BusinessMagazin

Tag: infrastructura

  • Ce se întâmplă când atacurile informatice paralizează ţări şi companii

    Infractorii cibernetici fac rareori diferenţa între victime. Oricine poate fi ţinta unui atac, de la un simplu utilizator de servicii, până la însuşi furnizorul acelor servicii. În ultimii ani, tendinţa criminalilor informatici este să se concentreze pe entităţi cu venituri mari. Campaniile ransomware, unde atacatorii criptează datele victimei ca apoi să ceară răscumpărare pentru deblocarea sistemelor criptate, au mers cu paşi rapizi către această direcţie în ultimii ani şi au pus tunurile pe infrastructuri critice de anvergură globală.

    În Uniunea Europeană, infrastructurile critice sunt definite ca fiind un element, sistem sau o parte componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor sociale vitale, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale sau economice a persoanelor. Exemplele includ centralele termo-electrice, reţelele de telecomunicaţii, de transport, uzine şi fabrici sau spitale. Fireşte, perturbarea sau distrugerea acestor infrastructuri poate avea un impact major în plan economic-social, atât la nivel local, cât şi naţional sau chiar continental. De aceea, securitatea infrastructurilor critice devine imperativă pentru orice stat. Din ce în ce mai des, scăpările sunt la ordinea zilei.

    Unul din cele mai devastatoare atacuri cibernetice din ultimii ani, epidemia WannaCry, a îngenuncheat NHS, sistemul naţional de sănătate al Marii Britanii. Tot WannaCry a oprit temporar producţia de autoturisme a grupului Dacia-Renault la uzina de la Mioveni, din judeţul Argeş. Următorul val ransomware câteva săptămâni mai târziu, GoldenEye, avea să îngheţe transporturile în Ucraina, dar şi operaţiunile companiei daneze de transport maritim Maersk. Pentru Maersk, pierderile suferite au fost de peste 300 de milioane de dolari. La nivel global, daunele totale ca urmare a numai acestor două atacuri au fost de ordinul miliardelor de dolari.

    Ajungem în 2018, când operatorii unui alt ransomware virulent, GandCrab, şi-au concentrat eforturile pe organizaţii profitabile, miza fiind de până la 700.000 de dolari pentru fiecare server, în schimbul decriptării datelor. Tot o infecţie de tip ransomware a fost folosită şi în cel mai recent atac asupra unei infrastructuri critice, paralizarea producătorului de aluminiu şi furnizorului de energie electrică Norsk Hydro din Norvegia. Infecţia a făcut ravagii şi a forţat managementul să închidă unele fabrici, iar unii muncitorii s-au întors la pix şi hârtie că să continue operaţiunile. Compania a refuzat să plătească răscumpărarea cerută de atacatori şi a estimat daune de 40 de milioane de dolari la numai câteva zile după atac.

    Lista atacurilor asupra infrastructurilor critice e lungă, însă majoritatea acestor incidente au un lucru în comun: pagube uriaşe rezultate din îngheţarea operaţiunilor, care se reflectă inclusiv în economia ţării. Specialiştii în securitate informatică se aşteaptă că aceste atacuri să crească în amploare în anii ce urmează deoarece infrastructurile critice la nivel global încă se bazează pe sisteme şi proceduri învechite.
    Culmea, studiile confirmă că şi cei implicaţi în securizarea infrastructurilor naţionale se aşteaptă, mai devreme sau mai târziu, la un atac iminent din partea infractorilor cibernetici. Un studiu Bitdefender efectuat de Censuswide arată că 69% din departamentele IT suferă de o lipsă acută de profesionişti. Cei cu sisteme învechite de detecţie, prevenire şi remediere a atacurilor spun adeseori că sunt luaţi prin surprindere şi nu reacţionează la timp.

    Atacatorii nu mizează însă doar pe spargerea sistemelor învechite. Aceleaşi studii arată că atacatorii contează şi pe lipsa de pregătire a angajaţilor să recunoască semnele unui atac – de exemplu atacurile de tip phishing care păcălesc victima să ofere date de acces la infrastructuri vitale.

    Conform Serviciului Român de Informaţii, măsurile de securitate în infrastructuri naţionale trebuie să vizeze atât domeniul organizaţional – politici de securitate interne care includ instruirea personalului, cât şi domeniul securităţii fizice şi informatice – cele care formează infrastructura propriu-zisă.

    Specialiştii de la Bitdefender recomandă dotarea infrastructurilor critice cu sisteme de securitate specializate, dar şi promovarea unei culturi de securitate la nivel organizaţional. Aceste sisteme trebuie să fie capabile să detecteze nu doar atacuri externe cu ameninţări informatice obişnuite, ci şi anomalii în traficul de date şi comportamentul riscant sau reaua intenţie din partea personalului.

    Dacă vorbim de consecinţe, doi din zece directori de securitate IT chestionaţi de Bitdefender spun că cele mai grave efecte unui atac asupra unei infrastructuri critice ar fi pierderea de vieţi omeneşti. Câtă vreme multe dintre infrastructurile critice pot fi atacate cu ameninţări informatice finanţate de actori statali, 21% dintre specialiştii în securitate IT din companii se tem inclusiv de conflicte armate sau cibernetice între ţări. De aceea, putem anticipa ferm că interesele şi tensiunile economico-politice dintre state vor duce la creşterea în amploare a atacurilor asupra infrastructurilor critice, deci la o nouă cursă a înarmării. De data asta cu arme cibernetice.

  • Care sunt priorităţile guvernului pentru investiţii? Ministrul Eugen Teodorovici: domeniul sănătăţii, educaţiei şi infrastructurii sunt prioritare

    Ministrul Finanţelor Publice a menţionat prioritizarea domeniilor sănătăţii, educaţiei şi infrastructurii în ceea ce priveşte alocarea bugetară şi investiţiile străine, pentru care se doreşte asigurarea unui cadru legal propice. „Am stabilit un cap de pod al relaţiilor economice româno-americane şi ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai BCIU, pe care i-am invitat să investească în România. Atitudinea părţii americane a fost favorabilă şi am purtat o discuţie deschisă despre mediul economic şi potenţialul de dezvoltare al României”, a precizat ministrul.
     
    Teodorovici a avut întâlniri şi cu oficiali ai Motorola Solutions, Textron, Exxon Mobil, Parson Corporation, Amgen, Amro, Metlife, Google, Swiss Re Management, Merk, Lockheed Martin, corporaţii care fac parte din BCIU (Business Concil for International Understanding).
     

  • Asociaţia Pro Infrastructură acuză Ministerul Transporturilor că va construi fără avize: Ministerul este aproape de a instaura haosul în infrastructură

    Conform asociaţiei, o primă modificare nefericită este emiterea de autorizaţii de construire fără a fi obţinute avizele, acordul de mediu, chiar fără studii sau proiect tehnic. „Ne întrebăm retoric ce va execută constructorul în teren dacă nu are aprobate soluţiile tehnice. Va lucra pe bâjbâite.
     
    Aberaţia este “justificată” printr-o procedură similară de obţinere a autorizaţiei de construire în caz de calamităti naturale şi situaţii de criză. Dar noi vorbim aici de autostrăzi care trebuie temeinic pregătite, nu de intervenţii pompieristice”, spune asociaţia.
     
    O altă prevedere se referă la posibilitatea de schimbare a soluţiilor tehnice fără a fi necesară modificarea acordului de mediu. „Aşadar, dacă acesta impune un ecoduct (pasaj pentru animale), el poate fi eliminat fără a fi notificată ANPM. Practic, aşa se pot eluda cerinţele acordului de mediu.
     
    Chiar mai grav, se include posibilitatea de a se construi drumuri de viteză în orice arii naturale, inclusiv zonele de protecţie integrală, adică în inimă parcurilor naţionale. Nu urşii, liliecii ori ariile protejate stau în calea autostrăzilor, ci incompetenţa crasă, fugă de răspundere şi lipsă de viziune a ageamiilor care conduc CNAIR şi MT”, spune Pro Infrastructură.
     

  • Românii vor nu doar autostrăzi, ci şi energie şi gaze

    În România, vreascurile sau cocenii rămân sursa principală de căldură, nici măcar jumătate dintre locuinţe nefiind conectate la reţeaua de gaze. În Ungaria, aproape 80% din case sunt conectate la reţeaua de distribuţie a gazelor.

    În timp ce antreprenorii locali vorbesc despre transformarea educaţiei într-o experienţă, digitalizarea proceselor urmând să aibă un rol esenţial în modelarea învăţământului, 3.500 din cele 6.700 de şcoli din România nu sunt alimentate cu gaz metan, directorii trebuind să se îngrijească în fiecare an să cumpere lemne pentru iarnă. Mureşul, Prahova, Clujul, Ilfovul şi Bucureştiul, printre cele mai bogate judeţe din România, au şi cele mai extinse reţele de distribuţie a gazului. În cele mai sărace judeţe, cum sunt Teleorman, Mehedinţi şi Covasna, nici gazul nu curge.

    Astfel, ecuaţia este cât se poate de clară: acolo unde este asigurat accesul la resurse vine şi creşterea economică. La fel ca în cazul autostrăzilor.

    România are în acest moment circa 40.000 de kilometri de conducte de distribuţie a gazului natural, arată datele pentru 2017 de la Institutul Naţional de Statistică. Coincidenţă sau nu, judeţele care stau cel mai bine la capitolul infrastructură de gaze sunt şi liderii de business ai României, zone precum Bucureşti, Ilfov, Cluj sau Prahova fiind de fapt şi centrele economice naţionale. În contextul în care producţia de gaze locală are toate şansele să se dubleze odată cu demararea lucrărilor de exploatare din Marea Neagră, dezvoltarea infrastructurii de distribuţie a gazelor şi în restul judeţelor poate reprezenta o soluţie de creştere economică. Însă pentru conectarea la reţeaua de gaze naturale, un consumator român trebuie să treacă prin foarte mulţi paşi, întreaga procedură putând să dureze chiar şase luni, într-un scenariu optimist.

    „Sunt multe cereri de conectare, au crescut semnificativ în ultimii ani, din mai multe motive, printre care şi dezvoltările imobiliare. Anul trecut am conectat 56.000 de clienţi noi“, spunea recent Eric Stab, preşedinte şi CEO al Engie România.

    Compania, prin intermediul Distrigaz Sud Reţele, administrează o reţea de gaze de 19.000 de kilometri, care acoperă sudul României, mai precis 19 judeţe şi Bucureştiul: Ilfov, Giurgiu, Vâlcea, Argeş, Olt, Dolj, Gorj, Braşov, Prahova, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Buzău, Vrancea, Călăraşi. Numărul de clienţi racordaţi la reţeaua de distribuţie a Distrigaz Sud Reţele este de peste 1,7 milioane, din care consumatori casnici sunt 95%. În anul 2008, de exemplu, Distrigaz Sud Reţele avea racordaţi la reţeaua sa de distribuţie 1,2 milioane de clienţi.

    „Durează foarte mult să construieşti ceva în România. Noi am mers la municipalităţi să aliniem procesul, iar o idee este de a avea un ghişeu unic pentru autorizaţii. În Bucureşti, pentru gaz ai nevoie de 17 autorizaţii şi avize. Sunt discuţii pozitive însă“, mai spune Stab.

    Iar această dificultate, pe care o întreţine statul, se vede în cifre. La nivel naţional, după investiţiile realizate, doar 46% dintre locuinţe sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, după cum arată cele mai noi date publicate de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie (CEER). În Ungaria, aproape toate gospodăriile sunt legate de reţeaua de distribuţie a gazului natural, la fel şi în Olanda, în timp ce în Italia rata este de circa 76%, iar în Cehia de 56%, arată calculele ZF făcute pe baza informaţiilor furnizate de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie.

    „Noi suntem dispuşi să investim, dar trebuie să aibă sens. Pentru noile extinderi avem o rată medie de conectare de 10%, dar pentru a le face profitabile trebuie să ai 50%. De ce este rata aşa de mică? Oamenii trebuie să investească în propria instalaţie, costuri care se ridică la mii de euro. Nu mulţi îşi pot permite asta. Sunt necesare scheme pentru instalare“, a mai precizat Stab. Statul trebuie să intervină din nou.

    Accesul la energie, mai bine spus calitatea acestui serviciu, este o altă problemă pentru România. În primele şase luni ale anului trecut, Eurostat arată că românii au avut de suportat cea mai mare creştere a facturii la energie dintre toate statele europene, de 14,1%, astfel că un consumator de aici are o factură mai mare decât unul din Ungaria. În schimbul preţurilor mari însă, românii primesc cel mai slab serviciu de distribuţie a energiei în funcţie de durata întreruperilor.

    „Între prima jumătate a anului 2017 şi prima jumătate a anului 2018, cele mai mari reduceri de preţuri la energie în monedă locală au fost înregistrate în Polonia (-4,3%) şi Grecia (-3,6%), urmate de Letonia (-3,5%), Malta şi Germania (ambele cu câte 3,2%). În contrast, cele mai mari scumpiri au fost înregistrate în România (+14,1%), Estonia (11,7%), Olanda şi Croaţia (ambele cu 9,2%)“, se arată în datele Comisiei Europene.

    La final, Bulgaria, Lituania şi Ungaria au terminat perioada analizată cu cele mai mici preţuri la energie pentru consumatorii casnici din Uniunea Europeană, la polul opus fiind Danemarca, Germania şi Belgia. După aceste scumpiri, un consumator din România are o factură mai mare decât un croat, un maltez, un ungur, un lituanian şi un bulgar, toţi, cu excepţia consumatorilor din Bulgaria, având venituri mai mari. Mai mult, consumatorii din Ungaria şi din Bulgaria chiar ar putea fi alimentaţi cu energie din România în contextul în care piaţa locală este un exportator net de electricitate în regiune.

    Paradoxurile continuă însă

    În timp ce facturile au tot crescut, calitatea serviciului de distribuţie a energiei rămâne cea mai slabă la nivel european. Potrivit ultimului raport realizat de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie, România a terminat anul 2016 cu 290 de minute de întreruperi neplanificate, aceasta fiind valoarea indicatorului SAIDI, cel mai relevant parametru în ceea ce priveşte calitatea serviciului de distribuţie a energiei electrice.
    Din statistică sunt excluse evenimentele excepţionale. Următoarea clasată este Polonia, dar care are numai 180 de minute de întrerupere.

    Ungaria a terminat anul 2016 cu numai 75 de minute de întreruperi neplanificate. Sunt însă ţări a căror performanţă în ceea ce priveşte calitatea serviciului de distribuţie pare aproape ireală. În Germania, durata întreruperilor neplanificate a fost de 12,8 minute, în Elveţia a fost de 9 minute, iar în Slovenia consumatorii au stat în beznă doar 1,7 minute în 2016, acesta fiind recordul la nivel european. În România sunt opt companii de distribuţie a energiei electrice, toate private. Este de menţionat totuşi că în cazul e-Distribuţie Muntenia, companie controlată de Enel, durata întreruperilor neplanificate din 2017 a fost de 2,4 ore, cea mai mică la nivel naţional. În comparaţie, consumatorii alimentaţi de Electrica Transilvania Nord, compania care face parte din grupul Electrica, acolo unde statul continuă să fie cel mai mare acţionar, fără a fi majoritar, au stat în beznă peste 6 ore.

    Companiile de distribuţie a energiei spun însă că lucrurile pot sta mai rău în contextul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a anunţat că pentru perioada de reglementare 2019-2023 rata reglementată a rentabilităţii (RRR), indicator cheie pentru profitabilitatea companiilor de distribuţie, va scădea. În plus, OUG 114, promovată de stat anul trecut, loveşte din nou în investiţii.
    Astfel, italienii de la Enel deja au anunţat că îşi vor reduce la jumătate investiţiile în reţelele din România ca urmare a noilor reglementări ale ANRE, de la 550 de milioane de euro în următorii trei ani la 300 de milioane de euro.

    „Este păcat pentru această ţară, pentru clienţi şi pentru compania noastră, dar trebuie să reducem nivelul investiţiilor. În comparaţie cu anul anterior, vom investi mai puţin cu 35-40%“, spune şi Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România.

    În România reţeaua de energie administrată de E.ON, în zona Moldovei, a terminat anul trecut cu întreruperi neplanificate de 249 de minute, rezultat mult mai bun faţă de cele 320 de minute din 2017, de exemplu. În 2014, un consumator de energie conectat la reţeaua de distribuţie administrată de germanii de la E.ON din nordul ţării petrecea în beznă 408 minute din cauza întreruperilor neplanificate, aşa că avansul este semnificativ. Pe de altă parte, în Germania, de exemplu, durata întreruperilor în reţeaua E.ON a fost de 20 de minute, în Suedia de 120 de minute, în Ungaria 60 de minute, aşa că şi decalajele sunt semnificative.

    Mai mult, energia ajunge oricum greu la consumatori, în contexul în care un business de talie medie din Bucureşti are de trecut prin 9 proceduri şi poate aştepta până la 174 de zile pentru a fi conectat la electricitate, la reţeaua administrată de Enel. Din nou, regulile le stabileşte statul. Cu această „performanţă“ România ocupă locul 154 din 190 de economii analizate de Banca Mondială în ultima ediţie a studiului său despre uşurinţa de a face afaceri în mai multe state.

    În Cehia, de exemplu, sunt necesare doar 3 proceduri şi 60 de zile pentru ca un mic consumator să fie conectat la reţeaua din Praga. Un consumator comercial din Chişinău are de îndeplinit 6 proceduri care durează în total 87 de zile pentru a fi conectat la reţeaua de energie. În Bulgaria, deşi numărul de zile de aşteptare este mai mare, numărul de proceduri este mai mic, astfel că şi Bulgaria este înaintea României în ceea ce priveşte accesul unei mici companii la energia electrică.

    La final, nu doar lipsa autostrăzilor este motiv de protest. România are aceeaşi lungime a căilor ferate ca acum 100 de ani, circa 11.000 de kilometri, Cehia sau Ungaria, ţări cu suprafeţe semnificativ mai mici, având o infrastructură apropiată ca număr de kilometri cu cea locală. Astfel, harta trenurilor de mare viteză se opreşte în estul Europei, în contextul în care dacă în Vest trenurile „zboară“ cu mai bine de 250 de kilometri la oră, în România abia se târâie cu 45 de kilometri la oră.

    Astfel, #şîeu – România vrea autostrăzi trebuie rebranduit în #şîeu – România vrea acces la gaze, #şîeu – România vrea să nu mai stea în beznă, #şîeu – România vrea di tăti.

  • ÎN SFÂRŞIT! Cel mai mare proiect de infrastructură a primit undă verde de la Guvern. ”Avem bani, avem dorinţă, avem plan”

    „I-am cerut domnului ministru al transporturilor să vorbească cu cei de la Companie (CNAIR – n. red.) să se gândească în mod serios în ce măsură şi cât de repede poate Compania Naţională de Drumuri să înceapă să lucreze în regie proprie, inclusiv autostrăzi. De prea mulţi ani în România companiile şi în special companiile mari străine încasează foarte mulţi bani pe claim-uri şi kilometrii de autostradă sunt mai puţini decât banii care sunt alocaţi de către statul român şi inclusiv din fonduri europene. Nu mai vorbesc de faptul că se stă doi, trei, patru ani, până când se termină procedurile de achiziţie şi după patru ani trebuie din nou să se refacă studiile de fezabilitate şi datele de proiectare pentru că s-au schimbat lucrurile în patru ani“, a afirmat Liviu Drag­nea, într-o conferinţă de presă susţinută duminică la Târgu-Jiu, unde au avut loc alegerile pentru orga­nizaţia PSD Gorj.
     
    „Sper ca noul ministru al transpor­turilor să mişte rapid lucrurile în direcţia asta pentru că avem bani, avem dorinţă, avem plan, sunt proiecte, doar trebuie să se procedeze rapid la aceste execuţii. Dacă iar stăm ani de zile în proceduri şi de ce se întârzie foarte mult? Pentru că se contestă companiile între ele şi ce spun: «Fac o contestaţie, că poate data viitoare câştig eu». Noi nu putem să rămânem prizonierii acestor lăcomii. Vrem să facem autostrăzi“, a completat Dragnea.
     

  • Gabriela Firea, despre autostrăzi şi protestul #şîeu: Este principalul nostru minus ca ţară

    „Este îndreptăţită orice formă de manifestare, chiar şi de protest, pentru că avem foarte multe rămâneri în urmă în ceea ce priveşte infrastructura din ţară, din Capitală şi din alte oraşe. Acesta este principalul nostru minus ca ţară, iar dacă nu recunoaştem acest lucru înseamnă că suntem practic desprinşi de realitate”, a declarat, vineri, primarul general Gabriela Firea.
     
    Potrivit edilului, toată clasa politică este responsabilă pentru faptul că Romînia are o infrastructură precară, respectiv foarte puţini kilometri de autostradă.
     
    „Trebuie, în schimb, dincolo de aceste forme de manifestare, să analizăm ce nu am făcut cu toţii bine şi nu e vorba de cei care sunt acum la putere, ci cei care au condus ţara aproape 30 de ani. Nu este partid politic din România, cu excepţia unuia nou înfiinţat – toate celelalte s-au succedat la putere. Deci nu pot să vină acum partidele să spună că ele nu au avut guvernarea şi că doar un singur partid este vinovat”, a mai declarat Firea.
     

  • Ţara care investeşte peste 400 de miliarde dolari într-un proiect gigant de infrastructură

    Arabia Saudită vrea să investească 425 miliarde dolari în căi ferate, aeroporturi şi proiecte industriale până în 2030 în contextul în care cea mai mare economie arabă vrea să rupă barierele dependenţei de petrol.
     
    „Este foarte ambiţios dar se întinde pe o perioadă de 10 ani, deci avem timp să o facem”, spune Khalid Al-Falih, ministrul energiei. „Toate acestea se vor întâmpla în timp ce noi ne reorientăm economia. Nu ne vom opri”.
     
    Prinţul saudit a promis că va îndepărta dependenţa PIB-ului saudit de petrol în cadrul planului său numit Vision 2030.
     

  • Prinţul din Arabia Saudită pregăteşte un proiect gigant de infrastructură de peste 420 miliarde dolari

    Prinţul Coroanei Mohammed bin Salman, care şi-a propus să reinventeze total economia saudită, pregăteşte un plan gigant pentru infrastructură şi pentru industrie, potrivit Bloomberg.

    Arabia Saudită vrea să investească 425 miliarde dolari în căi ferate, aeroporturi şi proiecte industriale până în 2030 în contextul în care cea mai mare economie arabă vrea să rupă barierele dependenţei de petrol.

    „Este foarte ambiţios dar se întinde pe o perioadă de 10 ani, deci avem timp să o facem”, spune Khalid Al-Falih, ministrul energiei. „Toate acestea se vor întâmpla în timp ce noi ne reorientăm economia. Nu ne vom opri”.

    Prinţul saudit a promis că va îndepărta dependenţa PIB-ului saudit de petrol în cadrul planului său numit Vision 2030.

     

     

     

  • Asociaţia Pro Infrastructură: Scenariul realist e de 43 de km de autostradă inauguraţi în 2019

    “În continuare autorităţile afişează dispreţul şi sfidarea din anii trecuţi, promiţând cai verzi pe pereţi. Avem şi o nouă abordare de tipul “nu noi dăm termenele, constructorii spun că finalizează în 2019″. De parcă oficialii CNAIR sunt nişte mieluşei inocenţi care nu înţeleg ce li se întâmplă. Dacă antreprenorii nu respectă graficele de execuţie şi obligaţiile asumate contractual, de ce nu sunt penalizaţi?! Este, evident, doar o altă fumigenă creată cu scopul de a ascunde fuga de răspundere şi incompetenţa (i)responsabililor din Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere”, scrie Pro Infrastructura, pe pagina de Facebook.

    Reprezentanţii asociaţiei fac referire la declaraţiile lui Alin Şerbănescu, purtătorul de cuvânt al CNAIR, care a spus că în noul an vor fi inauguraţi 118 km de autostradă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum folosim reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT

    Elementul de noutate:
    Prin folosirea de reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT, compania introduce conceptele de inteligenţă artificială (AI) şi supervised learning. Conceptele adăugate pentru îmbunătăţirea metodei root cause analysis (RCA) presupun antrenarea componentei inteligente (în acest caz reţeaua neuronală) folosind feedbackul primit şi comunicarea concluziilor către una sau mai multe persoane pentru a creşte acurateţea deciziilor. Prin folosirea reţelei neuronale şi antrenarea acesteia în mod recurent, se poate ajunge la rezultate extrem de precise ce pot fi cel puţin la fel de corecte ca soluţiile manuale, dar creează economii semnificative de timp şi resurse.

    Descrierea inovaţiei:
    Siscale este o companie IT  înfiinţată la începutul anului 2015, care dezvoltă soluţii de inteligenţă artificială (AI) pentru eficientizarea şi optimizarea operaţiunilor IT. Siscale este cel mai mare partener de pe Coasta de Est a SUA pentru Elastic, compania care a dezvoltat Elasticsearch, considerat cel mai bun motor de căutare pentru companii. Sediul central al companiei se află la New York, SUA, iar echipa de specialişti IT este localizată aproape în întregime în România.
    Root cause analysis sau RCA este o metodă ce are ca scop detectarea sursei unei probleme în cadrul unei infrastructuri IT. Ca urmare a interoperabilităţii între componentele unei infrastructuri IT, orice problemă apărută ajunge să afecteze numeroase servicii sau aplicaţii, iar detectarea sursei acelei probleme devine dificilă din cauza numărului mare de alerte care vin dinspre acele servicii şi aplicaţii. Aplicarea noţiunilor de machine learning (ML) îmbunătăţeşte metoda RCA transformând procesul de detectare a problemei dintr-o metodă de căutare în jurnale, care implică analiza manuală a unor volume mari de date, într-un proces automatizat, inteligent, bazat pe reţele neuronale şi algoritmi. Bazându-se pe alerte colectate, componenta AI analizează datele şi începe să „deducă” potenţialele cauze ale unor probleme.

    Efectele inovaţiei:
    Automatizarea analizei de cauză scade în mod semnificativ efortul necesar pentru analiza iniţială a unor probleme detectate şi poate reduce costurile necesare pentru a se ajunge la o eficienţă similară sau mult mai mare. Aceste avantaje oferă noi posibilităţi pentru echipele IT de a se concentra asupra altor aspecte ale activităţilor de zi cu zi, precum posibilitatea de a lucra la progresul individual sau efectuarea de operaţiuni sau implementări de soluţii mai avansate, care necesită efort şi concentrare. În acelaşi timp, detecţia automată a cauzei unor probleme oferă vizibilitate echipelor responsabile de remediere, într-un timp mult mai scurt. Mai exact, timpul constant al analizei efectuate de echipele de remediere va fi redus cu cel puţin 80% faţă de metodele manuale de analiză de cauză, iar timpul în care se garantează un răspuns va fi redus cu cel puţin 50%.