Tag: politica

  • Cu cine ar vota românii dacă mâine ar fi alegeri

    Alegeri locale pe Bucureşti 

    Potrivit sondajului CURS, dacă duminică s-ar desfăşura alegerile locale:

    • Partidul Social Democrat ar obţine 31%
    • Partidul Naţional Liberal  ar lua 22%
    • Alianţa pentru Unirea Românilor – 14%
    • Uniunea Salvaţi România – 11%

    70% dintre bucureştenii chestionaţi au declarat că Bucureştiul merge într-o direcţie greşită, 22% au răspuns că merge într-o direcţie bună, iar 8% au răspuns cu “Nu Ştiu” sau “Nu răspund”

    59% dintre bucureştenii chestionaţi au apreciat activitatea primarului Nicuşor Dan ca fiind proastă şi 20% au răspuns că este bună. Având în vedere procentajul rezultatelor, Nicuşor Dan, dacă va fi susţinut de PNL, va pierde alegerile locale în faţa Gabrielei Firea, desemnată recent candidatul PSD pentru Primăria Municipală a capitalei. 

    42% susţin că sunt nemulţumiţi de activitatea primarilor de sectoare şi 36% se declară mulţumiţi. 

    Cele mai importante probleme ale capitalei sunt traficul (23%), problema parcărilor (12%), curăţenia (11%), încălzirea (10%), poluarea (10%), drumurile secundare (7%) şi colectarea gunoiului (6%). 

    Sondajul CURS a fost efectuat în perioada 6-19 octombrie 2022, pe un eşantion de 1016 respondenţi. 

    Alegeri parlamentare 

    Potrivit Sociopol, dacă duminică s-ar desfăşura alegerile parlamentare în actualul context al crizei energetice:

    PSD este pe primul loc, având 36%. Recent, a pierdut ministerul Apărării după demisia lui Vasile Dîncu. Partidul de centru-stânga a propus revenirea la piaţa reglementată pentru o perioadă limitată (începând de la 1 ianuarie 2023). 

    PNL se situează pe locul doi, având doar 19%. Recent, a avut de suferit de pe urma demisiei lui Sorin Cîmpeanu din funcţia de ministru al Educaţiei după un scandal de plagiat şi amânarea aderării la spaţiul Schengen în 2023. Majoritatea consumatorilor de curent electric sunt nemulţumiţi de prestaţia ministrului Energiei, Virgil Popescu. Pe de altă parte, partidul de centru-dreapta are realizări excepţionale în privinţa întăririi securităţii şi apărării României după suplimentarea forţelor militare de pe flancul de est al NATO. 

    AUR ar obţine 14%. Recent, George Simion şi membrii partidului de dreapta au participat la un protest spontan pentru a-şi exprima nemulţumirile faţă de prestaţia guvernului de coaliţie PNL-PSD-UDMR privind domeniul energiei 

    USR , sub noul lider Cătălin Drulă, s-ar poziţionar pe locul patru cu 11% ca urmare a plecării din partid a europarlamentarului Dacian Cioloş şi a altor foşti membri PLUS care au pus bazele unui nou partid – REPER. 

    Restul partidelor, precum UDMR condus de Kelemen Hunor, REPER condus de Dacian Cioloş, PRO România condus de Victor Ponta sau FD condus de Ludovic Orban nu ar atinge pragul de 5%. 

     

     

  • UPDATE: Sunak anunţă “decizii dificile”, întrucât Marea Britanie se confruntă cu o “criză profundă”

    Marea Britanie se confruntă cu o “criză economică profundă”, afirmă noul prim-ministru, Rishi Sunak, imediat după primirea mandatului din partea regelui Charles, subliniind că pregăteşte acţiuni “dificile” pentru obţinerea “stabilităţii”.

    Rishi Sunak a anunţat că a acceptat mandatul încredinţat de regele Charles pentru formarea noului Guvern de la Londra.

    “Marea Britanie se confruntă cu o criză economică profundă”, în contextul persistenţei efectelor crizei pandemiei şi al războiului declanşat de Rusia împotriva Ucrainei, a afirmat Rishi Sunak, conform postului de televiziune Sky News.

    Sunak a salutat acţiunile predecesoarei sale, premierul demisionar Liz Truss, notând că ea a fost entuziastă să creeze schimbări, dar admiţând că “au fost făcute unele greşeli”. “Nu au fost făcute cu rea-intenţie, dar au fost greşeli”, a precizat Rishi Sunak, referindu-se la deciziile controversate în domeniul bugetar şi fiscal.

    “Am fost ales lider al Partidului Conservator şi prim-ministru pentru a remedia aceste greşeli, iar activitatea începe acum. Vor fi decizii dificile, pentru asigurarea stabilităţii. Nu voi lăsa datorii de achitat generaţiilor următoare. Voi uni ţara nu prin cuvinte, ci prin acţiuni”, a subliniat Rishi Sunak.

    Noul prim-ministru conservator a prezentat priorităţile noului Cabinet guvernamental. “Un sistem medical mai puternic, îmbunătăţirea educaţiei în şcoli, mai multă siguranţă pe străzi, protejarea mediului, susţinerea forţelor noastre armate, acţiuni pentru egalitate de şanse, dezvoltarea unei economii care să profite de oportunităţile oferite de Brexit, un mediu în care companiile să facă investiţii, să inoveze şi să creeze locuri de muncă”, a explicat Sunak, conform cotidianului The Guardian.

    “Înţeleg cât de dificil este acest moment. (…) Ştiu că am treabă de făcut pentru restabilirea încrederii, după tot ce s-a întâmplat. Tot ce pot spune este că nu sunt descurajat”, a insistat noul prim-ministru.

    Rishi Sunak i-a mulţumit fostului premier Boris Johnson, în mandatului căruia el a fost ministru de Finanţe. “Îi voi fi mereu recunoscător lui Boris Johnson pentru realizările incredibile obţinute în calitatea de prim-ministru, îi apreciez foarte mult căldura şi generozitatea de spirit”, a subliniat Sunak.

  • Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, a desemnat-o pe Giorgia Meloni prim-ministru

    Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, a desemnat-o vineri seară pe Giorgia Meloni, liderul partidului Fraţii Italiei (FdI), pentru funcţia de prim-ministru, după victoria forţelor politice de dreapta în scrutinul parlamentar anticipat desfăşurat în septembrie.

    “Preşedintele Republicii, Sergio Mattarella, i-a oferit sarcina de formare a Guvernului Giorgiei Meloni, care a acceptat fără rezerve şi a prezentat lista miniştrilor”, a anunţat vineri seară secretarul general al Palatului Quirinale, Ugo Zampetti, citat de cotidianul La Repubblica.

    Preşedintele Sergio Mattarella a avut o discuţie de aproximativ o oră cu Giorgia Meloni înainte de anunţarea deciziei. Depunerea jurământului de către membrii noului Guvern italian este programată sâmbătă dimineaţă.

    “Întreaga coaliţie, care s-a prezentat împreună la consultări, a dat un semnal unanim privind reprezentarea majorităţii parlamentare, propunându-mă pe mine ca persoana desemnată pentru sarcina de formare a viitorului guvern”, a declarat Giorgia Meloni.

    Conform agenţiei ANSA, Antonio Tajani, fost preşedinte al Parlamentului European, membru al partidului Forza Italia (centru-dreapta), al fostului premier Silvio Berlusconi, va fi vicepremier şi ministru de Externe în noul guvern. De asemenea, va fi vicepremier şi ministru al Infrastructurii Matteo Salvini, liderul formaţiunii Liga Nordului (Liga, extremă-dreapta).

    Matteo Piantedosi este propus pentru postul de ministru de Interne, iar Guido Crosetto pentru postul de ministru al Apărării. Daniela Garnero ar urma să fie titularul portofoliului Turismului, iar Orazio Schillaci este propus ministru al Sănătăţii.

    Eugenia Roccella este propusă pentru funcţia de ministru al Familiei, iar Roberto Calderoli a fost desemnat ministru al Afacerilor Regionale.

  • Premierul britanic, Liz Truss, şi-a prezentat demisia

    Liz Truss şi-a anunţat demisia imediat după discuţii cu reprezentanţi ai Comitetului 1922, entitatea de conducere a Partidului Conservator (centru-dreapta).

    “Mi-am început mandatul într-un moment de instabilitate majoră la nivel economic pe plan internaţional. Familiile şi companiile erau îngrijorate privind modul în care îşi plătesc facturile. Am fost aleasă cu un mandat de a schimba această situaţie. Am oferit soluţii privind facturile la energie şi privind reducerea asigurărilor medicale. Dar nu pot atinge obiectivele mandatului”, a declarat premierul Liz Truss, precizând că i-a transmis regelui Charles că demisionează.

    Liz Truss va rămâne prim-ministru interimar până când va fi ales un nou lider al Partidului Conservator, probabil “săptămâna viitoare”, în opinia ei.

  • Eşecul premierului britanic Elisabeth Truss sau de ce pieţele nu aplaudă mereu scăderile de taxe. Lecţii pentru România

    Elisabeth Truss şi-a câştigat fotoliul de premier al Marii Britanii cu un program de reducere de taxe („trickle down”) Pieţele care ar fi trebuit să se bucure pentru că taxele scad nu au crezut-o, aşa că lira a scăzut, obligaţiunile emise de guvern şi-au pierdut din valoare, fondurile de pensii care îşi ţin banii în obligaţiunile guvernului pierd Prin urmare, Truss îşi va pierde, la rându-i, funcţia, cel mai probabil în această săptămână, la nici o lună şi jumătate de la preluarea mandatului.

    Cine conduce lumea? Politica sau piaţa? Premierul britanic, Elisabeth Truss, desemnată acum nici două luni să conducă destinele UK, este pe cale să-şi piardă mandatul pentru că politica fiscală propusă de ea s-a ciocnit frontal cu politica monetară a Băncii Angliei. Iar arbitrul au fost pieţele care au scăzut, lira care s-a depreciat, obligând Banca Angliei să intre la cumpărare de titluri de stat, în vreme ce programul ei era să vândă pentru că nu mai ştie ce să facă cu astfel de titluri pe care le deţine din consecutivele crize precedente.

    Lecţia ce trebuie învăţată în România din experienţa de azi a UK?

    „Politica fiscală şi cea monetară trebuie  să fie în perfectă concordanţă”, spune economistul Laurian Lungu.

    În mod aproape de dogmă, pieţele cresc când guvernele aprobă reduceri de taxe. Nu s-a întâmplat şi de această dată, în Marea Britanie.

    Liz Truss a câştigat alegerile în Partidul Conservator – şi în mod automat fotoliul de prim-ministru – cu un program de reduceri de taxe. „Trickle down” înseamnă, în teorie, că dacă reduci taxele celor bogaţi, mai apoi şi cei săraci vor beneficia pe urma acestor reduceri.

    „În mod normal, pieţele reacţionează bine la reducerile de taxe. Nu s-a întâmplat şi acum. Pentru că nimeni nu a crezut în programul lui Liz Truss”, explică Andrei Pogonaru, partener în afacerea care a dezvoltat Mall Veranda din Piaţa Obor. Andrei Pogonaru cunoaşte bine Marea Britanie pentru că a studiat economia vreme de 9 ani la Londra.

    Andrei Pogonaru, Veranda Mall

    Liz Truss, premierul în exerciţiu, propunea, între multe altele, reducerea impozitului pe venit pentru cei cu venituri mari de la 45% la 40%. Însă nu a explicat în „mini-bugetul” ei cum va acoperi golul de 60-70 de miliarde de lire rezultat din această reducere de taxe „pentru bogaţi”. Experţii ei au spus că golul va fi acoperit din creşterea economică. Pieţele au spus că, dimpotrivă, va fi acoperit din împrumuturi pentru că economiile vor încetini, în vreme ce datoriile Marii Britanii sunt undeva la 100% din PIB. Trebuie să trăieşti două vieţi ca să vezi aşa ceva: să-l vezi pe preşedintele SUA să critice programul economic al unui alt guvern, al unuia din G7. Pentru că economia britanică este puternică (3.000 mld. dolari) şi deciziile politice unei astfel de economii afectează şi economii precum Statele Unite (22.000 mld. dolari).

    Pieţele, care îndeobşte sunt favorabile scăderilor de taxe, nu au crezut-o pe Truss. Cum nu l-au crezut pe nici pe ministrul ei de finanţe de la acea vreme, Kwasi Kwarteng, înlocuit între timp cu Jeremy Hunt, care a venit cu un program exact pe dos: nu se reduc taxele, ci cheltuielile guverna­mentale.

    „Pieţele nu au crezut în acest plan (al lui Truss). Preţurile obligaţiunilor guverna­mentale au fost afectate şi, prin ricoşeu, au lovit fondurile de pensii care-şi ţineau banii în obligaţiuni guvernamentale”, explică Pogonaru.

    Povestea este foarte complicată: când soarele strălucea iar fondurile de pensii au văzut dobânzile bancare jos, în baza programelor bani din elicopter, s-au împrumutat, garantând cu obligaţiuni guvernamentale. Acum preţul obliga­ţiunilor este în jos. Deci pierd. Insiderii s-au prins că mărul e putred, piaţa a căzut, iar lira s-a depreciat. Situaţia era aproape de neconceput în urmă cu câteva luni“, spune economistul Laurian Lungu.

    Sunt mai multe probleme de fond, spune el. În primul rând premierul Truss nu are susţinerea partidului său. O problemă politică. A trecut bugetul cu care a câştigat fără să respecte etapele – nu s-a consultat cu ceea ce se cheamă la noi „Consiliul Economic şi Social”. Măcar de formă.

    Apoi au fost neobişnuitele intervenţii – FMI a fost neobişnuit de dur judecând programul de guvernare britanic. Agenţia americană de rating Moody’s a avut o analiză complet defavorabilă.

    Laurian Lungu, economist

    „Ceea ce înseamnă că lucrurile stau rău.”, spune Lungu.

    „Niciodată nu am văzut o reacţie atât de dură din parte FMI, pentru un stat care face parte din G7, totuşi. UK nu este Nigeria”. Şi, mai spune el: dacă comunicarea planurilor ar fi fost mai bună, nu s-ar fi ajuns aici.

    Cine conduce lumea, până la urmă? Politica sau economia? În faţa criticilor, Liz Truss l-a demis pe ministrul de finanţe Kwasi Kwarteng, la nici o lună de la numire, şi l-a înlocuit cu Jeremy Hunt, dar soarta  mandatului ei este pe jumătate pecetluită. Nimeni nu-şi aduce aminte de un mai mare balamuc în politica UK decât în mandatul de nici două luni a lui Elisabeth Truss.

    După căderea pieţelor, Banca Angliei a fost forţată să revină la cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale ale fondurilor de pensii, deşi politica pentru combaterea inflaţiei, ajunsă la 10% era exact invers – Banca vindea datoriile guvernului, acum le cumpără din nou, din cauza unui program guvernamental care a bulversat economia.

    „Pentru România lecţia britanică este că politica fiscală trebuie să fie în concordanţă cu cea monetară. Creşterea PIB va încetini în anul ce vine, prin urmare şi veniturile vor fi mai puţine. Bugetele trebuie făcute aproape de realitatea veniturilor. Nu te poţi baza mereu pe împrumuturi”, spune Lungu.

    Peştele merge după momeală, dar nu mereu. De data aceasta pieţele s-au  prins de „cacialma” şi nu au mers după promisiunile lui Elisabeth Truss sau ale ministrului ei de finanţe, spune economistul Dragoş Cabat. Nu au crezut pur şi simplu într-o asemenea variantă. Problema Marii Britanii, ca a multora din ţările lumii nu este creşterea economică, este inflaţia (10% în UK; 16% în România). Prin reduceri de taxe inflaţia ar creşte, ceea ce este împotriva socotelilor Băncii Angliei.

    Dragoş Cabat, economist

    Ce lecţii sunt pentru România aşadar?

    Politica fiscală să fie armonizată cu cea monetară, spune Lungu.

    „Isărescu trebuie să majoreze, în continuare, dobânda-cheie. Dar asta să nu scrieţi ca să nu-i dăm idei”, spune Cabat.

  • Politicianul conservator Ulf Kristersson a fost ales premier al Suediei

    Parlamentul Suediei a aprobat, luni, numirea în funcţia de prim-ministru a politicianului conservator Ulf Kristersson, liderul coaliţiei de centru-dreapta de la Stockholm, pe baza unui program care vizează combaterea infracţionalităţii şi limitarea imigraţiei.

    Ulf Kristersson, în vârstă de 58 de ani, a fost confirmat în funcţia de prim-ministru cu un raport de voturi de 176 la 173, potrivit agenţiei The Associated Press.

    Ulf Kristersson beneficiază de majoritate în Riksdag, Parlamentul Suediei, prin alianţa cu formaţiunea Democraţii Suediei, fondată în anii 1980 de politicieni de extremă-dreapta. Partidul şi-a modificat doctrina în ultimii ani, orientându-se spre curentul politic principal, dar grupurile parlamentare îl considerau până acum prea radical pentru o colaborare.

    Coaliţia de centru-dreapta condusă de Ulf Kristersson este formată din Partidul Moderat, Partidul Creştin-Democrat şi Partidul Liberal.

    “Este minunat, sunt recunoscător. Sunt bucuros că am primit încrederea Parlamentului, sunt umil în faţa sarcinilor care ne aşteaptă”, a declarat Ulf Kristersson.

  • Politicianul conservator Ulf Kristersson a fost ales premier al Suediei

    Parlamentul Suediei a aprobat, luni, numirea în funcţia de prim-ministru a politicianului conservator Ulf Kristersson, liderul coaliţiei de centru-dreapta de la Stockholm, pe baza unui program care vizează combaterea infracţionalităţii şi limitarea imigraţiei.

    Ulf Kristersson, în vârstă de 58 de ani, a fost confirmat în funcţia de prim-ministru cu un raport de voturi de 176 la 173, potrivit agenţiei The Associated Press.

    Ulf Kristersson beneficiază de majoritate în Riksdag, Parlamentul Suediei, prin alianţa cu formaţiunea Democraţii Suediei, fondată în anii 1980 de politicieni de extremă-dreapta. Partidul şi-a modificat doctrina în ultimii ani, orientându-se spre curentul politic principal, dar grupurile parlamentare îl considerau până acum prea radical pentru o colaborare.

    Coaliţia de centru-dreapta condusă de Ulf Kristersson este formată din Partidul Moderat, Partidul Creştin-Democrat şi Partidul Liberal.

    “Este minunat, sunt recunoscător. Sunt bucuros că am primit încrederea Parlamentului, sunt umil în faţa sarcinilor care ne aşteaptă”, a declarat Ulf Kristersson.

  • Toţi oamenii împăratului: Cum arată cercul de foc de la Beijing, cei mai temuţi lideri ai Partidului Comunist, alături de care Xi Jinping domneşte cu puteri absolute de pe tronul Chinei

    Politica este reprezentată de personal, mai ales în sistemul Partidului Comunist din China, conform Financial Times.

    Xi Jinping, care se aşteaptă să fie numit pentru un al treilea mandate la conducerea ţării, s-a adresat ieri membrilor de partid reuniţi în Marea Sală a Poporului din Beijing.

    Cel mai puternic conducător al Chinei de la Mao încoace, Xi a consolidat puterea şi a centralizat procesul de luare a deciziilor în propriile mâini într-un mod la care predecesorii săi mai recenţi nu ar fi putut visa.

    De la începutul anilor 1990, Partidul Comunist a operat o serie de limite de mandate care au menţinut pacea politică între diferitele grupări. Acest lucru a împiedicat grupurile rivale, sau un lider individual, să devină prea influente.

    Xi a eliminat aceste constrângeri. A reuşit acest lucru prin manipularea numirilor în eşaloanele superioare ale Partidului Comunist Chinez (PCC) şi prin înlăturarea rivalilor cheie din conducere.

    Prin controlul său asupra sistemului de personal şi prin măsuri radicale de combatere a corupţiei, a reuşit să elimine cu buldozerul grupările care dominau cândva partidul. A umplut posturile-cheie cu loialişti şi a marginalizat orice potenţiali contestatari ai conducerii sale.

    Timp de mai bine de un deceniu, Xi a exploatat regulile şi convenţiile din cadrul Partidului Comunist Chinez cu o eficienţă nemiloasă.

    La fiecare cinci ani, partidul îşi organizează congresul naţional, care dezvăluie liderii partidului şi direcţiile politice cheie pentru cea mai populată ţară din lume.

    Xi Jinping este secretar general al Comitetului Central al partidului şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale.

    Organismul politic de cel mai înalt nivel este Comisia Permanentă. În prezent, acesta este compus din şapte membri, dar a avut nouă membri până în 2007.

    Sub Comitetul Permanent se află Biroul Politic, format din 25 de membri, care reprezintă o treaptă spre funcţiile de conducere din partid.

    Sub acesta se află Comitetul Central, format din aproximativ 205 cadre, compus din miniştri guvernamentali, lideri provinciali, ofiţeri militari şi autorităţi de reglementare de top.

    Procesul de selecţie a liderilor de vârf ai Chinei este opac, poziţiile fiind stabilite doar în urma unor intermedieri în spatele uşilor închise şi a unor negocieri între membrii în funcţie şi foştii membri ai Biroului Politic.

    Timp de zeci de ani după reformele lui Deng Xiaoping din anii 1990, liderii au urmat reguli nescrise, cum ar fi asigurarea unui echilibru cu privire la vârstă şi grupurile politice în cele mai înalte eşaloane ale partidului şi cedarea posturilor la sfârşitul a două mandate de cinci ani. Acest sistem a asigurat tranziţii paşnice ale puterii după 30 de ani de guvernare din ce în ce mai haotică sub Mao.

    Când Xi, pe atunci în vârstă de 60 de ani, a devenit liderul Chinei la sfârşitul anului 2012, a fost văzut ca fiind lipsit de un grup clar de adepţi loiali în rândul conducerii.

    Jiang Zemin, secretar general din 1989 până în 2002, a exercitat în continuare o putere imensă asupra politicii chineze după ce s-a retras în oraşul său natal, Shanghai.

    Influenţa lui Jiang era evidentă în gruparea din Shanghai, susţinători şi confidenţi care fuseseră promovaţi sub supravegherea sa sau care aveau conexiuni în baza sa de susţinere locală.

    Propria promovare a lui Xi în Comitetul Permanent cu cinci ani mai devreme s-a datorat parţial sprijinului lui Jiang şi al fostului său vicepreşedinte Zeng Qinghong.

    Cu toate acestea, puterea lui Jiang a fost contracarată de un grup de tehnocraţi loiali succesorului său Hu Jintao şi premierului Wen Jiabao. Această grupare, numită după Liga Tineretului Comunist, unde mulţi dintre ei şi-au construit cariera, îl includea pe viitorul premier al lui Xi, Li Keqiang.

    Confruntat cu aceleaşi grupuri de interese puternice pe care Hu Jintao nu a putut sau nu a vrut să le înfrunte, Xi a început să slăbească grupările care ajunseseră să domine elita politică chineză de la Deng încoace.

    Un vechi prieten, Wang Qishan, a devenit membru al Comitetului Permanent în acelaşi an în care Xi a preluat conducerea. Wang, un birocrat experimentat, a fost desemnat să conducă o campanie de represiune fără precedent, în calitate de nou “ţar” anticorupţie al lui Xi. Campania a fost legitimată de corupţia galopantă din întreg partidul, dar a devenit în curând un instrument pentru Xi de a-şi epura rivalii politici.

    Printre primii dintr-o serie de grei militari şi politici care au căzut a fost Zhou Yongkang, fostul şef al Aparatului de Securitate Internă al Chinei şi un susţinător al lui Jiang. Arestarea lui Zhou a spulberat o regulă nescrisă de la sfârşitul Revoluţiei Culturale. Sub conducerea lui Xi, chiar şi membrii în funcţie sau pensionaţi ai comitetului permanent nu mai erau de neatins.

    În doar câţiva ani de la preluarea puterii de către Xi, 25 dintre cei 205 membri ai comitetului central al PCC, eşalonul de lideri de partid de sub Biroul Politic, au fost înlăturaţi din funcţiile lor pe motiv de corupţie.

    În 2017, în timp ce elita partidului se pregătea să se reunească pentru congresul pe care îl organizează la fiecare cinci ani pentru a-şi selecta liderii, Xi era în măsură să accelereze plasarea oamenilor pe care îi alegea în poziţii de influenţă.

    Două dintre cele cinci locuri vacante în comitetul permanent au revenit lui Li Zhanshu, şeful de cabinet al lui Xi din 2012 şi un aliat de încredere şi lui Zhao Leji, un birocrat loial şi şeful departamentului responsabil cu gestionarea numirilor de stat. De asemenea, a fost promovat în comitetul permanent Wang Huning, principalul guru ideologic al lui Xi.

    Zhao a devenit noul “ţar” anticorupţie, după Wang, care ajunsese la vârsta neoficială de pensionare a partidului pentru membrii Comitetului Permanent.

    Xi se apropia de renunţarea la regula nescrisă potrivit căreia trebuie să existe un echilibru între diferitele grupări la cele mai înalte niveluri ale guvernului.

    Conform unei norme stabilite în timpul mandatelor lui Jiang şi Hu, Xi ar fi trebuit, de asemenea, să folosească cel de-al 19-lea congres al partidului pentru a identifica următorul lider al ţării.

    Obiceiul era ca membrul de frunte al următoarei generaţii de oficiali să fie numit în Comitetul Permanent, pentru ca acesta să poată petrece o perioadă de timp dobândind experienţă în funcţii la cele mai înalte niveluri de putere.

    De asemenea, partidul a dezvoltat o limită de vârstă implicită pentru membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic: cei care au 67 de ani sau mai puţin pot fi numiţi din nou, iar cei care au 68 de ani sau mai mult trebuie să se retragă, un sistem cunoscut sub numele de “şapte în sus, opt în jos”. Dar toţi cei cinci noi membri ai comitetului permanent erau prea bătrâni pentru a servi ca lider de partid pentru două mandate după Xi. Totuşi, limita de vârstă va fi ignorată pentru ca Xi să rămână lider.

    Pentru prima dată în mai bine de un sfert de secol, PCC nu a reuşit să desemneze un potenţial succesor clar.

    Apoi, în cadrul unei reuniuni cheie de ratificare a noului parlament de la Beijing, câteva luni mai târziu, constituţia Chinei a fost modificată pentru a aboli limita de două mandate pentru preşedinte, deschizând calea pentru ca Xi să depăşească vârsta de pensionare şi să guverneze pentru un al treilea mandat.

    Dar controlul lui Xi nu provine doar din faptul că nu a reuşit să numească un succesor. Liderul Chinei şi-a consolidat puterea în multe dintre poziţiile executive cruciale ale partidului.

    În timpul primului mandat al lui Xi, grupul lui Jiang a controlat aplicarea legii şi forţele de poliţie, iar gruparea loială lui Hu şi Wen a condus departamentele de economie şi propagandă. Xi îl avea doar pe prietenul său Wang Qishan ca şef al disciplinei de partid.

    În ajunul congresului partidului, la sfârşitul celui de-al doilea mandat al lui Xi, acesta a controlat cu fermitate toate aceste poziţii cruciale, desemnându-şi protejaţii pentru a-i înlocui pe aliaţii lui Jiang şi Hu-Wen.

    Acestea sunt cadre pe care fie le cunoaşte încă din tinereţe, fie oficiali de încredere cu care a lucrat de-a lungul deceniilor anterioare în cariera sa, fie stele în ascensiune loiale care se remarcă prin lipsa de legături cu taberele rivale.

    Având controlul asupra Biroului Politic şi a executivului şi fără un succesor natural, Xi şi-a consolidat potenţialul de a guverna pe viaţă.

    Noii lideri ai Chinei se confruntă cu un set de ameninţări existenţiale fără precedent, atât pe plan intern, cât şi extern.

    Pe fondul frustrărilor legate de încetinirea creşterii economice şi de politica de stat “zero-Covid”, un număr tot mai mare de chinezi încep să pună la îndoială înţelepciunea politicilor lui Xi.

    Relaţiile dintre China şi Occident sunt la minime istorice. Mulţi dau vina pe asertivitatea lui Xi cu privire la Hong Kong, Xinjiang, Taiwan şi pe sprijinul său pentru Vladimir Putin, în ciuda invaziei Rusiei în Ucraina.

    Cu toate acestea, atunci când Xi va ieşi din Marea Sală la sfârşitul acestei săptămâni împreună cu colegii săi din comitetul permanent, el va sta umăr la umăr cu tovarăşii apropiaţi, iar când va examina cadrele care ocupă roluri administrative critice, va vedea o mare majoritate de aliaţi.

    Iată câţiva dintre loialii lui Xi care vor fi probabil promovaţi în zilele şi săptămânile următoare, ajutându-l să-şi consolideze controlul asupra aparatului partidului-stat.

    Posibile numiri în cadrul Comitetului permanent:

     

    1. Chen Min’er – Chen este secretar de partid în oraşul Chongqing, din sud-vestul ţării. El a format o legătură strânsă cu Xi în timp ce era director al departamentului de propagandă din Zhejiang, când Xi era şeful partidului acolo, la începutul anilor 2000.

    2. Ding Xuexiang – Ding şi-a avansat cariera la Shanghai, unde a fost promovat ca şef de cabinet al secretarilor de partid succesivi, inclusiv, pentru o perioadă, al lui Xi. Alături de Chen Min’er, Ding este considerat unul dintre protejaţii preferaţi ai lui Xi.

    3. Huang Kunming – Huang, şeful propagandei chineze, l-a urmat pe Xi la Beijing după ce a lucrat cu acesta în Zhejiang şi Fujian. Deşi se numără printre consilierii de încredere ai lui Xi, analiştii consideră că numirea sa depinde de momentul în care Wang Huning, influentul consilier ideologic al lui Xi, se va pensiona.

    4. Li Qiang – Şeful partidului din Shanghai a fost un aliat apropiat al lui Xi timp de două decenii. Încă de la începutul anului, Li a fost considerat ca fiind în curs de promovare rapidă, dar răspunsul dezastruos al Shanghai-ului la pandemie a lăsat un nor de incertitudine asupra viitorului său politic.

    Stele politice în ascensiune:

     

    1. Chen Yixin – Chen a lucrat cu Xi în Zhejiang şi are una dintre funcţiile de top responsabile cu securitatea internă. El este un candidat pentru a fi promovat la conducerea Comisiei Centrale pentru Afaceri Politice şi Juridice (CPLC), care supraveghează poliţia, securitatea statului şi instanţele de judecată.

    2. Wang Xiaohong – Wang este un alt protejat pe care Xi l-a ales recent pentru a-şi consolida controlul asupra Ministerului Securităţii Publice din China. Cei doi bărbaţi au lucrat împreună în provincia Fujian în anii 1990. Niciunul dintre cei doi predecesori ai săi nu a fost considerat deosebit de apropiat de Xi.

    3. Li Xi – Se crede că legăturile dintre Li şi Xi durează de 40 de ani, prin intermediul legăturilor dintre fostul patron al lui Li şi tatăl lui Xi din Gansu. Li a fost promovat la şefia partidului din Guangdong în 2017. Conducerea centrului de producţie este văzută ca o rampă de lansare pentru funcţii mai înalte.

    4. Cai Qi – Deşi este mai aproape de vârsta pensionării decât rivalii săi, şeful partidului de la Beijing, care a lucrat cu Xi atât în Fujian, cât şi în Zhejiang, este acum considerat unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Xi.

    5. Shen Yiqin – Shen este actualul şef al partidului din Guizhou şi singura femeie care a ocupat funcţia de secretar provincial de partid. Ea ar putea fi pe cale să o înlocuiască pe Sun Chunlan, unul dintre cei care îi provoacă probleme lui Xi şi singura femeie membră a actualului Birou Politic.

    6. Miao Hua – Miao este considerat un candidat la Biroul Politic, după ce a fost promovat de Xi. Acest lucru l-a dus de la un rol militar provincial la şeful politic al Marinei chineze şi în 2017, la şefia departamentului politic al Comisiei Militare Centrale, pe care o prezidează Xi.

    Stele economice în ascensiune:

     

    1. He Lifeng – El este propus pentru a-i succeda lui Liu He în funcţia de vicepremier responsabil de sectorul financiar. Însă lui He îi lipseşte profilul internaţional al lui Liu, care vorbeşte limba engleză, a studiat în străinătate şi a fost principalul om de legătură al lui Xi în cercurile financiare străine în timpul primelor două mandate ale acestuia.

    2. Yin Yong – Yin este viceprimar al capitalei Beijing. Format la Harvard şi un bancher central veteran, Yin ar putea fi principalul candidat pentru funcţia de guvernator al Băncii Populare a Chinei.

    3. Yi Huiman – Înainte de a fi promovat în funcţia de preşedinte al Autorităţii de Reglementare a Pieţelor Bursiere din China, Yi a fost un om de bază al celei mai mari bănci din ţară, ICBC, unde a lucrat mai bine de trei decenii. Este posibil să preia conducerea organismului de supraveghere a sectorului bancar şi al asigurărilor.

     

  • Trump evită să spună dacă va merge la audieri, dar reia acuzaţiile privind fraudele electorale

    Donald Trump, politician republican, i-a trimis o scrisoare preşedintelui Comisiei speciale de anchetă a Camerei Reprezentanţilor, Bennie Thompson, membru al Partidului Democrat.

    “Acest memorandum este trimis pentru a exprima furia, dezamăgirea şi nemulţumirea în legătură cu sutele de milioane de dolari cheltuiţi pentru ceea ce mulţi consideră a fi un circ şi o vânătoare de vrăjitoare; în acelaşi timp, în pofida solicitărilor puternice şi ferme, nu v-aţi gândit niciun moment să examinaţi frauda electorală masivă produsă în timpul scrutinului prezidenţial din 2020 şi i-aţi vizat doar pe cei care protestau faţă de această fraudă în calităţile de cetăţeni americani preocupaţi”, a afirmat Donald Trump în scrisoare, conform publicaţiei The Hill.

    Donald Trump nu a precizat în scrisoarea formală dacă se va prezenta la audieri în faţa membrilor Comisiei speciale, potrivit site-ului Axios.com.

    Comisia specială a Camerei Reprezentanţilor care investighează violenţele produse la sediul Congresului SUA pe 6 ianuarie 2021 a aprobat, joi seară, emiterea unei citaţii pentru audierea fostului preşedinte Donald Trump. “Este persoana aflată în centrul incidentelor produse pe 6 ianuarie 2021. Prin urmare, vrem să auzim ce spune. Comisia trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a obţine cea mai completă concluzie posibilă şi a formula recomandări astfel încât să ne asigurăm că nimic de genul a ceea ce s-a întâmplat pe 6 ianuarie 2021 nu va se repeta. Trebuie să fim corecţi şi să încercăm să aflăm întregul context al dovezilor colectate. Recunoaştem faptul că citarea unui fost preşedinte este o acţiune serioasă şi extraordinară (…)”, a declarat preşedintele Comisiei speciale, Bennie Thompson.

    Donald Trump a contestat imediat decizia de convocare la audieri. “De ce nu mi-a cerut această Comisie deloc selectă să depun mărturie acum câteva luni? De ce au aşteptat până la sfârşit, până în ultimele momente ale ultimelor sesiuni? Pentru că această Comisie este un eşec total, a avut doar rolul de a diviza naţiunea”, a reacţionat Donald Trump joi seară.

    Este improbabil ca Donald Trump să ajungă la audieri, întrucât poate contesta convocarea în instanţele judiciare, iar procedurile vor dura până după expirarea mandatului Comisiei speciale de anchetă. Însă acţiunea de convocare la audieri ar putea genera probleme suplimentare pentru fostul preşedinte republican care speră să candideze pentru un nou mandat. Dacă Trump va anunţa formal că refuză audierea, Camera Reprezentanţilor ar putea sesiza Departamentul Justiţiei pentru a reclama sfidarea Congresului.

    Donald Trump a fost inculpat de Camera Reprezentanţilor pentru instigare la insurecţie, în cazul violenţelor produse la Capitoliu, dar a fost achitat de Senat în februarie 2021. Trump a fost acuzat că a pretins în mod repetat că a câştigat scrutinul prezidenţial şi a încurajat, prin discursul rostit pe 6 ianuarie 2021 în faţa simpatizanţilor adunaţi în zona Eclipse din centrul Washingtonului, acţiunile violente asupra Capitoliului, în timp ce Congresul valida victoria lui Joseph Biden în scrutinul prezidenţial. Violenţele produse pe 6 ianuarie 2021 la Capitoliu s-au soldat cu cinci morţi şi aproximativ 150 de răniţi, în principal în rândul forţelor de ordine. Peste 900 de persoane au fost inculpate în cadrul investigaţiilor privind aceste proteste violente.

  • Scandal politic în Germania/Liderul opoziţiei a denunţat “turismul social” al refugiaţilor ucraineni

    Friedrich Merz, liderul formaţiunii Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta, opoziţie), şi-a atras critici dure după ce a denunţat “turismul social” practicat de unii cetăţeni ucraineni, fiind nevoit să îşi nuanţeze afirmaţiile.

    Într-un interviu acordat Bild TV, Merz a afirmat că unii refugiaţi ucraineni beneficiază de asistenţă socială în Germania, dar revin ocazional în Ucraina. “Ne confruntăm cu turismul social al acestor refugiaţi: vin în Germania, revin în Ucraina, apoi din nou în Germania şi din nou în Ucraina”, a declarat Friedrich Merz, liderul opoziţiei germane.

    Însă unii politicieni din cadrul Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga) şi Alianţei ’90/Verzi, partide aflate la putere, s-au declarat indignaţi, acuzându-l pe Merz că nu respectă “solidaritatea” Uniunii Europene cu Ucraina.

    Ricarda Lang, unul dintre liderii Alianţei ’90/Verzi, a susţinut că “oamenii fug de teribilul război de agresiune”, acuzându-l pe Merz că ignoră situaţia acestora şi “solidaritatea” Uniunii Europene cu Ucraina, conform publicaţiei Frankfurter Allgemeine Zeitung.

    Ministrul german de Interne, Nancy Faeser, consideră “urâte” declaraţiile liderului opoziţiei de la Berlin. “Sunt declaraţii făcute la adresa femeilor şi copiilor ucraineni care fug de bombele şi de tancurile lui Vladimir Putin”, a declarat Faeser, conform site-ului Tagesschau.de.

    Pe fondul criticilor, Merz a declarat că îşi asumă declaraţiile, prezentând scuze dacă au fost “ofensatoare”. “Îmi pare rău pentru utilizarea sintagmei «turism social». A fost descrierea nepotrivită a unei probleme observate în cazuri izolate. Singura mea problemă vizează refugiaţii neînregistraţi. Departe de mine să critic refugiaţii din Ucraina, care se confruntă cu o soartă grea”, a subliniat Friedrich Merz, într-un mesaj postat pe Twitter.