Politica este reprezentată de personal, mai ales în sistemul Partidului Comunist din China, conform Financial Times.
Xi Jinping, care se aşteaptă să fie numit pentru un al treilea mandate la conducerea ţării, s-a adresat ieri membrilor de partid reuniţi în Marea Sală a Poporului din Beijing.
Cel mai puternic conducător al Chinei de la Mao încoace, Xi a consolidat puterea şi a centralizat procesul de luare a deciziilor în propriile mâini într-un mod la care predecesorii săi mai recenţi nu ar fi putut visa.
De la începutul anilor 1990, Partidul Comunist a operat o serie de limite de mandate care au menţinut pacea politică între diferitele grupări. Acest lucru a împiedicat grupurile rivale, sau un lider individual, să devină prea influente.
Xi a eliminat aceste constrângeri. A reuşit acest lucru prin manipularea numirilor în eşaloanele superioare ale Partidului Comunist Chinez (PCC) şi prin înlăturarea rivalilor cheie din conducere.
Prin controlul său asupra sistemului de personal şi prin măsuri radicale de combatere a corupţiei, a reuşit să elimine cu buldozerul grupările care dominau cândva partidul. A umplut posturile-cheie cu loialişti şi a marginalizat orice potenţiali contestatari ai conducerii sale.
Timp de mai bine de un deceniu, Xi a exploatat regulile şi convenţiile din cadrul Partidului Comunist Chinez cu o eficienţă nemiloasă.
La fiecare cinci ani, partidul îşi organizează congresul naţional, care dezvăluie liderii partidului şi direcţiile politice cheie pentru cea mai populată ţară din lume.
Xi Jinping este secretar general al Comitetului Central al partidului şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale.
Organismul politic de cel mai înalt nivel este Comisia Permanentă. În prezent, acesta este compus din şapte membri, dar a avut nouă membri până în 2007.
Sub Comitetul Permanent se află Biroul Politic, format din 25 de membri, care reprezintă o treaptă spre funcţiile de conducere din partid.
Sub acesta se află Comitetul Central, format din aproximativ 205 cadre, compus din miniştri guvernamentali, lideri provinciali, ofiţeri militari şi autorităţi de reglementare de top.
Procesul de selecţie a liderilor de vârf ai Chinei este opac, poziţiile fiind stabilite doar în urma unor intermedieri în spatele uşilor închise şi a unor negocieri între membrii în funcţie şi foştii membri ai Biroului Politic.
Timp de zeci de ani după reformele lui Deng Xiaoping din anii 1990, liderii au urmat reguli nescrise, cum ar fi asigurarea unui echilibru cu privire la vârstă şi grupurile politice în cele mai înalte eşaloane ale partidului şi cedarea posturilor la sfârşitul a două mandate de cinci ani. Acest sistem a asigurat tranziţii paşnice ale puterii după 30 de ani de guvernare din ce în ce mai haotică sub Mao.
Când Xi, pe atunci în vârstă de 60 de ani, a devenit liderul Chinei la sfârşitul anului 2012, a fost văzut ca fiind lipsit de un grup clar de adepţi loiali în rândul conducerii.
Jiang Zemin, secretar general din 1989 până în 2002, a exercitat în continuare o putere imensă asupra politicii chineze după ce s-a retras în oraşul său natal, Shanghai.
Influenţa lui Jiang era evidentă în gruparea din Shanghai, susţinători şi confidenţi care fuseseră promovaţi sub supravegherea sa sau care aveau conexiuni în baza sa de susţinere locală.
Propria promovare a lui Xi în Comitetul Permanent cu cinci ani mai devreme s-a datorat parţial sprijinului lui Jiang şi al fostului său vicepreşedinte Zeng Qinghong.
Cu toate acestea, puterea lui Jiang a fost contracarată de un grup de tehnocraţi loiali succesorului său Hu Jintao şi premierului Wen Jiabao. Această grupare, numită după Liga Tineretului Comunist, unde mulţi dintre ei şi-au construit cariera, îl includea pe viitorul premier al lui Xi, Li Keqiang.
Confruntat cu aceleaşi grupuri de interese puternice pe care Hu Jintao nu a putut sau nu a vrut să le înfrunte, Xi a început să slăbească grupările care ajunseseră să domine elita politică chineză de la Deng încoace.
Un vechi prieten, Wang Qishan, a devenit membru al Comitetului Permanent în acelaşi an în care Xi a preluat conducerea. Wang, un birocrat experimentat, a fost desemnat să conducă o campanie de represiune fără precedent, în calitate de nou “ţar” anticorupţie al lui Xi. Campania a fost legitimată de corupţia galopantă din întreg partidul, dar a devenit în curând un instrument pentru Xi de a-şi epura rivalii politici.
Printre primii dintr-o serie de grei militari şi politici care au căzut a fost Zhou Yongkang, fostul şef al Aparatului de Securitate Internă al Chinei şi un susţinător al lui Jiang. Arestarea lui Zhou a spulberat o regulă nescrisă de la sfârşitul Revoluţiei Culturale. Sub conducerea lui Xi, chiar şi membrii în funcţie sau pensionaţi ai comitetului permanent nu mai erau de neatins.
În doar câţiva ani de la preluarea puterii de către Xi, 25 dintre cei 205 membri ai comitetului central al PCC, eşalonul de lideri de partid de sub Biroul Politic, au fost înlăturaţi din funcţiile lor pe motiv de corupţie.
În 2017, în timp ce elita partidului se pregătea să se reunească pentru congresul pe care îl organizează la fiecare cinci ani pentru a-şi selecta liderii, Xi era în măsură să accelereze plasarea oamenilor pe care îi alegea în poziţii de influenţă.
Două dintre cele cinci locuri vacante în comitetul permanent au revenit lui Li Zhanshu, şeful de cabinet al lui Xi din 2012 şi un aliat de încredere şi lui Zhao Leji, un birocrat loial şi şeful departamentului responsabil cu gestionarea numirilor de stat. De asemenea, a fost promovat în comitetul permanent Wang Huning, principalul guru ideologic al lui Xi.
Zhao a devenit noul “ţar” anticorupţie, după Wang, care ajunsese la vârsta neoficială de pensionare a partidului pentru membrii Comitetului Permanent.
Xi se apropia de renunţarea la regula nescrisă potrivit căreia trebuie să existe un echilibru între diferitele grupări la cele mai înalte niveluri ale guvernului.
Conform unei norme stabilite în timpul mandatelor lui Jiang şi Hu, Xi ar fi trebuit, de asemenea, să folosească cel de-al 19-lea congres al partidului pentru a identifica următorul lider al ţării.
Obiceiul era ca membrul de frunte al următoarei generaţii de oficiali să fie numit în Comitetul Permanent, pentru ca acesta să poată petrece o perioadă de timp dobândind experienţă în funcţii la cele mai înalte niveluri de putere.
De asemenea, partidul a dezvoltat o limită de vârstă implicită pentru membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic: cei care au 67 de ani sau mai puţin pot fi numiţi din nou, iar cei care au 68 de ani sau mai mult trebuie să se retragă, un sistem cunoscut sub numele de “şapte în sus, opt în jos”. Dar toţi cei cinci noi membri ai comitetului permanent erau prea bătrâni pentru a servi ca lider de partid pentru două mandate după Xi. Totuşi, limita de vârstă va fi ignorată pentru ca Xi să rămână lider.
Pentru prima dată în mai bine de un sfert de secol, PCC nu a reuşit să desemneze un potenţial succesor clar.
Apoi, în cadrul unei reuniuni cheie de ratificare a noului parlament de la Beijing, câteva luni mai târziu, constituţia Chinei a fost modificată pentru a aboli limita de două mandate pentru preşedinte, deschizând calea pentru ca Xi să depăşească vârsta de pensionare şi să guverneze pentru un al treilea mandat.
Dar controlul lui Xi nu provine doar din faptul că nu a reuşit să numească un succesor. Liderul Chinei şi-a consolidat puterea în multe dintre poziţiile executive cruciale ale partidului.
În timpul primului mandat al lui Xi, grupul lui Jiang a controlat aplicarea legii şi forţele de poliţie, iar gruparea loială lui Hu şi Wen a condus departamentele de economie şi propagandă. Xi îl avea doar pe prietenul său Wang Qishan ca şef al disciplinei de partid.
În ajunul congresului partidului, la sfârşitul celui de-al doilea mandat al lui Xi, acesta a controlat cu fermitate toate aceste poziţii cruciale, desemnându-şi protejaţii pentru a-i înlocui pe aliaţii lui Jiang şi Hu-Wen.
Acestea sunt cadre pe care fie le cunoaşte încă din tinereţe, fie oficiali de încredere cu care a lucrat de-a lungul deceniilor anterioare în cariera sa, fie stele în ascensiune loiale care se remarcă prin lipsa de legături cu taberele rivale.
Având controlul asupra Biroului Politic şi a executivului şi fără un succesor natural, Xi şi-a consolidat potenţialul de a guverna pe viaţă.
Noii lideri ai Chinei se confruntă cu un set de ameninţări existenţiale fără precedent, atât pe plan intern, cât şi extern.
Pe fondul frustrărilor legate de încetinirea creşterii economice şi de politica de stat “zero-Covid”, un număr tot mai mare de chinezi încep să pună la îndoială înţelepciunea politicilor lui Xi.
Relaţiile dintre China şi Occident sunt la minime istorice. Mulţi dau vina pe asertivitatea lui Xi cu privire la Hong Kong, Xinjiang, Taiwan şi pe sprijinul său pentru Vladimir Putin, în ciuda invaziei Rusiei în Ucraina.
Cu toate acestea, atunci când Xi va ieşi din Marea Sală la sfârşitul acestei săptămâni împreună cu colegii săi din comitetul permanent, el va sta umăr la umăr cu tovarăşii apropiaţi, iar când va examina cadrele care ocupă roluri administrative critice, va vedea o mare majoritate de aliaţi.
Iată câţiva dintre loialii lui Xi care vor fi probabil promovaţi în zilele şi săptămânile următoare, ajutându-l să-şi consolideze controlul asupra aparatului partidului-stat.
Posibile numiri în cadrul Comitetului permanent:
1. Chen Min’er – Chen este secretar de partid în oraşul Chongqing, din sud-vestul ţării. El a format o legătură strânsă cu Xi în timp ce era director al departamentului de propagandă din Zhejiang, când Xi era şeful partidului acolo, la începutul anilor 2000.
2. Ding Xuexiang – Ding şi-a avansat cariera la Shanghai, unde a fost promovat ca şef de cabinet al secretarilor de partid succesivi, inclusiv, pentru o perioadă, al lui Xi. Alături de Chen Min’er, Ding este considerat unul dintre protejaţii preferaţi ai lui Xi.
3. Huang Kunming – Huang, şeful propagandei chineze, l-a urmat pe Xi la Beijing după ce a lucrat cu acesta în Zhejiang şi Fujian. Deşi se numără printre consilierii de încredere ai lui Xi, analiştii consideră că numirea sa depinde de momentul în care Wang Huning, influentul consilier ideologic al lui Xi, se va pensiona.
4. Li Qiang – Şeful partidului din Shanghai a fost un aliat apropiat al lui Xi timp de două decenii. Încă de la începutul anului, Li a fost considerat ca fiind în curs de promovare rapidă, dar răspunsul dezastruos al Shanghai-ului la pandemie a lăsat un nor de incertitudine asupra viitorului său politic.
Stele politice în ascensiune:
1. Chen Yixin – Chen a lucrat cu Xi în Zhejiang şi are una dintre funcţiile de top responsabile cu securitatea internă. El este un candidat pentru a fi promovat la conducerea Comisiei Centrale pentru Afaceri Politice şi Juridice (CPLC), care supraveghează poliţia, securitatea statului şi instanţele de judecată.
2. Wang Xiaohong – Wang este un alt protejat pe care Xi l-a ales recent pentru a-şi consolida controlul asupra Ministerului Securităţii Publice din China. Cei doi bărbaţi au lucrat împreună în provincia Fujian în anii 1990. Niciunul dintre cei doi predecesori ai săi nu a fost considerat deosebit de apropiat de Xi.
3. Li Xi – Se crede că legăturile dintre Li şi Xi durează de 40 de ani, prin intermediul legăturilor dintre fostul patron al lui Li şi tatăl lui Xi din Gansu. Li a fost promovat la şefia partidului din Guangdong în 2017. Conducerea centrului de producţie este văzută ca o rampă de lansare pentru funcţii mai înalte.
4. Cai Qi – Deşi este mai aproape de vârsta pensionării decât rivalii săi, şeful partidului de la Beijing, care a lucrat cu Xi atât în Fujian, cât şi în Zhejiang, este acum considerat unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Xi.
5. Shen Yiqin – Shen este actualul şef al partidului din Guizhou şi singura femeie care a ocupat funcţia de secretar provincial de partid. Ea ar putea fi pe cale să o înlocuiască pe Sun Chunlan, unul dintre cei care îi provoacă probleme lui Xi şi singura femeie membră a actualului Birou Politic.
6. Miao Hua – Miao este considerat un candidat la Biroul Politic, după ce a fost promovat de Xi. Acest lucru l-a dus de la un rol militar provincial la şeful politic al Marinei chineze şi în 2017, la şefia departamentului politic al Comisiei Militare Centrale, pe care o prezidează Xi.
Stele economice în ascensiune:
1. He Lifeng – El este propus pentru a-i succeda lui Liu He în funcţia de vicepremier responsabil de sectorul financiar. Însă lui He îi lipseşte profilul internaţional al lui Liu, care vorbeşte limba engleză, a studiat în străinătate şi a fost principalul om de legătură al lui Xi în cercurile financiare străine în timpul primelor două mandate ale acestuia.
2. Yin Yong – Yin este viceprimar al capitalei Beijing. Format la Harvard şi un bancher central veteran, Yin ar putea fi principalul candidat pentru funcţia de guvernator al Băncii Populare a Chinei.
3. Yi Huiman – Înainte de a fi promovat în funcţia de preşedinte al Autorităţii de Reglementare a Pieţelor Bursiere din China, Yi a fost un om de bază al celei mai mari bănci din ţară, ICBC, unde a lucrat mai bine de trei decenii. Este posibil să preia conducerea organismului de supraveghere a sectorului bancar şi al asigurărilor.
