BusinessMagazin

Tag: planuri

  • CEDO cere România să prezinte în 6 luni planuri de rezolvare a situaţiei din închisori

    Curtea Europeană pentru Drepturile Omului decide să amâne, înainte de adoptarea măsurilor necesare la nivel naţional, toate cazurile similare la adresa României.

    Conform deciziilor CEDO, România va trebui să plătească despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată, după ce instanţa europeană a fost sesizată de patru reclamanţi, în legătură cu condiţiile din închisorile din România. Statul român va plăti prejudicii morale în valoare de 16.000 celor patru şi 1.850 de euro cheltuieli de judecată.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tânarului care a renunţat la biserică pentru a face prăjituri. La doar 24 de ani este unul dintre cei mai buni cofetari din România

    „Îmi era dor de casă şi i-am rugat să mă lase să mai fac o prăjitură. Eu sunt familist şi am făcut prăjitura krantz, care îmi plăcea foarte mult”, povesteşte Flavian Dobre despre momentul hotărâtor, care avea să-i schimbe destinul. Era 2012 şi el avea o bursă, în istoria religiilor, în Norvegia, fiind student la teologie. „Un francez, bucătar, mi-a spus: tu ai talent mare, trebuie să te duci să studiezi, că tu faci prăjituri suuuuper. M-a luat valul. M-am întors acasă şi i-am spus tatălui meu: «Eu nu mai vreau să fac nicio facultate, vreau să mă fac cofetar»”.

    Reacţia tatălui său a inclus deopotrivă uluirea şi refuzul; a încercat să îl convingă că menirea lui era legată de cariera de preot. „Dar nu am mai rezistat şi am plecat în Franţa, la Lenôtre École, cea mai mare şcoală de cofetari din lume, pe care am absolvit-o în nouă luni. Este un fel de universitate, e foarte greu să intri.” Pentru admitere, orice candidat trebuie să ducă un produs şi există un interviu de selecţie, iar candidatul trebuie să convingă evaluatorii că merită să fie primit. „Au văzut patosul meu, la 18 ani, cred că asta i-a convins”. Studiile de la această şcoală pot fi absolvite într-un interval cuprins între şapte luni şi doi ani şi jumătate; lui Flavian Dobre i-au fost de-ajuns nouă luni, „atât de îndârjit am fost să fac acest lucru”.

    Întors în ţară, a deschis prima cofetărie la Buftea, cu o investiţie de 40-50.000 de euro, în 2012. Însă la inaugurare a fost dezamăgit, „pentru că eu făceam prăjituri la nivel hi-tech, nu-mi plac prostioarele”. Când a deschis cofetăria, povesteşte el, era coadă pe trei rânduri, a intrat toată lumea, s-au uitat cu toţii în vitrină şi au întrebat: „«Dar prăjituri nu aveţi?» A fost un şoc pentru mine. «N-ai amandină, savarină, diplomat, ecler». A trebuit să cobor ştacheta şi să fac prăjiturile pe care le mănâncă ei.”Apoi a plecat în Italia, la Academia de Design de Arte Culinare, pentru specializarea deserturi. Nu s-a oprit, ci s-a dus, iar, în Franţa, pentru alte cursuri de specializare, şi dă ca exemplu lecţiile despre torturi şi monoporţii. „Făceam module, pentru a mă specializa şi mai mult, iar apoi am hotărât să particip la concursuri. Pe vremea aceea, în timpul zilei aveam lecţii practice, iar de la 12 noaptea la 3 studiam”, povesteşte tânărul antreprenor despre intensitatea perioadei de studii.

    La primul concurs la care a participat – Gastropan, la Braşov – a primit locul trei, şi spune acum că a fost foarte supărat. „Am avut cel mai scump tort de până atunci, un tort cu aur lichid“. În următorul an, în 2015, „am participat la toate categoriile şi am câştigat pentru fiecare locul întâi: cel mai bun cofetar din ţară, cea mai bună cofetărie, aşa că a trebuit să reprezint România la concursul internaţional de cofetărie, individual, la IBA, în München”. Îşi dorea să ia măcar o menţiune, fiind înscris la trei categorii de concurs; una dintre ele a fost ratată, pentru că pe drum spre München i s-a spart statuia de ciocolată pregătită, aşa că a rămas înscris la concursurile de torturi şi gust. Când a venit momentul premierii, se aştepta să audă că au câştigat francezii sau belgienii. „Strigau menţiunile şi mă gândeam: «N-am luat nici măcar o menţiune!» A strigat locul trei, apoi când au anunţat «Medalia de argint pentru România – Flavian Dobre», am leşinat. Franţa a luat locul 1. Am luat premiul, iar a doua zi era premierea pentru categoria de gust. Deja eram înfumurat.”

    Tânărul a primit trofeul concursului la categoria decor, iar apoi lucrurile au început să se desfăşoare cu o viteză mai mare: „Deschisesem deja şi a doua cofetărie, în cartierul rezidenţial din Chitila, Rezidens. Apoi am deschis fabrica de prăjituri congelate, în Buftea, cu 70.000 de euro. Deja aveam experienţă şi nu am mai cumpărat utilaje noi, am făcut cea mai mare greşeală cumpărând utilaje noi”, susţine tânărul antreprenor. Şi explică: pierderea la utilaj este foarte mare, pentru că un cuptor cumpărat azi cu 20.000 de euro nu mai valorează mâine decât 7-8.000 de euro.

    „Cu această experienţă şi ajutorul unor prieteni am reuşit să cumpăr o cameră frigorifică şi tot ce mai aveam nevoie.” Acum, în fabrică sunt produse toate prăjiturile, care apoi sunt congelate şi transportate la cofetării sau evenimente; „este o tehnică foarte nouă, nu ştiu dacă o folosesc măcar 2% dintre cofetăriile din România”, susţine Flavian Dobre. Tot el detaliază: produsul intră pe o bandă, într-un tunel, se congelează în decurs de 7 minute, la -40 de grade, ceea ce permite păstrarea prospeţimii produsului. Gustul şi calitatea se regăsesc în lichidul produsului, care nu se mai pierde; în plus, mor toţi microbii şi produsul se păstrează proaspăt şi tânăr tot timpul. Congelarea este făcută în şoc, iar particulele de apă nu îngheaţă, doar amorţesc. Particulele de apă au viaţă, au microorganisme. Prin congelarea treptată, un produs ajunge la -18 grade Celsius în opt ore, iar în acest timp particula moare, explică tânărul cofetar. „Cu tehnologia pe care o folosim noi, prăjitura se decongelează în cinci minute, arată impecabil şi poate fi mâncată imediat.”

    „La începutul lunii februarie, tânărul antreprenor a deschis a treia cofetărie, în Pipera.

    Până în martie anul trecut aveam doar cofetărie, fără patiserie şi brutărie. În mai am intrat şi în domeniul gelateriei artizanale. Luăm de pe piaţa românească doar laptele, în rest aducem totul din Italia. Această decizie ne-a mărit traficul.” Zilnic, în spaţiul din Buftea, care nu este un oraş mare şi are nouă cofetării, intră în jur de 150-200 de clienţi care cumpără, estimează Dobre. Valoarea medie a unui bon 35-40 de lei, cumpărătura minimă fiind de circa 15 lei. Costul unui kilogram de tort variază, însă cel mai adesea pentru producţie sunt necesari 40 de lei; la vânzare, preţul unui kilogram de tort ajunge între 70 de lei şi 500 de lei. „Ce are cel de 500 de lei pe kilogram? Începând cu ciocolată de origine, praline crocante, inserţii de fructe naturale obţinute numai din piureuri de fruct, glazuri oglindă, plus decorurile. De multe ori, la o prăjitură costul decorului este mai mare decât compoziţia. De multe ori nu face tortul cât face decorul. Torturile trebuie să arate impecabil, ca o machetă de plastic”, spune Flavian Dobre. Tot el povesteşte că pentru realizarea unui tort sunt necesare între 4 şi 5 ore, cea mai multă muncă fiind la decor, care durează mai mult de o oră.

  • Ilya Kretov, eBay: „Exportaţi! Luaţi în serios cererea existentă în toată lumea pentru produsele româneşti!”

    Transmiterea de mesaje simple este unul dintre principiile după care se ghidează în carieră executivul Ilya Kretov şi pe care le comunică în continuare şi studenţilor săi de la RMA Business School din Moscova: „Poziţionaţi-vă bine în companie şi transmiteţi mesaje simple!”. Activitatea de lector este însă una dintre cele secundare pe care Kretov le desfăşoară; el ocupă, de câteva luni, funcţia de general manager pentru Rusia şi ţările emergente din Europa al platformei de vânzări online eBay. Din această funcţie, el coordonează şi activităţile operaţionale ale eBay pentru 120 de ţări şi teritorii.

    Ilya Kretov a început să lucreze pentru giganul american, cu venituri nete de 8,2 miliarde de euro în 2016, în funcţia de deputy general manager responsabil cu activitatea de marketing. Anterior, a dobândit o experienţă de peste zece ani în marketing şi dezvoltarea de branduri internaţionale în cadrul unor giganţi mondiali, precum Google (pentru care piaţa din Rusia este una atipică, în care competiţia locală este lider, spre deosebire de majoritatea altor ţări, în care gigantul american domină piaţa) şi Mars (pentru dezvoltarea unor branduri precum Snickers, Mars, Das etc.).

    Decizia ca Ilya Kretov să coordoneze dezvoltarea operaţiunilor companiei din peste 120 de ţări a fost luată, potrivit presei internaţionale, după sesizarea unei diferenţieri clare între piaţa din Rusia faţă de cele tradiţionale ale eBay. Dacă în SUA, de pildă, utilizatorii americani tind să se axeze pe vânzări şi achiziţii domestice, iar în Germania germanii vând produse mai ales către germani, în Rusia, vânzările făcute de companii în afara graniţelor prin eBay au crescut cu 50% anul trecut. Biroul din Moscova al companiei a devenit astfel responsabil de la începutul acestui an de replicarea acestui model în pieţele cu prezenţă redusă a market place-ului american – este o „echipă pentru jumătate de lume. Dacă te uiţi la glob, aceasta include: de la Norvegia până la Africa, inclusiv”, explică Kretov. El vrea ca şi în aceste ţări percepţia istorică faţă de eBay, a unui site de licitaţii pentru obiecte vechi, să fie schimbată: în prezent, peste 80% dintre obiectele listate pe platformă sunt noi şi peste 80% dintre acestea au preţ fix.

    Planurile lui Kretov vizează dezvoltarea acestor pieţe pe care eBay este puţin dezvoltată, prin intermediul sporirii vânzărilor din fiecare dintre acestea. „Sunt toate pieţe relativ noi, slab penetrate pentru eBay şi cu potenţial mare în majoritatea lor. Ne-am propus să aducem mai mulţi clienţi astfel. În mod cert, avem o listă scurtă şi alta lungă de ţări, este imposibil să faci managementul tuturor; România este cu siguranţă una dintre ţările care se află pe lista noastră de priorităţi din punctul de vedere al dezvoltării afacerii”, descrie Kretov planurile în ceea ce priveşte aceste pieţe. Compania şi-a început procesul de reorganizare la începutul anului, iar vizita executivului rus în România este prima în acest sens. În cadrul acesteia, Kretov spune că se va concentra pe discuţiile cu potenţialii vânzători de pe piaţa locală. „Lucrăm şi pentru câştigarea mai multor cumpărători în aceste ţări, dar scopul principal al vizitei noastre aici este să creştem şi să vedem cum să aducem mai mulţi vânzători pentru vânzările transfrontaliere (cross-border sales)”.

    În ceea ce priveşte mesajul transmis pieţei locale („Exportaţi! Luaţi în serios cererea existentă în toată lumea pentru produsele româneşti!”), Kretov îl adresează în contextul în care România se află printre primele în care eBay şi-a propus să crească numărul de vânzători. Strategia eBay este axată pe atragerea de companii mici şi mijlocii pe platforma de vânzări internaţionale. „Mă surprinde că doar 2% din întreprinderile mici şi mijlocii din România vând cross-border. În mod cert, există o oportunitate acolo, în mod cert eBay este unul dintre potenţialii jucători care pot genera o schimbare în acest sens. Vânzătorii sunt motivul principal pentru care mă aflu aici. Când lucrezi cu ei, lucrezi de cele mai multe ori cu IMM-uri, câteodată şi cu firme mari. Un marketplace precum eBay are 160 de milioane de cumpărători activi – de departe mai mulţi decât populaţia mai multor ţări la un loc”, a spus Ilya Kretov.

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 35 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Planurile importatorului valizelor care atunci când au fost aduse pentru prima dată în România erau “ţinute sub tejghea pentru că erau prea scumpe”

    „Prima geantă Samsonite importată în România a fost adusă la magazinul Romarta; nici măcar nu a fost expusă la vânzare, era ţinută sub tejghea pentru că era prea scumpă. Samsonite era un brand extrem de scump pentru România la acea vreme”, povesteşte Elena Bucur, manager de vânzări al GB Systems. Înainte de a aduce în România marca de valize, firma General Business Systems, deţinută de omul de afaceri turc Kemal Bakirci, se ocupa cu distribuţia de papetărie. Dar pentru că exista o cerere mare de genţi de laptop, antreprenorul a profitat de lipsa acestui brand cunoscut la nivel mondial şi în urmă cu 17 ani a făcut primii paşi pentru a-l aduce pe piaţă. Pentru că avea deja o firmă, investiţia iniţială, cu o valoare de circa 50.000 de euro, s-a îndreptat spre achiziţionarea de marfă, iar noua afacere a avut nevoie de doar câteva luni pentru a fi pusă pe roate, spune Bucur.

    Samsonite International se poziţionează ca un brand premium şi deţine în portofoliu produse variate – de la valize la borsete, portfarduri sau portofele, care pot fi găsite şi în magazinele din România. Cel mai căutat produs la nivel local este valiza de călătorie din gama Base Hits, la preţul de 100 de euro, conform managerului de vânzări. Samsonite a început în urmă cu câţiva ani o expansiune puternică în România, ieşind din sfera mallurilor în spaţii stradale şi în oraşe mai mici, care nu sunt capitale de judeţ, aşa cum este cazul municipiului Câmpina, din judeţul Prahova.Cele mai multe magazine Samsonite se găsesc în Bucureşti – 10, dintre acestea majoritatea aflându-se în complexuri comerciale. S

    ub brandul Samsonite, compania deţine câte două unităţi în Iaşi şi Constanţa, dar şi în oraşe precum Braşov, Oradea, Sibiu, Suceava sau Cluj-Napoca, potrivit site-ului propriu. Conform managerului de vânzări, compania a încheiat 2016 cu un profit de un milion de euro şi o cifră de afaceri de 6,9 milioane de euro, în creştere cu 7% faţă de anul anterior, când GB Systems a avut afaceri de 6,5 milioane de euro. Pentru acest an, compania îşi propune o cifră de afaceri cu 10%  mai mare decât în 2016; planurile vizează şi deschiderea a 10 noi magazine în oraşe în care au ajuns până acum.

    Unul dintre obiectivele companiei este menţinerea traseului ascendent, iar pentru următorii cinci ani Samsonite România are ca ţintă să ajungă la pragul de 18 milioane de euro ca rulaje; la asta se adaugă „să ajungem în cât mai multe oraşe din ţară”, spune reprezentanta companiei. În principiu, compania are în vizor oraşele de peste 50.000 de locuitori. Una dintre principalele strategii pe care Samsonite România s-a axat de-a lungul timpului a fost deviza „cel mai mic preţ din lume”. Mai exact, managerul de vânzări afirmă că în România pot fi găsite produsele Samsonite cu cel mai mic preţ la nivel mondial. „În acest moment, oricine îşi cumpără un produs Samsonite de la noi şi găseşte un preţ mai mic în altă ţară, plătim noi diferenţa, dar şansele sunt mici să se întâmple asta, pentru că avem cele mai mici preţuri pentru orice produs Samsonite”, declară Elena Bucur. Conform site‑ului propriu, garanţia celui mai mic preţ se acordă pentru 90 de zile de la achiziţionarea produsului.

    Vorbind despre piaţa în care activează, Bucur afirmă că „nu există date oficiale pentru că sunt foarte multe produse non branded şi, în acest context, avem o piaţă a cărei valoare nu o poate estima nimeni”. Conform Ziarului Finanicar, piaţa valizelor şi  genţilor de călătorie a crescut în ultimii ani, dat fiind apetitul tot mai mare al românilor pentru călătorii, acest segment fiind estimat la câteva zeci de milioane de euro. Unul dintre concurenţii Samsonite pe acest segment este Lamonza. Pe plan local, marca se află în portofoliul Azad Entreprises, cu o activitate de peste 15 ani pe piaţa locală; firma este specializată în importul şi distribuţia produselor de larg consum. Compania deţinută de omul de afaceri iordanian Osama Saffarini are un portofoliu de peste 1.500 de produse, sub umbrela a şase mărci din patru domenii, iar printre principalii săi clienţi se numără Metro, Carrefour, Selgros şi Cora.

    Oportunităţile acestui segment de piaţă sunt numeroase, crede reprezentanta GB Systems, iar cele mai importante ar fi legate de potenţialul pieţei şi educaţia oamenilor, „care încep să caute produse de calitate în detrimentul no name-urilor şi produselor de proastă calitate”. De asemenea, un alt avantaj al acestui tip de afacere în România este dat de creşterea pieţei de e-commerce, adaugă tot ea. Pe de altă parte, printre punctele slabe ale acestui domeniu pe plan local se află „legislaţia în continuă schimbare, care nu încurajează antreprenoriatul şi descurajează angajatorii corecţi”, ţine să precizeze Elena Bucur.

    La nivel internaţional, Samsonite are o istorie presărată cu peripeţii: de la experienţa falimentului, la vânzări record de circa 2,4 miliarde de dolari – la sfârşitul anului 2015. Brandul american a fost înfiinţat de Jesse Shwayder în 1910, în Colorado, iar prima sa denumire – „Samson” – făcea trimitere la personajul biblic, remarcabil prin forţa sa incredibilă.

    Termenul „Samsonite” a început să fie folosit în perioada anilor ’40, iar 25 de ani mai târziu compania a preluat oficial acest nume. După mai multe schimbări de proprietar, în 2005 compania a fost cumpărată de Marcello Bottoli, fostul director executiv al Louis Vuitton, care a salvat-o de la faliment şi a ridicat-o din criza în care se afla de circa trei ani. Patru ani mai târziu, Samsonite a fost preluată de fondul de investiţii CVC Capital Partners pentru 1,7 miliarde de dolari, iar în 2009 a fost listată la bursa de la Hong Kong, cu o ofertă publică iniţială de 1,25 miliarde de dolari.

    În 2015, Samsonite International a raportat vânzări nete de circa 2,4 miliarde de dolari, în creştere cu circa 12% faţă de anul anterior. Ultima mişcare amplă a brandului a fost realizată în urmă cu un an, când grupul a prelut producătorul american de genţi de călătorie de lux Tumi, pentru 1,8 miliarde de dolari, operaţiune care, potrivit analiştilor, îi va oferi Samsonite posibilitatea de a se extinde pe piaţa chineză a articolelor de lux.

  • Credit Europe Bank Romania a încheiat anul financiar 2016 cu un profit brut de 8 milioane de euro

    „Pe segmentul retail, sub brandul CardAvantaj, cardurile de credit au continuat să fie principalul motor de creştere. Numărul acestora a crescut cu 50%, iar cifra totală de afaceri în această zonă a crescut cu 15% comparativ cu 2015”, a declarat Yakup Cil, CEO al Credit Europe Bank Romania.

    În privinţa cardurilor, ţinta pentru 2017 este la fel de ambiţioasă, banca dorindu-şi o creştere a vânzărilor cu 20% şi o cifră de afaceri cu peste 15% mai mare faţă de anul trecut. Pentru atingerea acestui scop, la sfârşitul lui 2016, banca a lansat un nou produs, denumit “Ferrari Card”. Prin introducerea acestui card, Credit Europe Bank acoperă acum întregul segment de carduri (CardAvantaj, Optimo Card, Ferrari Card).

    În 2016, depozitele totale ale clienţilor au crescut cu 18%, apropiindu-se de nivelul de 700 milioane de Euro şi asigurând, de asemenea, o bază bine diversificată. „Privind în perspectivă, suntem încrezători în capacitatea noastră de a ne continua creşterea profitabilă atât în 2017, cât şi dincolo de acest an. Principalele noastre preocupări vor fi şi în 2017 creşterea segmentului de carduri, precum şi activităţile de creditare a firmelor mari şi a IMM-urilor”, a completat Yakup Cil.  

  • Planurile noului şef al BRD

    „Am fost foarte norocos. Am lucrat în diferite ţări, pe poziţii diferite, în front office, în departamentul de control, în funcţii de conducere, am avut echipe mici sau mari, echipe internaţionale. Diversitatea a fost destul de importantă. Sunt un susţinător european convins. Cred că Europa are nevoie de România şi România are nevoie de Europa”, povesteşte François Bloch, francezul care a preluat la sfârşitul anului trecut conducerea BRD-SocGen.

    Al patrulea director al BRD după 2008 are experienţă internaţională, atât în retail, cât şi în investment banking, lucând în Franţa, Germania, SUA şi Rusia. Înainte de a ajunge în România, el a fost prim-vicepreşedinte executiv la Rosbank, subsidiara din Rusia a grupului francez Société Générale.

    Diversitatea pare să fie prezentă şi în arborele genealogic al familiei din care provine francezul François Bloch, care are, între altele, şi origini româneşti. „Vorbeam cu copiii mei… Dintre străbunicii lor, doar trei din opt au rădăcini franceze puternice, în timp ce cinci dintre ei sunt din diferite ţări din Europa, inclusiv din România. Sunt în mod fundamental un european. Sunt convins că Europa trebuie şi va fi puternică.”

    Noul CEO al BRD-SocGen a preluat banca pe profit. Anul 2016 a adus un câştig net de 728,3 milioane de lei pentru banca românească cu capital francez, cel mai bun rezultat anual de după 2009, evoluţia fiind susţinută de creşterea veniturilor, controlul strict al costurilor şi reducerea costului riscului. Câştigul de anul trecut a încurajat conducerea BRD să decidă acordarea unor dividende de 70% din profit pentru acţionari.

    Din momentul preluării în 1998 şi până în 2012, BRD a fost, poate, cea mai profitabilă achiziţie din istoria SocGen. Situaţia s-a complicat însă în mod neaşteptat în 2012, banca înregistrând şi doi ani de pierderi. BRD a reuşit să revină pe profit în 2014, şi în ultimii doi ani a rămas în teritoriul pozitiv.

    Pentru viitor, instituţia financiară îşi propune să finanţeze economia şi să-şi asume riscuri, însă „riscuri corecte”, astfel că urmează să aibă o abordare dinamică, dar prudentă, pe partea comercială, după cum susţine noul şef al BRD-SocGen. El anticipează pentru acest an creştere atât pe partea creditării şi a depozitelor, cât şi pe componenta tranzacţiilor. „Vom continua să avem această abordare prudentă, dar cu creştere. Credem că în România putem să fim în acelaşi timp prudenţi şi dinamici, în termeni de activitate comercială.”

    Francezul susţine că banca are suficient capital pentru a oferi resurse pentru fiecare linie de afaceri, atât pentru retail cât şi pe corporate, astfel încât să continue tendinţa de creştere, precum şi o politică de risc dedicată fiecărui segment. „Avem lichiditate, capital, echipă, sistem, produse; clienţii vin la noi şi doresc să lucreze cu noi. Vedem potenţial de creştere.” Reţeaua teritorială extinsă şi cei circa 7.000 de angajaţi ai băncii se numără printre atuurile BRD aduse în discuţie de noul CEO al băncii.

    IT, automotive, aeronautică, agricultură sunt câteva exemple de sectoare unde şeful băncii vede potenţial de creştere şi necesar de investiţii, şi unde instituţia poate juca un rol important. „Dar nu voi uita alte sectoare, pentru că putem să găsim în fiecare domeniu, de fapt, unii clienţi care se potrivesc profilului nostru. Trebuie să avem produsele care sunt necesare acestor clienţi.”

    Anul trecut, soldul creditelor nete acordate de grupul BRD a crescut cu 3,2%, ajungând la 28,5 miliarde de lei, creşteri fiind înregistrate pe retail şi clienţi mari (corporaţii), segment în care BRD are o cotă de piaţă importantă. Pe segmentul persoanelor fizice soldul creditelor nete a crescut cu 5,3% faţă de 2015, ca urmare a avansului înregistrat de creditele de consum şi cele pentru locuinţe. Soldul creditelor pentru clienţi corporativi a păstrat tendinţa ascendentă, urcând anul trecut cu 6,6% faţă de 2015. Concentrarea pe clienţi, simplificare şi inovare sunt principalele obiective anunţate de noul şef al BRD.

    Bloch aduce în discuţie importanţa calităţii produselor, precum şi importanţa de a explica produsele clienţilor şi de a se asigura că acestea sunt înţelese, susţinând că niciodată nu este bine pe termen lung să fie vândut un produs unui client care nu-l înţelege. „Nu vrem să avem mai mulţi clienţi de dragul de a avea mai mulţi clienţi. Este important pentru noi să oferim produse şi servicii bune clienţilor.” El reiterează necesitatea ca reprezentanţii băncii să se asigure că toţi clienţii înţeleg produsele, susţinând că lucrurile variază destul de mult de la o ţară la alta. „Sunt ţări în care clienţii au un nivel de educaţie financiară mai ridicat decât în altele şi băncile trebuie să adapteze descrierile lor de produse şi explicaţiile la nivelul de înţelegere a clienţilor. Niciodată nu este bine să vinzi un produs unui client care nu înţelege. Niciodată nu este bine pe termen lung.”

    În opinia sa, reputaţia este importantă, pentru că de asta depinde loialitatea clienţilor, iar transparenţa este un element important.
    François Bloch mizează în perspectivă pe cartea creşterii organice a afacerii de care este responsabil, strategie similară celei adoptate şi de predecesorii lui. Crede că există potenţial mare de creştere, fără a exclude însă posibile achiziţii, în cazul în care vor fi „o bună oportunitate”.

  • Primul ”metrou plutitor” din Europa. Va avea o viteză de 534 km/h

    Linia ar putea fi ”cel mai rapid sistem de trenuri subterane din lume”, potrivit planurilor comunicate de compania DCN. Acesta va folosi magneţi ca să plutească deasupra şinelor, reducând astfel frecarea.
     
    Noile trenuri au fost propuse de compania de transport Direct City Networks (DCN) şi ar putea să ajungă între Liverpool şi Hull în jumătate de oră. 
     
    DCN300+ s-ar baza pe un sistem de levitaţie bazat pe magnetism. Dacă planurile DCN vor fi puse în practică, un tunel Maglev (sistem de transport care se bazează pe magneţi, n.red.) se va întinde în nordul Angliei.
     
    Călătoria între Liverpool şi Hull, care se întinde pe 178 de kilometri ar dura doar 20 de minute, potrivit publicaţiei Liverpool Echo. O propunere în acest sens a fost trimisă instituţiei guvernamentale Transport for North; detaliile vor fi dezvăluite în viitorul apropiat, potrivit Daily Mail.
     
    Compania va dezvălui propunerile şi va începe studiile de fezabilitate pe măsură ce va încerca să atragă investitori. Bugetul pentru acest proiect se situează între 2,2 miliarde de dolari şi 3,7 miliarde de dolari. 
     

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”