BusinessMagazin

Tag: europene

  • La câteva luni de la implementarea GDPR, Google este acuzat de încălcarea noilor norme, în şapte ţări europene

    Grupurile din Norvegia, Olanda, Grecia, Cehia, Slovenia, Polonia şi Suedia, membre ale European Consumer Organisation (BEUC), au depus plângeri în acest sens la autorităţile pentru protecţia datelor din ţările de care aparţin.
     
    Reclamanţii susţin că sistemul de localizare al Google nu le oferă utilizatorilor cu adevărat opţiuni în ceea ce priveşte activarea acestuia, iar motorul de căutare nu le dă informaţii complete privind aplicaţia.
     
    Plângerile au fost depuse la puţin timp după ce s-a descoperit că Google poate urmări locul în care se află utilizatorul, chiar şi când opţiunea “Location History” este dezactivată. O a doua opţiune, “Web and App Activity”, care este activată din fabrică, trebuie dezactivată pentru ca locul în care se află utilizatorul să nu poată fi detectat prin GPS.
     

  • Zece medalii pentru delegaţia României la Europenele de canotaj U-23 din Polonia

    Medaliile de aur au fost cucerite de echipajele feminine de patru rame (Cristina-Georgiana Popescu, Alina Ligia Pop, Beatrice-Mădălina Parfenie, Roxana Paraşcanu), dublu rame (Mădălina Hegheş, Iuliana Buhuş), dublu vâsle categoria uşoară (Ionela-Livia Lehaci, Gianina-Elena Beleagă) şi patru vâsle (Elena Logofătu, Nicoleta-Ancuţa Bodnar, Nicoleta Paşcanu, Georgiana Vasile).
     
    Echipajele masculine medaliate sunt următoarele: patru rame cu cârmaci (Florin-Sorin Lehaci, Bogdan-Sabin Baitoc, Ştefan-Constantin Berariu, Ciprian Huc, Adrian Munteanu), dublu rame (Mihăiţă-Vasile Ţigănescu, Cosmin Pascari), patru rame (Mugurel Vasile Semciuc, Alexandru Chioseaua, Andrei-Alexandru Tănasă, Sergiu-Vasile Bejan) şi opt rame cu cârmaci (Cristian Ivaşcu, George Cătruna, Constantin Radu, Constantin Adam, Gheorghe-Robert Dedu, Alexandru-Cosmin Macovei, Alexandru Matinca, Ciprian Tudosă, Adrian Munteanu).
     

  • DEMISIE la NIVEL ÎNALT IN PSD. Cine este ministrul care a fost acuzat că nu ştie să lucreze în echipă

    Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, şi-a dat demisia din funcţie. Informaţia a fost confirmată la un post de televiziune de ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb.

    Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, şi-a depus demisia, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.

    Demisia ministrului pentru Afaceri Europene a fost confirmată, la Digi24, de ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb. „Din câte înţeleg, s-a produs această demisie. Ieri în cadrul şedinţei de Guvern am stat de vorbă cu domul Negrescu, au fost discuţii principiale despre modul în care suntem pregătiţi pentru preşedinţia Consiliului UE”, a declarat Rovana Plumb.

    Discuţia din şedinţa de guvern a fost evocată şi de ministrul de Finanţe, Eugen Teodorovici.

    ”Ieri (vineri-n.r.) la finalul şedinţei de Guvern a fost o discuţie legată de ultimele etape, măsuri de parcurs pentru ca noi să fim cu totul gata pentru preşedinţia de anul viitor. O discuţie deschisă, normal, cum trebuie să fie într-o echipă şi legată de participarea poate într-un număr mai mare alături de miniştrii Finanţelor şi cel al Fondurilor Europene a domnului Negrescu la astfel de întâlniri, aşa cum e şi normal pentru că asta este structura, aşa sunt discuţiile.

    Asta a fost discuţia. Din păcate, văd că domnul Negrescu a luat-o personal şi dă dovadă că nu înţelege ce înseamnă o echipă, lucrul în echipă, mai ales când vorbim de preşedinţia de anul viitor. Au mai fost discuţii şi e normal să se discute. A fost discuţia asta şi apoi am văzut şi eu pe ştiri faptul că şi-a dat demisia şi chiar mă surprinde pentru că rolul era de a dovadă că e mediator şi iată că atmosfera e că mă supăr, îmi iau jucăriile şi plec. Totuşi e un gest care, în prag de preşedinţie şi mai ales în prag de anumite acţiuni de săptămâna viitoare , erau nişte întâlniri la Strasbourg, la Bruxelles la nivel de miniştri şi asta este acuma”, a spus la Antena 3 Teodorovici.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce lasă în urmă Angela Merkel, cel mai puternic politician al Europei

    “Nu voi căuta nicio altă funcţie politică după ce mandatul meu se va încheia”, a declarat cancelarul german, Angela Merkel, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la începutul săptămânii trecute la Berlin, care a ajuns să stârnească ecouri în cele mai importante publicaţii ale lumii. Merkel a precizat în cadrul acesteia ​că nu va mai candida la preşedinţia formaţiunii Uniunea Creştin-Democrată, în contextul în care alegerile interne pentru un nou lider urmează să aibă loc pe 8 decembrie.

    Anunţul cancelarului german vine în condiţiile în care prezicerea demisiei politice a Angelei Markel devenise aproape „un sport naţional” în Germania, potrivit BBC. Aceeaşi sursă spune că anunţul „liderului cu cicatrici de război marchează formal ceea ce ar putea fi începutul sfârşitului”, în contextul în care ea a spus mereu că poate fi cancelar cât timp îşi păstrează rolul de lider al partidului. Dorinţa pe care şi-a exprimat-o acum, de a renunţa la conducerea CDU, ar avea rolul de a reduce criticile din interiorul partidului pe care îl conduce şi recâştigarea votanţilor care l-au părăsit CDU în favoarea unor partide precum AfD (Alternative für Deutschland – Alternativa pentru Germania; extrema dreaptă) sau cel al Verzilor.

    „În calitate de cancelar şi lider al CDU, sunt responsabilă din punct de vedere politic pentru tot, atât pentru succese, cât şi pentru eşecuri. Când oamenii ne spun ce cred despre modul în care a fost format guvernul şi despre modul în care ne-am desfăşurat activitatea în primele şapte luni în acest parlament, acesta este un semnal clar că lucrurile nu pot continua aşa cum sunt. A venit timpul să deschidem un nou capitol”, a mai declarat cancelarul german. Ea a precizat şi că nu îşi va alege succesorul la conducerea partidului şi că va accepta „orice decizie democratică” luată de partid.

    Merkel a confirmat astfel ideea care începuse să se vehiculeze înaintea anunţului său, subliniind că s-a gândit dinaintea vacanţei de vară să nu mai candideze la conducerea CDU.

    „Prin această decizie, mă distanţez de convingerea că funcţia de lider al partidului şi cea de cancelar trebuie să fie deţinute de aceeaşi persoană“, a explicat Angela Merkel, precizând că i-a informat despre aceste decizii pe Horst Seehofer, liderul Uniunii Creştin-Sociale (CSU, filiala bavareză a CDU), precum şi pe Andrea Nahles, preşedintele Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga), partener de guvernare.

    Decizia cancelarului german vine în contextul în care efectele criticilor dure din ultimii ani asupra politicilor flexibile în materie de imigraţie îşi fac din ce în ce mai simţite efectele. Criticii susţin că situaţia a generat seria de rezultate slabe pentru partidul Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta) în alegerile regionale desfăşurate recent. Partidul CDU a scăzut cu 11 procente, până la 27%, la alegerile desfăşurate în landul german Hesse, iar acesta este cel mai slab rezultat înregistrat de partid încă din 1966. SPD, aflat în coaliţie cu CDU, a scăzut cu un procent similar, până la 19,8%. Principalii beneficiari au fost Verzii.

    Anunţul cancelarului german marchează apusul carierei politice a celui mai puternic lider politic european, primul cancelar german femeie, cancelarul german cu cel mai lung mandat şi încheierea unei ere politice în Europa.

    Jurnaliştii de la Financial Times au enumerat câteva dintre reperele din cariera politică de 18 ani a cancelarului german. Ea a devenit prima femeie şi prima persoană care aparţine religiei catolicei aflată la conducerea partidului Uniunea Creştin Democrată (CDU), condus anterior de Helmut Kohl, la data de 10 aprilie 2000. În contextul în care Kohl fusese implicat în 1999 într-un scandal legat de finanţarea partidului,  Merkel, chiar dacă a fost protejata lui – numită de el «mein Mädchen» (fata mea) –  a publicat o scrisoare deschisă în care l-a criticat, crescându-şi astfel popularitatea în rândul alegătorilor.

    În 2005, a devenit primul cancelar german femeie. CDU şi partidul-frate bavarez al acestuia, Uniunea Creştin-Socială, au format o coaliţie de guvernare împreună cu Partidul Social Democrat. Patru ani mai târziu, în 2009, l-a întâlnit pe preşedintele american Barack Obama în Washington. Cei doi au dezvoltat o relaţie apropiată în perioada în care Obama şi-a derulat campania electorală la Berlin, înainte de alegerile prezidenţiale ale Statelor Unite din 2008; în 2011, Obama i-a oferit lui Merkel Medalia Prezidenţială a Libertăţii, una dintre cele mai importante recunoaşteri acordate civililor de Statele Unite.

    Pe 27 septembrie 2009, Angela Merkel a fost realeasă cancelar şi a format de data aceasta o coaliţie de guvernare cu Partidul Democrat Liberal (FDP). Cel de-al doilea mandat al său a fost însă umbrit de criza financiară şi de măsurile de austeritate din zona UE.

    În 2010, guvernele din zona euro, conduse de Angela Merkel şi de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, au aprobat primul plan de bailout al Greciei, un pachet de împrumuturi de urgenţă pentru a preveni defaultul ţării. În 2013, eforturile de austeritate conduse de Angela Merkel şi Sarkozy au culminat – în contextul în care s-a instalat „regula bugetului”, care obligă guvernele naţionale să observe un echilibru bugetar.  Pe 22 septembrie 2013, Merkel câştigă totuşi cel de al treilea mandat în calitate de cancelar al Germaniei după ce a direcţionat CDU spre cele mai bune rezultate ale sale în mai mult de 20 de ani. În 2014, devine cel mai longeviv în funcţia de şef de guvern din UE.

    În 2015, a făcut o vizită în Rusia cu scopul comemorării celui de al doilea război mondial, în contextul conflictului din Ucraina. Ea a folosit ocazia pentru a critica anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea, care a deteriorat relaţiile Moscovei cu Europa. Cancelarul german are un rol cheie în negocierea acordului de încheiere a luptelor între Rusia, Ucraina şi forţele separatiste din Donbass. Totuşi, înţelegerea nu a reuşit să oprească ostilităţile din estul Ucrainei.

    În 2015, pe fondul unui număr fără precedent de migranţi care ajung în Europa – majoritatea fugind de războiul din Siria – guvernul lui Merkel anunţă politica uşilor deschise pentru refugiaţi: toţi sirienii care caută azil pot să rămână în Germania, indiferent de ţara prin care au pătruns în aceasta. În lunile ce urmează, susţinerea publică a leadershipului lui Merkel scade, iar criticile politicilor sale migraţioniste cresc. Mai mult de 800.000 de persoane au solicitat azil în Germania în acel an.

    Horst Seehofer, şeful partidului conservator bavarez CSU, descrie politica de refugiaţi a cancelarului german drept o „greşeală”. Presa internaţională nu credea însă acelaşi lucru: pe 9 decembrie a fost numită Personalitatea Anului de revista Time.

    În martie 2017, Merkel a făcut prima vizită în Statele Unite după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte. Ea şi preşedintele american au avut o relaţie tensionată, în contextul discuţiilor despre obligaţiile de cheltuieli de apărare ale NATO, surplusul contului curent al Germaniei, precum şi relaţia din domeniul energiei cu Rusia.

    După ce a încercat să construiască o alianţă cu Verzii şi cu Partidul Liber Democrat (FDP) fără succes, Merkel a optat pentru o altă coaliţie cu SPD. După mai multe luni de negocieri şi paralizie politică, votanţii SPD vor să reînnoiască o coaliţie guvernamentală cu creştin-democraţii lui Merkel. În următoarea săptămână este împuternicită în funcţia de cancelar pentru a patra oară.

    Partidul ei suferea însă deja din cauza celor mai slabe rezultate la voturi din 1949 şi până atunci, în contextul în care un număr semnificativ de votanţi se mutau înspre alternativa antiimigraţie a dreptei extreme.

    În iunie 2018, blocul conservator german porneşte un conflict deschis pe tema azilului politic: lupta se dă între Merkel şi Seehofer, în prezent ministrul de interne al ţării, care vrea să întărească regimul de azil politic al Germaniei şi să permită poliţiei să refuze refugiaţii la graniţă în situaţia în care au fost înregistraţi în altă ţară din UE.

    În iulie 2018, Merkel şi Seehofer au ajuns la o înţelegere; aceasta încheie criza care a împins guvernul de doar trei luni al Germaniei în pragul prăbuşirii, ameninţând să distrugă alianţa de aproape 70 de ani dintre CDU şi CSU.

    Angela Merkel a anunţat pe 29 octombrie că va renunţa la rolul de lider al CDU după 19 ani în care s-a aflat la conducerea acestuia, prevestind încheierea unei ere politice a uneia dintre cele mai puternice naţiuni din Europa. A spus de asemenea că nu îşi doreşte un alt mandat de cancelar în 2021 şi nu va mai căuta un alt rol politic.

    Analiştii citaţi de presa internaţională spun că urmează vremuri grele, în care va domni incertitudinea.

    Wirtschaftswunder (miracolul economic) generat de Angela Merkel în cei 13 ani în care a condus ţara se vede cel mai bine, potrivit observaţiilor jurnaliştilor de la Bloomberg, în piaţa muncii: noi locuri de muncă sunt create în fiecare lună, iar rata şomajului a ajuns la cel mai redus nivel de după reunirea Germaniei. Disciplina bugetară şi aversiunea faţă de datorii – parte din psihicul germanilor – au devenit aproape o obsesie a acestora în criza din zona euro. Ţara a început să conducă prin exemplu – marcând surplusuri bugetare şi reducând datoriile.

    Un alt reper al erei Merkel a fost orientarea către energia verde – cancelarul a decis să se îndepărteze de resursele de energie nucleară după dezastrul japonez de la Fukushima, din 2011. Schimbarea a ridicat totuşi preţul energiei. Chiar dacă ţara rămâne unul dintre cei mai mari producători mondiali, trebuie să facă faţă competiţiei chinezeşti, avansului maşinilor electrice şi economiei digitale. O populaţie care îmbătrâneşte se adaugă riscurilor, iar criticii au stârnit şi o problemă din ce în ce mai pregnantă pe piaţa imobiliară: locuinţele sunt puţine şi s-au scumpit – una din concluziile unei întâlniri organizate recent la Berlin este că ţara are nevoie de 1,5 milioane de apartamente noi în următorii patru ani.

    Potrivit BBC, alegerea evidentă la conducerea partidului după Merkel ar fi Annegret Kramp-Karrenbauer, în prezent secretarul partidului. Dacă noul şef va fi Annegret Kramp-Karrenbauer, moştenitorul ideologic al cancelarului, este posibil ca Merkel să poată rămâne la conducerea guvernului până în 2021. Dacă nu, „vine sfârşitul“, a avertizat Kramp-Karrenbauer. Alte variante ar fi ca la conducerea partidului să vină Jens Spahn, ministrul sănătăţii, un critic al politicilor migraţioniste ale cancelarului, care şi-a anunţat candidatura, precum şi Friederich Merz, un fost lider al grupului parlamenter CDU-CSU şi un vechi rival al Angelei Merkel.

  • Automobilul românesc – 83 de ani de evoluţie, de la Ford V8 şi Malaxa la Dacia Duster şi Ford EcoSport

    Primele autoturisme produse pe teritoriul actual al României au fost asamblate la uzina Marta din Arad în toamna anului 1905, oraş care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar acestea erau realizate sub o licenţă a americanilor de la Westinghouse, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. 

    Având în vedere avântul economic din anii ’30, tot o companie americană, Ford, a decis să construiască în 1935 hala de producţie de pe calea Floreasca, iar anul următor a fost inaugurată producţia modelului Ford V8. Totul începe însă în 1931, când Ford deschide o reprezentanţă de vânzări în România, iar ulterior guvernul de la Bucureşti înaintează o ofertă pentru construcţia unei uzine. Producţia era de circa 2.500 de automobile şi camioane V8 anual şi era cea mai modernă din partea aceasta a Europei.

    Americanii au produs maşini până în 1940, când, odată cu intrarea în război a României alături de Germania nazistă importurile din SUA au încetat, iar în 1948 compania a fost naţionalizată. Ulterior, cei de la Ford au încercat o reluare a discuţiilor, însă fără niciun rezultat. Ford a revenit însă în România cu producţie în martie 2008, odată cu preluarea uzinei de la Craiova, unde în prezent produce SUV-ul EcoSport, devenind primul constructor care asamblează peste 100.000 de maşini anual.

    În 1945, la Reşiţa, în România a fost proiectat şi produs automobilul Malaxa.

    Acesta era totodată şi primul automobil proiectat de ingineri români. Aceasta avea un motor cu trei cilindri şi dezvolta 30 CP. Avantajul său era legat de consumul scăzut, de numai 10 litri/100 km, de aproape trei ori mai puţin decât multe dintre automobilele de la acea vreme. Producţia a fost oprită după ce linia de asamblare a fost mutată în URSS.

      Dar din URSS a venit şi „inspiraţia“ pentru vehiculele IMS, transformate ulterior în ARO, şi camioanele Steagul Roşu Bucegi şi Carpaţi. Din vest au venit autoturismele, momentul cel mai important fiind anul 1965, când autorităţile de la Bucureşti au lansat o cerere internaţională pentru achiziţia unei licenţe de autoturism.

      La jumătatea anilor ’60 parcul auto românesc număra numai 50.000 de maşini, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. În anii ’50 şi ’60 încă circulau multe dintre maşinile din perioada interbelică, însă o parte dintre acestea au fost vândute la export. Cele care au rămas au fost puternic modificate din cauza lipsei pieselor originale. Din acest motiv nu mai există niciun Ford V8 produs în România care să poată fi restaurat.

    Primul autoturism produs în România după război a fost IMS 57, pornind de la piesele realizate la Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel, în 1957. Era un automobil de teren, 4×4. Şasiurile echipate la Câmpulung erau ulterior transferate la uzina Vasile Tudose la Colibaşi – actuala Automobile Dacia – unde erau vopsite.

    Ulterior, pentru viitorul model, M461, era utilizat un motor derivat din cel al camionului Steagul Roşu Carpaţi, motor care la rândul lui era derivat din celebrul Ford V8 produs în anii ’30 pe calea Floreasca. Ulterior, după criza petrolieră din 1973, maşinile ARO au primit motoare diesel mai economice, livrate de Tractorul Braşov.

    Modelul de atunci, M461 cu motor diesel, s-a produs în peste 80.000 de exemplare, dintre care aproape 60% au fost livrate la export. Datorită performanţelor sale în teren accidentat, maşina a parcurs trasee în competiţii specializate precum cele transafricane sau în munţii Himalaya, maşina concurând de la egal la egal cu celebrele off-roadere de la Land Rover.

    Ulterior gama ARO a fost extinsă, iar exporturile au continuat să crească, în România numai extrem de puţini având acces la achiziţia unui ARO. Mai mult, şi în anii ’90 unii clienţi plăteau preţ dublu pentru a avea posibilitatea de a cumpăra un SUV românesc. Din această cauză, alături de importurile de second-hand, cererea pentru ARO s-a prăbuşit ulterior inclusiv în România, iar toate tentativele de privatizare au eşuat. După 2006 uzina a fost „rasă“ şi vândută la fier vechi. Din cauza utilajelor extrem de vechi, a tehnologiilor uzate, precum şi a fiabilităţii scăzute, ARO a dispărut. 

    Din 1990 şi până în 2004 la ARO au fost numite nouă echipe manageriale, cu mandate de 1-2 ani. Dincolo, la Dacia, din 1990, imediat după Revoluţie, şi până în 2002, uzina a avut un singur director general – Constantin Stroe – cu o singură strategie – aceea de a menţine pe linia de plutire şi a readuce francezii de la Renault la Mioveni. Nicolae Badiu, autorul cărţii „Poarta 3, Maşina cu nume de ţară – Dacia“ povesteşte cum „secretul succesului“ de la Dacia în anii ’90 a fost faptul că Stroe i-a pus în competiţie pe furnizorii de componente pentru a putea ţine costurile în frâu. ARO nu a procedat aşa, iar la Câmpulung costurile au explodat.

    În anii ’60, interesaţi de oferta statului român de preluare a unei licenţe de autoturism au fost cei de la Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Morris. Dintre aceste companii, Peugeot şi Renault au intrat în cursa finală.

    Uzina de la Colibaşi a fost construită în mai puţin de doi ani, iar pe 3 august 1968 ieşea primul automobil de preserie de pe linia de asamblare. Pe  20 august a demarat efectiv producţia de serie a Daciei 1100 şi a fost realizată celebra poză cu Nicolae Ceauşescu la volan.

    Producţia de la Mioveni a urcat treptat de la circa 2.000 de unităţi în 1968 spre un maxim de aproape 95.000 înainte de Revoluţie, în 1988.

    dată cu privatizarea din 1999, uzina a urcat spre o capacitate maximă de 350.000 de unităţi şi afaceri totale de aproape 5 miliarde de euro.
    Renault a transformat Dacia în cea mai mare companie românească şi, ce contează şi mai mult, francezii oferă la Mioveni un salariu mediu tipic unor pieţe din Europa Centrală precum Cehia, astfel încât impactul său real asupra economiei este mult mai puternic. Mai mult, la mijlocul anilor ’90 Constantin Stroe a pus bazele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente de pe piaţa locală. Venirea Renault în România în 1999 a atras imediat investiţii masive din partea producătorilor de componente. Acum, la aproape 20 de ani de atunci, aproape 220.000 de oameni lucrează în industria auto locală, ce generează peste 25 de miliarde de euro anual. În acest caz, „secretul succesului“ a fost ideea automobilului de 5.000 de euro, automobil ce putea fi produs numai într-o ţară emergentă la începutul anilor 2000 – Loganul. 

    În  2 iunie 2004, la sediul Technocentre, centrul de cercetare al Renault de lângă Paris, Louis Schweitzer, preşedintele companiei, prezenta oficial „automobilul imposibil“ – Logan. În 2010 francezii lansau SUV-ul Duster, model care în prezent reprezintă aproape 70% din producţia de la Mioveni.  Ulterior, gama Logan şi platforma sa au ajuns să reprezinte o treime din vânzările Grupului Renault la nivel mondial. Anul acesta gama va ajunge la un volum de circa 1,6 milioane de unităţi, iar pentru acestea proiectarea a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, la Titu şi în birourile din Bucureşti. 

    În prezent, Dacia şi Ford au pus România pe locul 10 în topul celor mai mari producători de autoturisme la nivel european, iar în acest an ambele uzine ar putea ajunge la un total de aproape 500.000 de maşini. Dintre toate uzinele, Dacia a fost singurul exemplu de succes de la început până în prezent. Uzina Tractorul, spre exemplu, cea mai mare din lume la începutul anilor ’90, cu o cadenţă de 50.000 de tractoare anual, a sfârşit în 2007 drept proiect imobiliar.

    Roman Braşov, altădată uzină-fanion a României, a ajuns să producă numai câteva unităţi anual după ce a fost cumpărată de Ioan Neculaie. ARO a dispărut complet din peisaj, Semănătoarea, fabrică de combine agricole, de asemenea a dispărut, la fel ca şi multe alte fabrici mai mici de tractoare sau utilaje agricole. Doar cei de la Reghin, IRUM, au dezvoltat anul acesta primul tractor românesc construit în ultimii zece ani.

    Pe de altă parte, în locul coloşilor comunişti au apărut fabrici construite de giganţi occidentali. Continental este acum cel mai mare angajator, cu aproape 20.000 de angajaţi, Bosch a investit şi investeşte în cercetare şi dezvoltare, iar Michelin şi Pirelli produc în România unele dintre cele mai avansate anvelope din lume.  

    Constantin Stroe

    Numele lui Constantin Stroe este sinonim cu industria auto locală. El a fost artizanul privatizării uzinei Dacia în 1999 şi este cel care a discutat direct atunci cu Louis Schweitzer, preşedintele Renault de la acea vreme, ideea unui automobil low-cost. El a fost cel mai longeviv director al Dacia, conducând uzina între 1990 şi 2002, şi a fost singurul român acceptat de francezi să conducă uzina cu Renault drept acţionar majoritar. Deşi a condus-o în cea mai grea perioadă, el a reuşit nu numai să o ţină pe linia de plutire, ci a obţinut şi profit şi a realizat singura privatizare de succes din istoria României moderne. Mai mult, el a fondat în anii ’90 şi Asociaţia Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente auto de pe piaţa locală. De asemenea, el a fost implicat direct în discuţii cu giganţii care au venit pe plan local pentru a produce piese auto. Constantin Stroe a încetat din viaţă la sfârşitul anului 2016.

    Tractorul Braşov
    Înainte de 1990, Tractorul Braşov producea circa 50.000 de tractoare anual şi era cea mai mare companie de profil din lume. După 1990, toate tentativele de privatizare au eşuat, iar în total 22.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Odată cu închiderea definitivă în 2007, vechiul sit de producţie a fost transformat în cel mai mare proiect imobiliar din această parte a Europei, locul halelor fiind luat de birouri, blocuri de locuinţe şi un centru comercial.

    Ford România
    Americanii au preluat oficial uzina de la Craiova în martie 2008, în 2009 au început asamblarea utilitarei Transit Connect, iar în 2012 pe cea a monovolumului mic B-Max. În octombrie 2017 B-Max a fost înlocuit de SUV-ul de clasă mică EcoSport, primul automobil din istoria uzinei care va avea o producţie anuală de peste 130.000 de unităţi sau poate chiar 150.000 de unităţi.

    IRUM Reghin
    Tagro este primul tractor românesc produs după 10 ani, ce a presupus o investiţie de peste 4 milioane de euro şi o echipă de 50 de ingineri români. 

  • Dăncilă: Juncker a cerut armistiţiu politic în România. Sunt convinsă că Dragnea îşi doreşte consens

    „Acest armistiţiu a fost cerut de însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Eu cred că ar trebui să luăm exemplul altor state membre care au arătat că atunci când deţii preşedinţia Consiliului UE trebuie să ai consens, trebuie să ai linişte şi trebuie să pui în plan secund disputele pentru că trebuie să primeze interesul naţional, acest obiectiv deosebit de important pentru noi.

    Este un examen pe care România trebuie să îl dea, şi când spun România nu spun PSD-ALDE, cred că trebuie să ne referim la toată clasa politică şi trebuie toţi să dăm dovadă de mai multă înţelepciune şi mai mult interes în ceea ce priveşte obiectivele pe care le are România”, a declarat, marţi, la Parlament, Viorica Dăncilă, întrebată despre un consens între partide în contextul în care România se pregăteşte să preia şefia rotativă a Consiliului UE.

    Şeful Executivul a adăugat că liderul PSD Liviu Dragnea este un politician cu experienţă care ştie că un asemenea consens este important.

    „Nu am avut această discuţie cu dl Dragnea, dar sunt convinsă că îşi doreşte consens pe timpul preşedinţiei Consiliului UE, pentru că este un om politic cu multă experienţă şi ştie cât de important este consensul pe timpul preluării preşedinţiei Consiliului UE”, a arătat Dăncilă.

    Premierul Viorica Dăncilă şi preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, au avut, pe 11 septembrie, o întrevedere, Guvernul anunţând că cei doi oficiali au avut o discuţie cordială, al cărei subiect central a fost pregătirea viitoarei Preşedinţii române a Consiliului Uniunii Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dăncilă: Juncker a cerut armistiţiu politic în România. Sunt convinsă că Dragnea îşi doreşte consens

    „Acest armistiţiu a fost cerut de însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Eu cred că ar trebui să luăm exemplul altor state membre care au arătat că atunci când deţii preşedinţia Consiliului UE trebuie să ai consens, trebuie să ai linişte şi trebuie să pui în plan secund disputele pentru că trebuie să primeze interesul naţional, acest obiectiv deosebit de important pentru noi.

    Este un examen pe care România trebuie să îl dea, şi când spun România nu spun PSD-ALDE, cred că trebuie să ne referim la toată clasa politică şi trebuie toţi să dăm dovadă de mai multă înţelepciune şi mai mult interes în ceea ce priveşte obiectivele pe care le are România”, a declarat, marţi, la Parlament, Viorica Dăncilă, întrebată despre un consens între partide în contextul în care România se pregăteşte să preia şefia rotativă a Consiliului UE.

    Şeful Executivul a adăugat că liderul PSD Liviu Dragnea este un politician cu experienţă care ştie că un asemenea consens este important.

    „Nu am avut această discuţie cu dl Dragnea, dar sunt convinsă că îşi doreşte consens pe timpul preşedinţiei Consiliului UE, pentru că este un om politic cu multă experienţă şi ştie cât de important este consensul pe timpul preluării preşedinţiei Consiliului UE”, a arătat Dăncilă.

    Premierul Viorica Dăncilă şi preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, au avut, pe 11 septembrie, o întrevedere, Guvernul anunţând că cei doi oficiali au avut o discuţie cordială, al cărei subiect central a fost pregătirea viitoarei Preşedinţii române a Consiliului Uniunii Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acest oraş din România a fost inclus într-un top al destinaţiilor europene de către un prestigios ziar din SUA

    Intr-un articol publicat anul trecut in ziarul US News, Timisoara este promovata ca fiind una din destinatiile turistice de importanta din Europa.
     
    In cautarea de alternative la destinatiile de vacanta deja consacrate in Europa, americanii au identificat mai multe orase care merita vizitate si au punctat, pentru fiecare dintre ele, obiectivele principale pe care turistii le pot descoperi.
     
    „Europa de Est are o multime de locuri ascunse pentru calatorii care doresc sa se abata de pe calea deja cunoscuta si sa profite noi descoperiri. Aventurati-va la Timisoara, al treilea oras ca marime din Romania, de asemenea, cunoscut sub numele de „mica Viena“, pentru a admira influente arhitecturale baroce.
     
    Orasul a fost capitala otomana regionala timp de 160 de ani; in acea perioada, un fort a fost construit in jurul perimetrului sau. Parti ale fortului exista inca si astazi, si sunt pline cu cafenele confortabile, baruri de jazz, restaurante şi galerii de arta. Puteti face tur al orasului cu bicicleta sau cu barca si plimbari prin numeroasele parcuri ale orasului, inclusiv Parcul Rozelor. In plus, exista mai multe piete in zona centrala, unde puteti urmari trecatorii de la confortul unei terase, cu o bautura gustoasa in mana. Iar daca sunteti o pasare de noapte, orasul gazduieste, de asemenea, o viata de noapte vibranta, in numeroasele cluburi din oras”, scriu americanii despre Timisoara.
     
    Timisoara este promovata in ziarul american alaturi de alte 6 orase, printre care Manchester, Geneva, Valletta sau Torino, scrie opiniatimisoare.ro

  • Operaţiunea de evacuare a unor pacienţi către alte zone din ţară, la Baza 90 Transport Aerian din Otopeni, judeţul Ilfov, în cadrul exerciţiului Seism 2018.

    Seism 2018 este cel mai amplu exerciţiu medical din cadrul unui program al Mecanismului de Protecţie Civilă al UE. Acesta a avut loc în România până la data de 18 octombrie. Simularea a implicat 1.000 de persoane şi echipe medicale din Austria, Germania, Italia, România, Slovacia, Suedia, Norvegia şi Israel, precum şi experţi din alte state care participă la acest mecanism.
    Exerciţiul a simulat răspunsul la un cutremur de gradul 7,5 pe  scara Richter în Capitală, când capacităţile naţionale de salvare sunt depăşite, iar România activează Mecanismul de Protecţie Civilă al UE. Exerciţiul este al cincilea şi ultimul din perioada 2017-2018. Exerciţii similare au avut loc în Regatul Unit, Danemarca, Bulgaria şi Austria. Acestea sunt organizate de ţările participante, cu o contribuţie financiară de la Comisia Europeană, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Comisiei Europene.

  • Eurodeputat PSD, către Juncker: E nedrept că România a rămas cu MCV. Se foloseşte dubla măsură

    „Având în vedere importanţa şi rolul respectării statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei la nivel european, în calitate de membru al Parlamentului European care reprezintă România, doresc să vă semnalez câteva aspecte esenţiale prin intermediul acestei scrisori deschise.

    Cu toţii suntem de acord că fenomenul corupţiei este foarte important şi aduce prejudicii grave economiei şi societăţii în ansamblul său. Tocmai fiind conştientă de gravitatea fenomenului corupţiei, Comisia Europeană a adoptat, în iunie 2011, Comunicarea privind combaterea corupţiei în UE, în care s-a anunţat elaborarea Raportului Anticorupţie al UE, menit să monitorizeze şi să evalueze eforturile statelor membre în acest domeniu. Raportul a fost publicat o singură dată în 2014, stabilindu-se atunci că vor fi publicate alte rapoarte o dată la doi ani. În 2017, Raportul a fost oprit de la publicare, dar România şi Bulgaria au rămas cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare”, se arată în scrisoarea trimisă de Claudia Ţapardel, document remis MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro