BusinessMagazin

Tag: fiica

  • Cum arată fata lui Steve Jobs acum şi de ce nu a vrut să o recunoscă tatăl ei – FOTO

    Steve Jobs a cunoscut-o pe Chrisann Brennan în 1972 în perioada studenţiei, iar cinci ani mai târziu s-au despărţit după ce ea a rămas însărcinată cu primul copil al lui Jobs, Lisa.

    La început, Jobs nu a recunoscut-o pe Lisa ca fiind fiica lui. Acesta susţinea că iubita lui ar fi avut relaţii şi cu alţi bărbaţi. Într-un final, Steve Jobs s-a văzut nevoit să recunoscă că Lisa este fiica lui, după ce a fost supus unui test de paternitate.

    Mult mai târziu a mărturisit că nu era pregătit să devină tată.

     

  • Un şef de multinaţională a primit o scrisoare de la fiica lui de zece ani. A renunţat la 100 de milioane de dolari

    Mohamed El-Erian, fost CEO al fondului de investiţii PIMCO, a dezvăluit într-un interviu oferit revistei „Worth“ motivul pentru care a renunţat la postul său la începutul anului 2014.

    Mohamed El-Erian, care câştiga în jur de 100 de milioane de dolari pe an, a explicat că o discuţie pe care a avut-o cu fiica sa de 10 ani l-a determinat să renunţe la job.

    „În urmă cu aproape un an, fiica mea mi-a adus cu o bucată de hârtie. Făcuse o listă cu 22 de momente importante din viaţa ei la care eu nu fusesem prezent din cauza job-ului. A fost ca un duş rece“, şi-a amintit El-Erian.

    Fetiţa notase evenimente precum prima zi de şcoală, primul meci de fotbal sau diverse petreceri la care tatăl ei nu fusese prezent. “Mi-am dat seama că ratam un aspect cu mult mai important decât slujba”, povesteşte Mohamed El-Erian. “Nu mai puteam jongla cu viaţa personală şi cea profesională, iar acest lucru afecta relaţia pe care o aveam cu fiica mea.”

    La 56 de ani, Mohamed El-Erian a devenit consilier economic al gigantului german Allianz, job care îi permite să se concentreze mai multe pe rolul de tată. El-Erian a povestit că acum se bucură de timpul petrecut alături de fiica sa şi nu s-ar mai întoarce la o slujbă cu atât de multe responsabilităţi precum cea de la PIMCO.
     

  • Să baţi din palme cu o singură mână

    Bun titlu. Şi dacă vă întrebaţi care este semnificaţia, trebuie să spun că autorul însuşi a recunoscut că terminase de scris cartea şi nu avea titlu, aşa că a ales această variantă de nevoie, părându-i-se cea mai bună opţiune. Dincolo de titlu, cartea, a doua scrisă de australianul Richard Flanagan, este bună, cu un touch special pentru est-europeni, pentru că prezintă istoria unor imigranţi din Slovenia, tată şi fiică, în Tasmania.

    Flanagan pare să fie familiarizat cu astfel de personaje; într-un interviu el recunoaşte că s-a inspirat, pentru cei doi, din mulţii imigranţi cu care a venit în contact în Tasmania natală, fiecare dintre aceştia contribuind la conturarea pesonajelor. Şi, probabil, partea leului revine soţiei lui Flanagan, care este imigrantă din Slovenia. Aşa că omul ştie ce spune când scrie: „«-Viaţa noastră…Viaţa noastră a fost mai rea decât a unui câine. Îmi pare rău. Ştiu că nu ai să te mai întorci. Crede-mă, n-am vrut niciodată să beau, să mă cert, n-am vrut apartamentele astea pentru venetici, unele lucruri ţi se întâmplă fără să vrei şi, oricât ai încerca, oricât de mult ai spera, nu poţi să schimbi nimic»… Înainte să deschidă frigiderul pentru prima sticlă a zilei, uitând că e dimineaţă, adăugă ceva în boarera de vânt ce pătrundea de afară: «- Am venit în Australia să fim liberi»“.

    Pentru ei libertatea a însemnat şi înstrăinarea membrilor familiei, plecarea mamei/soţiei, abuzurile unui tată beţiv, plecarea fiicei şi întoarcerea acesteia după două decenii. Redescoperirea şi în cele din urmă transformarea celor doi, a tatălui şi a fiicei. Trebuie să mai spun că Richard Flanagan face parte şi din specia rară a scriitorilor care îşi pot ecraniza aşa cum vor ei cărţile; a făcut-o, filmul apărând în 1998. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de nota de pe IMDB, acolo lucrurile au luat-o razna demult; mergeţi şi pe mâna literaturii.

  • Ea a fost primul programator din lume. Citeşte povestea fiicei celebrului poet Lord Byron

    Augusta Byron, cunoscută acum sub numele mijlociu de Ada, fiica celebrului poet Lordul Byron, avea să devină cunoscută ca fiind primul programator. Ada s-a căsătorit cu William King, care a ajuns conte de Lovelace şi cu care a avut trei copii. Dar ea nu era mulţumită de viaţa casnică şi voia să-şi urmeze pasiunea pentru matematică.

    L-a întâlnit pe inventatorul Charles Babbage, care petrecuse ultimele două decenii născocind aparate de calcul. Iar pe la mijlocul anilor 1830 a început să lucreze la un proiect care-i va ocupa tot restul vieţii: crearea unui computer cu adevărat programabil, capabil să execute secvenţe complexe de calcule: Motorul Analitic.

    Designul lui Babbage anticipa componentele majore ale computerelor moderne: noţiunea unei unităţi centrale de procesare (fabrică, o numise Babbage), a unei memorii cu acces aleatoriu (RAM) şi software-ului care va controla maşina.
    Colaborarea dintre cei doi va duce la unul dintre documentele fondatoare din istoria computerelor.  Un italian scrisese un eseu despre invenţia lui Babbage, Ada, la sugestia unu prieten, a tradus eseul în engleză şi la care a adăugat o serie de note extinse de subsol pe care le-a ataşat lucrării italianului. Aceste note se vor dovedi chiar mai valoroase şi influente decât textul original adnotat. Ele conţineau o serie de seturi de instrucţiuni elementare care puteau fi folosite pentru a realiza calculele Motorului Analitic. Acestea sunt considerate acum primele exemple de software funcţional publicate vreodată, deşi maşinăria care putea rula acest cod nu va fi construită decât abia peste un secol.

    „Multe persoane îşi imaginează că, deoarece motorul oferă rezultatele în limbaj numeric, natura proceselor sale trebuie neapărat să fie aritmetică ori numerică, în loc de algebrică şi analitică. Aceasta este o eroare. Motorul poate aranja cantităţile numerice ca şi cum ar fi litere ori orice alte simboluri generale“, a scris ea.  Mai mult de atât, Ada s-a gândit şi la artă. „Presupunând, de exemplu, că relaţiile fundamentale ale sunetelor în ştiinţa armoniei şi compoziţiei muzicale sunt susceptibile a fi exprimate şi adaptate astfel, motorul ar putea compune piese elaborate şi ştiinţifice de muzică, la orice grad de complexitate ori nivel.“

    Un salt de imaginaţie aproape de neînţeles în mijlocul secolului al XIX-lea.

    Ideea lui Babbage şi notiţele Adei Lovelace erau atât de mult înaintea vremurilor lor, încât nimeni nu a înţeles exact ce făcea maşinăria lui Babbage şi pentru un timp ideile celor doi au fost pierdute în istorie. Majoritatea conceptelor lui Babbage au fost redescoperite 100 de ani mai târziu, în anii 1940, când au fost construite primele computere funcţionale pe bază de electricitate şi tuburi vidate în loc de aburi. Noţiunea unui computer ca unealtă capabilă să producă cultură, pe lângă calcule, nu a devenit populară până în anii 1970.

  • Cum arată nepoata lui Stalin – GALERIE FOTO

    Chrese Evans este fiica Svetlanei Alliluyeva, singura fată a lui Stalin. Svetlana a emigrat în SUA unde s-a căsătorit de trei ori, având trei copii. Ultimul copil a fost Olga, care şi-a schimbat numele în Chrese Evans.

    Evans locuieşte în Oregon, unde are un mic magazin de antichităţi.
     

  • Schimbările aduse de Alexandra Copos la conducerea afacerii de familie

    Introducerea sistemului japonez Kaizen în producţie, pentru reducerea pierderilor, extindere, investiţii, noul brand Ana Baking Co, intrarea cu spaţii în malluri sunt doar o parte dintre lucrurile care s-au întâmplat de când a preluat conducerea firmelor, povesteşte Alexandra Copos de Prada, CEO şi preşedintele companiilor Ana Pan şi Ana Hotels. Vorbeşte degajat, iar englezismele, ca „shop“, „brand“, „task“, „full“, apar adesea în discursul său, trădând cei zece ani trăiţi pe meleaguri străine, la studii şi ca angajată a firmei de consultanţă McKinsey. De altfel New Yorkul este tema de inspiraţie pentru Ana Baking Co, un concept lansat anul trecut.

    Alexandra Copos a preluat conducerea Ana Pan în august 2013, iar după condamnarea la închisoare a tatălui său, responsabilităţile sale s-au extins şi asupra Ana Hotels. George Copos a primit o pedeapsă de trei ani şi opt luni de închisoare în dosarul transferurilor de jucători de fotbal şi una de patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală în dosarul Loteria. El a executat un an şi o lună de închisoare. Fiica sa nu a dorit să comenteze pe marginea modului în care această situaţie s-a reflectat asupra companiei, a relaţiei cu clienţii, furnizorii sau partenerii de afaceri, ci a declarat: „Prefer să nu aduc în această discuţie situaţia tatălui meu. Afacerile s-au derulat şi se vor derula întotdeauna după propriile legi, dictate de piaţă, de performanţele echipei şi ale produselor şi serviciilor noastre, de modul în care noi le calibrăm şi le perfecţionăm zi de zi, şi fără legătură cu politicul sau cu cancanul“.

    INFUZIE DE MANAGEMENT ŞI IDEI

    Alexandra Copos povesteşte că a început să lucreze în companie din copilărie, de la opt ani, în 1991, „când primul business (al părinţilor) care a prins, după eforturi de genul vânzării de jeans prespălaţi din Turcia, a fost o cofetărie“. După şcoală mergea la cofetărie şi principala sa sarcină era curăţarea vitrinei, sub îndrumarea mamei sale, despre care spune că este, în continuare, foarte implicată în afacere. A plecat apoi la studii în SUA, unde a trăit zece ani; după studii lucrat în cadrul firmei de consultanţă McKinsey şi a călătorit foarte mult, mai ales în Orientul Mijlociu, SUA şi Europa. Oriunde a fost, povesteşte ea, mereu a evaluat cafenele, cofetării şi restaurante în care a intrat. „Analizez în două minute, văd ce îmi place, care sunt lucrurile care se pot importa şi în România.

    Ideea conceptului Ana Baking Co s-a născut în urmă cu foarte mult timp.“ Idee care s-a definit, „ştiind că Ana Pan, la momentul în care eu am plecat, avea un minus pe partea de imagine, în sensul că partea vizuală era în aşteptare, pentru a fi rebranduită“. Şi pentru că dorea să dezvolte o idee nouă, tânăra antreprenoare s-a gândit că e bine să o diferenţieze de marca de bază, Ana Pan. „Cu Ana Baking am vrut să şi ridicăm puţin imaginea companiei şi să testăm un concept nou, de fresh food, mâncare supersănătoasă, care poate fi mâncată aici la masă, dar poate fi luată şi la birou.“ Lansat la sfârşitul lui 2014, Ana Baking Co este un bakery-coffee shop situat pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti, care reuneşte dulciurile care au consacrat Ana Pan pe piaţă şi realizează jumătate din vânzări, dar şi o gamă de fresh food şi băuturi (care înseamnă 30% din vânzări), precum şi produse de patiserie. Anul trecut a fost unul de test, meniul a fost adaptat, „la 2-2,5 luni adăugăm lucruri noi, în aşa fel încât să putem învăţa din activitate“.

    De la inaugurarea noului concept, spaţiul, în care funcţionase anterior una dintre primele cofetării Ana Pan, a înregistrat o creştere de aproape 20% a vânzărilor. Traficul de pe bulevardul Dorobanţi, unde este plasat Ana Baking Co, a scăzut mult în ultimii ani, clienţii alegând mai degrabă mallurile. „Cofetăria avea clienţii ei, dar nu creştea aşa cum ar fi trebuit. Rezultatele în primul an de funcţionare au fost în linie cu aşteptările. În ultima perioadă am atras o clientelă fidelă,“ afirmă Alexandra Copos, care adaugă că spaţiul este primul deschis după ce a preluat conducerea companiei Ana Pan.

     

  • Regele Mihai a decis să cedeze tronul fiicei sale, Principesa Moştenitoare Margareta a României

     “În ultimele săptămâni am primit vestea unui serios diagnostic medical…Sunt sigur că fiica mea Margareta va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă reprezenta… Am cerut Consiliului Regal să-şi continuie menirea şi să ofere sfatul său custodelui Coroanei”, este mesajul transmis de Majestatea Sa Regele Mihai I al Românie

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În vacanţă cu bunicul

    Comedia ”Bunicul dezlănţuit“ îl prezintă, din 5 februarie la cinema, pe Robert De Niro în rolul unui veteran lipsit de prejudecăţi şi hotărât să demonstreze că viaţa merită trăită din plin la orice vârstă.

    Filmul este distribuit de Freeman Entertainment. Jason Kelly (Zac Efron) se află la doar o săptămână distanţă de nunta cu fiica răsfăţată a şefului său, deci cu un pas mai aproape de visul de a deveni partener la firma de avocatură unde lucrează de mult. Abia târziu, tânărul va realiza că toate planurile îi sunt periclitate de bunicul guraliv, cu care pleacă în vacanţa de primăvară la Daytona.

    Între petreceri scandaloase, conflicte aprinse în bar şi o noapte de pomină de karaoke, bătrânul Dick (Robert De Niro) pare de neoprit, încearcând cele mai provocatoare experienţe şi făcând tot posibilul să-şi convingă nepotul să i se alăture. 

  • Povestea omului care a construit un imperiu al cafelei de 800 mil. euro

    Buona ciara!!!“, spune cu un zâmbet larg pe faţă în timp ce-şi scoate pălăria care-i proteja părul argintiu. Dă mâna cu toată lumea adunată în cafeneaua-gelaterie-restaurant, cu chelneri şi cu jurnalişti, cu directori şi cu oameni de afaceri. Are 67 de ani. Este reprezentantul celei de-a treia generaţii a unui imperiu al cafelei. Este Massimo Zanetti, italianul de aproape 800 de milioane de euro, din spatele grupului cu acelaşi nume sub „pălăria“ căruia se află branduri precum Segafredo, iar acesta este noul pariu al unui om prin venele căruia curge mai întâi reducţie de ristretto, abia apoi sânge.

    „Eu vorbesc în italiană pentru că ştiu că mulţi dintre voi înţe­legeţi“, spune Massi­mo Za­netti, venit la Timi­şoara la început de decembrie pentru a lansa un nou concept care se va alătura celor aproape 400 de cafenele pe care grupul le are la nivel global.

    Massimo Zanetti Beverage Group este o structură implicată în toate ramurile industriei de cafea, de la producţie, la ceaşcă, iar acum testează pentru prima dată pe piaţa locală un proiect-pilot prin care cafeneaua se schimbă în gelaterie şi în restaurant cu specific italian.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    A deţinut mai multe funcţii oficiale, a fost ambasador în Spania şi reprezentant al Uzbekistanului la Naţiunile Unite, şi-a lansat propria linie de bijuterii, a organizat evenimente de caritate şi s-a lansat în muzică sub pseudonimul Googoosha şi a cântat alături de Julio Iglesias, însă nu pentru asta a intrat în vizorul presei internaţionale, ci datorită implicării sale în mai multe cazuri de corupţie, unde sunt vehiculate sume de milioane de dolari.

    Gulnara Karimova era femeia pe care uzbecii o urau cel mai mult din întreaga ţară, era văzută ca „o persoană lacomă, avidă de putere, care se foloseşte de puterea tatălui său pentru a distruge pe oricine îi stă în cale”, potrivit Bloomberg. În prezent, Karimova nu mai părăseşte ţara natală şi este supravegheată de serviciul de protecţie al preşedintelui, însă rămâne protagonista unei poveşti despre corupţie şi lăcomie în care sunt implicate miliarde de dolari şi companii de pe trei continente. Uzbekistanul are o populaţie de aproximativ 30 de milioane de persoane şi este clasată în topul celor mai corupte ţări din lume de către Freedom House şi Transparency International.

    Telecomul din Uzbekistan, prilej de corupţie. Mai multe companii multinaţionale sunt acuzate că i-ar fi dat mită Gulnarei Karimova pentru a le facilita accesul pe piaţa de telecom din Uzbekistan. Povestea se întinde pe un deceniu, de la marginile imperiului ţarist până pe străzile din Oslo, via Gibraltar şi Geneva. Sunt implicaţi şase dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Europa, cinci ruşi şi un norvegian, iar ultimul capitol al acestei poveşti a fost deschis pe 4 noiembrie când Jo Lunder, care fusese angajat de omul de afaceri John Fredriksen să-i administreze afacerile, a fost arestat de către poliţia scandinavă. Autorităţile nu cercetau grupul Fredriksen, ci pe fostul angajator al lui Lunder, VimpelCom Ltd, compania de telecomunicaţii deţinută de mai mulţi miliardari ruşi, printre care şi Mikhail Fridman, fondatorul Alfa Group, care deţine Alfa Bank şi compania Telenor ASA, deţinută de statul norvegian.

     Departamentul de justiţie american investighează VimpelCom, fondată la Moscova, cu sediul în Amsterdam, pentru o presupusă dare de mită Gulnarei Karimova, care în schimb trebuia să îi ajute să facă afaceri în Uzbekistan. De asemenea, sunt cercetate MobileTeleSystems PJSC (MTS) şi TeliaSonera AB, cu sediul în Stockholm, din aceleaşi motive. Reprezentanţii celor trei companii au declarat că vor să coopereze cu autorităţile şi au refuzat să comenteze acuzaţiile care li se aduc.

     Justiţia americană acuză companiile că ar fi făcut plăţi de peste 500 de milioane de dolari către diferite companii offshore, care au fost înfiinţate pentru beneficiul „unei rude a preşedintelui”. Numele lui Karimova nu este menţionat în dosar, dar se crede că este vorba despre ea, potrivit unor surse implicate în investigaţie. Ea a negat acuzaţiile în repetate rânduri. Lunder, fost executiv al VimpelCom, a fost reţinut timp de şase zile în timp ce autorităţile i-au percheziţionat casa şi au intervievat martorii. După ce a fost eliberat, el a declarat că nu a fost niciodată în Uzbekistan şi că nici nu o cunoaşte pe Karimova. Lunder rămâne în zona de interes a autorităţilor norvegiene, fiind suspectat de corupţie. „Mi-am construit întreaga carieră profesională pe încredere. Am încercat să cooperez cu autorităţile americane şi olandeze”, a declarat el. Între timp, Fredriksen l-a suspendat din funcţie. De asemenea, au fost suspendaţi din funcţie Svein Aaser, preşedintele Telenor, acţionar majoritar al VimpelCom, şi CFO-ul Telenor.

    Departamentul de justiţie american a cerut unei instanţe din New York să blocheze 300 de milioane de dolari, deţinuţi în conturi din Belgia, Irlanda şi Luxemburg. Procurorii susţin că banii sunt legaţi de tranzacţii suspecte între MTS, VimpelCom şi un număr de companii offshore.

     VimpelCom se află în discuţii cu autorităţiile din Statele Unite privind plata unei sume de 775 de milioane de dolari pentru a soluţiona cazul, potrivit unor surse apropiate acestuia. Dacă ar fi adevărat, atunci această plată ar deveni a doua amendă ca mărime din istoria Statelor Unite aplicată în temeiul legii privind actele de corupţie. Autorităţile americane au refuzat să comenteze.

    Plângerea înaintată de Statele Unite detaliază numeroase scheme prin care VimpelCom şi MTS i-au dat mită lui Karimova. De exemplu, în 2011 VimpelCom ar fi virat suma de 30 de milioane de dolari companiei Takilant, controlată de fiica preşedintelui uzbek, pentru consultanţă. Era vorba de nişte rapoarte cu informaţii copiate de pe Wikipedia şi de rapoarte de cercetare care aparţineau chiar VimpelCom. Takilant a fost cercetată de organele de drept din Suedia şi Elveţia sub suspiciunea de luare de mită şi spălare de bani.

    În Elveţia, Karimova este bănuită de fraudă şi spălare de bani. În august autorităţile elveţiene au confiscat bunuri care ar fi legate de Gulnara Karimova în valoare de 1,1 miliarde de dolari. În 2011, ea a fost acuzată că ar fi controlat, din Elveţia, sectorul de hidrocarburi din ţara sa, printr-o societate care a „sustras 80 la sută din exporturile de gaze naturale”, potrivit unor note diplomatice obţinute de WikiLeaks. Presa internaţională a scris atunci că aceste documente „aruncă o lumină nouă asupra modului în care Gulnara Karimova ar exploata economia unei ţări a cărei populaţie de 28 de milioane de locuitori trăieşte în proporţie de o treime în sărăcie”.