BusinessMagazin

Tag: important

  • Am o idee şi un plan de business. Mai găsesc finanţare?

    Pandemia de COVID-19 a început cu o criză a sistemului medical şi a degenerat într-o criză economică, ceea ce înseamnă şi o deteriorare a mediului de investiţii. Acum este mult mai greu pentru companii să se capitalizeze decât era în urmă cu trei luni. Indiferent ce declară unii investitori pentru a-şi crea imagine, criteriile pentru a face o investiţie s-au înăsprit, evaluarea companiilor a scăzut, dimensiunea rundelor de investiţii s-a redus, iar întregul proces durează mai mult. Acesta este adevărul, iar cosmetizarea adevărului nu face bine nimănui, mai ales antreprenorilor care încearcă să obţină investiţii în perioada de criză”, este de părere Cristian Munteanu, managing partner al fondului de investiţii cu capital de risc Early Game Ventures. O dată în plus, adaugă el, este nevoie ca antreprenorii să vină bine pregătiţi la discuţii. „Nu este momentul pentru abordări în glumă, superficiale sau ezitante; nu pentru cei care vor cu adevărat să obţină investiţia.”
    Oferind drept reper decembrie 2008, când a lovit criză precedentă, Munteanu spune că din cele 128 de investiţii făcute în start-up-uri de tehnologie în Silicon Valley, 45% au fost investiţii făcute la un evaluare mai scăzută decât valoarea de piaţă anterioară a start-up-urilor (down round), 48% au fost up rounds (mai ridicat decât valoarea de piaţă anterioară a start-up-urilor)  şi 7% au fost flat rounds (aceeaşi valoare de piaţă ca şi înainte de criză). „Cred că aceasta este ilustrarea perfectă a ce se întâmplă cu investiţiile de venture capital în criză.”
    În primul an de activitate, Early Game Ventures a investit circa
    5,5 milioane de euro în zece start-up-uri: SymphoPay, Underline, Watto, RoboSelf, Bunnyshell, Adiem, Neobility, Druid, Tokinomo şi Milluu. Deşi fondatorii pot avea orice naţionalitate, fondul de venture capital investeşte doar în companii româneşti aflate la început de drum, care pot activa însă pe orice piaţă globală. „Investim în primul rând în tehnologie, dar putem investi şi în alte tipuri de companii care au în centrul modelului de business proprietatea intelectuală şi care pot produce ceea ce se numeşte «venture returns». Mai pe româneşte, companii care, dacă au success, se pot vinde pe sute de milioane de euro.” Criza cauzată de COVID-19 a prins EGV în plin proces de finalizare a patru tranzacţii. Două dintre acestea au fost semnate deja, celelalte urmând să fie finalizate în curând.
    Potrivit lui Munteanu, în ciuda schimbărilor aduse de pandemie, EGV nu şi-a modificat în niciun fel termenii şi condiţiile pentru investiţiile făcute, cele patru investiţii în care fondul era implicat la momentul începerii crizei mergând mai departe fără nicio modificare a termenilor. „Dar cazul nostru este unul foarte special, pentru că încă din luna martie 2019 am anunţat public că aşteptăm o criză economică şi că nu investim în modele de business care sunt sensibile la o astfel de criză. COVID-19 ne-a prins pregătiţi din această perspectivă.”

    Bugetele de investiţii, ajustate
    În ceea ce priveşte bugetul de investiţii, comparativ cu 2019, când companiile din portofoliul EGV au primit finanţări de 5,5 milioane de euro, în 2020, din cauza crizei, Cristian Munteanu spune că această sumă va fi, probabil, mai mică, luând în considerare şi faptul că vor exista mai puţini coinvestitori în tranzacţiile de anul acesta. „Deja vedem cum mulţi investitori preferă să fie prudenţi şi să aştepte vremuri mai bune. Altminteri, fondul nostru are capital suficient şi noi suntem gata să discutăm cu oricâte echipe care se ridică la standardul pe care l-am impus pe piaţă până azi. EGV are o abordare elitistă şi caută doar crème de la crème în termeni de idei şi de oameni în care investeşte. Portofoliul nostru o dovedeşte.”
    Faţă de perioada similară a anului trecut, în primele luni din 2019 el remarcă o scădere a numărului de start-up-uri care au venit să ceară finanţare. „Pot exista multe explicaţii pentru acest lucru. Poate antreprenorii au avut alte priorităţi, de pildă, să îşi adapteze compania la efectele crizei, sau poate nu sunt optimişti şi încrezători în a aborda investitorii în aceste vremuri grele.” În primele trei luni de la debutul pandemiei, EGV a primit câteva zeci de cereri de finanţare, o bună parte dintre acestea fiind din sectorul medical. „EGV nu investeşte în acest domeniu, dar cu toate acestea, am primit cereri de finanţare, încă o dovadă că unii antreprenorii nu fac efortul minim de documentare şi habar nu au la cine se duc să ceară finanţare. Aceşti antreprenori nu sunt finanţabili pentru că nu deţin nici măcar calităţile de bază pentru a primi o investiţie.”
    Cât timp va dura însă până ce economia locală va reveni la nivelul dinaintea crizei? „Cred că trebuie să învăţăm din istoria recentă şi să ne uităm la ce s-a întâmplat în criza din 2008. Cu acest exemplu în minte, aş spune că anul 2020 şi anul 2021 vor fi ani de cădere economică şi că vom începe o revenire abia în 2022. Să sperăm că în 2023 vom reveni la nivelul economic din 2019, dar acesta este totuşi un scenariu destul de optimist. Coronacriza este un exemplu atipic de crah economic, fiindcă s-a petrecut extrem de abrupt, iar îngheţul a fost aproape total. Şomajul şi contractele de colaborare închise vor avea efecte de lungă durată în consum, iar victimele făcute de criza economică vor depăşi cu mult numărul de victime ale virusului. S-a întâmplat la fel şi înainte: după căderea turnurilor din New York în 9/11, oamenii nu au mai vrut să zboare cu avionul; numărul de victime cauzate de accidentele rutiere după 9/11 a depăşit cu mult numărul de victime din turnurile gemene”, subliniază Munteanu.

    Nu lăsa pe
    mâine investiţia pe care o poţi cere azi
    La întrebarea „Este acum momentul potrivit pentru ca o companie să ceară finanţare?”, răspunsul lui Rudolf Vizental, CEO al ROCA Investments, a fost: „În antreprenoriat cel mai bun moment este «acum». Nu există noţiunea de moment potrivit, există acţiune şi asumare. Tot acum, în această perioadă de reaşezare a economiei globale, avem oportunitatea de a reconstrui o economie naţională robustă, bazată pe piloni solizi, cu direcţii strategice.”
    ROCA Investments a pornit la drum în 2018, la început cu trei acţionari şi cu un capital de 4,5 milioane de euro, ajungând, în 2019, la un număr de şapte acţionari, un capital de 12,8 milioane şi la o valoare de piaţă a capitalurilor proprii estimată la 22,3 milioane de euro, „conform raportului de evaluare întocmit de către una din cele mai reputate companii evaluatoare din România”, spun reprezentanţii ROCA. Investiţiile fondului de private equity sunt destinate exclusiv companiilor româneşti, îmbinând „o formulă combinată de capital şi management, care asigură un parteneriat necesar pentru revitalizarea şi consolidarea IMM-urilor care traversează momente de dificultate.” Până în prezent, fondul a investit în opt companii.
    Ca să echilibreze componenta de incertitudine, care este mai mare în ultima perioadă, Vizental spune că în cazul ROCA au creat nişte structuri de tranzacţii ajustabile în funcţie de evoluţia şi performanţa viitoare. „Dar odată ce suntem parteneri într-o companie, înţelegem să împărţim riscurile, succesul şi dificultăţile în egală măsură.” La început de an, reprezentanţii fondului aveau planificată o majorare de capital şi îşi propuseseră zece investiţii până la finele lui 2020. Deşi timp de două luni au „jucat mai mult în apărare – cu focus pe protejarea companiilor din portofoliu”, odată cu încetarea stării de urgenţă Vizental spune că sunt din nou foarte activi în piaţă şi pregătiţi să meargă înainte la viteză maximă. „Fiindcă ne adresăm companiilor în dificultate, această criză este o oportunitate pentru misiunea ROCA Investments şi avem convingerea că până la sfârşitul anului vom recupera lunile pierdute. Marile companii cresc în momente de criză.”
    Când vine vorba de domeniile cu cel mai mare potenţial în momentul de faţă, executivul spune că „dacă am începe acum toţi să facem măşti şi ventilatoare, curând majoritatea am da faliment”. „Investiţiile trebuie gândite întotdeauna pe termen mediu şi lung. Trebuie să anticipăm modul în care se vor schimba comportamentele de consum peste 6 luni, un an. Mai mult, e nevoie să înţelegem legăturile între diverse sectoare de activitate şi că media aritmetică nu reprezintă pe nimeni, în sensul că nu toate companiile din food vor avea profit şi nu toate companiile de aviaţie vor da faliment. Marii lideri înoată împotriva curentului.”
    Pentru a depăşi dificultăţile acestei perioade, reprezentanţii ROCA Investments au alocat un fond de intervenţie de 20% din valoarea actuală a participaţiilor, cu rolul de a asigura companiilor din portofoliu capitalul suplimentar necesar pentru a depăşi cu succes impactul crizei. „Companiile din portofoliul ROCA Investments provin din zone economice diferite, cum ar fi servicii B2B, logistică, producţie, agricultură, industria chimică, fiind afectate cu intensităţi variate de ordonanţele militare care au dus la restricţii de activitate şi scăderea consumului. Sunt companii care au fost afectate mai mult, altele mai puţin. Mai important pentru noi este că aceleaşi domenii de activitate pot fi, pe termen mediu şi lung, câştigătoare ale acestei crize.”
    În opinia sa, recuperarea postcriză depinde de noi, de cât de determinaţi suntem să acţionăm şi să ne asumăm oportunităţile care apar în mod inevitabil. „Această perioadă ne dă şansa să revenim la o stare economică mult mai sănătoasă şi avantajoasă decât cea anterioară pandemiei.”
    Şi în opinia Simonei Gemeneanu, partner al fondului de private equity Morphosis Capital, acum este un moment prielnic pentru ca un antreprenor să încheie un parteneriat cu un fond de private equity, motivele fiind multiple: „Vor fi oportunităţi de M&A (mergers and acquisitions – n. red.) pe piaţă şi ar putea să obţină cotă de piaţă printr-o strategie de «cumpărare şi construire». De asemenea, şi-ar putea ajusta modelele de business până când rezultatele sunt văzute în fluxul de numerar. În plus, ar putea beneficia de expertiza operaţională a partenerului, care le-ar ajuta să depăşească mai uşor criza.” Oferind drept exemplu DocProcess, prima companie cu care Morphosis Capital a efectuat o tranzacţie, Simona Gemeneanu spune că aceasta creşte în continuare cu două cifre chiar şi în regim de criză şi are un flux puternic de clienţi noi în diferite etape de negociere. „Având în vedere că în criza trecută câştigători au fost cei care şi-au ajustat rapid ofertele şi modelele de business în concordanţă cu provocările aduse de criză, compania lucrează la diferite soluţii prin care să se adapteze noii ordini mondiale a mediului de lucru de acasă. De asemenea, DocProcess şi-a îmbunătăţit relaţiile cu partenerii săi, cum ar fi PwC, şi ne aşteptăm să genereze primele rezultate în următoarele 2-3 luni.”
    Morphosis Capital Fund I a fost lansat în decembrie 2018, cu un capital angajat de la investitori de 45 de milioane de euro, iar în 2019 a reuşit să atingă pragul de 50 de milioane de euro capital angajat, urmând să facă subscrierea finală anul acesta, la sfârşitul lunii iunie. În această perioadă, fondul şi-a concentrat atenţia pe aceleaşi sectoare ca în perioada precriză: tehnologie, sănătate şi servicii B2C şi B2B. „Căutăm din ce în ce mai multe modele de afaceri durabile care vor rezista bine în lumea postcriză”, spune Gemeneanu.
    Matei Dumitrescu, vicepreşedinte al asociaţiei de investitori privaţi TechAngels, este de asemenea de părere că în prezent este momentul potrivit pentru ca un start-up să ceară o finanţare, pentru că „start-up-urile rezolvă nevoi ale oamenilor, ale societăţii, ale economiei, iar într-o criză sunt şi mai multe nevoi, precum şi mai multe probleme de rezolvat”, atât timp cât antreprenorii din spatele acestora îşi ajustează predicţiile la contextul actual şi nu se focusează prea mult doar pe oportunităţile create de criză, fără a avea un plan de business solid în spate.
    Doar în ultimii trei ani, TechAngels a investit în peste 100 de start-up-uri, în general din România, investiţiile ridicându-se, pentru fiecare start-up, în jurul sumei de 50.000 de euro. „Căutăm start-up-uri aflate la început de drum, dar preferăm să aibă cel puţin un prototip gata făcut”, notează Dumitrescu.
    La TechAngels, investitorul spune că s-a hotărât să se meargă înainte, deşi recunoaşte că există o uşoară tendinţă de a fi precaut, la nivelul fiecărui individ. „La nivel personal, chiar la începutul crizei am fondat un nou micro-VC, Smart Impact Capital. Şi am făcut primele patru investiţii chiar în carantină. Dar am redus cam la jumătate planurile pe care le aveam la începutul anului, pe de-o parte pentru că unele afaceri nu se mai potriveau cu contextul economic actual, iar, pe de altă parte, ca o simplă măsură economică de precauţie. Însă la momentul de faţă discutăm despre revenirea la nivelul estimat iniţial, dacă nu chiar despre o creştere.”
    Dacă în urmă cu câţiva ani TechAngels organiza anual două întâlniri mari, iar de un an a început să organizeze mai multe evenimente lunare, de dimensiuni mai mici, în urma pandemiei acestea au fost mutate în online. „Având în vedere că întâlnirile acestea online se organizează din trei clicuri, acum facem întâlniri săptămânale, aşa că vedem zeci de start-up-uri în fiecare lună. Câteodată situaţiile rele au şi părţi pozitive”, spune Dumitrescu. Potrivit lui, acum este mare nevoie de afaceri cu impact pozitiv în societate. „Evident că domeniul medical a fost pe val. Numai noi, prin Smart Impact Capital, am finanţat trei startupuri din domeniu: Telios, Sanopass, VoxiKids.”
    În opinia lui Dumitrescu, există şanse mari ca anul viitor economia locală să fie bine. „Dar toţi jucătorii din economie, fie că vorbim de afaceri la început de drum, investitori, sau sectorul public, trebuie să fim pregătiţi pentru toate variantele”, subliniază el.
    Pentru că TechAngels investeşte în principal în faze incipiente de dezvoltare ale start-up-urilor, multe dintre ele încă nici nu sunt pe piaţă, spune Dumitrescu, aşa că această criză „este o perioadă de acalmie în care pot să-şi folosească în continuare finanţarea pentru a-şi construi produsul.” Celelalte, adaugă el, nu sunt într-o piaţă afectată de criză. „Dacă ne gândim la educaţie online, telemedicină, jocuri, online video, e-commerce, lucrurile merg foarte bine!”
    Sfatul său pentru companiile care vor să obţină o finanţare în noul context de piaţă este: „Să fie realiste, să-şi facă planuri de rezervă, iar în general să planifice foarte bine lucrurile, şi să încerce să îşi păstreze agilitatea; condiţiile se pot schimba, iar businessul trebuie să fie proiectat să se poată adapta”.

    Numărul cererilor de finanţare, înjumătăţit
    Cu toate că piaţa locală de business a fost puternic afectată de pandemie, pentru GapMinder planurile de viitor nu s-au schimbat în mod fundamental. „În această perioadă este foarte mult vorba despre prioritizări. Este una intensă de lucru cu companiile din portofoliu, şi asta implică şi pregătirea pentru potenţiale runde ulterioare. Suntem încrezători că veţi vedea noutăţi în acest sens prin trimestrul 3 sau 4. Eforturile din pipeline, adică noi investiţii, sunt consecvente şi aliniate cu teza noastră de investiţii. Probabil că vom avea 4 investiţii în zona de seed până la finele anului. În zona de pre-seed lucrăm în continuare cu partenerii de la TechAngels, programul de accelerare Techcelerator este în derulare şi vom selecta şi de acolo start-up-uri în care vom investi. Probabil 5-8 start-up-uri de accelerare”, spune Dan Mihăescu, partener fondator al GapMinder Venture Partners.
    De la înfiinţarea sa, în ianuarie 2018 şi până în decembrie 2019, fondul de venture capital GapMinder a investit în 31 de companii şi a atins o dimensiune a fondului de 45 de milioane de dolari, iar în perioada următoare reprezentanţii businessului spun că numărul investiţiilor va creşte, probabil, la 40. „În principal, ne uităm la companii high-tech care se nasc în România, dar au ambiţia şi capabilităţile de a scala global”, notează Mihăescu.
    Despre „câştigătorii crizei”, el spune că businessurile din zona MedTech au avut ocazia, chiar dacă nu în cel mai fericit context, să îşi demonstreze relevanţa pe piaţă. „Pe lângă acestea, urmărim îndeaproape zone precum fintech, securitate cibernetică şi sisteme de autentificare, machine learning şi alte servicii orizontale, de bază ale retailului online. În general, companii care susţin la un nivel de platformă transformarea unor verticale care prioritizează digitalizarea proceselor.” Nu toate start-up-urile însă trebuie sau pot să ridice bani după o reţetă de tip venture vapital, notează el. „Sunt multe oportunităţi acum la trecerea forţată din offline în online, de exemplu  în online retail, dar care se pot finanţa din alte surse, de tip angel investor.”
    În primele luni ale anului, pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, numărul companiilor care au venit să ceară finanţare (inbound pipeline) din partea GapMinder a scăzut cu 50%. În schimb, „numărul de companii către care am mers sau mergem noi (outbound pipeline) este relativ constant”, menţionează investitorul. La nivelul bugetelor, la final de martie GapMinder a anunţat că a rezervat până la 1 milion de euro pentru investiţii în cele nouă companii din batch-ul 4 al Techcelerator. „Companiile selectate au ocazia de a accesa şi fonduri din partea TechAngels. În baza parteneriatului dintre cele două entităţi, GapMinder va participa în orice rundă de investiţii cuprinsă între 40.000 şi 200.000 de euro realizată de membrii TechAngels cu o sumă similară. Adiţional, sume mai mari vor merge spre pipeline-ul de companii din zona seed şi serie A pe care le urmărim.”
    În ceea ce priveşte „termenii şi condiţiile” impuse pentru acordarea unei finanţări, Mihăescu spune că, la GapMinder, acestea nu au fost ajustate. „Dacă ne place o companie, ne alăturăm ei în termenii obişnuiţi din lumea Venture Capital.” Pe de altă parte, remarcă el, pentru rundele de tip seed studiile arată că numărul de runde, valoarea lor precum şi evaluările au scăzut puternic în ultimele săptămâni faţă de vârful din T4/2019. „Interesant este că a crescut uşor numărul de runde de serie A şi serie B, precum şi dimensiunea acestora. Un lucru pe care punem mai mult accentul acum este acela de a înţelege dacă runda de seed respectivă poate asigura un runway de 18 luni.”
    Nevoia de finanţare va fi şi mai mare pentru companiile care vor fi supravieţuit acestei perioade, notează Mihăescu, însă există şi o parte bună: faptul că aceste luni le-au maturizat. „Aşa că atunci când vin să ceară finanţare, multe companii ne aşteptăm să aibă o abordare mai pragmatică, responsabilă. La rândul nostru, le ajutăm să îşi extindă perioada de sustenabilitate bazându-se pe cash-ul din finanţări, plus cel generat.”
    În opinia sa, este foarte greu să estimăm cât timp va dura până ce economia locală va reveni la nivelul dinaintea crizei, „mai ales că cele mai multe companii din România nu au început încă să simtă cu adevărat brutalitatea acestei crize macro.” „Sunt diferite scenarii avansate de McKinsey & Co, de Roland Berger, JP Morgan, DB, Goldman Sachs, precum şi alte organizaţii conform cărora perioada de revenire la nivelul precedent poate varia oriunde între 2 ani şi 5 ani. Pentru EU se pare că scenariul cu probabilitatea cea mai mare arată o revenire prin trimestrul 3 din 2023. Evident că astfel de estimări sunt doar orientative şi bazate pe informaţii care se pot modifica în următorul trimestru.”
    Pe de altă parte, adaugă Mihăescu, este de aşteptat ca zona de hightech să se revigoreze mult mai devreme. „Sunt semnale destul de puternice că se vor accelera proiectele de transformare digitală care să creeze noi eficienţe operaţionale şi căi de a interacţiona cu clienţii, angajaţii, partenerii proprii. Acest val va fi favorabil şi start-up-urilor din tehnologie.”

    Investiţie
    „cu de toate”
    Alexandru Bogdan, CEO al Roca X, spune că în paralel cu dezvoltarea sectorului de tehnologie, care înregistrează o creştere în rată şi grad de adopţie, fiind sectorul care promite să devină un pilon de dezvoltare pentru economia românească, subsectoarele tech şi-au luat la rândul lor avânt în ultima perioadă, aşa că pentru start-up-uri „este o perioadă înfloritoare, iar digitalizarea se propagă accelerat în toate afacerile şi îşi dovedeşte potenţialul atât ca bază solidă pentru viitorul dezvoltării businessului românesc cât şi în viitorul investiţiilor.” Aşadar, „din punctul de vedere al deciziilor de investment, actualmente, un coş investiţional variat, care include şi sectorul tech, promite să fie cel mai sigur pariu.” Iar dacă privim din perspectiva companiilor, executivul spune că „acest moment de oportunitate de piaţă necesită o susţinere adecvată din punct de vedere financiar, pentru a putea scala şi atinge cât mai rapid potenţialul de adopţie al tehnologiei propuse.”
    Lansat anul trecut, portofoliul ROCA X cuprinde în momentul de faţă 14 afaceri în valoare de 2,5 milioane de euro, din Portugalia, Italia, România şi Israel. ROCA X activează în principal în etapele iniţiale de dezvoltare (pre-seed şi seed funding), acestea fiind, potrivit lui Bogdan, zonele cel mai puţin acoperite de sursele financiare existente pe piaţă şi care contribuie semnificativ la dezvoltarea ecosistemului de inovaţie. „De aceea, pe lângă etapa iniţială de dezvoltare, ROCA X îşi păstrează receptivitatea pentru runde ulterioare de susţinere financiară a companiilor din proiect, care să le asigure creşterea accelerată dorită”, subliniază el.
    În noul context de piaţă, „în care tehnologia se confirmă ca element cheie pentru depăşirea crizei economice actuale”, executivul spune că ROCA X aplică în continuare aceleaşi măsuri „pe care le recomandăm şi afacerilor pe care le susţinem: teste de stres periodice şi o calibrare permanentă la dinamica din piaţă.”
    În primul trimestru al acestui an fondul s-a implicat în cinci noi start-up-uri, care activează pe nişe diferite din tech. Printre afacerile româneşti se numără xVision, tool pentru interpretarea radiografiilor care a dezvoltat şi un feature pentru depistarea coronavirsului, Code of Talent, platformă de micro-learning, Humans, un API pentru conţinut digital, şi Milluu, aplicaţie mobilă dedicată închirierii rezidenţiale, cărora li se alătură FAB, start-up de tech din Israel care oferă o soluţie de monitorizare şi optimizare dedicată parcurilor eoliene bazată pe drone autonome şi rezidente. Tot în T1 din 2020, fondul a făcut şi primul follow on într-un start-up, adică plasarea de capital adiţional în Beez, platforma de cashback care şi-a validat viabilitatea în piaţă şi primul proiect finanţat de ROCA X. „Misiunea noastră nu este afectată de pandemie sau de efectele ei financiare. Dimpotrivă, considerăm că în situaţia curentă, atât din punct de vedere economic cât şi referitor la pieţele de capital, investiţia în start-up-uri inovatoare, agile, cu modele de business flexibile este una dintre cele mai importante opţiuni de plasament smart pe termen scurt şi mediu”, susţine Alexandru Bogdan, adăugând că în ecuaţia alegerii start-up-urilor viabile intră, desigur, şi efectele evenimentelor actuale, alături de evoluţia pieţelor pe care acestea activează. „Dar mizăm pe paleta de modele de business şi creativitatea antreprenorilor cu care suntem în contact în identificarea de noi oportunităţi, în toate domeniile pe care le aveam în focus. Privind imaginea de ansamblu, tehnologia este unul dintre sectoarele cu şanse la dezvoltare accelerată şi o rezistenţă ridicată la criză. Vom continua să sprijinim dezvoltarea acestei industrii pe măsura potenţialului uriaş pe care îl are, obiectivul fiind ca până la finalul anului să susţinem 25 de companii la început de drum.”
    Potrivit lui Bogdan, start-up-urile se confruntă momentan cu două provocări, puţin diferite de restul businessurilor în această perioadă: accesul la informaţie de încredere şi reticenţa la nou a mediului de business din România, despre care spune că poate fi toxică. „Dar asta mai înseamnă şi că ecosistemul de start-up-uri este avantajat. Din centrul inovaţiei, antreprenorii de tech anticipează tendinţe şi construiesc infrastructura României digitalizate, şi ne referim aici şi la companiile ROCA X, a căror agilitate şi mobilizare pentru a traversa cu brio situaţia actuală o aplaudăm. Multe dintre businessurile noastre au explorat soluţii la nevoile emergente din piaţă, transformându-le în oportunităţi de business şi, mai important, oportunităţi de inovaţie socială.”
    În opinia sa, transparenţa, agilitatea, identificarea oportunităţilor de business şi sharingul acestora cu potenţialii investitori vor consolida încrederea în echipa de fondatorii start-up-urilor şi vor facilita accesul la finanţare în viitorul apropiat. „Pe cât posibil, fondatorii ar trebui să amâne acţiunile efective de finanţare cu 2-3 luni, în primul rând ca să câştige în acest răstimp o mai mare încredere în planurile pe care le expun”, este sfatul său.
    Executivul fondului ROCA X este de părere că lipsa tehnologizării e resursa a cărei absenţă din multe companii şi industrii româneşti le face necompetitive. „Şansele economiei la o revenire lină pe un trend ascendent sunt direct proporţionale cu digitalizarea”, spune el. În ceea ce priveşte investiţiile în sectoarele cu cel mai mare potenţial de finanţare în momentul de faţă, Alexandru Bogdan crede că, deşi tentantă, o redirecţionare a energiei către domeniile favorizate de perioada recentă ar fi nesăbuită pe termen mediu şi lung, „aşa că noi ne concentrăm să navigăm prin această incertitudine alături de companiile noastre şi ne conservăm capacitatea de previzionare pentru ideile şi companiile care vor fi în focus după ce această furtună va trece.” Ca trenduri emergente în care se observă o durată lungă de viaţă, remarcă el, eHealth, edutech şi remote work sunt cele trei domenii unde rata de adopţie şi folosire a tehnologiilor a urcat exponenţial în ultima perioadă, „iar proptech, zona de tooluri din real estate, vine din urmă.”

    Investiţia, direct proporţională cu rezultatul
    Consecinţele economice create de situaţia sanitară nu inhibă în nici un fel planurile de investiţii ale Black Sea Fund, spune Adrian Vasile, founding partner al fondului de private equity înfiinţat în 2019, cu activitate în diferite sectoare printre care se numără servicii medicale, tehnologia informaţiei şi producţie. „Fondul nostru de investiţii are un capital de 43 de milioane euro din care putem investi anul acesta până la 25 milioane euro.” În schimb, adaugă el, toate cazurile de investiţie luate în considerare în februarie 2020 sunt astăzi revizuite în lumina şocului extern indus. „E evident că vânzările următoarelor 12-18 luni vor fi afectate semnificativ de decizia clienţilor de a face investiţii, de sentimentul consumatorilor care îşi văd veniturile şi sănătatea ca fiind în pericol. Soluţia noastră e de a adresa incertitudinea structurând investiţiile în aşa fel încât capitalul investit să fie alocat gradual de-a lungul următoarelor 24 luni în funcţie de rezultatele companiilor în care investim.”
    Vasile este de părere că o deteriorare semnificativă şi bruscă a economiei afectează în primul rând firmele cu un bilanţ fragil (puţin numerar în bancă, datorii către furnizori mai mari decât creanţele, credite la bancă scadente). „Aşadar, o contracţie a economiei accentuează diferenţele dintre firmele care concurează într-un anumit sector de piaţă favorizându-le pe cele cu un bilanţ mai solid. Prin urmare, apar firme care au o poziţie competitivă solidă, dar care vor să traverseze turbulenţele economice în siguranţă, asigurându-şi o bază solidă de capital. Un fond de investiţii precum Black Sea Fund poate fi furnizorul unui asemenea capital inteligent, mai ales că o contracţie a pieţei oferă oportunităţi de consolidare a pieţei respective prin preluarea unor competitori.”
    Incertitudinea evoluţiei economiei în următoarele 12 luni, remarcă el, este un fapt clasificat la capitolul factorilor care nu pot fi controlaţi. „Nimeni nu poate anticipa cât de rapidă va fi revenirea la parametrii prepandemie. Cine pretinde că ştie îşi face iluzii. Investiţia tipică a fondului nostru are o perioadă de deţinere de 4-7 ani în funcţie de sector (mai scurtă, de pildă, în industria tehnologiei informaţiei). Evident, valoarea unei companii la un moment dat se determină în funcţie de performanţa viitoare, performanţa trecută permiţându-ne doar să înlăturăm o parte din incertitudinea despre viitor.”
    În opinia sa, domeniile care au cel mai mare potenţial de finanţare în momentul de faţă sunt: tehnologia informaţiei, serviciile de sănătate şi industria de piese de mecanică fină.

  • Mihaela Ioana Bîciu, CEO, Tradeville: „Etica unui business e la fel de importantă precum legalitatea sa”

    Mihaela Bîciu spune că în 2019 a reuşit la Tradeville implementarea mecanismului care permite deschiderea de cont online pentru tranzacţionarea pe bursa românească şi marile burse internaţionale şi a relansat aplicaţia de tranzacţionare într-o versiune modernă, uşor de înţeles şi folosit, acestea fiind principalele sale realizări din plan profesional, cărora li se adaugă însă numirea în Consiliul de Administraţie al Bursei de Valori Bucureşti. „De curând, am fost şi autorizată de ASF pentru ocuparea acestei poziţii. Din noua postură, îmi propun să continui eforturile de a face bursa mai prietenoasă, mai la îndemână şi pe înţelegerea marelui public, astfel încât la sfârşitul celor patru ani de mandat să putem vedea bursa ca parte a planurilor financiare ale unui segment însemnat de români.” Mihaela Bîciu spune că, dacă ar fi fost vreo situaţie în care să fi fost catalogată preconceput ca o persoană mai slabă profesional întrucât este femeie, ar fi transformat acest lucru într-o oportunitate, întrucât i-ar fi fost mult mai uşor să depăşească orice aşteptare. În ceea ce priveşte echilibrul între viaţa personală şi cea profesională, ea consideră că cele două dimensiuni merg mână în mână. „Un dezechilibru în viaţa personală îţi poate afecta performanţa profesională, după cum un dezechilibru manifestat la job îţi poate crea probleme în viaţa personală. Încerc să fiu o persoană care rezolvă problemele, pentru că în acest fel mă aduc şi menţin în echilibru. Câteodată îmi iese mai bine şi mai uşor, câteodată mai puţin sau foarte greu. Tot un soi de echilibru şi aici.”

  • Mirjana Krolo, Allianz-Ţiriac: „Foarte importantă pentru succesul în carieră este atenţia la schimbările din mediul de business şi din societate”

    Din rolul de director al diviziei de operaţiuni, din care coordonează peste 400 de angajaţi, cea mai recentă realizare a Mirjanei Krolo se leagă de implementarea serviciului 
    Claims Tracker, care propune un nou mod de soluţionare a daunelor Casco pentru persoane fizice. „Vorbim practic de o simplificare a celui mai important punct al interacţiunii dintre un client şi o companie de asigurări. Vom continua în acest an implementarea serviciului Claims Tracker şi pe alte linii de business”, explică ea. Aceasta se adaugă celorlalte obiective ale Allianz-Ţiriac stabilite pentru anul în curs: simplificarea şi creşterea vitezei de reacţie în relaţie cu clientul, precum şi digitalizarea proceselor interne cu scopul eficientizării operaţiunilor. Mirjana Krolo este de părere că ideea potrivit căreia femeile şi bărbaţii pot avea contribuţii complet diferite în managementul unui business, în funcţie de un aşa-zis specific de gen, este doar un stereotip. „Din experienţa personală, pot spune că femeile şi bărbaţii se aseamănă în ceea ce priveşte competenţele, înclinaţiile şi atitudinile mai mult decât am putea deduce din percepţia generală. Aşadar, nu consider că existe anumite calităţi care să caracterizeze doar femeile din business, nu şi bărbaţii. Secretul succesului în business este acelaşi pentru toată lumea: determinare, muncă, seriozitate, încredere şi spirit de echipă”, spune ea. 

  • Cum arată, în opinia Laurei Ţeposu, CEO Libris, un management echilibrat

    Inclusă recent în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business – ediţia 2020, realizat de Business Magazin, Laura Ţeposu, fondator şi CEO Libris, spune că una dintre cele mai recente realizări pe care le-a avut alături de echipa sa este construcţia depozitului de carte cu o suprafaţă de 5.000 mp, care a permis eficientizarea fluxului logistic şi a scăzut timpul de livrare al comenzilor. O altă reuşită, adaugă ea, este şi dezvoltarea proiectelor de încurajare a lecturii, desfăşurate atât intern, în cadrul companiei, cât şi în şcoli.

    „Pentru anul acesta, ne propunem ca Libris.ro să menţină trendul ascendent, punând accent pe investiţii în tehnologie care vor îmbunătăţi experienţa cititorilor. Dezvoltarea secţiunilor cu cea mai mare creştere, cum sunt cele de limba engleză unde vizăm listarea a peste 500.000 titluri, sau cartea pentru copii, continuarea seriilor de volume semnate de autori, precum şi un portofoliu de titluri disponibile în exclusivitate pe Libris.ro se numără printre direcţiile lui 2020. De asemenea, ne dorim să punem la dispoziţia clienţilor mai multe opţiuni de livrare, cum ar fi pick-up points, lockere în zone centrale, uşor accesibile, în toate marile oraşe”, îşi descrie ea obiectivele pentru acest an.

    Laura Ţeposu este de părere că un management care combină calităţi de tip feminin cu calităţi de tip masculin este unul echilibrat, atât timp cât membrii sunt maturi, asumaţi şi fără prea multe orgolii. „Aş putea spune că femeile se descurcă mai bine cu comunicarea şi relaţiile interpersonale, bărbaţii completează cu minte structurată, focus. Dar evident acestea sunt doar generalizări, e o medie statistică, am întâlnit în business şi bărbaţi buni comunicatori, şi femei foarte raţionale.” 

    În opinia sa, faptul că munceşti mult nu înseamnă neapărat că eşti şi eficient. „E important să acorzi timp tuturor lucrurilor importante din viaţa ta şi să îţi stabileşti nişte reguli simple de la care nu te abaţi decât în situaţii excepţionale – timp de calitate pentru weekenduri, vacanţe în familie, fără mailuri şi telefoane după orele de program. Desigur, există în business perioade în care este nevoie de imersiune totală, dar e bine ca acestea să fie excepţii.”

  • Cum s-a adaptat la pandemie Philip Morris, care are în România una dintre cele mai importante fabrici la nivel european

    „Prioritatea noastră în această perioadă a fost protejarea angajaţilor, atât din punctul de vedere al sănătăţii şi reducerii expunerii la noul coronavirus, cât şi din punctul de vedere al stabilităţii locului de muncă. În România, dar şi la nivel internaţional, nu s-au făcut concedieri din motive legate de criză şi niciun angajat nu a fost trimis în şomaj tehnic”, descrie Dragoş Bucurenci, communications director în cadrul Philip Morris România, deciziile referitoare la angajaţi pe care le-au luat în contextul pandemiei de COVID-19.
    Pe plan local, Philip Morris activează prin două companii: Philip Morris România, compania care are activitatea de producţie în fabrica din Otopeni, şi Philip Morris Trading, care se ocupă de comercializare. Potrivit ZF, aceasta din urmă este cea mai mare şi a avut în 2018, cel mai recent an pentru care există date publice disponibile, o cifră de afaceri de
    2,5 miliarde de lei.
    În fabrica din Otopeni, Philip Morris produce atât ţigarete clasice, cât şi HEETS (brandul tutunului încălzit care se foloseşte cu dispozitivul IQOS).
    Directorul de comunicare al Philip Morris spune că încă de la începutul crizei au hotărât ca angajaţii care se află în situaţii vulnerabile, în rândul cărora se numără cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem imunitar scăzut, persoanele gravide şi persoanele care au peste 60 de ani, să rămână acasă. Dintre aceştia unii nu puteau lucra de acasă, astfel că au luat decizia să le acorde concediu plătit 100% de către companie până când va trece această perioadă dificilă.
    De asemenea, precizează reprezentantul Philip Morris, angajaţii a căror prezenţă a fost şi continuă să fie necesară în fabrica din Otopeni în această perioadă au beneficiat de o recunoaştere specială. „Este vorba de aproximativ 750 de angajaţi care, în funcţie de zilele efectiv lucrate pe durata stării de urgenţă, vor primi prime al căror cuantum brut va ajunge până la 500 de dolari per angajat”, precizează Bucurenci.
    În acest moment, fabrica Philip Morris din Otopeni îşi continuă activitatea în regim normal, dar în condiţii stricte de igienă, dezinfecţie şi sprijin medical pentru angajaţi.
    „Pentru a putea continua producţia în fabrica din Otopeni, am  luat măsuri suplimentare pentru a-i proteja pe angajaţii fabricii, printre care transportul acestora în microbuze şi reducerea interacţiunilor fizice dintre ei în fabrică până la monitorizarea permanentă a temperaturii de la distanţă, limitarea interacţiunii cu furnizorii externi şi controlul fluxurilor de materii prime şi materiale. În plus, angajaţii au acces nonstop la servicii medicale prin intermediul unui cabinet medical din interiorul fabricii. În cazul angajaţilor din departamentele care oferă suport fabricii din Otopeni, aceştia lucrează prin rotaţie la sediul fabricii sau de acasă, în funcţie de organizarea internă a fiecărui departament.
    „În această perioadă, am încercat să facem tot ce ţine de noi pentru a reduce la minimum riscurile pentru toţi colegii noştri. Măsurile de protecţie şi de prevenire a răspândirii coronavirusului au fost adoptate în funcţie de contextul local: unele companii afiliate au luat măsuri încă din luna februarie, altele din martie. În România, am anticipat încă din luna februarie că va urma o perioadă dificilă şi am înfiinţat un comitet intern pentru situaţii de urgenţă care a gândit măsurile şi planurile de acţiune în avans”, descrie Dragoş Bucurenci reacţia companiei la contextul pandemic.
    Angajaţii Philip Morris din sediul central din Bucureşti au lucrat de acasă începând cu 12 martie, iar clădirea a rămas deschisă doar pentru cei câţiva angajaţi a căror prezenţă este esenţială în desfăşurarea activităţii. „Angajaţii care sunt părinţi au avut posibilitatea să lucreze de acasă sau să îşi ia concediu dacă lucrul de acasă nu este o soluţie – le-am oferit această opţiune chiar înainte ca legea care îi priveşte să fie adoptată. Fiecare angajat a primit acasă un kit de protecţie pentru uz personal, care conţine mănuşi, măşti şi gel dezinfectant, asta pe lângă cele disponibile în sediile noastre. De asemenea, toţi angajaţii, atât cei din sediul central, cât şi cei din fabrică, au la dispoziţie o linie de consiliere psihologică şi o platformă pentru consulturi medicale online”, detaliază reprezentantul Philip Morris.
    În ceea ce priveşte data de 15 mai şi revenirea la „noua normalitate”, compania i-a încurajat pe angajaţi ca în situaţia în care a fost fezabil pentru business, angajaţii să lucreze de acasă, în funcţie de specificul rolului lor. „Această recomandare este obligatorie pentru categoriile vulnerabile – angajaţii care prezintă un risc mai mare de infecţie severă cu SARS-CoV-2, cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem de imunitate scăzut sau angajatele care aşteaptă un copil”, explică Bucurenci. 
    Totuşi, ca urmare a eliminării parţiale a unor restricţii de deplasare din ţară şi a evoluţiei pandemiei în România, şi-au propus să revină gradual la birou, într-o manieră controlată: vor începe cu un număr mic de angajaţi care au nevoie să vină la birou şi vor continua, încetul cu încetul, cu un grup mai mare.
    „La sediul central şi în fabrică am instalat sisteme de monitorizare a temperaturii de la distanţă, iar cei care se întorc la birou trebuie să urmeze reguli foarte stricte de protecţie sanitară, în special menite să continue să asigure distanţarea socială. Această abordare prudentă este susţinută de dorinţa noastră de a menţine mediul de lucru cât mai sigur posibil şi de a contribui la obiectivul general al societăţii: evitarea unui al doilea val al pandemiei în România. Dacă situaţia se schimbă, probabil vom fi nevoiţi să reintroducem restricţii. Pe de altă parte, dacă lucrurile se vor îmbunătăţi, vom relaxa restricţiile, cu siguranţă”, explică Dragoş Bucurenci.
    În ceea ce priveşte relaţia cu consumatorii, odată cu închiderea magazinelor IQOS din malluri, au mutat cea mai mare parte a activităţii de vânzare şi suport în mediul online şi au adaptat modul în care interacţionează cu aceştia conform condiţiilor impuse de starea de urgenţă. „După cum ştiţi, ne adresăm doar consumatorilor adulţi, utilizatori ai dispozitivului IQOS. În procesul de adaptare la noua situaţie, am regândit modul de funcţionare şi infrastructura de distribuţie, cea digitală (e-commerce, CRM) şi cea de asistenţă pentru clienţi. Suntem alături de utilizatorii de IQOS şi cu suport tehnic imediat, dar de la distanţă. Ne dorim ca ei să ştie că, în această perioadă, au parte de tot sprijinul nostru, într-un mod simplificat, online şi prin call center, pentru a rezolva orice problemă ar apărea”, descrie Bucurenci schimbările făcute în ceea ce îi priveşte pe consumatori. Pentru comunicarea cu consumatorii se bazează pe sistem complex de CRM (Customer Relationship Management), dar şi pe un serviciu telefonic şi prin prezenţa lor în media. „Cea mai mare provocare a fost legată de comunicarea comercială. Ne-am dat seama de la bun început că nu este momentul pentru a mai comunica oferte şi promoţii aşa cum o făceam înainte, că acest tip de comunicare ar fi avut un efect contrar celui scontat. Oamenii au sancţionat în această perioadă alte campanii comerciale care nu au luat în calcul sensibilităţile perioadei. Fireşte, nu am putut să nu mai avem deloc comunicare de marketing, dar a trebuit să găsim căi de a o face care să fie în acord cu atmosfera generală”, descrie Bucurenci una dintre provocările acestei perioade.
    El precizează că la nivel global, compania pe care o reprezintă este în plin proces de transformare, motiv pentru care sunt flexibili când vine vorba de schimbări. „Vrem să construim viitorul companiei pe o categorie nouă de produse care sunt o alternativă mai bună la continuarea fumatului. Această viziune a venit cu nenumărate provocări, ceea ce înseamnă că a trebuit să devenim mai agili, mai adaptabili, mai creativi decât eram înainte”, spune el. Astfel, crede că au fost pregătiţi la izbucnirea pandemiei – într-o oarecare măsură – să facă faţă schimbărilor care au survenit în această perioadă – dar nu în totalitate. „Criza ne-a luat pe toţi prin surprindere, dar pe noi ne-a ajutat faptul că eram deja familiarizaţi cu schimbările. Asta s-a văzut în modul în care colegii mei s-au adaptat neaşteptat de repede şi de bine noii situaţii. O altă dovadă a fost că am reuşit să luăm, din timp, măsurile necesare care să ne ajute să ne continuăm activitatea”, descrie el modul în care au reacţionat la noul context global.  
    Iar când vine vorba despre lecţiile deprinse din această criză şi de modul în care acestea se vor reflecta în businessul Philip Morris, Dragoş Bucurenci menţionează importanţa acţiunilor individuale şi faptul că se poate face în continuare business chiar şi atunci când premisele fundamentale ale interacţiunii dintre oameni sunt date peste cap. „Mai mult ca oricând, am învăţat în aceste două luni că acţiunile individuale pot avea efecte majore asupra societăţii, că efortul fiecăruia dintre noi contează pentru binele comun, chiar şi atunci când este vorba despre un lucru atât de simplu şi în acelaşi timp atât de complicat cum este păstrarea distanţei. Pe de altă parte, am descoperit aproape cu surprindere că oamenii şi organizaţiile au o capacitate extraordinară de a se adapta în timpul unei crize. Cred că adaptarea businessului şi a modului în care comunicăm la noile standarde de distanţare socială este ceva ce va continua să rămână în ADN-ul Philip Morris România”, spune Bucurenci.
    În ceea ce priveşte comunicarea, domeniul de care el este responsabil, spune că era importantă şi înainte, dar în timpul crizei a devenit esenţială. „Prioritar pentru noi în această perioadă a fost să comunicăm transparent, frecvent şi empatic. Mesajul din partea managementului a fost foarte clar de la bun început: nu se vor face disponibilizări şi nimeni nu va fi concediat în perioada următoare din cauza crizei.”
    Spune însă că „cea mai importantă lecţie este empatia, iar în această direcţie, compania a sponsorizat Crucea Roşie cu 1 milion de dolari, a donat măşti organizaţiilor care aveau nevoie de acestea, iar cantina fabricii lor pregăteşte zilnic câte 100 de porţii de mâncare pentru persoane dezavantajate din Otopeni”.  Criza aceasta a adus şi o serie de oportunităţi – printre care revelaţii referitoare la telemuncă – „probabil că cea mai importantă oportunitate pe care ne-a adus-o această criză a fost că ne-a făcut să renunţăm la foarte multe prejudecăţi pe care le aveam în legătură cu telemunca. Multe companii le permiteau angajaţilor să muncească de acasă câteva zile pe lună încă dinainte de criză, inclusiv noi făceam asta, freelancerii fac asta de mulţi ani, conceptul nu este unul nou, dar adevărul este că până la această criză nu ne-am dat seama de amploarea acestei posibilităţi pentru că fetişizam, de fapt, munca de la birou”, descrie Dragoş Bucurenci oportunităţile pe care sesizează că le-a adus această criză. Spune că au reconsiderat ceea ce credeau până acum despre productivitate, beneficiile muncii de la birou şi ale aproprierii fizice dintre membrii unei echipe. „Am descoperit că oamenii pot fi productivi şi eficienţi chiar şi când lucrează de acasă, că apropierea virtuală poate compensa distanţele fizice şi că unii oameni chiar lucrează mai bine atunci când amestecă programul personal cu cel profesional sau când participă la şedinţe îmbrăcaţi în haine de casă. Noi ne-am propus să explorăm aceste posibilităţi şi în viitor şi vrem să ieşim din criza asta măcar cu mintea deschisă în legătură cu lucrul de acasă”, adaugă el.
    O altă oportunitate a acestei perioade a fost, cu siguranţă, digitalizarea. Criza a forţat nenumărate organizaţii şi instituţii publice să iniţieze, să accelereze sau să finalizeze trecerea către mediul digital, iar asta înseamnă mai multe beneficii pentru mai mulţi consumatori, mai puţină inegalitate în accesul la servicii şi o economie mai dinamică.
    „Chiar dacă în viitorul imediat criza va fi urmată de o recesiune, telemunca şi digitalizarea sunt avantaje care vor rămâne cu noi pe termen lung. Important este să rămânem solidari şi responsabili, să continuăm să avem grijă unii de ceilalţi pentru a putea ajunge să ne bucurăm de aceste beneficii foarte scump plătite”, crede Dragoş Bucurenci.

  • Recomandare de film: un serial despre capitalism şi viaţă după moarte

    „Viaţa nu este dreaptă. Nici varianta ei digitală”, spune unul dintre personajele serialului Upload, replică ce poate oferi cheia de interpretare a acestei comedii SF. Regizorul Greg Daniels, care a realizat şi comedia axată pe viaţa în birourile americane la începuturile lor The Office, analizează într-un mod satiric capitalismul şi viaţa de după moarte într-un viitor digital. Chiar dacă tema principală este viaţa într-un rai digital, serialul este descris în presa internaţională ca fiind mai ales o perspectivă originală a capitalismului de ultimă generaţie.

    Upload se întâmplă în 2033, când tehnologia face posibilă încărcarea conştiinţei unei persoane într-un avatar digital. Cei care mor pot astfel să fie în permanent contact cu cei din apropierea lor rămaşi în viaţă.

    Nathan (Robbie Amell) este un programator care se pregătea să îşi vândă proiectul şi care are un accident cu maşina sa autonomă – deşi în lumea anului 2033 se spune că „maşinile autonome nu fac accidente”.  Oamenii mor mai degrabă din cauza „plămânului vapat” – o boală a viitorului.

    În faţa morţii, prietena sa bogată îi oferă şansa de a face upload – viaţa digitală este  aparent foarte scumpă şi doar cei privilegiaţi şi-o permit. Există mai multe variante de continuare a vieţii în acest fel – aceasta fiind o industrie de 600 de miliarde de dolari – varianta în care ajunge personajul principal este însă cea mai apropiată de viaţa reală.

    Raiul viitorului „premium” se prezintă în variante digitalizate ale dealurilor din Toscana, cazinourilor din Las Vegas, savanei africane şi alte scenografii din care cei care plătesc pot să aleagă – printre care şi Lake View, descris drept „singurul model de viaţă digitală creat după hotelurile victoriene din Statele Unite şi Canada”. În acesta din urmă îşi începe aventura eroul serialului. El descoperă rapid beneficiile vieţii digitale „de după”, dar şi lipsurile acesteia. Spre exemplu, faptul că pentru un upgrade, pentru a consuma anumite alimente, trebuie să plăteşti (în moneda digitală a Facebook, Libra).

    Upload ilustrează şi câteva aspecte referitoare la inegalitatea veniturilor, care pare să se adâncească în 2033. „Cei 1%” nu sunt doar singurii care îşi permit să intre în aceste raiuri digitale, dar sunt şi cei care îşi permit mâncare adevărată aici) de pildă. În această viaţă, eroul principal îl întâlneşte pe proprietarul „celei a doua companii private ca mărime şi mare influent al sistemului politic american”. Sistemul de ratinguri pe care l-aţi regăsit în Black Mirror, un alt SF despre viaţa în viitor, se regăseşte şi aici. 

    Upload
    Regia: Greg Daniels
    Distribuţie: Robbie Amell, Andy Allo, Allegra Edwards, Zainab Johnson, Kevin Bigley
    Difuzare: Prime Video
    Număr de episoade: 10
    Durată episod: Cca 45 de minute
    Data lansării: 1 mai

  • Banca din România care şi-a lăsat 90% dintre angajaţi să lucreze de acasă în perioada pandemiei

    Dacă înainte de starea de urgenţă, 12% dintre angajaţii ING Bank lucrau în regim de telemuncă, în ultimele săptămâni, procentul acestora a urcat la 90%. Ce a înemnat această transformare din perspectiva Mihaelei Bîtu, CEO-ul ING Bank? 

    Cum vi s-a schimbat programul în ultimele săptămâni şi cum arată în prezent agenda dvs. zilnică?
    Agenda mea zilnică este cel puţin la fel de încărcată ca înainte de starea de urgenţă. Întâlnirile s-au transformat în conferinţe telefonice şi video-conferinţe, deci petrec foarte mult timp la telefon sau pe laptop, ceea ce tinde să fie mai obositor decât programul de dinainte. Numărul de ore lucrate a crescut.

    Pe de o parte pentru că desigur traversăm o perioada de criză cu provocările specifice, pe de altă parte pentru că diferenţa între viaţa personală şi lucru se estompează atunci când eşti tot timpul acasă. În plus, fiind acasă împreună cu familia, la programul de lucru se adaugă mai multe treburi casnice, ceea ce adaugă la încărcarea unei zile. Toate acestea însă sunt compensate de bucuria de a fi alături de familia mea şi de mulţumirea că suntem sănătoşi şi că, stând acasă, ne protejăm pe noi şi pe cei din  jurul nostru. În ultimele două luni am petrecut mai mult timp cu copiii mei decât oricând şi aceasta va rămâne în memoria noastră, cu siguranţă.  

    Ce vă lipseşte cel mai mult din rutina de zi cu zi de la birou şi, în general, din viaţa de dinainte de pandemie?

    Două lucruri: un ritm bine diferenţiat al zilei şi disciplina rutinei zilnice, dar cel mai mult îmi lipseşte interacţiunea cu oamenii. Mi-e dor de colegii mei! În această perioadă, am avut o singură întâlnire de serviciu faţă în faţă şi a fost o adevărată plăcere să interacţionăm fără tehnologie. Cu toţii cred că apreciem mai mult ca niciodată importanţa vieţii sociale şi a căldurii umane. Dincolo de cuceririle tehnologice, umanitatea este ceea ce ne defineşte şi tocmai această parte socială a existenţei noastre este limitată în această perioadă, ceea ce ne frustrează. M-a bucurat să văd cât de mult au interacţionat colegii mei în această perioadă – au fost concursuri virtuale, întâlniri virtuale la o bere sau un cocktail, s-a făcut un playlist ING prin contribuţia tuturor, avem chiar şi ING Got Talent virtual. Idei multe şi ingenioase de a rămâne conectaţi şi de a sparge monotonia statului în casă.

    Care sunt, în opinia dvs., soluţiile pentru a fi mai productivi când muncim de acasă?
    Stabilirea unui program clar al zilei, cu listă de acţiuni şi activităţi şi cu pauze. Ideal e să facem şi mişcare, fie ea şi în casă. Evident, nu poţi fi productiv fără o infrastructură tehnică care să îţi permită să accesezi în bună regulă sistemele de care ai nevoie, să te conectezi cu colegii, să îţi poţi desfăşura activitatea ca şi cum ai fi la birou. La ING, suntem într-o situaţie oarecum privilegiată, pentru că deja de câţiva ani am renunţat la telefoanele fixe, fiecare angajat având telefon mobil şi laptop. Ofeream posibilitatea de a lucra de la distanţă şi înainte de criza COVID-19, deci aveam infrastructura bine pusă la punct.
    Asta ne-a ajutat să trecem în regimul de muncă la distanţă de la aproximativ 12% la peste 95% într-o săptămână, este adevărat, cu efortul fantastic al colegilor noştri din IT. Am încercat să aducem puţin mai mult confort angajaţilor noştri, oferindu-le posibilitatea de le a trimite acasă monitoare sau scaune de birou. Toate acestea creează condiţii pentru a lucra bine acasă, şi observăm într-adevăr o bună productivitate a echipelor chiar şi în acest context dus la extrem. În această perioada însă, productivitatea rămâne importantă, dar în prim-plan sunt siguranţa  personalului şi buna desfăşurare a serviciilor noastre.

    Care sunt avantajele şi dezavantajele lucrului la domiciliu, potrivit experienţei dvs.? Veţi implementa acest regim de muncă în companie şi la întoarcerea din izolare?
    Avantajele sunt evidente: bucuria de a economisi timpul petrecut în trafic, timp care poate fi petrecut cu cei dragi, o mai bună concentrare şi o productivitate foarte bună. Mulţi colegi spun că sunt mai productivi în acest regim de muncă decât la birou. Iar în această perioadă, munca de acasă este cea mai bună soluţie de a preveni o eventuală răspândire a virusului şi de a nu afecta serviciile pe care le furnizăm. Dezavantajele sunt cele pe care le resimţim acum, adică lipsa socializării, iar unele întâlniri şi decizii pot fi mai fluide şi mai operative în regim de lucru la birou. Unii colegi reclamă faptul că nu se pot concentra la fel de bine acasă, ceea ce e de înţeles când ai copii mici în jur care solicită atenţie, de exemplu.
    Un lucru e sigur: situaţia de acum a demontat multe mituri şi ne demonstrează că putem lucra foarte eficient şi bine de acasă. Nu cred însă în lucrul de acasă continuu pe termen lung. Fiind încurajaţi de experienţa ultimelor două luni, suntem hotărâţi să păstrăm un procent considerabil de muncă de la distanţă chiar şi după depăşirea crizei sanitare. Ne propunem deci un nivel de 40%, care credem că poate aduce un echilibru foarte bun între avantajele ambelor regimuri de muncă.

    Ce impact a avut pandemia de COVID-19 asupra businessului pe care îl coordonaţi şi cum intenţionaţi să gestionaţi aceste efecte?

    În prima fază, a trebuit să fim concentraţi pe continuitatea serviciilor, mai ales că la nivelul sectorului bancar furnizăm servicii critice societăţii. De asemenea, ne-am mobilizat pentru a ajuta în felul nostru în această luptă, prin donaţii de echipamente şi kituri de testare, prin sponsorizarea Code4Romania, prin sponsorizarea voluntarilor. După primele săptămâni, evident, priorităţile se ajustează şi ne canalizăm eforturile pe sprijinirea clienţilor şi pe a pune umărul la relansarea economiei, în principal prin continuarea creditării. Suntem într-o cursă contra cronometru pentru a implementa în timp util toate solicitările de amânare la plată şi a pune la punct procesul de creditare pentru programul IMM Invest, astfel încât să putem veni în întâmpinarea clienţilor celor mai vulnerabili. În continuare, urmărim îndeaproape evoluţiile macroeconomice şi din zona de reglementare, astfel încât să ne ajustăm strategia de afaceri noilor circumstanţe. Echipa noastră s-a mobilizat exemplar, tocmai pentru că înţelegem foarte bine importanţa acestui moment şi avem cele mai bune intenţii pentru clienţii noştri. Desigur, criza sanitară aduce şi un impact economic, care va fi resimţit şi de bănci. Şi noi, ca orice companie, trebuie să fim agili şi să ne adaptăm noilor circumstanţe. Şi să găsim oportunităţile în situaţii de criză, căci ele întotdeauna există.

    Cum s-au schimbat priorităţile dvs. după această experienţă?
    Am trecut brusc dintr-o fază expansionară a businessului într-o situaţie de gestionare a crizei. Evident, ne menţinem direcţia strategică, inclusiv dorinţa de a ne dezvolta în continuare şi de a oferi servicii de înaltă calitate, prin talentul şi motivarea echipei noastre, dar şi folosind soluţii digitale şi inovatoare. Securitatea sistemelor, combaterea spălării banilor, ca de altfel şi alte proiecte importante derivate din cerinţele de reglementare rămân şi ele priorităţi clare pentru noi. Dar în această perioadă trebuie să venim cu soluţii eficiente pentru a ne sprijini clienţii, în special cei care trec prin dificultăţi generate de situaţia COVID. Am menţionat deja amânările la plata şi participarea în programul IMM Invest, dar sunt şi alte iniţiative relevante. De exemplu, am lansat în această perioada serviciul Round Up, care facilitează economisirea, permiţând rotunjirea fiecărei plăţi efectuate cu cardul. Noi am încurajat întotdeauna economisirea, acesta fiind un element important în asigurarea sănătăţii financiare a clienţilor pe termen lung. Cu atât mai mult în această perioadă trebuie să încurajăm clienţii să adopte un comportament prudent şi responsabil. De asemenea, programul Banometru, pe care îl sprijinim financiar de câţiva ani, ajută persoanele vulnerabile cu consiliere financiară practică pentru depăşirea unor perioade dificile din punct de vedere financiar.

    Ce aţi învăţat din această experienţă şi cum v-aţi propus să aplicaţi aceste lecţii, în business şi poate şi în viaţa dvs. de zi cu zi?

    Oamenii demonstrează de fiecare dată când sunt puşi în faţa unor situaţii dificile că sunt foarte adaptabili şi inovatori. Epidemia aceasta afectează întreaga lume şi cred că modul în care naţiunile cooperează ca să o învingă ne reaminteşte faptul că împreună putem întotdeauna face mai mult şi mai bine. Cred că şi sectorul bancar a fost mai unit în această perioadă, iar băncile arată preocupare şi solidaritate pentru binele societăţii în ansamblul său. Băncile au donat peste 23 milioane de lei sistemului sanitar în această scurtă perioadă, ceea ce demonstrează hotărârea de a acţiona, dincolo de simple declaraţii. Nu în ultimul rând, această criză ne face să reflectăm mai mult asupra priorităţilor omenirii, dar şi ale fiecăruia în parte, ne aduce un reset necesar, o întoarcere la valorile umane fundamentale.“

  • O alegorie spaniolă despre societatea actuală

    Nu mă uit des la filme încadrate în genurile science-fiction şi horror, însă ideea originală a producţiei „Platforma” („El hoyo”), inclusă în portofoliul Netflix, m-a convins să fac o excepţie. În urma vizionării, aş putea spune că este mai mult un thriller psihologic îmbinat cu câteva elemente horror, genul SF fiind dat poate de ideea utopică a locului în care se petrece acţiunea – o închisoare verticală, în care, la fiecare etaj, se găseşte o celulă rudimentară în care sunt închişi doi prizonieri. Personajul central al poveştii este Goreng (Ivan Massagué), care, spre deosebire de mulţi alţi deţinuţi, a venit aici de bunăvoie, cu un scop precis, de a se lăsa de fumat, promiţându-i-se totodată că la plecare va primi şi o diplomă. Asemeni eroului Don Quijote, eroul cărţii pe care o luase cu el (fiecare deţinut având dreptul să aleagă un singur obiect), şi Goreng se dovedeşte a fi un caracter nobil, evidenţiindu-se în faţa celorlalţi colegi prin superioritatea şi inocenţa gândirii sale şi prin setea de adevăr şi dreptate.
    Toate celulele comunică între ele printr-un canal comun de legătură: o deschizătură amplasată în mijlocul camerei, prin care, o singură dată pe zi, o platformă coboară de la etajul cel mai de sus spre nivelurile inferioare, aducând mâncare pentru cei închişi. Platforma încărcată cu preparate culinare din cele mai diverse, gătite de o echipă de bucătari profesionişti, staţionează la fiecare etaj numai două minute, timp în care fiecare prizonier are dreptul să mănânce sau să bea orice pofteşte, fără a opri însă nimic pentru mai târziu, în caz contrar riscând să moară prin sufocare sau îngheţ. Acest lucru m-a trimis cu gândul la paralela dintre viaţă şi moarte, la faptul că viaţa ne oferă posibilitatea de a ne bucura din plin de tot ce avem, fără a putea lua însă ceva cu noi la finalul călătoriei.
    Dacă cei de la primele etaje mănâncă pe săturate, pe măsură ce platforma coboară în hăul parcă nesfârşit, cantitatea de alimente se împuţinează din ce în ce mai tare, pentru ca în final să nu mai rămână nimic, spre disperarea celor închişi la nivelurile cele mai de jos. O dată pe lună, prizonierii sunt mutaţi într-o altă celulă, fără să ştie la ce nivel vor ajunge. De remarcat este că niciunul dintre ei nu ştie nici câte etaje are închisoarea: de aici şi lupta pentru supravieţuire – fiecare vrea, cu orice preţ, să reziste 30 de zile, cu speranţa că următoarele patru săptămâni şi le va petrece în luxul oferit de partea bună a temniţei. Pericolul morţii vine, aşadar, nu doar din înfometare, ci şi din partea opusă a celulei, în care se află un coleg flămând, dispus să calce, la propriu, pe cadavre şi peste orice standard de moralitate pentru a supravieţui.
    Filmul este, cu siguranţă, o reflexie a societăţii – când sunt în vârf, fie că sunt nou sosiţi, fie că vin de la etajele inferioare, unde au cunoscut deja foamea crâncenă şi disperarea morţii, prizonierii se ghiftuiesc cu mâncare, atât pentru a recupera zilele în care nu au putut mânca, cât şi de teama neprevăzutului, „a zilelor negre”, a riscului de a ajunge (din nou) jos. Însă nu doar că profită din plin, ci şi irosesc mare parte din alimente, neţinând cont de deznădejdea celor flămânzi, cum de multe ori vedem că se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi – atât la nivel micro, de la o persoană la alta, cât şi la nivel macro, prin diferenţele dintre marile economii şi ţările sărace, aflate la limita subzistenţei. O aluzie ar putea fi făcută şi la adresa guvernelor – administraţia, adică cei ce conduc închisoarea, a gândit un sistem care permite această prăpastie între cei din vârf şi cei de jos şi îi lasă pe prizonieri să îşi facă singuri dreptate, închizând ochii nu doar în faţa inegalităţii, ci şi a abuzurilor, a „legii străzii” care funcţionează în unitatea pe care o conduc. Scopul iniţial al lui Goreng se va transforma într-o călătorie iniţiatică şi de autocunoaştere, în care va fi pus în faţa unor situaţii şi decizii extreme, având de ales între a supravieţui, pătându-şi conştiinţa şi renunţând la valorile sale, şi a se sacrifica pentru binele celorlalţi. Mi-a plăcut jocul actoricesc al lui Ivan Massagué, figura sa, pe de-o parte blândă, dar şi misterioasă, cu un iz de nebunie, potrivindu-se de minune cu rolul interpretat. Zorion Eguileor, actorul care îl joacă pe Trimagasi, primul coleg de celulă al lui Goreng, a intrat de asemenea perfect în pielea personajului psihopat – cu o înfăţişare simpatică, prietenoasă şi aparent neajutorat, dar care se transformă într-un criminal fără scrupule la nevoie, lăsându-se condus de instinctele animalice ieşite la suprafaţă, rolul său ilustrând, din nou, o altă paralelă cu viaţa reală, în care falşii prieteni nu vor ezita să înfigă cuţitul pe la spate pentru a-şi salva pielea sau pentru a-şi proteja interesele.
    Cu toate că se desfăşoară într-un singur loc şi pe o durată de timp limitată, prezentând viaţa personajelor doar în intervalul de timp petrecut în închisoare, nu şi înainte de a sosi aici, acţiunea este palpitantă, iar filmul, încărcat de metafore. Unele scene repugnă prin cruzimea lor, aşa că, dacă nu sunteţi obişnuiţi cu genul acesta, s-ar putea să le socotiţi greu de digerat.
    Finalul m-a dezamăgit, mi-a dat senzaţia a ceva neterminat, fiind brusc, făcut parcă în grabă şi lăsând loc multor teorii, dar, aşa cum spuneam încă la început, scenariul original şi parabolele prezentate de-a lungul celor 94 de minute merită vizionarea, pentru că este, într-adevăr, un film pe care nu îl veţi uita prea curând.

    El hoyo
    Regie: Galder Gaztelu-Urrutia
    Scenariu: David Desola
    Distribuţie: Ivan Massagué, Zorion Eguileor, Alexandra Masangkay

  • Când un algoritm ştie mai bine

    Un algoritm de machine learning oferă în primul rând avantajul procesului de învăţare constantă care dă rezultate mai precise cu fiecare informaţie nouă pe care o învaţă. În baza unor informaţii detaliate, un astfel de algoritm poate lua decizii importante într-un mod lipsit total de subiectivitate – o stare de fapt aproape necesară în mediul investiţional. La acelaşi lucru s-a gândit şi firma de consultanţă Atanasiu Stringer & Krause (ASK), atunci când a decis să lanseze platforma de investiţii şi fuziuni şi achiziţii M&A pentru
    start-up-uri denumită venturecapital.ML. Aceasta are menirea de a pune faţă în faţă start-up-uri cu mai multe tipuri de investitori, în vederea încheierii unei potenţiale tranzacţii.
     „Am lansat această platformă cu scopul de a veni în sprijinul start-up-urilor, dar şi al investitorilor interesaţi de Europa Centrală şi de Est, făcând procesul de finanţare mult mai simplu şi rapid, de ambele părţi. Platforma venturecapital.ML va funcţiona ca un ecosistem, în primă fază pentru investiţii (inclusiv co-investiţii ce ajută investitorii principali să completeze runda de finanţare) şi M&A (fuziuni şi achiziţii pentru perioada ulterioară creşterii când
    start-up-urile vor face exit). Apoi, plănuim să ne extindem şi cu posibilitatea creării de parteneriate între aceştia pentru a beneficia de avantajele unei comunităţi, dar şi a unui serviciu de Venture-Capital-as-a-Service (VCaaS) prin care companiile mari sau alte entităţi pot investi direct în start-up-uri prin intermediul platformei”, a explicat Bogdan Atanasiu, managing partner al firmei de consultanţă ASK. Astfel, ecosistemul pe care echipa ASK îl dezvoltă are la bază un algoritm de machine learning, care analizează istoricul de investiţii al tuturor investitorilor din platformă, cât şi specificul start-up-ului şi proiectul pe care acesta îl promite. Mai mult, platforma identifică dacă există o compatibilitate între cele două părţi care trece dincolo de segmentul financiar.
      „Întrucât reţeaua noastră de investitori la nivel global şi regional presupune deja peste 800 de fonduri de investiţii de tip venture capital/private equity, birouri de familie, HNWI (High-Net-Worth Individual – adică investitori persoane fizice) şi corporaţii, fiecare având diferite criterii, preferinţe şi propriul istoric în alegerea investiţiilor, am decis să utilizăm tehnologia de machine learning pentru stabilirea compatibilităţii dintre aceşti investitori şi start-up-uri pentru maximizarea cotei de reuşită, dar şi pentru a ne asigura că investitorii aleşi sunt cei potriviţi şi din alte motive în afară de cel al finanţării, precum mentoratul acordat ulterior, accesul la parteneriate, diferite beneficii şi multe altele”, a detaliat Atanasiu. ASK spune că venturecapital.ML nu se adresează doar start-up-urilor, ci doar foloseşte generic acest termen, întrucât platforma se adresează tuturor companiilor din Europa Centrală şi de Est care caută finanţare, începând de la proiectele mici aflate în etapa pre-seed, până la proiectele mai mari care caută finanţări de Seria A+, ce pot depăşi 20 de milioane de euro.

    Algoritmul nu oboseşte nici în criză
    Start-up-urile care intră în contact cu ASK pentru a fi primite în platformă sunt preselecţionate de consultanţii firmei. Printre criteriile pe care se face această selecţie se iau în calcul modelul de business şi scalabilitatea lui, sectorul în care activează, precum şi dimensiunea pieţei, respectiv cota de piaţă deţinută în prezent. În cazul afacerilor cu o vechime mai mare de un an, se analizează şi situaţia financiară, pe lângă experienţa echipei de management, rata de achiziţie a clienţilor sau parteneriatele de natură comercială ori tehnologică. „Practic, ne comportăm exact ca un fond de investiţii în ceea ce priveşte procesul preliminar de due diligence, având scopul de maximizare a şanselor de atragere a finanţării pentru start-up-urile selectate, ţintind o cotă de reuşită de peste 75%”, au explicat reprezentanţii ASK.
    Cu birouri în Bucureşti şi Praga, ASK lucrează cu start-up-uri, investitori şi corporaţii, oferind consultanţă pentru finanţări, dar şi servicii precum venture building, adică dezvoltarea de start-up-uri de la zero. Platforma reprezintă următorul pas natural în dezvoltarea companiei, întrucât aduce la un loc majoritatea clienţilor firmei. Platforma câştigă bani printr-un aşa-numit onorariu de succes, care reprezintă un procent din finanţarea atrasă. Platforma venturecapital.ML a primit deja aplicaţii de la peste 180 de companii din mai multe ţări, iar în prezent se află în negocieri cu o companie din Big 4 care vrea să o absoarbă.
     „Deja am primit aplicaţii de la peste 180 de companii din 9 ţări, cea mai ridicată rundă de finanţare fiind, momentan, de 7 milioane de euro în sectorul fintech. Anul acesta, estimăm un număr de 10 tranzacţii finalizate la nivelul Europei Centrale şi de Est, iar pentru anii următori ţintim o rată de creştere de la an la an de 50% datorită posibilităţii fuziunii prin absorbţie cu o companie din Big 4 interesată de platformă, negocierile fiind în derulare. Astfel, putem creşte mult mai repede având la dispoziţie infrastructura complexă a unui Big 4 în regiune”, a spus Bogdan Atanasiu. El a fost vicepreşedinte al fondului de investiţii NextGen Venture Partners din Washington, înfiinţând mai apoi companii precum Zeyhare Ventures – un venture builder prin care a operaţionalizat start-up-uri pentru corporaţii. După înfiinţarea ASK, venturecapital.ML a fost un proiect gândit de mult, dar care poate avea mai multă aplicabilitate acum, în contextul în care din ce în ce mai mulţi investitori din Asia şi din SUA se uită la regiunea Europei Centrale şi de Est.
     „Este un proiect gândit de mai mult timp, însă am considerat că acum este oportună lansarea deoarece situaţia actuală impune această necesitate pe piaţă, dar si pentru că tot mai multe fonduri de investiţii globale, în special din Statele Unite şi Asia, sunt interesate de oportunităţile de investiţii din Europa Centrală şi de Est, chiar şi într-o potenţială perioadă de criză, iar o astfel de platformă este cea mai simplă şi eficientă modalitate de a uniformiza accesul la finanţare equity şi la deal flow într-o regiune fragmentată ca aceasta”, a explicat Atanasiu.

  • În timp ce majoritatea lumii medicale se concentrează pe coronavirus, doi medici români continuă lupta împotriva cancerului printr-o inovaţie tehnologică. Şi-au investit economiile în proiect

    Medicii se confruntă deseori cu lipsa de dotări, nu doar la nivel de echipamente şi consumabile, dar şi la nivel de aplicaţii software care să îi ajute în munca de cercetare atât de importantă pentru tratarea bolilor. Iar unii dintre ei nu se dau bătuţi şi nu lasă lucrurile aşa, ci încearcă să le schimbe. Un astfel de exemplu este OncoChain, un start-up din Timişoara creat de doi medici care şi-au propus să realizeze o platformă de cercetare pentru îmbunătăţirea colectării de date despre pacienţii oncologici.

    „Practic, softurile din spitalele româneşti sunt în momentul de faţă doar nişte aplicaţii de contabilitate, dar lipseşte partea de cercetare, nu poţi exporta date utile pentru cercetare în niciun fel, nu poţi selecta pacienţii după diferite criterii de diagnostic, după diferite criterii de date clinice, nu poţi face comparaţii între cohorte de pacienţi, deci eşti foarte limitat dacă vrei să faci cercetare. Aici intervenim noi“, a spus Mădălin Margan, CEO şi cofondator al OncoChain, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. De profesie medic, el a pus bazele OncoChain alături de soţia sa, tot medic, cu obiectivul de a crea o platformă care să ajute la îmbunătăţirea tratamentelor împotriva cancerului, boală cu care se luptă câteva sute de mii de români.


    „Ideea mi-a venit acum un an şi jumătate. Eram medic în Secţia de Obstetrică – Ginecologie a Spitalului Judeţean din Timişoara şi de asemenea pregăteam lucrarea de doctorat la Universitatea de Medicină şi Farmacie Babeş Bolyai din Timişoara şi sufeream din cauza lipsei de softuri medicale de calitate, în care să pot introduce datele despre pacienţi şi să export date utile în cercetarea medicală. Şi am spus că trebuie să fac ceva, să schimb situaţia. Aşa am început acest proiect împreună cu soţia mea, care este de asemenea implicată în cercetarea medicală şi este medic şi a avut aceleaşi probleme. Cumva am suferit împreună în timpul rezidenţiatului şi am spus că trebuie să schimbăm lucrurile”, a explicat el ce l-a determinat să pornească proiectul OncoChain.


    Investiţia iniţială, din resurse proprii, s-a situat la 30.000 euro, iar apoi cei doi medici au obţinut şi circa 25.000 de euro din granturi nerambursabile de la diferite companii. „Am primit două granturi nerambursabile din partea a două companii, Total şi Johnson & Johnson, în cadrul unor competiţii de start-up-uri. A fost greu la început, dar simţim că există dorinţă şi în rândul ecosistemului de start-up-uri, dar mai ales din partea posibililor clienţi şi posibililor parteneri. Am continuat să lucrăm, chiar am adus oameni noi în echipă şi am ajuns de la o schemă pe o tablă albă la o companie care acum este în două acceleratoare – HealthInc în Amsterdam şi Techcelerator în România, probabil cel mai cunoscut accelerator de tech din România la ora actuală. În continuare dezvoltăm compania, dezvoltăm produsul.”
    Fondatorii OncoChain se află acum în discuţii pentru a obţine o finanţare astfel încât să se poată extindă pe plan internaţional şi să continue dezvoltarea aplicaţiei.
    „Am observat că de multe ori echipa şi conexiunile şi partenerii pe care ţi-i alegi sunt mai importante decât finanţarea propriu-zisă, decât banii. Pentru a scala rapid şi pentru a realiza planul de dezvoltare a soft-ware-ului în următorul an am avea nevoie undeva la 450.000 de euro. Noi vom continua oricum. Echipa este foarte ambiţioasă, lucrăm în continuare, nu suntem neapărat dependenţi de această finanţare în realizarea dezideratelor pe care ni le-am propus pentru următorul an. Dar evident că pentru a accelera este nevoie de finanţare. Probabil în vara acestui an, în iunie – iulie, vom încerca să ridicăm o rundă importantă“, a precizat Mădălin Margan.
    În prezent, susţine el, softurile din spitalele româneşti sunt mai mult doar nişte aplicaţii de contabilitate, în care de cele mai multe ori medicii rezidenţi introduc procedurile ce s-au desfăşurat şi medicaţia primită de pacient cu scopul ca spitalul respectiv să primească decontarea de la Casa de Sănătate, să se ştie exact ce proceduri şi ce medicaţie trebuie să fie decontate. „Mai are şi nişte funcţionalităţi de management al pacientului cu privire la datele testelor de laborator, biletele de externare, deci îşi fac treaba bine pentru partea de management al pacientului şi decontare către CNAS. Dar lipseşte partea de cercetare, nu poţi exporta date utile pentru cercetare în niciun fel, nu poţi selecta pacienţii după diferite criterii de diagnostic, după diferite criterii de date clinice, nu poţi face comparaţii între cohorte de pacienţi, deci eşti foarte limitat dacă vrei să faci cercetare. Tocmai aici intervenim noi. Încercăm să standardizăm introducerea de date cât mai mult după diferite sisteme de clasificare internaţionale folosite de obicei în SUA, dar şi în Europa. Practic vrem să ridicăm nivelul colectării de date şi al posibilităţilor de procesare a acestor date în scop util, ştiinţific.”
    Pe lângă îmbunătăţirea colectării de date despre pacienţii oncologici, start-up-ul şi-a propus să faciliteze prin intermediul platformei OncoChain şi furnizarea de servicii de medicină personalizată şi centrată pe pacient către furnizorii de servicii medicale din acest domeniu al oncologiei. „În prezent avem un private beta. Practic, este o testare a platformei în 7 clinici de oncologie şi un proiect-pilot cu o companie farma pe care îl desfăşurăm în mai multe clinici. Deci este în producţie, dar deocamdată este o ediţie limitată, privată pentru aceste clinici, care sunt în momentul de faţă mai mult partenerii noştri decât clienţi şi accesul este gratuit”, a menţionat CEO-ul şi cofondatorul OncoChain. El a adăugat că planul este ca prin platforma OncoChain să fie conectate mai multe centre pentru a realiza studii multicentru. „O problemă în cercetarea românească este că fiecare centru îşi desfăşoară activitatea de cercetare cumva local, şi nu avem studii mari. Practic conectând centrele vrem să realizăm acest lucru.”
    Totodată, datele colectate despre pacienţii trataţi pot creşte nivelul serviciilor de sănătate.
    „Poţi să ai anumiţi parametri, să te compari cu media, cu rezultatul din platformă şi ştii unde eşti ca practician, ca şi clinică. Şi poţi rezolva anumite deficienţe mult mai uşor, poţi şti unde eşti deficitar”, a subliniat Mădălin Margan.
    În plus, a completat el, există avantaje şi pentru companiile farma deoarece ele pot orienta cercetarea. „Aducerea medicamentelor noi pe piaţă durează foarte mult şi este foarte scumpă. Această cercetare şi dezvoltare a medicamentelor noi durează poate şi 5-6-7 ani, costă şi miliarde de dolari şi atunci orice avantaj fin pe care îl poţi aduce de orientarea cercetării este un lucru benefic şi practic. Prin OncoChain se realizează colectarea de date din lumea reală, din practica clinică curentă, care sunt diferite de datele din testele clinice, care sunt mai standardizate şi mai controlate. De asemenea este un volum mai mare de date din lumea reală.”
    Fondatorii OncoChain au planuri mari şi se gândesc atât la extinderea în regiune, cât şi la nivel global, conform lui Margan: „vrem să ieşim din România, deja suntem într-un accelerator din Amsterdam şi acolo avem deja două proiecte-pilot, cu Institutul de Cancer şi un institut de sănătate publică al Olandei.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    JSLeague
    Ce face? Platformă online pentru cursuri de programare
    Necesar de finanţare: 100.000 euro
    Invitat: Diana Miron, CEO al JSLeague

    Radio-Saver
    Ce face? Soluţie bazată pe tehnologii de tip wireless şi unde radio care rezolvă problemele de localizare şi comunicare întâmpinate de unităţile de salvare şi de cei care merg în aventuri montane.
    Invitat: Dumitru Prutean, fondator al Radio-Saver din Iaşi 

    Discover Iaşi
    Ce face? Aplicaţie de turism la pachet cu biciclete electrice
    Finanţări totale atrase: 33.000 euro
    Necesar de finanţare: minimum 10.000 euro
    Invitat: Constantin Obreja, fondator şi CEO al Discover Iaşi

    SpineUP
    Ce face? Aplicaţie mobilă cu exerciţii dedicate pentru afecţiunile coloanei vertebrale
    Invitat: Andreea Bureschi, cofondator al SpineUP

    Code of Talent
    Ce face? Platformă de microlearning pentru digitalizarea conţinutului
    Investiţie iniţială: 475.000 euro
    Finanţări totale atrase: 450.000 euro
    Evaluare proiect: 3,5 milioane euro
    Invitat: Vlad Grigoriu, cofondator şi CEO al Code of Talent

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation