BusinessMagazin

Tag: cladiri

  • Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, la licitaţie pentru 5,5 mil. euro

    Palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost reşedinţa unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864), cel care împrumuta statul român în campania Războiului de Independenţă.

    Imobilul a fost proiectat de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc, cel care şi-a lăsat amprenta şi pe alte importante clădiri publice româneşti, cum ar fi: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi şi Institutul Victor Babeş.

    2.500 metri pătraţi construiţi în stil neorenascentist, 50 de camere şi o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană – palatul Maurice Blank este un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Houtouwan, satul-fantomă din China care a devenit atracţie turistică – VIDEO

    Cândva, Houtouwan adăpostea peste 2000 de familii. Totuşi, datorită poziţiei insulei şi a distanţei mari faţă de alte localităţi, aprovizionarea cu alimente era dificilă, iar educaţia copiilor avea de suferit.
    La începutul anilor ’90, locuitorii au început să plece, şi până în 1994, satul a fost aproape complet abandonat. De-a lungul anilor, vegetaţia luxuriantă a acoperit clădirile.
    Datorită aspectului micii aşezări, insula a devenit o populară atracţie turistică. Fotografiile aeriene au fost realizate de fotojurnalistul Johannes Eisele.

  • Sky is the limit – Birouri cu vedere spre miliarde de euro

     Sunt nume grele în real estate-ul local, cu proiecte de zeci şi sute de mii de metri pătraţi, dar şi oameni care şi-au clădit afaceri în alte domenii, imobiliarele fiind doar o preocupare secundară în portofoliul lor de businessuri. Capitala României rămâne un „teren de joacă” atractiv pentru investitori, mai ales că, pentru bucureşteni şi nu numai, clădirile moderne de sticlă rămân o aspiraţie fascinantă.

    Legea nescrisă” a pieţei de birouri din România spune că un angajat ar trebui să aibă alocaţi, în medie, între opt şi zece metri pătraţi la birou. La o suprafaţă de 2 milioane de metri pătraţi, un calcul simplu arată că cei 50 care ţin în mâini sectorul office găzduiesc în clădirile lor peste 200.000 de angajaţi.

    La o valoare medie a chiriei de 15 euro pe metru pătrat (în condiţiile în care în zona de nord chiria poate ajunge la 22 de euro/mp, iar în altele se situează la 8-10 euro/mp), înseamnă că cei 50 obţin din chirii venituri de aproximativ 360 de milioane de euro pe an. Portofoliile lor reprezintă peste 70% din stocul total de birouri din Bucureşti, care se îndreaptă spre 3 milioane de metri pătraţi. Şi povestea merge mai departe, cum spune reclama.

    „Dacă ne uităm la cifrele comparative din ţări precum Polonia sau Cehia, vedem că mai există loc pentru noi birouri în Bucureşti. Problema este însă unde le construim. În Pipera s-au construit multe clădiri moderne şi frumoase de birouri, dar acolo există o singură staţie de metrou”, spunea recent Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM.

    El adaugă, de asemenea, că birourile, alături de segmentul rezidenţial, atrag cele mai mari cereri de ciment, susţinând astfel piaţa, într-un context în care investiţiile publice dau înapoi.

    Doar primii cinci proprietari de clădiri – Globalworth, Immofinanz, Genesis Property, CA Immo şi Atenor – au portofolii cumulate care depăşesc 3 miliarde de euro. Patru din cinci sunt străini şi, în acelaşi timp, veterani pe piaţa locală de birouri, România fiind o ţară-cheie în portofoliile lor. Ioannis Papalekas, omul de afaceri grec acţionar în Globalworth, şi-a clădit în România fundaţia pentru primul loc în topul proprietarilor de birouri. Portofoliul lui a atins, la finalul anului trecut, valoarea de 1,8 mili­arde de euro, iar veniturile din chirii au fost în 2017 de aproape 116 milioane de euro, mai mult decât dublu faţă de anul anterior.

    Imediat după Globalworth, în clasament urmează austriecii de la Immofinanz, al căror portofoliu s-a extins şi în retail, aceştia fiind de asemenea proprietarii unor centre comerciale în ţară. Birourile rămân însă segmentul lor principal de business, fiind spaţii de muncă pentru mai mult de 20.000 de angajaţi.

    În top trei şi-a făcut loc şi o companie românească, fondată şi condusă de Liviu Tudor. În cele două proiecte de birouri ale sale – Novo Parc şi West Gate – românul poate găzdui peste 15.000 de salariaţi. Printre chiriaşii celor două proiecte se numără companii precum Renault, Ericsson, Siemens, Alpha Bank sau Hewlett-Packard Enterprise.

    Între cei 50 se regăsesc şi alţi mari dezvoltatori, majoritatea străini, care au făcut din imobiliare principala lor activitate de business. Austrieci, israelieni, sud-africani, germani, belgieni, suedezi, cehi, turci – toţi fac parte din clubul investitorilor care vor să ducă România la acelaşi nivel cu statele dezvoltate ale Europei în materie de stoc de birouri.

    Imobiliarii din umbră
    Surprizele vin însă de la oameni de afaceri şi companii care s-au făcut cunoscute în business prin alte domenii de activitate. Augustin Oancea, omul care a dus traderul de energie Tinmar la afaceri de peste 650 de milioane de euro anul trecut, sau Romeo Pomponiu, cel care a dezvoltat businessul Steilmann din domeniul modei, sunt două dintre exemple.
    Lor li se adaugă Hili Properties, divizia imobiliară a grupului maltez Hili Ventures, care deţine în România circa 70 de restaurante McDonald’s. Hili Properties are în Bucureşti clădirea Art Business Center, pe care a cumpărat-o cu 30 de milioane de euro de la antreprenorul român Ion Chirescu.
    Petr Kellner, omul de afaceri ceh, fondator al fondului de investiţii PPF, a bifat şi el sectorul local de real estate, după ce se concentrase mai mult timp pe domeniul energiei. Între timp, a renunţat la sectorul energetic din România, însă businessul din imobiliare încă îi aparţine.
    Investiţiile celor mari, dar şi ale celor mici contribuie la creşterea numărului de angajaţi în clădirile moderne de birouri, un număr care a atins borna de 250.000 la sfârşitul anului trecut. Ţinând cont de proiectele de birouri a căror livrare este anunţată în 2018, precum şi de planurile de recrutare anunţate în special de companiile internaţionale prezente pe piaţa locală, numărul de angajaţi din clădirile moderne de birouri din Bucureşti (încadrate în clasele A şi B, în funcţie de confort şi de facilităţile oferite) ar putea urca spre 280.000 de persoane până la sfârşitul acestui an, după cum arată datele companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
    Cei mai mulţi se găsesc în zona Pipera, care a devenit sinonimă cu aglomeraţia şi traficul sufocant, odată cu expansiunea birourilor. Cea mai aerisită din punctul de vedere al stocului de birouri este zona de sud, o destinaţie aleasă în special de companiile care oferă servicii de outsourcing.Imobiliarele, un business adiacent

    Petr Kellner, fondatorul fondului de investiţii PPF, este cel mai bogat om din Cehia, cu o avere de circa 16 mld. dolari. El şi-a făcut intrarea pe piaţa imobiliară din România în 2016, după ce a preluat clădirea de birouri Metropolis Center, din apropiere de Piaţa Victoriei, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. PPF a fost anterior activ şi pe piaţa distribuţiei de gaze în România, controlând compania Gaz Sud. Ulterior, aceasta a fost cedată unui alt fond de investiţii ceh, Emma Capital, controlat de Jiri Smejc, un fost asociat al lui Kellner.

    Romeo Pomponiu, antreprenorul care a extins pe plan local businessul Steilmann din domeniul modei, a dezvoltat imobilul de birouri River Plaza prin reamenajarea unei clădiri industriale, construite la începutul anilor ’70. Imobilul este amplasat la câteva minute de Piaţa Unirii şi de Bulevardul Unirii. Potrivit datelor ZF, Romeo Pomponiu este cel care a adus şi grupul german de modă s.Oliver în România, în sistem de franciză, primul magazin fiind deschis în AFI Cotroceni în primăvara acestui an.

    Augustin Oancea, omul din spatele grupului energetic Tinmar, este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali. Compania şi-a început activitatea în 2011 cu tradingul cu produse petroliere şi a ajuns, de-a lungul timpului, să alimenteze cu energie businessuri precum Lukoil, Lidl, Arctic sau Carrefour. În domeniul imobiliar, Augustin Oancea deţine două clădiri de birouri în zona Pieţei Victoriei.

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Warsaw sau Wars-wow (?)

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Imprimantă de faţadă

    Soluţia propusă de EDG, scrie The Independent, nu este însă de a tipări 3D ornamente de faţadă, deoarece costurile sunt încă prea mari, ci tipărirea unor matriţe de coloane, cornişe şi alte elemente folosind imagini ale clădirii ce se doreşte a fi restaurată, după care să se realizeze piesele necesare. Soluţia poate fi aplicată, consideră EDG, şi la clădiri noi cărora proprietarii doresc să le dea un aspect mai deosebit. 

  • Sectorul imobiliar în era digitală: Dubai vrea ca 25% dintre clădirile noi să „construite” prin imprimante 3D până în 2025

    Dubai duce utilizarea imprimantelor 3D la un alt nivel şi vrea ca 25% dintre clădirile noi construite să fie realizate cu ajutorul imprimantelor 3D până în 2025, potrivit platformei Forumului Economic Mondial.

    Mutarea face parte dintr-o strategie ambiţioasă bazată pe imprimante 3D, anunţată în 2016 de Şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreşedinte şi prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite.

    Strategia ar trebui să reducă costurile cu personalul cu până la 70% şi să reducă costurile cu până la 90% în mai multe sectoare ale ţării, potrivit Fundaţiei pentru Viitorul Dubaiului.

    Poate mai important, construcţiile pe baza imprimantelor 3D au potenţialul de a ajuta la rezolvarea crizei oamenilor fără adăpost în contextul global în care oamenii locuiesc din ce în ce mai mult în apropierea oraşelor.

    Naţiunile Unite estimează că până în 2030, lumea va avea 41 de mega-oraşe cu peste 10 milioane de locuitori fiecare.

    Emiratele Arabe Unite au testat tehnologia pentru prima dată în anul 2016, când au inaugurat prima clădire consturită cu ajutorul tehnologiei.

    Clădirea, intitulată „Biroul Viitorului” a fost creată cu o imprimantă 3D care avea un braţ robotic de şase metri înălţime şi 12 metri lăţime.

    Forţa de muncă necesară a constat în: un tehnician care să supravegheze imprimanta, şapte oameni să instaleze clădirea la locul potrivi şi o echipă de 10 electricieni şi specialişti care să gestioneze asectele mecanice şi electrice ale proiectului.

     

     

  • Ambiţia Dubaiului pentru piaţa de construcţii: Peste 25% din clădirile noi ar trebui să fie printate 3D până în 2025

    Mutarea face parte dintr-o strategie ambiţioasă bazată pe imprimante 3D, anunţată în 2016 de Şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreşedinte şi prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite.

    Strategia ar trebui să reducă costurile cu personalul cu până la 70% şi să reducă costurile cu până la 90% în mai multe sectoare ale ţării, potrivit Fundaţiei pentru Viitorul Dubaiului.
     
    Poate mai important, construcţiile pe baza imprimantelor 3D au potenţialul de a ajuta la rezolvarea crizei oamenilor fără adăpost în contextul global în care oamenii locuiesc din ce în ce mai mult în apropierea oraşelor.
     
    Naţiunile Unite estimează că până în 2030, lumea va avea 41 de mega-oraşe cu peste 10 milioane de locuitori fiecare.
     
    Emiratele Arabe Unite au testat tehnologia pentru prima dată în anul 2016, când au inaugurat prima clădire consturită cu ajutorul tehnologiei.
     
    Clădirea, intitulată „Biroul Viitorului” a fost creată cu o imprimantă 3D care avea un braţ robotic de şase metri înălţime şi 12 metri lăţime.
     

  • CBRE: Primele 3 tranzacţii din piaţa de investiţii imobiliare în 2018 însumează 300 milioane euro

    „Clasamentul celor mai importante tranzacţii din semestrul I al anului 2018 cuprinde trei nume: centrul comercial Miliari Shopping Center şi proiectele de clădiri de birouri Campus 6 şi Oregon Park, iar toate cele trei acorduri au fost semnate în al doilea trimestru al anului, revitalizând piaţa după ce în primele trei luni ritmul a fost extrem de lent, fără investiţii notabile”, arată raportul CBRE.

    Conform reprezentanţilor CBRE, primele trei tranzacţii din 2018 au fost:
    – vânzarea Militari Shopping Center, centrul comercial din vestul Bucureştiului, către fondul de investiţii sud-african Mas Real Estate, unde vânzătorul este compania israeliană Atrium European Real Estate, care s-a retras de pe piaţa autohtonă;
    – vânzarea primei clădiri din complexul de birouri Campus 6, proiect al dezvoltatorului suedez Skanska, unde cumpărătorul este compania austriacă CA Immo;
    – vânzarea complexului de clădiri de birouri Oregon Park, dezvoltat de Portland Trust, către Lion’s Head Investment.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro