BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • RETROSPECTIVĂ 2017: Anul crizei de forţă de muncă. Ce soluţii au găsit angajatorii şi Guvernul

    Construcţiile şi agricultura s-au fonfruntat cu cele mai mari deficite de personal, dar rând pe rând au intrat în această criză şi sectoarele turism, comerţ sau producţia de componente auto. Deficitul din construcţii ameninţă chiar să pună în pericol marile proiecte de infrastructură, apoi în sectorul agricol mâna de lucru este tot mai scumpă şi mai greu de găsit, comerţul a avut un avânt puternic în deschiderea de noi magazine (care a generat o cerere intensă de angajaţi noi), iar în turism România are un exod de personal care cu greu mai poate fi stăvilit.

    Criza de forţă de muncă i-a obligat pe angajatori să majoreze salariile, să acorde mai multe beneficii, inclusiv acţiuni ale companiei, să aducă personal din zone din ce în ce mai îndepărtate de sediul firmei sau chiar să închirieze angajaţi. Angajatorii nu s-au limitat doar la creşterea salariilor, ci au căutat în mod activ personal, încercând să-l transfere acolo unde este nevoie.

    „În primul rând, au mărit salariile până la un nivel suportabil, care să nu le afecteze competitivitatea. Apoi caută activ oameni în localităţile apropiate fabricii, dar nu găsesc neapărat candidaţii de care au nevoie. Foarte mulţi angajatori apelează la relocare, atragerea oamenilor de la distanţe mari, de exemplu din Moldova în Transilvania. Există încercări de a aduce înapoi români plecaţi, dar nu vorbim acum de o soluţie salvatoare, pentru că numărul celor care se întorc nu este foarte mare”, au declarat, pentru MEDIAFAX, specialiştii din domeniul resurselor umane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locuri de muncă vacante în Germania. Ce calificări se caută

    Pe lista albă a Agenţiei federale pentru ocuparea forţei de muncă se găsesc peste 110 profesii, în care există o lipsă evidentă de forţă de muncă. Aici, şansele pentru aplicanţii internaţionali sunt deosebit de mari, scrie ziarulromanesc.de.

    Companiile germane caută ingineri şi tehnicieni din toate specializările. Datorită digitalizării avansate lipsesc dezvoltatori de software. Domeniul sănătăţii are nevoie de medici pentru medicina umană, de asistenţi medicali şi îngrijitori pentru bătrâni, precum şi de fizioterapeuţi şi farmacişti. În sectorul meşteşugăresc sunt necesari tinichigii, specialişti pentru instalaţii de încălzire, de climatizare şi sanitare. Dar se caută şi zidari, acoperitori-învelitori acoperişuri şi geamgii. Lista calificărilor căutate este lungă.

    De asemenea, puternic afectată este industria hotelieră şi a restaurantelor din Germania. Îndeosebi în zonele turistice şi în oraşele mari, hotelurile şi restaurantele prezintă o lipsă mare de personal. Ca urmare, perspectivele pentru un loc de muncă sunt şi aici ridicate.

    Cel puţin cunoştinţe de bază de limbă germană sunt indispensabile pentru a trăi şi a lucra în Germania. Acestea pot fi adâncite în Germania prin cursuri de limbi străine corespunzătoare şi prin susţinere din partea viitorului angajator, însă fără cunoştinţe de limbă germană este foarte greu să găsiţi un loc de muncă.

    Persoanele interesate găsesc un număr mare de oferte de locuri de muncă de la companii prin intermediul diferitelor burse de joburi online, de exemplu la StepStone sau Monster. Aplicantul trimite documentele sale direct la companiile care fac anunţurile sau, pentru a aplica pentru un loc de muncă potrivit, completează formularele online de aplicare ale fiecărei companii.

  • Locuri de muncă vacante în Germania. Ce calificări se caută

    Pe lista albă a Agenţiei federale pentru ocuparea forţei de muncă se găsesc peste 110 profesii, în care există o lipsă evidentă de forţă de muncă. Aici, şansele pentru aplicanţii internaţionali sunt deosebit de mari, scrie ziarulromanesc.de.

    Companiile germane caută ingineri şi tehnicieni din toate specializările. Datorită digitalizării avansate lipsesc dezvoltatori de software. Domeniul sănătăţii are nevoie de medici pentru medicina umană, de asistenţi medicali şi îngrijitori pentru bătrâni, precum şi de fizioterapeuţi şi farmacişti. În sectorul meşteşugăresc sunt necesari tinichigii, specialişti pentru instalaţii de încălzire, de climatizare şi sanitare. Dar se caută şi zidari, acoperitori-învelitori acoperişuri şi geamgii. Lista calificărilor căutate este lungă.

    De asemenea, puternic afectată este industria hotelieră şi a restaurantelor din Germania. Îndeosebi în zonele turistice şi în oraşele mari, hotelurile şi restaurantele prezintă o lipsă mare de personal. Ca urmare, perspectivele pentru un loc de muncă sunt şi aici ridicate.

    Cel puţin cunoştinţe de bază de limbă germană sunt indispensabile pentru a trăi şi a lucra în Germania. Acestea pot fi adâncite în Germania prin cursuri de limbi străine corespunzătoare şi prin susţinere din partea viitorului angajator, însă fără cunoştinţe de limbă germană este foarte greu să găsiţi un loc de muncă.

    Persoanele interesate găsesc un număr mare de oferte de locuri de muncă de la companii prin intermediul diferitelor burse de joburi online, de exemplu la StepStone sau Monster. Aplicantul trimite documentele sale direct la companiile care fac anunţurile sau, pentru a aplica pentru un loc de muncă potrivit, completează formularele online de aplicare ale fiecărei companii.

  • România noastră este aşa cum suntem şi noi!

    Lumea urbană, a multinaţionalelor, cea din clădirile de birouri din Bucureşti, cea care se duce la M60 sau prin Centrul Vechi, adică voi, cei care credeţi că sunteţi mai buni decât România, ca mediu.

    În mod cert aşa este. Mintea voastră, munca, determinarea şi energia, plus organizarea şi birocraţia aduse de multinaţionale au dus România înainte. Bineînţeles, şi cu antreprenorii români.

    Dar România actuală, aşa cum s-a făurit acum 100 de ani, nu este numai Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Oradea, ci tot ce se află între graniţele actuale.

    Dacă faci un produs, dacă vinzi un produs şi unuia de la ţară, şi în consecinţă banii lui sunt buni, nu te poţi dezice de el că votează altceva decât ai votat tu, atunci când mergi la vot şi nu eşti la mare sau în Centrul Vechi la un pahar de vin, uitându-te pe un ecran şi întrebându-te cum a ajuns PSD să câştige alegerile.

    În acest spaţiu editorial am încercat să scriu despre voi, despre ce-i în mintea voastră, la ce vă gândiţi, ce-aţi vrea să faceţi (să fiţi rentieri, de exemplu) sau despre cum înfloreşte socialismul corporatist.

    Pentru ultimul articol din 2017, am adunat toate titlurile editorialelor din print (pe net, aceste editoriale au un titlu schimbat şi, cum aţi spune voi, de clickbait) în încercarea de a face un rezumat al acestui an deloc plictisitor, cel puţin pentru mine.

    @ România a devenit mult prea repede rentieră şi pensionară @ În rest, au UE şi americanii grijă de noi @ De la consumatori de forţă de muncă la investitori în forţă de muncă @ De ce vă urâţi jobul? @ Ambasadorii români în străinătate trebuie trimişi să caute forţă de muncă pentru România @ Cât aţi vrea să câştigaţi ca mici antreprenori? @ De ce românii care ajung directori în multinaţionale devin vătafi şi îşi trădează conaţionalii? @ De ce departamentele din companii se urăsc între ele? @ Cea mai bună educaţie financiară este luarea unui credit @ De ce şefii de top vor să fie daţi afară @ De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari? @ Noua generaţie priveşte profitul companiei ca o formă de exploatare @ Cu cine mai construim capital românesc @ Boss, am un coleţel pentru tine. Poţi să cobori să îl iei! @ Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul @ Ce vreau să las în urmă? Cum vreau să mă ţină minte Google sau Facebook @ Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism @ Suprarealism în România: primeşti bonus pentru a veni la muncă @ Interesul naţional şi preţul pe care fiecare dintre noi vrea să îl plătească @ România nu are de lucru pentru românii cu înaltă calificare care lucrează în afară @ Daţi clic aici! @ Dar cum să vinzi te gândeşti vreodată? @ Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager? @ De la socialismul din companii la uberizarea muncii @ Cu ce pensie ieşim la pensie @ Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă faţă schimbării condiţiilor din piaţă @ Feriţi-vă de sărăcirea clasei de mijloc! @ Creşterea salariilor înseamnă socialism, rezultatul înseamnă capitalism @ Dacă vreţi să valoraţi mai mult, trebuie să vă deschideţi şi să vă internaţionalizaţi @ Tinerii antreprenori ai viitorului vor fi pensionarii, iar copiii vor deveni mai săraci pentru că nu vor mai avea ce moşteniri să primească @ Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi @ A-ţi da demisia a devenit ceva cool @ Prea puţini dintre voi vă permiteţi să fiţi capitalişti @ Îi contestaţi pe şefii voştri, nu aveţi încredere în ei, dar refuzaţi să fiţi şefi în locul lor @ De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor @ De ce eşuează antreprenorii români @ Business Magazin, în anul al 14-lea. Cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii @ Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates @ Corelaţia dintre apariţia low-costurilor şi scăderea natalităţii @ Mallurile şi supermarketurile, o mare şansă ratată de antreprenorii români, dar fructificată de polonezi @ Cum este să te duci cu mama de mână să te angajezi la 23 de ani? @ România, o ţară în care mulţi români fac bani, dar din care vor să fugă @ Dacă nu sunteţi pregătiţi să înduraţi durerea unui business, nu vă faceţi antreprenori @ Cum poţi să lucrezi pentru o companie ca asta? @ Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: „Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?” @ De ce să plăteşti mai puţin, când poţi să plăteşti mai mult?

    Vă mulţumesc că m-aţi citit în 2017, vă urez toate cele bune şi să ne vedem cu bine în 2018!

    La mulţi ani, România la 100 de ani, să fiţi mândri de ea, pentru că este aşa cum suntem noi!

  • Deşi nu are autostrăzi, în regiunea Moldovei se construiesc tot mai multe fabrici

    ”În ciuda absenţei infrastructurii rutiere, companiile din automotive şi industria aerospaţială îşi dezvoltă capacităţile de producţie în zonă de nord-est. Ce le determină să facă acest lucru este în principal lipsa de forţă de muncă disponibilă în vestul României, dar nici aici nu le e deloc uşor să găsească oameni“, a explicat Ciprian Ouatu, consultant în cadrul firmei de training Ascendis. în plus, spune el, candidaţii pe care îi găsesc angajatorii sunt mai slab pregătiţi faţă de cei din vestul ţării – în special pentru poziţiile de operator de producţie -, iar fluctuaţia de personal este o problemă importantă şi în această regiune.

    Totuşi, creşterea numărului de curse pe aeroportul din Iaşi, construirea parcurilor industriale, dar şi forţa de muncă ieftină sunt principalii factori care au condus la creşterea interesului investitorilor pentru zona de est a României, altădată cunoscută ca important pol industrial. în prezent, unul dintre cei mai mari angajatori din Iaşi este producătorul de componente auto american Delphi. ”Creşterea costurilor în zona de vest şi externalizarea Aeroporului din Iaşi au contribuit la trezirea şi creşterea interesului investitorilor din zona de est a ţării. Dacă localizarea noastră reprezenta un punct slab, între timp s-a transformat într-o oportunitate“, a spus Ramona Roşca, manager general al Allmetech Tools & Machines, companie ce oferă servicii şi consultanţă pentru companiile din domeniul prelucrării metalelor. 

    Oraşul Iaşi, care era în trecut un pol industrial important, cu 50.000 de angajaţi în fabrici, încearcă să redevină atractiv şi cu ajutorul unor investiţii în parcurile industriale, un nou proiect de 4 mil. euro urmând să înceapă în comuna Leţcani. Noul parc industrial din Leţcani va ocupa suprafaţă de 18,6 hectare şi ar putea să îşi primească primele companii rezidente începând cu vara anului viitor, conform informaţiilor de la reprezentanţii parcului industrial. 

    Zona creşte, însă nu la acelaşi nivel cu alte regiuni ale ţării. ”Zona de est se dezvoltă, însă nu la fel de repede ca alte zone. Aceasta nu este dezvoltată pentru că firmele se feresc de ea din cauză că nu este aproape de graniţa de vest“, este de părere Cristina Săvuică, chief happiness officer al firmei de recrutare Lugera.

    Unii investitori din industrie se orientează mai degrabă spre zona de vest, datorită beneficiilor oferite de infrastructură şi de apropierea de graniţă. Multe firme din industria uşoară sau automotive se îndreaptă spre zona de vest, cum ar fi Cluj sau Alba, pentru că au o infrastructură rutieră mai bine dezvoltată şi pot transporta mai uşor produsul finit. Totuşi, argumentul costului redus cu forţa de muncă este un alt motiv pentru care investitorii au început să se uite spre zona de est. ”Se vede o îmbunătăţire a zonei de est a României în ceea ce priveşte interesul investitorilor mai ales din punct de vedere geostrategic pentru că este o zonă aproape de graniţă. Pe lângă acest lucru, mai intervine şi forţa de muncă ieftină“, spune Mirabela Miron, preşedinta firmei de consultanţă Avisso.

    Mai mult, datorită forţei de muncă mai ieftină, companiile multinaţionale vor să atragă tinerii din această zonă, realizând investiţii în dotările şcolilor din România şi în formarea profesională. ”Firmele multinaţionale au început să organizeze clustere prin care investesc în dotări pentru şcolile din zonă şi investesc în formarea profesională a tinerilor, pornind de la nevoile lor“, adaugă Ramona Roşca de la Allmetech Tools & Machines. Ea spune că firmele sunt dotate cu echipamente noi, iar tinerii nu sunt pregătiţi în timpul facultăţii să le folosească. ”Programele de finanţare cu fonduri europene au oferit firmelor şansa să se doteze cu tehnologie de ultimă generaţie, însă tinerii care ies de pe băncile facultăţilor tehnice nu sunt pregătiţi practic pentru nevoile pieţei.“

    Tinerii reprezintă o forţă de muncă greu angajabilă, dar şi mai greu de reţinut în cadrul unei companii, deoarece sunt tentaţi să renunţe la jobul actual dacă au posibilitatea de a câştiga mai bine în altă parte. ”După 1-2 ani de pregătire, tinerii sunt atraşi de avantajele financiare şi de securitate pe care le oferă ţări precum Germania sau Austria“, explică Roşca. Compania Allmetech Tools & Machines comercializează maşini-unelte cu comandă numerică şi utilaje, dar oferă şi consultanţă pentru companiile din domeniul prelucării metalelor. Până în prezent, în centrul de training al Allmetech au fost pregătite aproximativ 1.000 de persoane, iar pe viitor reprezentanţii companiei au în plan să ajungă la 50-100 de cursanţi pe an. ”Cursurile noastre au o durată de şase luni, iar costurile acestor traininguri sunt ridicate. Spre exemplu, costul pregătirii unei grupe de cinci persoane ajunge la aproximativ 15.000 de euro pe toată perioada“, a mai spus Ramona Roşca.

    Companiile din industrie din estul ţării alocă resurse importante pentru dezvoltarea competenţelor tehnice ale personalului, care sunt primordiale, spun specialiştii. ”Ulterior, investesc şi în competenţele de softskills şi manageriale ale echipelor lor, mai degrabă de nevoie, pentru că văd că altfel lucrurile nu merg, că se menţine fluctuaţia de personal ridicată şi că echipele nu funcţionează la un nivel optim“, completează Ciprian Ouatu de la Ascendis.

    În prezent, cel mai mare angajator din industrie din estul ţării sunt americanii de la Delphi, însă câteva alte companii industriale mari cercetează în prezent piaţa pentru a se extinde spre zona de est a ţării. De asemenea, compania cu capital belgian BMT Aerospace, specializată în producţia de roţi dinţate de precizie, transmisii şi elemente de acţionare pentru industria aerospaţială, face angajări în noua fabrică din Iaşi, conform anunţurilor de pe site-urile de recrutare, în timp ce Autoliv a deschis de curând o fabrică în Oneşti.

  • Regiunea din România ajunsă în TOP 5 cele mai performante din Europa

    Inner London-East, cu economia dinamică şi sectorul IT&C în continuă dezvoltare, este cea mai performantă regiune a Europei, potrivit clasamentului.

    Stockholm, cu sectorul de producţie aflat în continuă dezvoltare şi comunitatea tehnologică în creştere, ocupă locul al doilea, urmat de Budapesta, care creează din ce în ce mai multe locuri de muncă.

    Per total, cinci oraşe sau regiuni din Marea Britanie sunt incluse în clasament, iar alte patru sunt din Polonia.

    Pentru evaluarea performanţelor regiunilor, clasamentul ia în considerare variabile precum crearea de locuri de muncă, câştigurile salariale, producţia şi concentrarea de forţă de muncă calificată.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Roboţii ar putea acapara peste 800 milioane de joburi până în anul 2030

    Studiul a fost realizat în 46 de ţări şi a vizat 800 de meserii. Concluziile la care au ajuns cei de la McKinsey Global Institute sunt alarmante şi arată că o treime din forţa de muncă din ţări dezvoltate, precum Germania şi SUA, ar putea fi nevoită să se reorienteze spre alte joburi.

    Operatorii de maşini şi angajaţii din industria alimentară vor fi cele mai afectate categorii. Potrivit specialiştilor de la McKinsey, ţările mai sărace nu îşi permit să investească în automatizare şi vor fi mai puţin afectate de revoluţia roboţilor.

    De exemplu, doar 9% din joburile existente în India vor necesita înlocuirea angajaţilor cu roboţi, până în anul 2030.

    Autorii studiului consideră că sarcinile de muncă desfăşurate de brokeri, contabili şi angajaţi back-office ar putea fi vulnerabile în faţa automatizării.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Pe unde se mai ascunde forţa de muncă?

    E adevărat că şcoala românească are lipsurile ei, că programa e pe alocuri învechită, că nu există o strategie coerentă şi aşa mai departe. Dar e adevărat şi că toţi specialiştii în IT, atât de lăudaţi de toată lumea, au terminat aceeaşi şcoală. Costin Raiu, spre exemplu, a dezvoltat primul antivirus românesc când era încă la liceu, iar la orele de informatică i se explicau beneficiile limbajului Pascal (dezvoltat în 1970).

    Mircea Paşoi a pus la 23 de ani bazele Summify, business pe care l-a vândut ulterior celor de la Twitter, în timp ce manualele de informatică vorbeau de importanţa C++ (popular la sfârşitul anilor ‘90). Niciunul dintre ei nu a învăţat la şcoală limbaje de programare actuale, ci unele vechi, cu o relevanţă îndoielnică, dar pasiunea i-a ajutat să-şi dezvolte singuri abilităţi extraordinare. Costin Raiu este acum directorul echipei globale de cercetare si analiza de la Kaspersky Lab, iar Mircea Paşoi este cofondator al unui start-up din San Francisco, Alien Labs.

    Am făcut această lungă introducere pentru a evidenţia faptul că nu doar şcoala e de vină, aşa cum se tot zice, pentru lipsa forţei de muncă din România.

    Nimeni nu mai vrea să înceapă de jos, iar asta înseamnă că formarea unui specialist – indiferent de domeniu – a devenit aproape imposibilă. Excludem de aici domeniul IT, în care piaţa a redefinit coordonatele. Cea mai mare capcană, atunci când eşti la început de drum, e să crezi că ştii bazele meseriei. Dacă ai citit trei sau treizeci de articole pe internet, dacă ai văzut două filmuleţe de la Ted Talks sau dacă ai urmat la master un curs în tehnici de marketing nu înseamnă că ştii să vinzi un produs. Ştii să vinzi un produs doar atunci când cineva s-a decis să îl cumpere.

    Pe de altă parte, era inevitabilă situaţia în care pretenţiile unor tineri cresc. Sigur că programatorii vor salarii mari încă de la început, pentru că aud zi şi noapte cât de bine se câştigă în domeniu. Ar fi complet anormal să mergi la un interviu pentru un job în IT şi să spui că te mulţumeşti cu salariul minim. în alte domenii, însă, lucrurile nu stau aşa; asta nu înseamnă că lista de probleme e mai scurtă. Să luăm presa ca exemplu. Credeţi că tinerii ziarişti se văd lucrând într-o agenţie, făcând muncă de teren sau lucrând într-un studio de televiziune, unde ar putea eventual să şi prezinte ştirile de seară? Aşteptările sunt supradimensionate, iar dezamăgirea certă.

    Nu e nimic greşit în a dori să lucrezi într-un domeniu care îţi place; acesta ar trebui să fie de fapt idealul fiecăruia în viaţă. Nu spun că ar trebui să te trezeşti dimineaţa simţindu-te fericit că mergi la birou, dar nici că ar trebui să te gândeşti deja că mai ai 8 ore şi jumătate până ajungi iar acasă. E vorba de un compromis, de a găsi un job care să te motiveze atât financiar cât şi pe plan personal, care să îţi dea posibilitatea de a te dezvolta.

    Dar asta cere răbdare, iar generaţia tânără nu excelează la asta. Şi ajungem într-un cerc vicios, în care angajaţii aleg varianta cea mai la îndemnână, a unui job care nu le spune prea multe dar unde plata e bună şi în care companiile acceptă candidaţi fără prea mare pregătire sau legătură cu domeniul (de multe ori şi fără prea mare interes), oferindu-le un salariu decent, pentru că altfel nu-şi pot desfăşura activităţile.

    O să plec de la prezumţia că sunteţi de acord cu ce am scris mai sus, şi probabil că mulţi tineri sunt, dar e o logică pe care noua generaţie nu o mai respectă. Logica noii generaţii de angajaţi e una mai simplă: un job care să îmi placă sau un job care să fie bine plătit; în multe cazuri, după câteva luni de zile singura varianta acceptabilă rămâne cea a unui job bine plătit, şi asta pentru că locul de muncă pe care îl visau presupune alte lucruri decât îşi imaginau ei. Cei intraţi recent pe piaţa muncii nu mai au răbdare să o ia de la zero, să parcurgă nişte etape, să înţeleagă că experienţa se câştigă în timp şi că, în mod normal, salariul creşte odată cu lista de atribuţii de pe fişa postului. Sau poate că ar avea răbdare, dacă tot procesul de mai sus s-ar consuma în jumătate de an.

    Criza de personal se va accentua accelerat în anii ce vin, iar soluţiile nu par să fi fost încă identificate. Ar fi nevoie de mai multe schimbări – alegerea unei specializări încă din timpul studiilor, adaptarea programelor şcolare la realitatea de azi şi la cerinţele de pe piaţa muncii şi introducerea consilierilor de orientare profesională în şcoli, după modelul care funcţionează de ani de zile în alte state. Asta nu înseamnă, repet, că sistemul educaţional reprezintă principalul motiv pentru care ne aflăm aici; dar o corecţie aplicată acestuia pare a fi cea coerentă metodă de a ne asigura că nu ne transformăm într-o ţară în care toţi vor să fie IT-işti sau, de ce nu, să prezinte ştirile.

     

  • Dezastru în piaţa forţei de muncă: Cel mai pu­ter­nic antreprenor din industria res­taurantelor trage un semnal de alarmă

    „Avem în derulare recrutarea a 12 ne­palezi care să lucreze în restaurante, am apelat la o agenţie. Procesul durează în­tre opt şi nouă luni. Îi plătim cu sa­la­riul mediu pe economie“, a spus Dra­goş Petrescu pentru ZF. 

    Vezi mai multe pe www.zf.ro

  • Dezastru în piaţa forţei de muncă: Cel mai pu­ter­nic antreprenor din industria res­taurantelor trage un semnal de alarmă

    „Avem în derulare recrutarea a 12 ne­palezi care să lucreze în restaurante, am apelat la o agenţie. Procesul durează în­tre opt şi nouă luni. Îi plătim cu sa­la­riul mediu pe economie“, a spus Dra­goş Petrescu pentru ZF. 

    Vezi mai multe pe www.zf.ro