BusinessMagazin

Tag: plati

  • La fel ca în Germania, creşterea salariului minim trebuie să devină o politică de stat şi ar fi trebuit să aibă loc de la 1 octombrie, nu de la 1 ianuarie, pentru a proteja forţa de muncă din România în faţa presiunii tuturor statelor occidentale de a atrage angajaţi

    De la 1 octombrie, Germania majorează salariul minim pe economie de la 10,45 euro/oră, adică 1.621 de euro brut pe lună, la 12 euro/oră, adică 2.016 euro brut pe lună. Asta înseamnă o creştere de 15% practic peste noapte, ceea ce, până nu demult, era de neconceput în Germania, unde creşterile salariale erau de 2-3% pe an.

    Germania, cea mai puternică economie a Europei, se confruntă cu un deficit de forţă de muncă, la fel ca toate marile economii. În urmă cu 50 de ani nemţii au deschis piaţa muncii către turci, iar acum practic au piaţa deschisă pentru toată lumea.

    Creşterea salariului minim a devenit cea mai bună arma pentru a atrage forţă de muncă, în condiţiile în care toate ţările europene se luptă pentru fiecare angajat. Imigranţii sunt de obicei plătiţi cu salariul minim pe economie, şi doar cei care au specializări, cum ar fi medicii sau IT-iştii, de exemplu, pot obţine salarii mai mari.

    Guvernul social-democrat Scholtz nu mai ţine cont de productivitate, ci încearcă să-şi protejeze forţa de muncă în faţa inflaţiei, în faţa globalizării care permite mişcarea liberă a oamenilor şi mai ales în faţa viitorului când Germania, alături de Japonia, se va confrunta cu un val mare de pensionari, flux care trebuie susţinut de oameni activi. Toată lumea se grăbeşte să introducă roboţi şi aplicaţii, dar cine plăteşte taxele din care să plătească pensiile?

    În România, cele două partide – PSD şi PNL, care formează guvernul Ciucă, încă mai discută pe tema salariului minim pe economie de anul viitor.

    Prima propunere de la 1 ianuarie, de a creşte salariul minim de la 2.550 de lei brut la 3.000 de lei brut, adică de la 1.524 de lei net la 1.780 de lei net, ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 octombrie pentru a ţine pasul cu nemţii, care încearcă să aspire salariaţi din toate colţurile lumii. Nici nu mai contează naţionalitatea.

    Cea mai bună decizie economică care s-a luat în România în ultimul deceniu a fost creşterea salariului minim într-un ritm accelerat, poate prea puţin accelerat.

    La 1 ianuarie 2012 salariul minim a fost de 700 de lei brut, adică 530 de lei net, adică 120 de euro. După 10 ani, salariul minim a ajuns la 2.550 de lei brut, adică 1.524 de lei net, ceea ce înseamnă o creştere de 187%. În euro, salariul a crescut de la 120 de euro la 310 euro, adică cu aproape 160%.

    Salariul mediu net a crescut de la 1.507 lei net în 2012, la 3.975 lei net, adică avem o creştere de 163%. În euro salariul mediu net a crescut de la 342 de euro, la 805 euro în acest moment, adică o majorare de 135% în euro.

    PIB-ul, care reprezintă valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut de la 596 de miliarde de lei în 2012 la 1.372 miliarde de lei, estimat pentru acest an, adică avem o creştere de 130% într-un deceniu. În euro, PIB-ul creşte de la 135 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro, adică o creştere de 107%.

    În ciuda crizei, statistic România va înregistra în acest an cel mai mare PIB din istorie.

    Creşterea salariului minim pe economie a fost şi este criticată de către economişti şi de către organizaţiile patronale ale companiilor private, care consideră acest lucru ca fiind o intervenţie a statului în economie şi mai ales în relaţia dintre firme şi angajaţi. Mai mult decât atât, despre creşterea salariului minim din economie din ultimul deceniu din România s-a spus că nu are o bază legată de productivitate, ci este o creştere din pix.

    Din fericire, creşterea salariului minim a fost cea mai bună decizie economică luată de guvernele care s-au perindat pe la palatul Victoria fie conduse de PNL, fie conduse de PSD, pentru că au contribuit la creşterea PIB, la creşterea consumului, la îmbunătăţirea cât de cât a nivelului de trai şi la o anumită protecţie a salariaţilor fără putere de negociere în faţa firmelor.

    Conform datelor statistice, în acest moment o treime din forţa de muncă din România, de 5 milioane de salariaţi, este plătită, este legată de salariul minim, adică 1,2 milioane de oameni se uită în fiecare an la decizia guvernului.

    Cei care fac recrutare pe piaţa muncii spun că în realitate salariul minim de 1.524 de lei net în mână este doar în acte, pentru că în realitate angajaţii câştigă mult mai mult fie prin bani la negru, fie prin diverse bonusuri, începând de la numărul de prezenţe la muncă până la performanţă.

    În continuare România are o piaţă gri şi neagră a forţei de muncă pentru că impozitul pe muncă este ridicat. Chiar dacă impozitul pe venit este de numai 10%, impozitul pe asigurări sociale şi pe sănătate de 35% este mult prea mare.

    România are taxe pe companii scăzute, dar are taxele pe muncă ridicate. Şi de aceea multe firme, în special cele româneşti, încearcă să se descurce prin plata unui salariu minim cu tot cu taxe, iar restul banilor să fie la plic.

    De la 1 ianuarie, o primă propunere ar fi ca salariul minim să crească la 3.000 de lei brut, adică 1.780 de lei net, dar mai există o propunere a PSD ca o parte din creştere, adică 250 de lei brut să nu fie taxată, astfel încât salariul net, per total, să ajungă la 1.850 de lei, adică 375 de euro.

    România a avut o masă salarială totală de 91 de miliarde de euro în anul 2021, adică 38% din PIB. În ţările occidentale masa salarială ajunge chiar şi la 60% din PIB.

    În ciuda percepţiei pe care noi o avem despre starea economiei, mai ales în situaţia de astăzi cu explozia preţurilor la energie şi creşterea inflaţiei, economia poate să crească susţinut în următorii ani, ceea ce ar permite şi o majorare salarială mai alertă. Asta bineînţeles dacă măcar jumătate din banii din PNRR şi din noul ciclu european, care înseamnă aproape 100 de miliarde de euro, s-ar lua nu integral, ci numai în proporţie de 50%.

    Creşterea salariului minim care să antreneze creşterea tuturor salariilor trebuie să fie o politică de stat, în încercarea de a proteja forţa de muncă, care devine din ce în ce mai rară peste tot în lume, şi mai ales în Europa. Toate statele încearcă să-şi protejeze forţa de muncă cu orice preţ – unde s-a mai văzut ca nemţii să crească salariul minim „din pix“ cu 15%! – iar acest lucru va deveni din ce în ce mai prezent în noul context de inflaţie şi de scădere a puterii de cumpărare. Productivitatea muncii va trece pe planul trei.

    Dacă cei de la Palatul Victoria, adică PNL şi PSD, care au 60% din voturi şi care vor să mai guverneze încă patru ani după alegerile din 2024, nu vor veni cu un plan mai accelerat de creştere a salariului minim, nu vor putea să ţină pasul nu cu aşteptările românilor, ci cu ceea ce se va întâmpla în lumea occidentală.

    În euro, datorită stabilităţii cursului valutar din ultimul deceniu, care a crescut cu numai 12%, salariul minim şi salariul mediu au înregistrat o creştere consistentă.

    România trebuie să ajungă mult mai rapid la un salariu mediu de 1.000 de euro net, faţă de 800 de euro acum, şi la un salariu minim de cel puţin 500 de euro net, faţă de 310 euro acum. Asta pentru a ne proteja cât de cât forţa de muncă.

  • Opinie Oana Petrescu, fost CEO Blue Air: Punând ipotecă pe 75% din acţiunile Blue Air si pe 100% din active, statul român şi-a asumat naţionalizarea companiei. În 2015-2019, Blue Air a plătit taxe şi impozite statului de peste 100 mil.euro, în timp ce competitorii săi direcţi nu au plătit nimic

    In urma opiniei lui Eduard Dinu, profesor în cadrul ASE, Oana Petrescu, fost CEO al Blue Air, a trimis următorul punct de vedere:

    ”Situatia este mai complicata decat o prezinta Eduard Dinu, iar detaliile sunt importante, mai ales in contextul actual. De aceea, voi adresa pe rand fiecare afirmatie – incepand de la conditiile creditului garantat de stat acordat Blue Air si pana la aspectele privind evolutia performantei comerciala, operationala si financiara a Blue Air (si a competitorilor nostril directi) de la inceperea pandemiei de Covid-19 si pana acum.

    In primul rand, eu nu sustin nationalizarea companiei, ci doar arat faptul ca statul roman si-a asumat acest drept si obligatie prin lege.

    Punand ipoteca pe 75% din actiunile Blue Air si pe 100% din activele societatii, statul roman a facut imposibil pentru companie sa se finanteze de pe piata. Nici un investitor nu investeste intr-o companie unde este obligat sa gajeze in favoarea oricui 75% din capital. Nici un finantator nu finanteaza o companie care nu are garantii din cauza toate activele sale sunt ipotecate.

    In intelegerea mea si a investitorilor interesati de Blue Air in ultimii doi ani si jumatate si a consultantilor acestora, precum si a juristilor si avocatilor implicati, statul roman si-a impus aceasta obligatie tocmai pentru a face posibila preluarea societatii in cazul in care aceasta ar avea dificultati – dand astfel institutiilor sale instrumentele necesare pentru a realiza scopul pentru care a fost acordat ajutorul de stat. De aceea, nu inteleg de ce acest lucru nu s-a intamplat pana acum.

    Referitor la taxele si contributiile platite la bugetul de stat, precizez faptul ca, in perioada 2015-2019, Blue Air Aviation S.A. a platit peste 100 de milioane de euro, in timp ce competitorii sai directi nu au platit nimic.

    Referitor la lipsa de profitabilitate, si implicit mentiunea privind lipsa platii impozitului pe profit, precizez faptul ca in anul 2019 Blue Air a finalizat cu success un proces de restructurare in urma caruia a realizat un profit de peste 11,7 milioane de euro (conform situatiilor financiare IFRS, auditate), iar in anul financiar 2020 Blue Air a inregistrat (si platit!) un impozit pe profit de 7.345.323 lei (conform situatiilor financiare statutare depuse la MF si auditate)

    Referitor la capitalul social al Blue Air, acesta nu este de 200.000 euro, ci de 147.000.000 lei.

    Referitor la decizia de extindere a numarului d destinatii in iarna anului 2020, aceasta s-a dovedit a fi salutara pentru Blue Air, asigurand pastrarea valorii companiei in conditiile unui traffic aerian de doar jumatate fata de previziunile Eurocontrol din august 2020 si de doar 20-30% fata de nivelul perioadei similare din 2019.

    Referitor la experienta colegului meu de ASE ca pasager Blue Air, doar pentru acuratete mi-am verificat mesajele de whats-up: aceasta experienta a avut loc in data de 23 iulie 2021, iar textual, mesajele mele la supararea lui au fost: “ma indoiesc”, “facem mari eforturi sa facem ce putem mai bine in timp ce ne luptam sa supravietuim” si “ce s-a intamplat? cum pot ajuta?” Din pacate nu am primit nici un raspuns. Intrebandu-mi colegii, am aflat ca a fost o problema tehnica care a fost rezolvata cu promptitudine de catre colegi, in conformitate cu regulamentele existente. Sigur, am fi putut comunica mai bine, dar, in conditiile respective, colegii mei au prioritizat rezolvarea problemei, astfel incat avionul sa poata decola cat mai repede posibil si pasagerii sa ajunga cat mai repede la destinatie.

    Referitor la tranzactia de preluare inversa cu Ridgecrest Ltd (semnata in iunie 2021 si care ar fi facut posibila listarea la Bursa din Londra – sectiunea de Investitii Alternative in ictombrie 2021), aceasta nu a fost posibila intrucat Blue Air nu a putut demonstra faptul ca actiunile sale nu sunt libere de sarcini.

    Referitor la intrarea, de catre alte state, in capitalul societatilor aeriene pe care le-au ajutat in pandemie, precizez ca aceasta a fost o solutie utilizata de multe state in prima jumatate a anului 2021 pentru a capitaliza respectivele linii aeriene si a le readuce la viabilitate – dau ca exemple doar Lufthansa si Tui, dar aceasta a reprezentat chiar solutia recomandata de Comisia Europeana in acea perioada.

    Referitor la cresterea pretului combustibilului ca urmare a razboului din Ukraina, am explicat in raspunsul meu catre Miruna Diaconu faptul ca, in lunile martie – iunie 2022, competitorii nostri directi au pus o presiune uriasa asupra celorlalti operatori (inclusiv Blue Air) prin metinerea unor preturi foarte mici. In timp ce Ryanair a reusit sa faca acest lucru deoarece, asa cum scrie in rapoartele sale financiare, avea un contract de hedging pentru 80% din cantitatea de combustibil necesara, WizzAir si-a asumat aceasta pierdere pentru a castiga piata – fapt reflectat de situatiile sale financiare pentru perioada de 3 luni aprilie – iunie 2022, perioada in care a inregistrat o pierdere raportata de 472 milioane euro, potrivit raportului trimestrial publicat. IN acelasi timp, potrivit ultimelor raportari ale Eurocontrol, WizzAir este operatorul aerian cu cea mai mare crestere de cota de piata (de 20%) fata de aceeasi perioada a anului 2019. In acelasi raspuns am aratat si ca, la inceputul anului 2020, Blue Air era in curs de a avea un contract de hedging similar cu Ryanair, inceperea acestuia fiind planificata pentru luna ianuarie 2021- conditionat de realizarea de profit in anul 2020 (lucru intrerupt din pandemiei de Covid-19)

    Referitor la performanta echipei manageriale a Blue Air, in ultimii doi ani si jumatate, si eu, si conducerea actuala, si reprezentantii Statului Roman in Consiliul de Administratie, si intreaga echipa Blue Air, cu totii am facut eforturi uriase ca sa conservam valoarea celor 75% din actiuni gajate in favoarea statului roman.

    Desi poate nu se vad pentru publicul larg, aceste eforturi au rezultat in deschiderea unor noi rute si zboruri directe spre destinatii cerute de pasagerii nostri de multi ani (insulele grecesti, regiuni noi din Spania, aeroporturi de transit, etc), intr-o promptitudine a zborurilor semnificativ peste media europeana, intr- experienta de zbor sigura si confortabila la bordul aeronavelor noi si de noua generatie, si intr-o performanta financiara comparabila cu a competitorilor nostri.

    Doar cu titlu de exemplu, ca urmare a acestor eforturi, chiar in conditii de pandemie, Blue Air:

    1. a reusit sa se repozitioneze pe aeroporturile principale si sa obtina sloturi foarte valoroase pe aeroporturi precum Heathrow, Amsterdam, Franckfurt sau Charles de Gaulle, mult apreciate de pasagerii nostri;
    2. a continuat sa asigure conectivitatea pentru pasagerii romani, in conditiile in care marea majoritate a marilor linii aeriene au incetat sa deserveasca Romania;
    3. La fel ca toate celelalte linii aeriene europene, si Blue Air a fost nevoita sa anuleze zboruri ca urmare a schimbarii conditiilor de pandemie in diverse tari. Spre deosebire insa de competitorii nostril directi, echipa Blue Air a facut intotdeauna tot ce a fost posibil ca sa nu anuleze zboruri cu mai putin de doua saptamani inainte, astfel incat sa poata lasa pasagerilor posibilitatea de a se reorganiza. Singurele cateva cazuri cand au fost anulate curse din aceeasi zi sau in ziua urmatoare (inainte de poprirea conturilor) au fost determinate de greve sau de restrictii de aterizare impusu de aeroporturi;
    4. In acelasi timp, si-a reinnoit flota, astfel incat in prezent opereaza in principal cu cele 5 aeronave Boeing 737-8 MAX si are o comanda de inca 10 – aeronave care reprezinta pilonul strategiei Blue Air de relansare, intrucat opereaza cu un consum de combustibil (si un nivel de emisii si zgomot) cu 18-20% mai mic decat celelalte aeronave din flota, de noua generatie;
    5. Date fiind performanta comerciala, operationala si financiara obtinuta in ultimii doi ani, la niveluri comparabile cu ale competitorilor nostril directi (In conditii de autofinantare, incepand cu luna ianuarie 2021), toti creditorii critici au decis sa continue sa sprijine compania prin aprobarea planurilor de restructurare supuse atentiei lor prin procesele de omplogare a concordatului din Italia si de prelungire, cu inca 12 luni, a celui din Romania (durata in decursul careia care Blue Air s-a angajat sa ramburseze toti banii datorati pasagerilor).
    6. Date fiind toate aceste eforturi si realizari, echipa Blue Air reusit sa atraga si sa mentina interesul unor fonduri de investitii si finantatori interesati de consolidarea companiei si relansarea acesteia ca unul din principalii operatori low-cost din partea noastra de Europa, in pofida blocajului juridic creat de forma si structura garantiilor prevazute de actele normative de acordare a ajutorului de stat.

     

  • Marcel Ciolacu, liderul PSD: Salariul minim ar putea creşte de la 2.550 la 3.000 de lei brut pe lună din 2023. Jumătate din costul asociat creşterii va fi suportat de stat

    Salariul minim pe economie ar putea creşte de la 2.550 la 3.000 de lei brut pe lună începând din ianuarie 2023, potrivit lui Marcel Ciolacu, liderul PSD. La o creştere de 450 de lei a salariului brut, în condiţiile actuale de taxare, salariul minim net ar ajunge la 1.774 de lei net, cu 250 de lei mai mare decât nivelul actual de 1.524 de lei net pe lună.

    ♦ Cei 1,5 milioane de salariaţi plătiţi la nivelul minim ar putea câştiga „în mână“ cu 250 de lei mai mult începând de anul viitor.

    Salariul minim pe economie ar putea creşte de la 2.550 la 3.000 de lei brut pe lună începând din ianuarie 2023, potrivit lui Marcel Ciolacu, liderul PSD. La o creştere de 450 de lei a salariului brut, în condiţiile actuale de taxare, salariul minim net ar ajunge la 1.774 de lei net, cu 250 de lei mai mare decât nivelul actual de 1.524 de lei net pe lună.

    „Este o discuţie. Avem acum salariul minim la 2.550 de lei brut pe lună şi vrem să mergem cu el până la 3.000 de lei brut pe lună, ca să fie ca în construcţii şi în agricultură. Dar trebuie să găsim o metodă prin care jumătate din această creştere să fie suportată de stat şi jumătate de angajator, ca să nu fie un efort prea mare pentru companii. Practic salariul minim brut să crească cu 450 de lei, dar angajatorul să suporte 200 sau 250 de lei din această creştere, iar statul să acopere restul, prin deduceri“, a spus pentru ZF Marcel Ciolacu, liderul PSD.

  • Noua lege a contractelor part-time aduce probleme contabililor angajaţi la mai multe firme. Robert Şova, CECCAR: Dacă o persoană fără venituri trebuie să plătească contribuţii la nivelul salariului minim ca să fie asigurată, atunci şi un contabil poate

    ♦ Contabilii care prestau servicii de contabilitate pentru mai multe firme, servicii care erau ”mascate” prin contracte de muncă cu timp parţial, ar putea fi afectaţi de noul regim de impozitare a contractelor part-time, dacă nu îndeplinesc o normă de 8 ore pe zi ♦ Astfel, un contabil care are trei contracte de câte 2 ore încheiate cu trei companii diferite va trebui, de acum încolo, să plătească de trei ori contribuţiile aferente unui salariu minim de 2.550 de lei pe lună dacă nu depun declaraţia la angajatori potrivit căreia cumulează venituri cel puţin la nivelul salariului minim.

    Orice absolvent al unei facultăţi de studii economice poate fi angajat pe rolul de contabil şi poate semna bilanţurile depuse de companii la Ministerul de Finanţe, iar această posibilitate a permis unor contabili să se angajeze cu contracte part-time la mai mulţi angajatori, pentru a le ţine evidenţele contabile. Noua lege a contractelor de muncă part-time, care impune plata taxelor şi contribuţiilor la nivelul salariului minim – indiferent dacă angajatul lucrează o oră sau şapte ore pe zi – îi pune în dificultate pe contabilii care nu cumulau, din toate contractele de muncă, o normă de 8 ore pe zi şi care vor trebui să plătească mai multe contribuţii şi taxe la stat de acum încolo.

    „O persoană fizică care nu are venituri, dar care vrea să fie asigurată la sănătate şi la pensie în sistemul public, se poate asigura dacă încheie contract cu Casa de Sănătate şi cu Casa de Pensii şi dacă plăteşte contribuţiile aferente unui salariu minim pe economie. Şi un contabil – o persoană care are studii superioare şi o responsabilitate atât de mare – trebuie să poată să plătească contribuţii aferente salariului minim. Ce fel de contabil eşti dacă nu eşti în stare să obţii un venit minim pe economie? Este o falsă problemă, nu există în realitate contabili care să câştige atât de puţin, este evaziune fiscală dacă se întâmplă asta”, a spus Robert Aurelian Şova, preşedintele Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

    Spre deosebire de contabilii angajaţi cu contracte de muncă, experţii contabili sunt liber profesionişti şi îşi desfăşoară activitatea prin contracte de prestări servicii. În cazul unui bilanţ al companiei raportat greşit la Ministerul de Finanţe, contabilul-angajat intern nu este tras la răspundere (ci administratorul firmei), pe când în cazul experţilor contabili responsabilitatea pentru eventualele greşeli este a lor.

    „Din reclamaţiile care ajung la noi vedem că, din păcate, deşi nu este un fenomen la o scară foarte mare, victima finală este antreprenorul aflat în necunoştinţă de cauză. Noi nu le spunem oamenilor să lucreze cu experţii contabili. Noi le spunem să decidă în cunoştinţă de cauză şi să ştie că răspunderea este a administratorului firmei în cazul în care contabilul greşeşte, pe când în cazul unui expert contabil, administratorul nu are această răspundere. Ca să ajungi expert contabil trebuie să faci o facultate, să mai faci un stagiu de pregătire profesională de trei ani cu examen la intrare şi cu examen după trei ani, iar la acest nivel intelectual nu îţi permiţi totuşi să lucrezi la salariul minim pe economie”, a mai spus Robert Şova.

    În cadrul CECCAR, asociaţia exper­ţi­lor contabili, sunt înregistraţi circa 35.000 de membri la nivelul întregii ţări, însă nu există o estimare a numărului de contabili-angajaţi în companiile de pe plan local.

    „Pentru organizaţiile mici, cum sunt asociaţiile de bloc sau organizaţiile sindicale, nu există nicio justificare să ia un contabil cu normă întreagă, că activitatea lor e relativ redusă.“

    „ O altă problemă va fi cu contabilul care este, de exemplu, pensionar şi care vrea să îşi completeze veniturile cu câte 2 contracte a câte 2 ore, pentru că unul dintre angajatori va trebui să îi plătească contribuţiile aferente salariului minim (de circa 1.000 de lei – n.red.), deşi el primeşte în mână circa 200- 300 de lei. Probabil că mulţi vor încheia convenţii civile sau PFA-uri pentru a colabora în continuare”, a explicat Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale „Cartel Alfa”.

  • Cât plătesc studenţii pentru chirie în noul an universitar 2022-2023. Evoluţia preţurilor în cele mai mari oraşe universitare

    În pragul unui nou an universitar, platforma de anunţuri imobiliare Storia.ro a comunicat preţurile medii actuale de închiriere pentru una, două şi trei camere şi evoluţia lor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, împreună cu o analiză a preferinţelor şi aşteptărilor studenţilor de la viitorii proprietari şi locuinţa închiriată. 

    Uitându-ne la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Braşov şi Timişoara, se remarcă o efervescenţă a categoriei de închirieri – oferta arată o creştere de 9% a numărului de anunţuri nou listate, dar şi o epuizare mai rapidă a acestora, timpul de închiriere fiind cu 25% mai mic faţă de anul trecut. 

    Astfel, la nivel naţional, în luna iulie a acestui an, numărul de anunţuri cu proprietăţi de închiriat rămase active pe platforma Storia.ro este cu 6% mai mic decât anul trecut. Ca urmare, şi preţurile sunt în creştere – de la majorări moderate în Iaşi (+4%) la cele semnificative, în Cluj-Napoca (+20%).

    Oferta ca număr de anunţuri active

    Anunţurile active la garsoniere, care sunt cele mai căutate de către studenţi, se aflau în scădere cu 18% în marile centre universitare din ţară şi cu 11% la nivel naţional, tocmai datorită faptului că se închiriază într-un timp scurt, în ciuda numărului mare de anunţuri publicate.

    Cele mai mari scăderi s-au observat în Cluj-Napoca, unde, ca efect al dinamismului segmentului, găsim cu 34% mai puţine anunţuri active în iulie 2022 comparativ cu iulie 2021, cea mai mare scădere fiind la garsoniere. Cu mai mult de un sfert a  scăzut şi numărul anunţurilor active din Sibiu, aici oferta fiind diminuată în special la apartamentele de două camere (-37%) şi la cele de trei camere (-36%). 

    Conform datelor disponibile pe platforma de anunţuri imobiliare Storia.ro, în cele mai importante şase oraşe universitare de la noi din ţară, singurele creşteri de anul acesta ca număr al anunţurilor active cu locuinţe scoase spre închiriere s-au înregistrat la apartamentele de două camere situate în Timişoara (+16%), Iaşi (+8%), Bucureşti (+7%) şi la apartamentele de trei camere din Timişoara (+13%) şi Bucureşti (+9%). 

    Cele mai accesibile garsoniere şi apartamente, dintre oraşele analizate, sunt scoase la închiriere în Sibiu şi Timişoara (de la 200-210 eur/lună pentru o garsonieră la 400 eur/lună pentru un apartament de trei camere). 

    Cele mai mari preţuri sunt solicitate pentru închirierile în Bucureşti şi Cluj-Napoca (de la 290-300 eur/lună pentru o garsonieră la 550 eur/lună pentru un apartament de trei camere).

    O garsonieră începe de la 200 de euro în Sibiu şi ajunge la 300 de euro în Cluj-Napoca sau Bucureşti. Spre comparaţie, la costul închirierii unui apartament de două camere din Cluj-Napoca poti închiria trei camere în Sibiu, Timişoara sau Iaşi. 

    După Sibiu, Timişoara şi Iaşiul sunt cele mai accesibile oraşe pentru închiriere, iar la polul opus, cele mai scumpe sunt Cluj-Napoca, Bucureştiul şi Braşovul. 

    Cea mai mare evoluţie a preţurilor din iulie 2021 până în iulie 2022 a fost înregistrată în Cluj-Napoca, unde preţurile la garsoniere de închiriat au crescut cu 20%, la apartamentele de două camere cu 13%, iar la cele de trei camere cu 15%. Cluj-Napoca rămâne, ca şi în cazul achiziţiilor, cea mai scumpă piaţă imobiliară, în ciuda faptului că cel mai mare oraş universitar este Bucureştiul. 

    Pe locul al doilea la creşterile medii ale preţurilor de închiriere (garsoniere şi apartamente) s-au situat Bucureştiul şi Braşovul – 11%, urmate de Timişoara, cu 10%. În Bucureşti, creşterile au fost relativ temperate, iar preţurile la garsoniere au stagnat în Braşov, creşterea fiind dată mai degrabă de preţurile mai mari la apartamente de trei camere (+22%) şi la cele de două camere (+11%). 

    Iaşi, al treilea cel mai important centru universtar după numărul de studenţi, a înregistrat cea mai moderată creştere dintre toate cele şase orase universitare analizate şi rămâne cea mai ieftină piaţă de închirieri, cu o evoluţie medie a preţurilor de doar +4%.

    Pe lângă cele două mari creşteri care se detaşează de media evoluţiilor preţurilor de închiriere (garsonierele din Cluj-Napoca – pentru care proprietarii solicită cu 20% mai mult faţă de anul trecut – şi apartamentele de trei camere din Braşov – +22%), analiza Storia.ro a revelat o a treia mare creştere în Timişoara, unde închirierea apartamentelor de două camere costă cu 17% mai mult faţă de anul trecut. Cu toate acestea, în Timişoara preţul de închiriere a garsonierelor a crescut cel mai puţin, cu doar 5% faţă de anul trecut. 

    Un sondaj recent realizat de Storia.ro în rândul a peste 5.000 de respondenţi studenţi din întreaga ţară arată că 44% dintre aceştia sunt interesaţi de garsoniere de închiriat, 38% de apartamente de două camere şi doar 8% de apartamente mai spaţioase, de trei camere. Factorii care determină această distribuţie sunt în ordinea importanţei: bugetul disponibil, apropierea de facultate, nevoia de intimitate, nevoia de socializare, accesul la transport în comun, confortul, utilităţile şi curăţenia.

    Conform sondajului menţionat anterior, studenţii care încep să îşi caute locuri de închiriat declară că nu au avut opţiunea unui loc la cămin – 16%, iar 81% aleg această opţiune pentru mai mult confort locativ. 

    Ca sursă de acoperire a cheltuielilor legate de locuinţa închiriată sau a costurilor percepute de cazare la cămin, 71% dintre studenţii respondenţi sunt ajutaţi de părinţi integral, în timp ce 21% au ca sursă salariul propriu şi doar 6% bursa oferită de facultate. 

    Aproape 41% dintre respondenţi sunt dispuşi să ofere până la 200 de euro lunar pentru plata chiriei, 34% pot dispune de un buget cuprins între 200 şi 300 de euro lunar şi doar 10% îşi permit o chirie mai mare de 300 de euro pe lună.

    În privinţa aşteptărilor pe care le au de la proprietari, cele mai importante fac referire la oferta unui preţ corect, la comportamente neintruzive din partea proprietarilor, receptivitatea acestora la îmbunătăţirile care ar trebui aduse spaţiului, dar şi la încheierea contractelor de închiriere. 40% consideră, de asemenea, important şi foarte important ca proprietarul să accepte plata chiriei online. 

    Când vine vorba de locuinţă, aşteptările studenţilor sunt modeste – aceasta trebuie să fie în primul rând curată, să fie situată într-o clădire cu vecini rezonabili, să fie perfect funcţională, dar mai contează şi dotările cu mobilier şi electrocasnice şi costurile mici de întreţinere (în ordinea importanţei). 

    În privinţa confortului oferit de locuinţă, pentru 76% dintre respondenţi este important ca aceasta să nu necesite renovări, să aibă centrală termică proprie (61%), să aibă o compartimentare eficientă (54%), cu un mobilier modern şi de calitate (51%), dar şi să aibă o bucătărie închisă (48%), lumină naturală (45%) şi un spaţiu deschis tip balcon, terasă sau grădină (34%) sau un balcon închis (20%). 

    Majoritatea studenţilor preferă să închirieze locuinţa pe o perioadă nedeterminată (45%), în timp ce un procent de 22% preferă perioadele contractuale fixe de peste 12 luni şi 19% perioadele fixe de până la 12 luni. 

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS şi Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.

    Sursa: Storia.ro

     

     

     

  • Rusia a devenit a treia cea mai mare piaţă pentru tranzacţii cu yuani în afara Chinei, deoarece sancţiunile occidentale blochează plăţile în dolari şi euro

    Rusia este a treia cea mai mare piaţă pentru tranzacţii cu yuani în afara Chinei, deoarece sancţiunile occidentale blochează plăţile folosind dolarul şi euro, raportează Insider.

    Companiile şi băncile cu sediul în Rusia au fost implicate în aproape 4% din tranzacţiile cu yuani la nivel global în luna iulie, potrivit datelor SWIFT compilate de Reuters. Aceasta este o creştere de la 1,42% în iunie şi 0% în februarie, când Rusia a început războiul împotriva Ucrainei.

    Hong Kong a păstrat primul loc ca cel mai mare utilizator al yuanului în afara continentului, reprezentând 73,8%. Marea Britanie este pe locul al doilea cu 6,4%.

    Între timp, yuanul este a cincea cea mai utilizată monedă pe pieţele internaţionale de plăţi, conform datelor SWIFT. Dolarul american rămâne în vârf, urmat de euro, lira sterlină şi yenul japonez.

    Kremlinul a crescut constant utilizarea monedei chineze pentru a eluda sancţiunile occidentale.

    Rusia a plătit pentru exporturile sale de petrol în yuani în loc de dolari, acceptând moneda şi pentru transporturile de cărbune. În martie, banca centrală a Rusiei a declarat că va folosi yuanul în rezervele sale valutare.

    După ce Rusia a invadat Ucraina, guvernele occidentale au îngheţat rezervele de valută ale Moscovei deţinute în străinătate, împiedicând în mare măsură ţara să tranzacţioneze în dolari şi euro.

  • Până unde se poate întinde coarda? Băncile din România au cea mai mare expunere pe împrumuturi de stat din regiune şi din UE, dar guvernul are în continuare nevoie de sume mari de bani. „Dacă te îndatorezi pentru a plăti salarii, pensii în zona bugetară, sau chiar pentru a plăti datorii mai vechi, este extrem de păgubos”

    Cu un deficit estimat la aproape 80 de miliare de lei în 2022, în acest moment, guvernul are nevoie ca de aer de acces la finanţare. Una dintre resursele cele mai importante, finanţarea bancară, este la cel mai mare nivel din regiune şi din Uniunea Europeană. Potrivit datelor Băncii Centrale Europene (BCE), expunerea sistemului bancar pe administraţia publică este de 25% în România, cu mult mai mare decât media europeană de 8%.

    „Ponderea administraţiei publice în total active este cea mai ridicată în România – 25% din PIB –  dintre toate ţările din zona noastră şi incomparabil mai mare faţă de UE şi faţă de zona euro. Mă refer la datoria publică din bilanţurile băncilor. Singurele două ţări care sunt mai aproape sunt Polonia şi Ungaria. Sectorul bancar are o expunere mult prea mare pe datoria publică din România. Spaţiul pentru creşterea datoriei în sistemul bancar este mic şi băncile au deja pierderi contabile din cauza marcării la piaţă ca urmare a creşterii dobânzilor”, a spus, la ZF Bankers Summit 2022, Eugen Rădulescu, economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR).

    Spre comparaţie, băncile din zona euro au în bilanţuri datorie acordată statelor de doar 6%, în vreme ce în Bulgaria procentul este de 11%, iar în Cehia de 18%. Expunerea băncilor pe împrumuturi publice în Ungaria este de 18%, iar în Polonia de 21%.

    În aprilie 2022, cele mai recente date publice, datoria publică a României era de 603 miliarde de lei, un plus de 26 de miliarde de lei faţă de începutul anului. La 6 luni din 2022, potrivit execuţiei bugetului general consolidat, deficitul bugetar era de aproape 24 de miliarde de lei, iar dobânzile plătite erau de 13 miliarde de lei.

    Greul începe din a doua parte a anului, pentru că programarea bugetară actuală – urmează ca săptămâna aceasta să fie publicat proiectul de rectificare bugetară – prevede un deficit de 77 de miliarde de lei. În consecinţă, doar pentru a acoperi deficitul, fără a mai discuta de rostogolirea datoriei vechi, în a doua jumătate a anului, guvernul trebuie să se împrumute de pe piaţa internă şi externă de cel puţin 53 de miliarde de lei, adică peste 10 miliarde de euro.

    Momentan, chiar şi la dobânzi mari – randamentul titlurilor de stat cu maturitate la 10 ani, barometrul pentru costul de finanţare a unui stat, este de peste 8% – analiştii financiari sunt de părere că România nu are probleme de finanţare.

    Uniunea Europeană spune că nivelul maxim de îndatorare publică, ca pondere în Prodului Intern Brut, este de 60%. România a reuşit să se menţină la sub 505 din PIB, dar nu datorită menţinerii sau scăderii datoriei publice în termeni nominali, ci pe fondul creşterii PIB. Cu toate acestea, chiar dacă nivelul de îndatorare a ţării ca pondere în PIB nu este la nivel de avarie, pieţele financiare se uită şi la alte aspecte, cum ar fi dimensiunea şi evoluţia deficitelor gemene – deficitul bugetar şi deficitul de cont curent.

    „Economişti nu se uită doar la dimensiunea datoriei, care evident că este relevantă, dar şi la sustenabilitatea datoriei suverane a unei ţări. Avem exemple în economia internaţională de ţări cu o datorie de peste 200% din PIB, precum Japonia, care continuă să ramburseze. Acolo sunt şi anumite particularităţi, dar au o economie sănătoasa la exporturi. Alte ţări au avut probleme, au avut sincope, au fost aproape de default la valori de 20% – 30% ale acestui indicator. Deci nu este atât de important cât de mare e datoria, ci cât este de sustenabilă, adică dacă poate fi rambursată atât datoria, cât şi dobânzile aferente serviciului datoriei externe”, spune Liviu Deceanu, profesor universitar de economie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca.

    Contează ce faci cu banii împrumutaţi, adaugă el: „Dacă te îndatorezi pentru a plăti salarii, pensii, în zona bugetară sau chiar pentru a plăti datorii mai vechi, este extrem de păgubos. Dacă te îndatorezi pentru investiţii, pentru transfer de tehnologie, know-how, rezultatele pot să fie pe măsură şi sustenabilitatea să aibă de câştigat.”

     

     

     

     

  • Freelancerii îşi fac calculele după noile modificări fiscale. Cum este mai bine să fii plătit dacă eşti IT-ist sau livrator: pe PFA sau pe micro?

    Freelancerii care lucrează în IT sau cei care livrează mâncare vor avea venituri mai mici din 2023 dacă au SRL-uri şi din 2024 dacă au PFA-uri.

    Un IT-ist care câştigă astăzi 25.000 de lei net pe lună din activităţi de freelancing va plăti mai mulţi bani la stat abia din 2024, dacă are contract de tip PFA (persoană fizică autori­za­tă), arată calculele realizate de platfor­ma SOLO, aplicaţie digitală de înfiinţare şi administrare a PFA-urilor.

    „Un consultant IT care câştigă, în medie, 25.000 de lei pe lună şi care astăzi îşi încasează banii printr-un PFA va plăti pentru veniturile din 2023 aceleaşi taxe ca şi pentru 2022 (presupunând, desigur, că nu există modificări ale salariului minim sau ale normei de venit). Reducerea normei de la 100.000 de euro la 25.000 de euro îl va afecta abia din 2024, când îi vor creşte taxele de 3,5 ori. Freelancerii care îşi încasează banii printr-un SRL vor scoate mai mulţi bani din buzunar încă din 2023“, a explicat Annemarie Fabian, co-fondator al SOLO, platformă lansată în toamna anului trecut.

    Un freelancer care încasează bani printr-un PFA trebuie să se încadreze într-una dintre cele două forme de organizare a acestei activităţi: PFA cu normă de venit sau PFA în sistem real. Dacă la impozitarea pe bază de normă de venit taxele şi impozitele sunt stabilite de autorităţi pe baza activităţii desfăşurate (indiferent de valoarea veniturilor dintr-un an), în cazul impozitării în sistem real taxele se plătesc la venitul net efectiv al freelancer-ului.

    Conform unei măsuri incluse în pachetul de modificări fiscale adoptat de curând de Guvern, freelancerii vor trece de la impunerea în baza normelor de venit la sistemul real, care se va face atunci când venit brut anual e mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro (un plafon de patru ori mai mic decât cel valabil până în 2022, de 100.000 de euro). Măsura se aplică începând cu veniturile aferente anului 2023, deci statul va încasa mai mulţi bani la buget din 2024 prin adoptarea acestei măsuri.

    În cazul unui livrator cu un venit lunar de 5.000 de lei, nivelul taxării se menţine la fel şi în anii următori în cazul în care acesta are tot contract de tip PFA.

    ”Dacă luăm cazul unul livrator (tazz, glovo) care face în medie 5.000 de lei pe lună şi îşi încasează veniturile printr-un PFA, în 2023 va plăti aceleaşi taxe. În cazul SRL-ului, taxele în 2023 cresc cu peste 900 de lei faţă de 2022”, a mai spus Annemarie Fabian.

    Noile modificări fiscale au adus schimbări şi în ceea ce priveşte regimul microîntreprinderilor, folosite adesea de freelanceri ca o modalitate de a încasa veniturile (şi era o modalitate avantajoasă până în 2022). Una dintre modificări este obligativitatea de a avea minimum un salariat cu normă întreagă pentru ca o firmă să fie încadrată ca plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

    În România există circa 420.000 de PFA-uri şi 748.000 de microîntreprinderi.

     

  • ArcelorMittal Hunedoara îşi reduce activitatea şi plăteşte angajaţii cu 75% din salariu ca urmare a lipsei comenzilor

    Consiliul de Administraţie al ArcelorMittal Hunedoara (simbol bursier SIDG), combinat siderurgic deţinut de holdingul ArcelorMittal, a hotărât reducerea temporară a activităţii societăţii pentru perioada 23 iulie 2022-05 august 2022 şi plata cu 75% din salariul de bază a salariaţilor, potrivit unui raport publicat la Bursa de Valori Bucureşti.

    Măsura a fost luată de companie „având în vedere dificultăţile economice cu care se confruntă societatea cauzate de lipsa comenzilor şi implicit a volumului de producţie, precum şi ca măsură de protecţie a salariaţilor”.

    ArcelorMittal Hunedoara precizează că reducerea activităţii a început în data de 20 iunie 2022, însă majoritatea salariaţilor au beneficiat de concedii de odihnă, astfel că numărul celor plătiţi cu 75% este redus.

    Compania a încheiat T1/2022 cu o pierdere de 29,7 milioane de lei, majorată de 14,5 milioane de lei în T1/2021, în contextul unei cifre de afaceri de 196,6 mil. lei, în urcare cu 41,4%, potrivit calculelor realizate de ZF pe baza datelor din raportul trimestrial.

    „Pe total activitate faţă de aceeaşi perioadă, veniturile totale în valoare de 154.701.478 ron, iar cheltuielile totale în valoare de 166.317.249 ron sunt aproximativ egale cu cele prevăzute în BVC-2021, menţionează compania.

    ArcelorMittal Hunedoara este controlată în proporţie de 96,5% de ArcelorMittal Holdings şi are 61,6 mil. lei capitalizare. Acţiunile SIDG se tranzacţionează în creştere cu 55% de la începutul anului, pe fondul unor tranzacţii 20.400 de lei, conform datelor BVB.

     

  • Fermele câştigă teren. Plătim scump fiecare roşie

    Românii mănâncă 800.000 de tone de roşii într-un an şi importă de peste 100 de ori mai mult decât exportă. După cartofi, cea mai iubită legumă de români este roşia, iar cantitatea consumată este atât de mare încât ar umple depozitele regionale pentru fructe şi legume promise de mai bine de doi ani de autorităţi, un proiect încă neonorat.

    Statisticile arată că România îşi poate acoperi, teoretic, consumul la roşii, însă, de fapt, în sezonul estival mare parte din producţie ajunge la gunoi. Cazul roşiilor nu este unul particular, ci unul general. La fel se întâmplă şi în cazul preparatelor pe bază de cereale, al zahărului sau al cărnii. Deşi România are producţii bune de materii prime, lipsa acţiunii duce la importuri de necontrolat, de miliarde de euro. 

    Asocierea şi integrarea pe verticală sunt segmente în creştere în agribusiness, care promit că vor aduce schimbarea necesară, alături de alte iniţiative mai mici, însă fermierii au nevoie şi de sprijinul statului. Altfel, cum putem profita de potenţialul generos al României în acest sector? Cum putem hrăni România, şi nu numai, cu produse româneşti?

    „Vedem un interes mai mare al fermierilor pentru integrare intraafacere, cu dezvoltarea de linii de procesare, în timp ce în legumicultură initiaţivele de asociere sunt încă timide. În cadrul grupului Patria, susţinem activ asocierea prin iniţiativele şi proiectele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Agriculturii. Se fac paşi mici, timizi şi sperăm să vedem o mai mare creştere în viitor”, a spus Cătălin Mihai, manager agro în cadrul Patria Bank.