BusinessMagazin

Tag: intrebare

  • Istoria incredibilă a ursuleţului de pluş: rolul crucial jucat de un preşedinte american

    Povestea ursuleţilor de pluş începe în 1902, atunci când preşedintele american Theodore Roosevelt, aflat la vânătoare, a refuzat să împuşte un urs brun de Louisiana. Mai mult ziare locale au relatat întâmplarea, iar un meşter din zonă a realizat doi urşi umpluţi cu pluş pe care i-a numit “Teddy’s Bears”.

    La scurt timp, toată lumea voia câte o jucărie similară; tot mai multe companii au început să scoată pe piaţă ursuleţi de pluş, iar în timp numele s-a schimbat din “Teddy’s bear” în “Teddy bear”, aşa cum este numită şi astăzi jucăria în Statele Unite.

    În 1992, ursul brun de Louisiana a fost inclus pe lista speciilor pe cale de dispariţie; la acel moment, mai existau doar 120 de exemplare. Acest lucru s-a schimbat însă recent: la începutul acestui an, autorităţile au anunţat că în Lousiana trăiesc acum peste 740 de urşi bruni.

  • Cum arată şi cât costă casa proiectată cel mai apreciat arhitect ai Americii – GALERIE FOTO

    Locuinţa are 2.647 de metri pătraţi, trei dormitoare şi se numără printre ultimele proiecte pe care Wright le-a realizat. Cele mai multe dintre piesele de mobilier, proiectate, de asemenea, de marele arhitect sunt incluse în preţul de 1,3 milioane de dolari.  

    Wright a proiectat aproximativ 60 de reşedinţe în ultimii 30 de ani de carieră, începând cu casa lui Jacobs din Wisconsin în 1936. Toate cuplurile care au comandat casele realizate de Wright aveau între 20 şi 30 de ani, inclusiv cei care vând această casă – Paul şi Helen Olfelt,  acum în vârstă de 90 de ani. Olfelts şi cei trei copii ai familiei au preţuit casa în formă de diamant şi au făcut foarte puţine schimbări.  

    În tinereţe, Olfet i-a scris o scrisoare lui Wright, prin care l-a întrebat dacă ar fi dispus la un proiect modest. „Noi ne doream un refugiu faţă de lume, în care puteam să ne bucurăm de natură şi de creativitatea realizată de om în armonie cu natura. Ne doream o casă care prin ea însăşi să ne scoată din monotonie”, povesteşte proprietarul.

  • Întrebarea care îi ÎNCURCĂ pe mulţi! Unde este singurul deşert din Romania?

    România este una dintre puţinele ţări europene care deţin aproape toate tipurile de ecosistem de pe Bătrânul Continent. Şi oricât de greu ar fi de crezut, ţara noastra are şi un deşert.

    Practic, aici se poate vorbi despre unicul deşert din Romania. Deşertul românesc este unul foarte nou între peisajele ţării. În trecutul apropiat, zona era plină de dune peste care creşteau însă diverse specii ierboase, care apoi se uscau pe timpul verii.

    Vezi aici unde se află singurul deşert din Romania!

  • Cele opt felurile de mâncare pe care orice nutriţionist le evită

    1. Cerealele la cutie: acestea conţin foarte mulţi carbohidraţi şi oferă foarte puţine sau deloc proteine şi grăsimi sănătoase; în plus, multe tipuri de cereale, în special cele care se adresează copiilor, conţin foarte mult zahăr şi foarte puţine fibre.

    2. Alimentele dietetice îngheţate: chiar dacă producătorii legumelor îngheţate, de pildă, spun că acestea ssunt sănătoase, ele pot fi încărcate cu sodiu şi ingrediente artificiale. ”Multe porţii sunt prea mici şi nu oferă calorii de calitate – concentrarea este pe cantitatea de calorii şi nu pe calitatea acestora”, spune Gisela Bouvier, nutriţionist.

    3. Alimentele cu puţine grăsimi – ”Încerc să evit tot ce este deghizat sub denumirea de mâncare sănătoasă”, spune Rebecca Lewis, un alt nutriţionist. Când cantitatea de grăsime este scăzută sau îndepărtată total din anumite alimente, zahărul şi sodiul sunt deseori adăugate pentru a îmbunătăţi gustul acestor alimente.

    4. Sucul de portocale – ”Chiar şi atunci când consumă un suc 100% natural, ajungi să consumi o băutură cu multe calorii şi mult zahăr, chiar şi când vorbim despre o porţie mică”, explică Lewis.

    5. Iaurtul cu arome: ”Chiar dacă iaurtul poate fi o sursă bună de proteine, calciu şi probiotice, aceste beneficii sunt deseori anulate de cantitatea ridicată de zahăr inclusă atunci când iaurtul are arome”, spune Lewis.

    6. Suc – ”Sucul este pe lista de lucruri pe care nu le consum pentru că nu oferă absolut nimic bun din punct de vedere al nutriţiei şi, în plus, este incredibil de uşor să eviţi consumul acestuia”, spune psihologul şi nutriţionistul Candice Seti. Seti a sugerat înlocuirea sucului cu cafea sau ceai atunci când consumatorul caută o sursă de cafeină. Potrivit ei, chiar şi sucul dietetic, care ar putea să nu conţină zahăr deloc, ar putea conţine un îndulcitor artificial care conduce la pofta de mai mult dulce.

    7. Carnea procesată – fie că este conservată, afumată, sărată, carnea procesată se află le lista alimentelor interzise de nutriţionişti. ”Cele mai comune alimente evitate sunt cârnaţii, şunca, hot dog-ul, salamul şi prânzurile semipreparate”, mai spune Candice Seti, referindu-se la un studiu public în 2015 de World Health Organization din care reiese cum consumul de carne procesată cauzează cancer. ”Faceţi-vă o favoare şi limitaţi consumul de astfel de alimente.”

    8. Produsele de patiserie – ”Gogoaşa reprezintă combinaţia dintre cele mai rele alimente pe care le poţi consuma; este rafinată cu făină albă, prăjită în grăsimi rele pentru artere şi acoperită cu glazură sau zahăr. Sunt uşor de mâncat, nu au nicio valoare nutriţională şi te fac să mănânci mai multe”, descrie şi nutriţionistul Jamie Logie produsele pe care le evită întotdeauna.

     

    Sursa: mic.com

     

     

  • Motivul pentru care angajaţii Apple nu luau niciodată masa cu Steve Jobs: “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el”

    CEO-ul Apple Steve Jobs a devenit cunoscut mai ales pentru exigenţele sale în materie de designul produsului şi dezvoltarea companiei. O mare parte din aceste standarde implicau convingerea angajaţilor să muncească din greu şi să fie pregătiţi în orice moment – valori pe care Jobs le lua foarte în serios, potrivit unui fost angajat citat de Business Insider.

    David Black a lucrat la Apple timp de aproape 12 ani înainte de a părăsi compania pentru a-şi înfiinţa propriul start up. Black a declarat că, deşi nu a interacţionat cu Jobs prea mult, s-a aflat în apropierea lui suficient de mult timp astfel încât să observe cum prezenţa lui influenţa angajaţii. Spre exemplu, când Jobs îşi lua prânzul pe o peluză din apropierea companiei, angajaţii îşi terminau pauza cu 15-20 minute înainte ca Jobs să intre în zonă.

    “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el. Doar pentru că trebuia să fii pregătit pentru acel moment.”, a spus Black. Unul dintre primele lucruri pe care le înveţi la Apple este să fii pregătit să răspunzi la întrebarea “La ce lucrezi acum?”. Un exemplu în acest sens este dat de un reprezentant de vânzări care s-a întâmplat să fie în acelaşi lift cu Jobs la plecarea de la birou. Jobs l-a întrebat la ce lucreză în ziua respectivă, iar el a spus că a vândut software toată ziua. “Făcea lucruri de genul acesta pentru a vedea cum răspund oamenii. Cred că este o chestiune care ţine de putere”, a spus Black.

    Un intern care s-a aflat în aceeaşi situaţie, i-a spus lui Jobs că lucrează la QA (quality assurance) pentru un produs. Jobs l-a întrebat apoi „De ce cobori atunci? Ar trebui să urci pentru am lucra”. Internul s-a îngălbenit brusc, moment în care Jobs i-a spus că glumea.

    Un alt intern care s-a întâlnit cu Jobs în lift şi i-a spus despre proiectul la care lucru, Jobs i-a cerut să vadă proiectul chiar în acel moment, în lift. „Acesta este motivul pentru care nu voiau să împartă acelaşi spaţiu cu Steve. Erau nevoiţi să îndeplinească diverse sarcini pe loc”. 

     

  • Te-ai săturat să fii angajat? Ce afacere poţi porni cu 10.000 de euro

    Mihai Zaharia, un tânăr de 28 de ani venit în Bucureşti la facultate în 2008, a decis în primăvara anului trecut să transforme livada casei în care a copilărit într-o afacere cu dulceţuri. Până în prezent, tânărul, împreună cu partenera sa Alexandra Rapailă, 25 de ani, au produs aproximativ 1.200 de borcane de dulceaţă Bunicel.ro pe terenul de 1.500 de metri pătraţi din oraşul Costeşti (judeţul Argeş).

    „Casa de acolo nu mai era locuită de ceva vreme pentru că părinţii mei s-au mutat în Tulcea şi ideea practic a pornit dintr-o joacă. După ce s-au făcut fructele şi le-am cules, le-am pus la fiert în două ceaune pe un foc făcut din câteva lemne cumpărate cu câţiva ani în urmă. Prima dată le-am dat prietenilor să guste şi după ce am văzut reacţiile ne-am gândit că am putea face o afacere, mai ales că suntem tineri, avem energie şi ne-a şi plăcut ideea de a grădinări„, spune Mihai Zaharia, care a lucrat cinci ani în domeniul vânzărilor, iar de curând şi-a dat demisia pentru a se ocupa strict de Bunicel.ro. Potrivit ZF, cei doi antreprenori au investit în jur de 5.000 de euro pentru a pune pe picioare mica afacere şi vor ca în 2014 să reîntinerească livada (ai cărei aproape 200 de pomi sunt plantaţi în urmă cu 5-10 ani) prin achiziţionarea unui teren vecin pentru a planta alţi pomi şi să înceapă să transforme casa cu două camere într-o fabrică. Pentru asta, Mihai Zaharia spune că ar avea nevoie de minimum 20.000 de euro (pentru a amenaja camerele conform normelor, pentru a cumpăra 2-3 cuptoare şi pentru achiziţionarea a 1.500 de metri pătraţi de teren în apropierea livezii).

    În 2013, tinerii au produs cinci sortimente de dulceaţă şi două de magiun, iar în ultimele trei luni antreprenorii au vândut circa 400 de borcane. „Am avut vânzări medii de circa 2.000 de lei pe lună în toată această perioadă. Credem că este un business de viitor pentru că lumea deja începe să se îndrepte tot mai mult spre produsele naturale şi asta am văzut încă de la început, când reacţiile au fost pozitive. Totul se face fără conservanţi, la foc de lemne, şi aşa vrem să păstrăm produsele chiar dacă vom face şi o fabrică mică„, explică Mihai Zaharia. El mai precizează că o bună parte dintre clienţi vin prin intermediul site-ului pe care l-a dezvoltat împreună cu un prieten programator şi că serviciile de promovare precum Google Adwords (serviciu cu plată prin care se creşte vizibilitatea unui produs în căutările pe internet – n.red.) au reprezentat una dintre cele mai mari investiţii (circa 1.000 de euro).

    În prezent, cei doi se ocupă singuri de mica afacere, astfel că, dacă anul acesta reuşesc să facă fabrica şi să aibă comenzi cel puţin la fel ca până acum, Alexandra Rapailă (din Bucureşti) ar putea renunţa şi ea la jobul său pentru a se muta în Costeşti, un oraş cu aproape 11.000 de locuitori.

    Investiţia în propria afacere este considerată printre cele mai avantajoase din economie de către 46,7% din români, arată un studiu Novel Research efectuat la iniţiativa Provident Financial, în octombrie 2013, pe un eşantion de 1.012 respondenţi. Astfel, 28% dintre români consideră că pornirea unei afaceri presupune o investiţie de până la 15.000 de lei (aproximativ 3.350 de euro). Aproximativ jumătate dintre cei chestionaţi plasează investiţia pentru începerea unei afaceri între 15.000 şi 50.000 de lei (3.350 – 11.150 de euro), iar 24,3% consideră că este nevoie de o finanţare de peste 50.000 de lei (aproximativ 11.150 de euro). 24,2% dintre români ar obţine această investiţie iniţială necesară pornirii propriei afaceri din împrumuturi de la prieteni sau membri ai familiei, 22,1% ar apela la programe guvernamentale şi 20,7% la fonduri de investiţii pentru afaceri. Unul din cinci români consideră contextul economic actual oportun pentru deschiderea unei afaceri, mai arată acelaşi studiu.

    La finele anului trecut, 10,4% dintre români spuneau că au în plan să pornească o afacere în următorul an, iar alţi 2,4% au demarat deja acţiunile necesare. Peste un sfert declarau că sunt interesaţi şi pregătiţi să devină antreprenori, însă nu considerau că vor realiza acest lucru în decurs de un an.

    Potrivit studiului, domeniul IT oferă un potenţial ridicat pentru dezvoltarea unei afaceri. O firmă de web design, de exemplu, sau de dezvoltare de aplicaţii poate fi pornită cu o investiţie redusă. Este încă foarte mult loc de creştere în domeniu, cererea este ridicată, iar România este binecunoscută pentru forţa de muncă specializată pe acest segment. Apoi, serviciile sunt, de asemenea, o industrie cu potenţial pentru un antreprenor. Posibilităţile sunt nelimitate, fie că vorbim despre o firmă de consultanţă, un studio foto, o frizerie sau un salon de cosmetică ori despre afaceri artizanale, croitorii, cizmării sau ateliere de tâmplărie. În domeniul serviciilor există întotdeauna cerere neacoperită, antreprenorul trebuie doar să pornească la drum cu un plan de afaceri bine pus la punct şi să definească clar nişa pe care o adresează.

     

  • După „Balenă albastră”, un nou joc mortal devine viral pe Facebook

    „Cum pot sa devin o zana?” Dupa „Balena albastra”, un nou joc mortal devine din ce in ce mai viral pe Facebook! Uite ce a patit o fetita care a intrebat pe contul ei, scrie Kanal D

    Cu totii ati citit probabil despre morbidul joc „Balena albastra”, care face din ce in ce mai multe victime in randul adolescentilor.

    O noua activitate de acest gen devine virala pe retelele de socializare din Rusia, si a facut deja o victima. Copiii de varste fragede, in special fetele, sunt invatati cum sa devina zane.

    Iata ce mesaje primesc minorii racolati de catre raufacatori:

    „Vrei sa devii o zana? Acum este foarte simplu, nu trebuie decat sa urmezi aceste instructiuni. La miezul noptii, atunci cand toata lumea doarme, ridica-te din pat, da roata camerei de trei ori si spune fraza magica. Ulterior mergi la bucatarie dar ai grija ca nimeni sa nu te observe, altfel magia nu isi va face efectul. Deschide gazul de la toate arzatoarele aragazului, dar nu il aprinde, nu vrei sa te arzi nu? Dupa ce ai facut asta lasa usa deschisa si mergi la culcare. Gazul magic va veni la tine, tu il vei respira in somn, iar dimineata, cand te vei trezi, vei observa ca te-ai transformat in zana. Vei fi zana focului!”.

  • Câţi bani puteai să faci dacă ai fi investit în Apple în loc să ai un copil

    „Te-ai întrebat vreodată cât de diferită ar fi fost situaţia ta financiară dacă ai fi investit în acţiuni Apple în loc să ai un copil?”, este întrebarea cu care te întâmpină pagina site-ului WhatIfIBoughtAppleInstead.

    Acesta este un site care invită părinţii să introducă luna de naştere a copilului lor, venitul familiei şi valoarea taxelor pentru educaţie, dacă acestea au fost deja plătite. Ulterior, site-ul calculează câţi bani ar fi făcut dacă ai fi investit toţi aceşti bani în acţiuni Apple.  Există o limitare majoră, – Apple nu şi-a făcut datele publice până în decembrie 1980, iar calculatorul face calculele doar pe baza datelor începând cu 1981. Deci, în cazul în care copilul s-a născut înainte de 1980, aplicaţia nu funcţionează.

    Un exemplu pentru familiile din SUA ar fi următorul –în cazul în care părinţii au în jur de  111.000 de dolari venit brut al familiei, care ar fi plătit o medie de 50.000 de dolari anual, timp de patru ani, la un colegiu privat, pentru un copil născut în ianuarie 1981, ar fi investit în Apple din acel moment, ei ar deţine acum peste de 48 de milioane de dolari în acţiunile Apple. Această cifră până la 34,3 milioane de dolari pentru familiile cu venituri medii, care câştigă între 64.000 de dolari şi 110.000 de dolari în total venituri.

    „Cu toate acestea, nu ai fi avut copilul iubit. E frumos să fii bogat, dar nu uita că banii nu sunt totul”, se încheie, însă, articolul publicat pe Fortune.com. 

  • Reportaj din fascinanta India

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanală online www.biscuit.ro)

    Ani de zile am ales să nu merg acolo, ci tot pe lângă: de la mai îndepărtatele Indonezia şi Malaiezia, la câţiva paşi mai aproape în Vietnam, Laos şi Cambogia, şi mai recent, la graniţe, în China. Parcă încercuiam, dădeam târcoale, amuşinam şi mă retrăgeam cuminte în călătorii mai puţin zguduitoare din temelii. Procedeam invers decât vânzătorul de cristale al lui Coelho: nu mergeam în India nu datorită vreunei sărăciri goethiene de genul vedi Napoli e poi muori, ci mai degrabă de frica deschiderii unei cutii pline cu durere şi compasiune pe care, odată deschisă, nu aş mai putea-o ignora. Şi, într-adevăr, deşi nu am ales recluziunea într-un ashram, India a fost revelatorie, m-a învăţat ceva despre mine, chiar dacă acel ceva nu a fost neapărat frumos, luminos, nu a uşurat conştiinţa şi nici nu a condus la o convertire la o viaţă ascetică sau filantropică. Dar despre aceasta puţin mai târziu.

    De-a lungul timpului, în ciuda obsedantului slogan publicitar „Incredible India”, au existat câteva reţineri majore. Cea mai mică dintre ele era aceea că mă pândeşte o toxi-infecţie alimentară la fiecare dugheană de mâncare pe stradă, pe mine, care am mâncat un rice cake împăturit în frunze de banan de-un copil frumos, sărac şi nespălat pe un bac improvizat ce traversa un râu în Laos. Temerea principală ce se culcuşise în faldurile minţii mele era că oamenii mor de foame la propriu lângă tine. Că îşi fac nevoile în mijlocul străzii. Că îmi va rămâne sufletul lângă copii înfometaţi şi mame disperate. Că este o sărăcie şi o durere palpabilă, pulsând la fiecare pas.

    Ştiţi, acele aşteptări şi stereotipii culturale şi rasiale pe care le avem fără să (vrem să) ştim şi care mă fac să mă gândesc la unul din conceptele dezbătute cu studenţii la seminar şi anume the tourist gaze elaborat de John Urry. Acesta spune că ajunşi la faţa locului turiştii aşteaptă să găsească, să vadă imaginile pe care le-au consumat deja acasă şi pe care le consideră reprezentative, autentice pentru locul vizitat.

    Această privire a turistului este un model învăţat social de a vedea realitatea, construit vizual şi discursiv de mulţi profesionişti de-a lungul timpului: poeţi, pictori şi fotografi, scriitori şi bloggeri, producţii de la Hollywood, ghizi, consilii locale, experţi în turismul heritage, agenţi de turism, proprietari de hoteluri, designeri, tour operatori şi programe TV de turism etc. Se creează astfel o imagine cu putere de simbol, iar populaţia locală întăreşte stereotipurile pe care vizitatorii le au cu privire la cultura locală şi încearcă să acţioneze în spiritul acestora, pentru a satisface cererea şi a câştiga financiar.

    Da, în bucata de Indie vizitată de mine, adică New Delhi, Agra, Jaipur, Jodhpur şi mai puţin în Kerala-Munnar, Kumily, Kuttanad şi Kovalam – cei mai mulţi oameni sunt săraci, foarte săraci şi foarte murdari. Aici a apărut urâţenia; acesta a fost punctul în care a început să nu îmi mai placă de mine. Unele călătorii fac şi asta, te ajută să te cunoşti mai bine. Deşi mă aşteptam ca imaginea de la faţa locului să corespundă cu cea fabricată acasă, greşeala a fost că am aplicat într-o primă faza standardele de acasă, cele cu privire la igienă.

    I-am luat pe săracii oameni şi i-am întins în patul meu de Procust european şi am tăiat în carne vie tot ce dădea pe afară: grămezi de bulendre adunate în mijlocul casei, mormane de gunoi în stânga sau dreapta dughene cu carcase de animal proaspăt măcelărit, centimetri de praf pe obiectele propuse spre vânzare. Nu doar excesul a fost judecat; nu au scăpat privirii mele nici lipsurile, cum ar fi serviciile inadmisibile la hoteluri de lanţ cu multe stele. Dar aceasta a fost o primă reacţie, viscerală, la mizerie. Reformulez aşadar: oamenii sunt săraci şi needucaţi şi au problemele tipice de sănătate şi integrare în societate asociate sărăciei şi lipsei de educaţie.

    India nu se reduce însă la atât şi ca să vezi dincolo de stratul de mizerie îţi trebuie un stomac zdravăn şi o minte deschisă. Acum, că am terminat cu ceea ce ştie şi aşteaptă toată lumea de la o relatare despre India, pot trece la ceea ce a fost frumos. Nu voi scrie însă despre Taj Mahal, forturi, istorie sau mitologie decât tangenţial, căci despre toate acestea poţi citi online exact aceleaşi lucruri pe care le afli şi la faţa locului. Cred că acum, astăzi, călătoria înseamnă experienţele simple, de pe stradă, interacţiunile despre care nu scrie pe Wikipedia dar pe care le speculează blogurile de turism.

    Fă-ţi temele înainte de a ajunge şi pune-ţi la punct termeni precum Mughal/mogul, căci mai tot ceea ce vei vedea în nordul Indiei păstrează vie amintirea puternicului imperiu fondat în 1526 de Babur (descendent al lui Timur pe linie paternă şi al lui Gingis Han pe cea maternă) şi cucerit definitiv de britanici în 1858. În New Delhi, printre cele mai importante obiective turistice sunt Qutub Minar – cel mai înalt turn din cărămidă din lume, construit de fondatorul dinastiei mameluce din India, şi Humayun Tomb, mausoleu dedicat împăratului mughal Humayun de către soţia sa. Fatehpur Sikri, în Agra, Uttar Pradesh este şi ea o fostă capitală a imperiului mughal, construită de marele Akbar. Tot în Agra şi tot arhitectură mughal este şi Taj Mahal, construit de Shah Jehan în memoria soţiei sale Mumtaz (copleşitor doar când treci de poartă monumentală, văzut deci din depărtare, căci în interior nu sunt decât sarcofage şi pereţi albi cu modele clasice mughal).

    Acceptă că drumuri de cinci kilometri pot dura o oră. Înţelege că praful este parte integrantă din viaţă şi că nimic nu e ca acasă pe acest front. Ciuleşte urechile şi concentrează‑te bine când vrei să înţelegi engleza pseudoghizilor binevoitori de la muzee-fort şi nu te mira când, după zeci de asigurări că nu vrea bani, la final ţi se va cere să vizitezi magazinul de suveniruri al familiei.

    Că India este o ţară a contrastelor o ştie toată lumea. Este un clişeu care acoperă subcontinentul şi pe care îl trăieşti în nenumărate şi neînchipuite moduri. Da, te aştepţi (şi te bucuri ca un copil) că fostele palate opulente sunt convertite în hoteluri şi au uşieri cu mustăţi învârtite meşter în adevăratul spirit Rajahstani. Da, ştii că te va copleşi grandoarea clădirilor mughal şi că Taj Mahal demonstrează până unde putea ajunge un împărat văduv ce dispunea de mii de supuşi fără nimic de făcut. Dar te miră canalele de televiziune ce proiectează o lume la ani-lumină de ce vezi pe stradă. Te bulversează dezvoltările urbane noi, precum Gurgaon de lângă New Delhi – o enclavă SF cu sediile unor multinaţionale de prim rang, devenită în timp zona cool de luat masa şi hang out. Te năuceşte cu calmul ei neindian zona de backwaters din Kerala, unde poţi închiria un house-boat cu echipaj şi aluneca lin pe ape liniştite, printre vegetaţie şi păsări de baltă – citeşti, meditezi, scrii, mănânci şi o iei de la capăt (bucătarul de pe barcă găteşte dumnezeieşte şi curat).

    Sunt zeci de locuri, lucruri şi poveşti care ţi se întâmplă în India. Oamenii vând te miri ce şi repară orice la margine de drum. Trebuie să înţelegi că în India copiii nu beneficiază de alocaţie, iar pensie primesc doar anumiţi funcţionari ai statului, nu toţi şi nu cei din sfera privată. Este unul din primele lucruri care îţi vor explica fenomenul copiiilor şi bătrânilor care vând sau cerşesc pe străzi. Vacile rumegă plastic şi praf alene pe mijloc de stradă. Autoricşe ca zvârluge pe trei roţi ridică praf în valuri-valuri; mai toate au afişat pe spate mesaje care informează că acel taxi respectă femeile. 

    Camioanele sunt foarte iubite de şoferii lor, mai mult ca soţiile ar spune unii, împodobite fiind cu zeci de ghirlande înflorate şi claxonând cu melodii la fel de colorate ca picturile de pe cabină. Vânzători de fructe şi chipsuri de fel şi chip stau pe margine de drum. Distanţe de nici două sute kilometri se parcurg într-o zi mai degrabă decât câteva ore. Se circulă pe multe benzi cu viteză mică şi uneori nu se sfieşte nimeni să meargă pe contrasens dacă posibilitatea unui U-turn e departe. Familii întregi se urcă pe scuter pentru distanţe considerabile, de multe ori fără cască protectoare. Accidente se întâmplă des, dar viaţa merge mai departe. Drumurile sunt destul de bune, însă maşinile-s prea multe şi faţă de alte locuri similare, cum era de exemplu Siria în 2009, nu sunt zgâriate considerabil. Semnele de circulaţie sunt opţionale, în frunte cu semaforul.

  • CEO ING Bank despre Darea în plată: Este foarte periculos că astfel de lucruri se pot întâmpla

    “Darea în plată este mai mult sau mai puţin consituţională şi a creat o stare de incertitudine în piaţă. Pentru noi a fost un impact marginal, circa 30-40 de cazuri, pe care le-am discutat cu clienţii noştri pentru a le rezolva. Este foarte periculos că astfel de lucruri se pot întâmpla”, a declarat miercuri Michal Szczurek, CEO ING Bank România.

    În ceea ce priveşte “Prima Casă” reprezentantul băncii a spus că banca a început târziu acest program. “Nu suntem dependenţi de acest program. Sigur, clienţii întreabă despre Prima Casă”.

    În cadrul acestui program ING Bank are o cotă de piaţă de 8%.