BusinessMagazin

Tag: Cluj

  • Oraşul din România care a ajuns noul Cluj. Depăşeşte Bucureştiul sau Timişoara şi a ajuns ”ultima redută”. A lăsat în urmă mari oraşe europene

    Martin Slabbert, cofondator şi CEO al Prime Kapital, companie de dezvoltare imobiliară şi investiţii, spu­ne că după Cluj, cel mai mare po­ten­ţial de creştere în perioada ur­mă­toare o are Iaşiul, IT-ul fiind un puter­nic motor. 

    Dezvol­ta­torul are în plan să de­ma­re­ze la Iaşi un proiect imo­biliar pe un teren de 11 hec­tare, care să inclu­dă atât un parc de birouri, cât şi locuinţe.

    „Putem spune că Iaşiul este noul Cluj din punctul de vedere al poten­ţia­lului. Acolo vom lansa cel mai ma­re pro­iect mixt din România. Va avea atât o componentă reziden­ţia­lă, cât şi una de birouri.

    Vom face acolo un proiect de 100.000 mp suprafaţă în­chiriabilă de birouri, dar în faze. Acesta va fi cel de-al trei­lea mare proiect re­zi­denţial dezvol­tat de Prime Kapital după Avalon Estates, proiect a cărui construcţie urmează să demareze în vara anului următor în zona Pipera din Capitală, ur­mat de proiectul de pe plat­forma Marmura din zona Bucu­reştii Noi.

    Iaşiul a ajuns în ul­timii ani unul din­tre ora­şele mari ale ţă­rii ală­turi de Bu­­cu­­reşti, Cluj şi Timi­şoa­ra, cu 20.000 de an­gajaţi în in­dustria de IT, la care se ada­u­gă peste 2.500 de absolvenţi în fiecare an.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Încă o multinaţională vine în România şi angajează masiv. Investeşte zeci de milioane de euro

    Compania argentiniană Globant, specializată în furnizarea de so­luţii şi servicii de IT pentru trans­formare digitală, are în plan să investească 20 de mi­lioa­ne de dolari pentru extinderea în România în următorii trei ani.

    „Acum avem 90 de angajaţi şi vrem să ajungem la o echipă de circa 500-600 de persoane în 2-3 ani“, a declarat într-un interviu pentru ZF Martin Migoya, CEO şi cofondator al Globant.

    Globant a intrat pe piaţa românească prin achiziţia firmei americane Small Footprint, care avea un centru de dezvoltare software în Cluj-Napoca încă din 2005.

    Încă o multinaţională vine în România şi angajează masiv. Investeşte zeci de milioane de euro 

  • Stimulente şi premii de peste 13,5 milioane de lei la Primăria Cluj, considerate nelegale de către Curtea de Conturi

    Potrivit raportului Camerei de Conturi Cluj, prezentat pe site-ul Curţii de Conturi a României, au fost efectuate plăţi nelegale pentru ore prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care nu se lucrează.
     
    „La nivelul Unităţii Administrativ Teritoriale (UAT) Cluj-Napoca au fost efectuate plăţi nelegale reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit tuturor angajaţilor din aparatul de specialitate al primarului, prin includerea în salariul de bază a unor stimulente, în condiţiile în care unii angajaţii ai entităţii nu aveau atribuţii şi nu au contribuit la administrarea creanţelor fiscale, suma depăşind 7 milioane de lei.
     
    De asemenea, au fost plătite nejustificat din bugetul local, drepturi de personal, reprezentând premii şi respectiv ore prestate în afara programului normal de lucru, sau în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, plăţi care exced cadrului legal aplicabil, în sumă de 1,39 milioane de lei”, se arată în documentul citat.
     

  • O nouă tranzacţie gigant realizată de fraţii Pavăl de la Dedeman. Vezi pe ce plătesc aceştia peste 100 de milioane de euro

    Conform surselor, tranzacţia ar putea fi încheiată în perioada imediat ur­mătoare, acum cele două părţi fiind în fa­za negocierilor finale, însă chiar dacă au fost semnate documente, acestea nu sunt cele fi­nale, astfel încât există şi po­si­bilitatea ca tranzacţia să nu fie încheiată.
     
    De clădirea The Office s-a interesat şi mi­liar­darul Ion Ţiriac, potrivit datelor anterioare.
     
    În cazul unei tranzacţii, valoarea dea­­lului ar fi de circa 100-130 mil. euro. Astfel, Clujul ar intra cu The Office în to­pul celor mai mari tranzacţii de pe piaţa de birouri, după vânzarea The Bridge cu 200 mil. euro şi a Oregon Park cu circa 165 mil. euro către Lion’s Head anul tre­cut în Bucureşti.
     
    Aceasta ar putea fi cea de-a doua tran­zacţie record pentru fraţii Pavăl după ce anul trecut au parafat dealul de 200 mil. euro cu Forte Partners pentru birourile The Bridge din zona Orhideea din Capitală. În prezent piaţa de birouri din Bucureşti este una unde randa­men­tele sunt în continuare de 7-7,25%, însă aces­tea sunt în uşoară scădere, tendinţă care atrage şi o creştere a valorii pro­iec­te­lor în timp. Spre exemplu, dacă în 2015 se discuta de un yield de 7,5%-7,75%, în prezent valoarea randa­men­tu­lui pentru proiectele de top din Bucu­reşti este spre 7-7,25%.
     

  • Clujul dă din nou în clocot: Un nou proiect gigant ia fiinţă la Cluj

    Dezvoltatorul imobiliar grec Helios Phoenix, care are în România trei proiecte de spaţii industriale, de­ma­rează în perioada următoare con­strucţia unui al patrulea proiect, care va fi amplasat în judeţul Cluj.

    „Ne vom focusa atât pe dezvoltări speculative, cât şi pe proiecte built-to-suit (construite special pentru unu sau mai mulţi clienţi – n. red.). În principal, vom mer­ge acolo unde clienţii au ne­voie de noi. Proiectul din Cluj va fi demarat la începutul tri­mestrului al doilea din 2019. În prima fază, vom construi 14.000 de metri pătraţi, ur­mând ca, în total, proiectul să ajungă la 45.000-60.000 de metri pătraţi“, spune Florin Popescu, head of asset management în cadrul Helios Phoenix.
     

  • După campania „Alege oaia” a ministrului Petre Daea, apar clădiri termoizolate cu panouri din lână de oaie | FOTO

    Hegyi Andrea, cercetător în cadrul sucursalei Cluj a Institutului de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltarea Teritorială Durabilă, a declarat, miercuri, la Cluj-Napoca, la un salon de inventică, faptul că România se află printre primele 5 ţări din Europa care au această resursă de lână de oaie, material care nu este valorificat, ci ars sau aruncat pe câmp.
     
    „Pornind de la propunerea ministrului Agriculturii, Petre Daea, de valorificare a potenţialului ovin din România, noi propunem mai mult, şi anume să valorificăm atât lâna de oaie, cât şi să ne inspirăm din tradiţia pe care o avem de-a lungul sutelor de ani de istorie şi, prin inovare, să ajungem la un mediu de locuit sănătos, puţin poluant, ecologic.
     
    Resursa de lână de oaie există, dar nu este valorificare, astfel că se ajunge la aruncatul lânii pe câmp sau la arderea ei. România se află printre primele 5 ţări din Europa care au această resursă. Noi am depus o cerere de brevet de invenţie pentru panouri termoizolatoare compozite, cu miez din lână de oaie, cu scopul creşterii confortului termic în spaţiile de locuit, clădiri administrative, spaţii închise destinate desfăşurării activităţilor industriale sau agro-zootehnic. Lâna de oaie are capacităţi de izolare termică şi fonică, permeabilitate la aer şi apă”, a spus Hegyi.
     
     

  • Povestea omului care a transformat o autobază de pe timpul lui Ceauşescu într-un hotel, iar acum are unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din România

    De la o fostă autobază transformată în hotel, Nicolae Căpuşan a ajuns să deţină acum unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din ţară şi să obţină venituri anuale de peste 10 milioane de euro. Planurile lui depăşesc graniţele Clujului şi vizează extinderea lanţului în Băile Herculane, prin revitalizarea fostului hotel Decebal, cât şi extinderea lângă Capitală. 

    Nicolae Căpuşan deţine şi conduce în prezent un grup care a ajuns la o cifră de afaceri totală care se plasează în jurul valorii de 10 milioane de euro; din acesta fac parte hotelurile SunGarden din Turda, SunGarden Therme din Dej, precum şi complexul hotelier SunGarden Resort din Cluj. În următorii trei ani, vizează atingerea unui prag de 25 de milioane de euro şi extinderea în Herculane, dar şi în apropierea Bucureştiului.

    La fel ca mulţi alţi antreprenori români din generaţia sa, clujeanul Nicolae Căpuşan a ales să renunţe la meseria de bază pentru a începe primele afaceri, după Revoluţie. De profesie inginer de sistem, după ce absolvise Facultatea de Electrotehnică, secţia Calculatoare, spune că era foarte greu pentru el să ajungă într-o funcţie bună în acele vremuri, în condiţiile în care acestea erau alocate celor care „cunoşteau anumiţi oameni”. 

    Astfel, după căderea comunismului a reuşit să adune 100 de mărci, bani cu care a cumpărat o geantă de răţuşte din plastic, de jucărie – „ultimul lucru care se mai găsea într-un magazin cu jucării, fiindcă totul dispăruse pe vremea aceea” – pe care le-a vândut „în afară”. I-a rămas întipărit în minte sunetul pe care l-au făcut răţuştele în momentul în care vameşii au verificat geanta. „La prima ieşire din ţară aveam emoţii extraordinare; iar la vamă, după ore de aşteptare, unul dintre vameşi a apăsat pe geantă când i-am spus că transport răţuşte”.

    Acesta a fost începutul care l-a ajutat să pună temelia afacerilor sale. Apoi, cu circa 1.000 – 2.000 de mărci, „bani cu care în vremea aceea puteai să cumperi un apartament – deja eram bogat”, s-a orientat pe aducerea de autobuze din Germania.

    A cumpărat un prim autobuz cu 300 de mărci de acolo şi l-a adus în România, în contextul în care, pe atunci, după reunificarea estului cu vestul Germaniei, „esticii voiau să scape de industria care nu avea origini germane”. Pentru România, care avea autobuze învechite la vremea aceea, aceasta a fost o oportunitate, iar pentru omul de afaceri, începutul unui business profitabil.

    După primul autobuz vândut, au urmat sute, spune el, dedicându-se acestei activităţi între 1991 şi 1993. Când s-au terminat autobuzele, a trecut într-o altă etapă: importul de piese de schimb din Germania pentru acestea: „Toţi românii luau piese vândute drept originale din Ungaria, am descoperit însă că nu erau chiar originale, ci aduse din Polonia; polonezii le vindeau cu 50% mai puţin. Am aflat apoi că şi piesele lor de schimb, potrivit unor specificaţii tehnice de pe acestea, erau produse în Rusia”. Prin urmare, s-au dus în Rusia, de unde le-au cumpărat la un sfert din preţ.

    În 1995 deveniseră lideri naţionali pe zona de piese auto – cu venituri de sute de mii de dolari. O parte din bani i-au reinvestit în imobiliare – nu ca parte a unei strategii, ci, potrivit lui Căpuşan, datorită unei pasiuni pentru pământ moştenite de la părinţi şi bunici.
    Au cumpărat mai multe proprietăţi, cărora nu le-au acordat prea multă atenţie pe vremea aceea – „Să fie!” – pentru ca abia mai târziu să le şi folosească.

    În jurul anului 2000 au renunţat la afacerea cu piese auto şi s-au orientat către industria turismului. Era domeniul care lui Nicolae Căpuşan îi plăcea cel mai mult – „Şi de atunci nu mai lucrez”, spune el, referindu-se la cât de pasionat este în continuare de turism.
    autobazA devenită Hotel

    Prima experienţă în HoReCa a venit odată cu administrarea, în concesiune, a unui restaurant luat de la „nişte americani veniţi să facă afaceri în România”.  „România nu este America, prin urmare ei au venit cu principiile lor de acolo şi au eşuat”, spune Căpuşan. A preluat restaurantul şi l-a administrat timp de trei ani. Un prim pas în dezvoltarea propriilor afaceri în domeniul turismului a fost însă făcut pe o proprietate folosită în vremea afacerilor anterioare. Omul de afaceri cumpărase la un moment dat o autobază la Turda, care avea un corp administrativ – o clădire în formă de cutie, în care se aflau câteva zeci de birouri.

    Nicolae Căpuşan povesteşte că s-a gândit timp de mai mulţi ani cum ar putea să transforme spaţiul, în contextul în care, pe vremea aceea, birourile nu erau atât de importante – „Îţi făceai treaba în maşină sau pe un colţ de masă”. Până la urmă, a decis să convertească spaţiul respectiv într-un hotel.

    Acesta a fost inaugurat în 2006, iar în 2005 a cumpărat proprietatea de 6.000 de metri pătraţi, cu o cabană de vânătoare inclusă, pe care a dezvoltat ulterior actualul SunGarden Golf & Spa Resort.

    Chiar dacă spune că nu s-a concentrat niciodată pe calculele matematice, crede că în situaţia proprietăţii din Turda investiţia s-a ridicat la aproximativ 1 milion de euro, iar în SunGarden Golf & Spa Resort aceasta este cuprinsă între 12 şi 14 milioane de euro. Omul de afaceri precizează însă că „investiţia nu este niciodată încheiată”.

    De-a lungul timpului, au evoluat de la un grad de ocupare de 3% în primul an şi vizitatori care întrebau „Mititei nu serviţi?” la creşteri constante ale cifrei de afaceri şi la lansări ale unor branduri premium în unitatea lor.

    În prezent, au în funcţionare trei hoteluri cărora li se va adăuga hotelul Decebal de la Herculane, a cărui reabilitare au început-o.
    „Hotelul Turda este mai degrabă pentru turiştii care vin la salină şi în sezon este un grad de ocupare 100%; cel din Cluj este un hotel business, iar SunGarden Golf and Spa Resort este un complex leisure – se aşază pe clientela care vrea să petreacă timp liber – să se relaxeze.”

    Pe cel din urmă observă un trend crescător din punctul de vedere al pachetelor care se vând, astfel că dacă până anii trecuţi vindeau rar un pachet turistic de 5-7 zile, în prezent observă o creştere semnificativă pe această zonă. Căpuşan observă de asemenea o creştere pe segmentul turiştilor străini care cumpără pachete de vacanţă. Aceştia sunt mai ales israelieni care vin având zbor direct la Cluj de la Tel Aviv – vin 10-20 de persoane, stau 7 zile şi consumă.

    Nu îi ocolesc însă nici vesticii şi spune că cei mai mulţi dintre ei sunt englezi.„E clar că străinii cheltuie cei mai mulţi bani. Sunt obişnuiţi cu turismul de agrement, de relaxare – dacă merg la un hotel, acolo îşi fac tot sejurul, all inclusive,  iar românii iau deseori cazare în regim de demipensiune şi merg în Cluj, în restaurante, prin baruri, îşi cheltuie banii mai ales în oraş, mai puţin în incinta complexului”, observă antreprenorul.

    Nicolae Căpuşan spune că pentru fiecare business au lansat noi faciliăţi; altele noi sunt în curs de implementare. Oferă ca exemplu o „divizie de catering, pentru clienţi premium, pe care am implementat-o prima dată la Dej”. Această afacere merge din ce în ce mai bine, potrivit lui, şi începe deja să genereze şi profit.
    La Turda au implementat două proiecte legate de dezvoltarea activităţilor sportive şi şi-au propus să lanseze încă un spaţiu pentru evenimente. Facilităţile de la SunGarden Golf & Spa Resort includ un spa, un teren de golf „marcă înregistrată” a brandului lor, trasee turistice mai scurte şi mai lungi – „mai generatoare de emoţie sau mai puţin generatoare de emoţie – un traseu care trece printr-o grotă a mistreţilor de pildă”.
    Omul de afaceri spune că nu întâmpină probleme nici în ceea ce priveşte personalul. „Oamenii rămân, doar din când în când mai dăm noi câte unul afară, din cauza mentalităţilor pe care nu vor să le schimbe.”

    Din Cluj la Herculane şi Snagov

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, cochetează cu ideea de a deschide un complex SunGarden în apropierea Capitalei. „Experienţa ne spune că o afacere de succes este una care se aşază undeva în periferie, dar cu un ambient plăcut şi care poate să fie aducător de succes foarte repede. Am dat deja sfoară în ţară la prietenii mei din Bucureşti, dacă găsesc un teren pe malul lacului Snagov unde să putem implementa acest proiect”, spune antreprenorul.
    În prezent însă, se concentrează pe dezvoltarea proiectului de la Herculane, unde au cumpărat fostul hotel Decebal. Antreprenorul estimează că va fi nevoie de o investiţie cuprinsă între 3 şi 5 milioane de euro şi şi-au propus să îl dea în folosinţă în 2021.
    Un alt proiect dezvoltat de familia Căpuşan este un centru care are o sală de escaladă, o zonă de yoga şi una de parkour – o activitate care chiar dacă este nouă în România, spune că peste 60 de cursanţi copii s-au înscris până acum.
    Sala de escaladă se întinde pe 500 de metri pătraţi, iar antreprenorul clujean crede că reprezintă viitorul activităţilor sportive. „Dacă până acum era la modă să mergi la sală, acum lumea caută ceva nou. 30% dintre clienţii pentru escaladă sunt studenţi străini care studiază în Cluj – în Germania, Austria e plin de astfel de săli”, observă Vlad Căpuşan, fiul antreprenorului.

    Planuri pentru a doua generaţie de antreprenori
    Soţia lui Nicolae Căpuşan, Camelia, este de profesie medic neurolog, însă ambii săi copii sunt implicaţi în afacere. Chiar dacă Vlad şi Ruxandra, „oameni de artă”, au absolvit atât liceul de artă, cât şi institutul de arte şi au studiat o parte din timp în Italia, în prezent sunt implicaţi în afacere amândoi. „Când ştiu că unul dintre ei este implicat, se ocupă de un anumit proiect, am confort, ştiu că sigur lor le pasă ce se întâmplă cu businessul”, spune antreprenorul.

    Mărturiseşte că a alocat mare parte din timp – dar şi resurse – în dezvoltarea abilităţilor de management ale copiilor. „Am avut şansa ca ei să se întoarcă acasă, iar fiecăruia i-am dat câte un mic proiect – cu unele au eşuat, am pierdut poate câteva zeci de mii de euro, dar am discutat, am evaluat împreună unde au greşit, am învăţat lecţiile”, descrie el pregătirea pentru trecerea afacerilor la următoarea generaţie. 
    Ruxandra Căpuşan are 24 de ani, lucrează pe segmentul operaţional al afacerii şi are mai multe direcţii în responsabilitate, printre care marketingul câtorva businessuri, precum şi misiunea de a forma o echipă de marketing proprie, iar pe termen lung vrea să se implice în proiectul Herculane.

    „E foarte greu să reabilitezi o clădire care este o ruină astăzi, dar este mult mai greu să îi faci operaţionalul după. Odată ce ai făcut o investiţie, este doar începutul dificultăţilor, urmează să pui în valoare ce ai investit”, descrie Căpuşan perspectiva sa asupra acestui proiect.
    Vlad Căpuşan este implicat mai ales în zona de dezvoltare a afacerii şi în activităţile imobiliare ale familiei. „Nu construim, dar facem parteneriate cu constructori şi investitori. Punem la dispoziţie proiectele şi ei le duc mai departe”, descrie Nicolae Căpuşan această afacere.
    Cum se împacă businessul cu arta? „Cred că în business să fii un artist este important, în contextul unei lumi în care dacă nu eşti creativ în ceea ce înseamnă dezvoltare, nu ai nicio şansă, piaţa fiind atât de competitivă încât trebuie să vii mereu cu ceva nou – să ai o iniţiativă nouă şi să creezi ceva ce nu există”, crede Vlad Căpuşan.

    El a observat că, după ce timp de mai mulţi ani a învăţat să dezvolte concepte artistice, acest lucru l-a ajutat în ceea ce înseamnă dezvoltarea unui business. „Am învăţat să găsesc soluţii inovative pe care poate alţii care vin dintr-o zonă de real sau dintr-o zonă tehnică nu le-au văzut.” Însă nu doar arta îl ajută în business – pasionat de alpinism, spune că în prezent are peste 23 de expediţii la activ, care includ escaladarea muntelui Himalaya. „Un lider bun poate decide dacă este momentul să te îndrepţi către vârf sau să te regrupezi”, spune Căpuşan.

    Vânzarea? „Eu joc golf, în lumea golfului sunt foarte mulţi oameni care vând afacerile şi vor să se relaxeze apoi – cred însă că trebuie să fii dintr-un alt tip de aluat”, răspunde Nicolae Căpuşan, care exclude această posibilitate.

  • Dorel Goia, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din Cluj, a ajuns la 46 de restaurante şi brutării sub brandul La Casa

    Lanţul de restaurante şi brutării La Casa, lansat în 2014 de Dorel Goia, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din zona Transil­vaniei, a ajuns la 46 de u­ni­tăţi în 13 oraşe din 8 ju­de­ţe din ţa­ră. Omul de afa­ceri spune că şi-a concentrat atenţia pe zona Clujului şi pe oraşele aflate pe o rază de 100-150 de kilometri de acesta.
     
    „Am primit invitaţia de a veni şi în Bucureşti alături de un alt antreprenor, însă nu e momentul. Sunt prea ocupat cu alte businessuri şi cred că e important să mergem cu paşi mici şi siguri, nu să ne extindem rapid”, spune omul de afaceri Dorel Goia, cunoscut ca acţionarul majoritar al producătorului de materiale de construcţii Teraplast. El adaugă că vrea să îşi concentreze atenţia pe Cluj-Napoca, un oraş mare între oraşele mai mici ale ţării.
     

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Dacă aţi fi cumpărat pantofi româneşti, nu se închideau Rieker şi Clujana

    Dacă românii cumpărau pantofi „Fabricat în România” nu am fi asistat astăzi la închiderea fabricilor Rieker din Lugoj şi Clujana din Cluj. Şi aici nu e nici măcar o problemă de multinaţionale sau non-multinaţionale, una fiind o marcă locală şi cealaltă internaţională. 
     

  • Topul celor mai mari salarii şi americanizarea României

    Pe datele statistice din 2017 – masa salarială plătită de o companie împărţită la numărul de salariaţi – cele mai mari salarii din România, pe medie, au fost la Romatsa, companie de stat – 21.800 de lei net pe lună, Microsoft – 10.000 de lei net pe lună, Nuclearelectrica, companie de stat – 7.700 de lei net pe lună, Ericsson Telecommunications – 7.600 de lei, IBM – 7.500 de lei, Endava Cluj – 7.400 de lei pe lună, Pro TV – 7.300 de lei pe lună, Oracle – 7.000 de lei, Honeywell România – 6.800 de lei, Softvision din Cluj – 6.800 de lei.
    Dacia, cea mai mare companie din România ca cifră de afaceri, a avut în 2017 un salariu mediu net pe lună de
    4.700 de lei.
    Petrom, cea mai valoroasă companie din România şi care are cea mai mare masă salarială din economie, plăteşte 6.000 de lei. La polul opus, departe de cele mai mari salarii din România, cele mai mari şi cele mai valoroase companii antreprenoriale româneşti care activează în retail şi producţie au salarii mult mai mici: RCS&RDS a avut în 2017 un salariu mediu net de 2.800 de lei, în timp ce Dedeman – cea mai mare companie antreprenorială românească, deţinută de fraţii Pavăl –, care are venituri anuale de 1,4 miliarde de euro şi un profit net de peste 200 de milioane de euro, a avut un salariu mediu net de 2.989 de lei; Altex a avut un salariu de 2.567 de lei, Arabesque – 2.425 de lei, FAN Courier – 2.395 de lei; Aramis Baia Mare, cel mai mare exportator antreprenorial român, a avut un salariu mediu net de 1.659 de lei; Romaqua (Borsec) a avut 3.120 de lei, iar Compa Sibiu, producător de componente auto, 3.130 de lei.
    Salariul mediu net în 2017 a început anul cu 2.300 de lei şi a ajuns la aproape 2.700 de lei net.
    Aceste salarii, topul lor, arată exact cum este şi businessul din România: oraşele mari, unde sunt localizate firmele de IT, plătesc cele mai mari salarii, în timp ce în oraşele mici şi mijlocii, care multe dintre ele au pierdut bătălia economică cu viitorul, au business mic şi salarii mici.
    Nu este de mirare că avocaţii, bancherii, consultanţii, furnizorii români de servicii vor să lucreze, ca primă opţiune, cu statul şi cu multinaţionalele şi mai puţin cu firmele româneşti antreprenoriale. 
    Companiile de stat şi multinaţionalele sunt clienţi bancabili şi solvabili, iar salariaţii pot să cumpere fără probleme la ce salarii au credite ipotecare, credite de consum sau carduri. Bineînţeles că în firmele antreprenoriale româneşti cei mai buni oameni pot câştiga mai bine decât omologii lor din multinaţionale sau de la stat, dar aceştia sunt excepţii. Pentru că sunt în retail, în FMCG, în producţie, domenii cu o valoare adăugată mică, şi salariile sunt mici, de multe ori sub media pe economie.
    Un absolvent de facultate, mai răsărit, nici nu se uită să se ducă să se angajeze la firmele antreprenoriale româneşti, prima lui opţiune fiind multinaţionalele. Dacă are norocul să termine Cibernetica sau Automatica, Calculatoarele, Matematica, Microsoft, Oracle, Orange, Vodafone de-abia aşteaptă să-i dea de la 5.000 de lei la 10.000 de lei net pe lună, adică de la 1.200 la peste 2.000 de euro pe lună.
    Ca să intri în companiile de stat, familia trebuie să fie acolo, sau să fii recomandat de partid.
    În America, lucrurile stau la fel: cel mai bine plătiţi, pe medie, sunt cei din IT şi telecom, cei care lucrează în băncile de investiţii, cei din farma, cei din industria de înaltă tehnologie sau cei de la stat.
    Pentru companiile româneşti, care de cele mai multe ori au un număr dublu de salariaţi la aceeaşi cifră de afaceri obţinută de o multinaţională, este foarte greu să atragă talente, să recruteze oameni. Mai degrabă reuşesc să atragă aceşti oameni în oraşele mici şi mijlocii, unde nu prea sunt alternative, unde nu prea au venit investiţiile străine, decât în oraşele mari.
    Piaţa nu se va schimba în următorii ani.
    Cei din IT, cei din centrele de cercetare şi dezvoltare, care sunt cel mai bine plătiţi, au ca misiune să creeze roboţi sau aplicaţii care să înlocuiască numărul mare de oameni din retail sau de pe banda de producţie, care oricum aveau cele mai mici salarii.
    România are cea mai scăzută proporţie a absolvenţilor cu studii superioare în total forţă de muncă, numai 14%.
    Când forţa de muncă are mai puţină şcoală, şi valoarea adăugată este mult mai mică şi de aceea salariile sunt mult mai mici. Va fi foarte greu pentru capitalul antreprenorial românesc să ţină pasul cu salariile din multinaţionale sau de la stat.