Silindu-se sa-si tina echilibrul pe puntea instabila a unei nave de inspectie care se deplasa pe langa Malmö, cu fata sfichiuita de vaporii de apa, Arne Floderus a considerat ca e o zi buna pentru noua sa ferma eoliana, dincolo de tarm. Un vant de 48 de kilometri pe ora invartea paletele, ca niste degete, ale unei turbine aflate la 115 metri deasupra capului sau. Imprejur, un camp de turbine se invarteau intr-un balet sincronizat; odata conectate complet la o centrala electrica, vor genera destula energie pentru a lumina 60.000 de locuinte din apropiere.
„Am creat un nou reper“, spune Floderus, managerul de proiect al parcului eolian in valoare de 280 de milioane de dolari (190 de milioane de euro), unul dintre cele mai mari din lume, construit de compania suedeza de electricitate Vattenfall. Parcul, situat intr-o stramtoare intre Suedia si Danemarca, certifica remarcabila dezvoltare a energiei eoliene – pana nu demult doar o alternativa insolita in favoarea careia pledau ecologistii din Danemarca si Germania, acum devenita una dintre principalele surse de energie in 26 de tari, inclusiv in SUA.
Cu toate acestea, parcul eolian intra in productie intr-un moment cand energia eoliana este supusa unei atente analize, nu doar de catre vecinii ostili, care se plang ca turbinele obtureaza peisajul, dar si de catre expertii in energie care pun la indoiala viabilitatea ei ca sursa de electricitate.
Pentru inceput, trebuie spus ca vantul nu bate tot timpul. Cand bate, nu o face neaparat in perioadele cu cerere ridicata de electricitate. Aceasta face ca vantul sa fie un inlocuitor imprevizibil pentru surse de energie mai sigure, chiar daca poluante, precum petrolul, titeiul sau gazul natural. Mai mult, pentru a capta cele mai bune brize, fermele eoliene sunt adesea construite departe de locurile unde cererea de electricitate este cea mai ridicata. Energia pe care ele o produc trebuie apoi transportata pe distante mari pe linii de inalta tensiune, care in Germania, dar si in alte tari sunt instabile si predispuse la defectiuni.
In SUA, una dintre zonele cele mai propice turbinelor eoliene este partea centrala a tarii, din Texas pana in nordul Marilor Campii – departe de aglomerarile urbane de pe coaste, care necesita cea mai mare parte a energiei. In Danemarca, pionier al energiei eoliene in Europa, constructia de ferme eoliene a stagnat in ultimii ani. Danezii exporta mare parte din energia eoliana produsa in tara catre Norvegia si Suedia, pentru ca o produc in transe imprevizibile, care adesea depasesc cererea.
In 2003, Irlanda a impus un moratoriu in privinta conectarii fermelor eoliene la reteaua sa de electricitate, din cauza temerilor ca fluctuatiile de energie vor supraincarca reteaua; intre timp insa, conectarea a fost reluata. In Statele Unite, propunerile de a construi mari parcuri eoliene langa Long Island (statul New York) din Oceanul Atlantic si in Cape Cod (statul Massachusetts) au starnit protestele locuitorilor din zona din motive estetice.
Pe masura ce energia eoliana s-a maturizat ca industrie, imaginea ei s-a schimbat – de la o alternativa curata, chiar eleganta, fata de combustibilii fosili la o sursa de energie regenerabila cu avantaje si dezavantaje, ca oricare alta. „Avantajele pentru mediu ale vantului nu sunt atat de mari pe cat pretind promotorii lui“, spune Euan C. Blauvelt, director de cercetare la ABS Energy Research, o firma independenta de cercetare a pietei din Londra. „Tot mai trebuie sa ai surse de energie de rezerva, precum centralele termoelectrice pe carbune.“
Blauvelt publica un raport anual despre energia eoliana in care ii pune in discutie slabiciunile. Oamenii din industrie l-au acuzat ca popularizeaza mituri, recunoaste el. Acum, criticile sunt mai temperate. „Una dintre marile probleme cu vantul este ca oamenii tind sa se agate foarte mult de ideea asta“, spune Blauvelt. „Diferenta e ca argumentele incep sa devina mai rationale.“
Aceasta nu inseamna in niciun caz ca energia eoliana si-a atins apogeul. Dimpotriva, Blauvelt estimeaza ca industria energiei generate de vant isi creste capacitatea cu o rata anuala de 26,3% pe cinci ani. Ritmul este mai mare decat cel al energiei hidro la inceputurile sale si de doua ori mai mare decat cresterea recenta a industriei de energie nucleara.
Statele Unite, care sunt considerate pioniere in domeniul energiei eoliene, si-au suplimentat in 2006 capacitatea de productie mai mult decat oricand. Cu 11.575 de megawati, SUA sunt cel de-al treilea producator mondial de energie eoliana, dupa Germania si Spania, si isi sporeste aceasta capacitate mai mult decat ceilalti. Printre noii intrati in aceasta industrie cu capacitati semnificative sunt Marea Britanie, Canada, Italia, Japonia si Olanda.
„Ceea ce vedem acum e un al doilea val de tari care incep sa investeasca mai masiv“, spune Christian Kjaer, director executiv al Asociatiei Europene a Energiei Eoliene, cu sediul la Bruxelles. El spune ca energia eoliana va beneficia de doua tendinte paralele: cresterea preturilor petrolului si un impuls la nivel global pentru taxarea emisiilor de dioxid de carbon. „Este o modalitate foarte buna de a te proteja fata de preturile volatile ale petrolului si de taxele potential volatile ale emisiilor de dioxid de carbon“, spune Kjaer.