. BRT se confrunta cu critici gălăgioşi şi înainte ca pandemia să lovească. Într-o tabără au fost adepţii radicali ai economistului Milton Friedman, înaltul preot al capitalismului acţionarilor, care  insistau că companiile ar trebui să se concentreze pe a face bani şi că acest principiu nu trebuie schimbat. În cealaltă tabără au stat susţinătorii investiţiilor pe teme de mediu, societate şi guvernanţă, care erau îngrijoraţi că membrii BRT proiectau doar o imagine bună de luat ochii lumii în loc să-şi schimbe modul sălbatic de a gândi. Oricum, acţionarii păreau să nu creadă că vor fi aşezaţi pe locul în spate, spune Shiva Rajgopal, profesor de Columbia Business School. „Când aceşti tipi au semnat declaraţia BRT, preţurile acţiunilor acestor firme nu s-au mişcat… Nu a fost niciun tremur”, a remarcat el. Acest scepticism a fost justificat, consideră el, prin modul în care stakeholderii au fost trataţi în trecut de către companii.

     

     

    Într-un studiu realizat alături de Aneesh Raghunandan de la London School of Economics, Rajgopal a descoperit că membrii BRT au fost indicaţi pentru mult mai multe abateri privind mediul şi condiţiile de muncă decât executivii altor companii. Un apărător al BRT a menţionat, totuşi, că majoritatea celorlalte corporaţii erau mult mai mici decât membrii organizaţiei sale. Apple are totuşi o capitalizare cât PIB-ul unei ţări. Anne Simpson, care conduce activitatea de guvernanţă la Calpers, cel mai mare fond de pensii din America, împărtăşeşte o altă critică a lui Rajgopal: aceea că companiile americane au încurajat un regim al drepturilor acţionarilor „fără dinţi”, ceea ce a făcut greu ca
    board-urile să poată fi trase la răspundere pentru angajamentele asumate faţă de stakeholderi. Spre exemplu, Darren Woods, directorul general al ExxonMobil, a semnat declaraţia BRT pentru ca apoi grupul său să ceară jandarmului pieţelor financiare americane, Securities and Exchange Commission, să îl protejeze de votul acţionarilor privind emisiile de gaze cu efect de seră.
    Directorii şi executivii americani sunt încă în urma colegilor internaţionali în ceea ce priveşte convingerea că capitalismul se schimbă fundamental, potrivit unui sondaj realizat de Diligent la care au participat 400 de lideri de afaceri. Există însă un consens din ce în ce mai mare că este nevoie de mai multă muncă pentru a integra capitalismul stakeholderilor în luarea deciziilor consiliilor de administraţie – şi pentru a măsura impactul acestuia. Un grup de la şcoala de afaceri Saïd din Oxford susţinut de investitori a publicat un cadru pentru a încuraja consiliile să îşi transforme discuţiile despre scop în acţiune. „Scopul trebuie să fie mai mult decât un slogan de marketing”, au spus autorii.
    Presiunile investitorilor au făcut mai mult decât BRT pentru a concentra consiliile de administraţie pe un scop mai larg, a declarat Rebecca Henderson de la Harvard Business School, autoarea cărţii „Regândirea capitalismului”. Ea argumentează însă că declaraţia BRT are importanţă. „Se pare că mulţi lideri de afaceri chiar credeau că misiunea lor era doar maximizarea valorii pentru acţionari”, a spus ea. „Este un dezastru, aşa că un lucru simplu precum schimbarea limbajului este un lucru bun.” În ceea ce-l priveşte pe domnul Fish de la societatea de gestionare a deşeurilor, o atenţie mai mare dată stakeholderilor poate totuşi aduce în timp beneficii acţionarilor. De când compania a luat măsuri pentru a ajuta întreprinderile mici cu probleme, a povestit el, loialitatea clienţilor a crescut şi ponderea celor care-şi anulează contractele a scăzut la valori minime record.

  • Gigantul chinez Alibaba se reîntoarce la nivelurile înregistrate înainte de pandemie: Profiturile din T2 au atins 5,6 miliarde de dolari în timp ce veniturile din serviciile de cloud au crescut cu 59%

    Alibaba, cel mai mare site de e-commerce din China, anunţă că a trecut peste criza generată de coronavirus. Compania a declarat că veniturile au crescut cu aproximativ 34% între aprilie şi iunie, primul trimestru al noului an fiscal, iar profiturile nete au înregistrat o creştere de 28% şi au ajuns la 5,59 miliarde de dolari, potrivit MarketWatch.

    „Business-urile interne s-au reîntors la nivelurile pre-COVID, în timp ce veniturile din serviciile de cloud au crescut cu 59% în ultimele 12 luni”, a declarat CEO-ul Daniel Zhang.

    Totuşi, divizia de entertainment a grupului continuă să piardă bani, însă într-un ritm mai încet. Veniturile sectorului digital-media, care se extinde de la browsere pentru telefoane mobile la bilete de cinema, au crescut cu doar 9% şi au ajuns la 990 de milioane de dolari.

    Între timp, banca centrală a Chinei plănuieşte ca noua sa monedă digitală să diminueze poziţia dominantă deţinută de Alibaba şi gigantul din domeniul tehnologiei informaţionale Tencent.

    La sfârşitul lunii iunie, Tencent depăşea Alibaba şi ajungea astfel cea mai valoroasă companie din Asia. Astfel, preşedintele companiei – Pony Ma – l-a depăşit pe fondatorul Alibaba – Jack Ma – şi a devenit cel mai bogat om din China.

     

  • Povestea medicului care a creat una dintre cele mai cunoscute agenţii de turism din România

    „Chiar dacă sunt mai echilibrate, uneori nativ, femeile aduc în business inevitabil şi o doză de emoţie – conştient şi asumat –, poate tocmai de aceea, uneori, va prima dorinţa de a ajuta, în detrimentul profitului. Noi, femeile, avem cumva un al şaselea simţ, dar mai avem şi o altă înzestrare nepreţuită: creativitatea.”

     Daniela Shah este de profesie medic, însă de peste 20 de ani activează în industria turismului, cea mai mare realizare profesională a sa fiind contribuţia pe care a adus-o la fondarea agenţiei de turism Eturia şi la crearea echipei companiei.

    Pentru anul acesta, pe lângă finalizarea unor proiecte de tehnologizare şi eficientizare a companiei începute în 2019 şi lansarea unui nou site, ea are în plan şi deschiderea filialei Eturia în Marea Britanie şi demararea unor proiecte similare în alte ţări europene.

    În opinia sa, în comparaţie cu bărbaţii, femeile au o intuiţie excepţională şi un pronunţat simţ al pericolului, care le ajută să reducă riscurile şi să nu se lase purtate de val.

    Pot astfel să se bucure mai uşor de oportunităţi, dar, pe de altă parte, pot pierde altele din prea multă precauţie. Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională spune că, în mod cert, nu este un mit, iar sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei este să îşi stabilească foarte clar obiectivele şi să-şi urmeze visele, chiar dacă par prea îndrăzneţe, dar, în acelaşi timp, să nu uite să rezerve timp şi pentru familie în tot acest parcurs. „Viaţa nu e toată doar carieră şi o spun din proprie experienţă!” 

  • Surpriză: În timp ce Wirecard Germania, cea mai mare insolvenţă de piaţa germană, îşi aşteaptă sentinţa, la Bucureşti Wirecard România a raportat un profit de 18 mil. lei în 2019, în creştere de 9 ori

    ♦ Acestea sunt cele mai bune rezultate ale Wirecard România, atât pe partea de profitabilitate, cât şi pe partea cifrei de afaceri, din 2005 încoace, arată datele agregate de ZF.

    Wirecard România, fosta Provus Service Provider, parte a grupului ger­man de plăţi electronice Wirecard, a încheiat anul 2019 cu un profit net de 18,5 mil. lei, în creştere de nouă ori faţă de cel din anul precedent, când era de 2 mil. lei, arată datele publicate la Ministerul de Finanţe. 

    Pe de altă parte, cifra de afaceri a companiei s-a majorat cu 30% la circa 43,4 mil. lei.

    Acestea sunt cele mai bune rezultate ale Wirecard România, atât pe partea de profitabilitate, cât şi pe partea cifrei de afaceri, din 2005 încoace, arată datele agregate de ZF. De altfel, 2019 a fost al optulea an consecutiv în care Wirecard România a înregistrat profit. La finele anului 2019, Wirecard România avea un număr mediu de 122 de angajaţi, în creştere de la 92 în anul precedent, arată datele de la Finanţe.

    „Wirecard România este speciali­zată în outsourcing şi soluţii de white label pentru tranzacţii de plată electro­nice, precum şi emitere de carduri şi produse de cont. Wirecard Romania are sediul în Bucureşti şi o filială în Chişinău, Moldova. În Europa de Est, în raport cu volumul emiterilor şi punctele de acceptanţă, Wirecard este unul dintre cei mai mari emitenţi şi furnizori de soluţii de carduri şi una dintre firmele de top în proce­sarea plăţilor electronice”, se arată pe site-ul com­paniei. Potrivit datelor Confidas, Wirecard Ro­mâ­nia este controlată în proporţie de 99% de Wirecard Sales Interna­tional Holding Gmbh din Germania.

    Wirecard România  este condusă de Utku Ogrendil din 2011 încoace, fost bancher la Credit Europe Bank, Garanti Bank şi fost director de retail al Băncii Transilvania.

    Ogrendil a absolvit Universitatea Hartford din Connecticut cu specializarea în economie şi finanţe.

    Procesatorul german de plăţi electronice Wirecard, despre care ZF a scris recent că în acţionariatul său la final de T2/2020 era SIF Transilvania, va fi eliminat din structura indicelui german DAX ca urmare a prăbuşirii companiei pe fondul suspiciunilor de fraudă contabilă. Ieri, o acţiune Wirecard se tranzacţiona la 1,22 euro, respectiv o capitalizare de 155 milioane de euro.

    La începutul anului 2020, Wirecard, companie la care a fost acţionar şi NN Pensii, avea o valoare de piaţă de aproximativ 14 miliarde de euro, arată datele Yahoo Finance.

     

     

  • Profitul HSBC, cea mai mare bancă britanică, scad în S1 cu 65% pe fondul coronavirusului

    Profitul HSBC pentru prima jumătate a acestui an a scăzut cu 65%, pe fondul crizei coronavirusului, la 4,3 miliarde de dolari înainte de impozitare, comparativ cu 12,4 miliarde de dolari pentru aceeaşi perioadă a anului trecut, anunţă BBC.

    Scăderea a fost mult mai mare decât au prevăzut analiştii, deoarece HSBC a fost afectată de reducerea creditării, iar ratele dobânzilor rămân scăzute.

    HSBC are sediul la Londra, dar mai mult de jumătate din profiturile sale provin din centrul financiar asiatic din Hong Kong.

    Banca se confruntă cu o serie de provocări, nu doar cu declinul financiar cauzat de coronavirus.

    În iunie, banca a anunţat că va continua planul său de a reduce 35.000 de locuri de muncă din cele 235.000 pe plan global, ca parte a unei restructurări majore anunţate în februarie.

    Mark Tucker, preşedintele HSBC, supraveghează programul de reducere a operaţiunilor băncii în Europa şi SUA.

    HSBC a declarat anterior că ar putea lichida sau vinde operaţiunile sale bancare cu amănuntul din SUA, ceea ce ar putea implica micşorarea cu aproximativ 30% a reţelei sale de 224 de unităţi din SUA.