BusinessMagazin

Tag: carti

  • Au mizat pe un business cu cărţi de nişă în limbi străine şi anul trecut au avut afaceri de 3,3 milioane de lei

    „Eu niciodată nu m-am văzut antreprenor, nici acum nu sunt foarte obişnuită cu ideea“, povesteşte Bogdana Dumitru. „Firma care deţine Books Express este la bază o firmă de software, şi la un moment dat soţul meu a avut un client care se ocupă de cărţi, Books Express UK. Ei se ocupau de editarea cărţilor militare, iar noi am ajutat cu partea de software.“

    Bogdan Dumitru este de meserie programator, iar soţia sa este absolventă de filologie, lucrând în principal în zona de marketing. Businessul din România nu este o franciză, chiar dacă la început s-a lucrat exclusiv alături de compania britanică. „În momentul acesta suntem complet independenţi, singurul lucru care ne leagă este numele. Relaţia dintre firme este una comercială, nu una de dependenţă.“ Ideea le-a venit în 2007, dar afacerea au pornit-o doi ani mai târziu, concentrându-se pe aducerea cărţilor din străinătate în România. „Soţul meu a pierdut la începutul lui 2009 cel mai mare client, care reprezenta aproximativ 80% din business, aşa că am decis să dăm drumul platformei. A mai durat cam trei luni până am avut totul pregătit“, spune Bogdana Dumitru.

    Investiţia a constat mai mult în timpul acordat platformei, ei estimând o sumă de aproximativ 10.000 de euro în faza iniţială. Cei doi fondatori spun că au avut şi au în continuare un rol operaţional, adică „avem joburi în această firmă“. Businessul a crescut, an de an, cu 30-40%, ajungând anul trecut la o cifră de 3,3 milioane de lei. Cât despre numărul de clienţi, acesta a trecut recent de 57.000. Toate acestea în condiţiile în care piaţa de carte din România se ridică la valoarea de 100 milioane euro la preţ de editură, după cum explică Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România. „Se remarcă o împărţire aproape egală între ficţiune şi non-ficţiune; o uşoară tendinţă de creştere pe zona de cărţi pentru copii şi pe cea de dezvoltare personală (inclusiv financiară).“ De asemenea, spune Mitrică, există un sincronism evident între piaţa din România şi cele mai recente apariţii/bestselleruri de la nivel internaţional. În momentul de faţă există peste 5 milioane de titluri pe site-ul Books Express, dar clienţii pot opta şi pentru volume nelistate încă.

    „Oamenii vin la noi în primul rând pentru cărţi profesionale, de nişă, mai ales pentru că nu le găsesc în alte locuri. Pe primul loc sunt chiar cărţile de business, urmate de medicină şi young adult fiction. Merg bine şi cărţile din zona de gastronomie“, explică antreprenorii. „Ficţiunea pentru tineri adulţi merge foarte bine“, subliniază şi Bogdan Dumitru. Am remarcat tot mai mulţi copii care încep să citească în engleză de mici, de la 11-12 ani, şi sunt la curent cu tot ceea ce apare în această zonă.“
    Chiar succesul remarcabil de box office al filmului The Hunger Games, bazat pe primul volum dintr-o trilogie care s-a vândut în peste 23 de milioane de exemplare, demonstrează puterea genului numit ficţiune pentru tineri adulţi.

    Numărul de volume aparţinând acestui gen, publicate anul trecut, a fost de aproape 10.000, în creştere cu peste 30% faţă de anul 2008. Aceste cifre arată că popularitatea ficţiunii pentru tineri adulţi a depăşit exact acel segment demografic ţintit, genul fiind căutat de cititori de toate vârstele. Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Dar succesul unui gen nu înseamnă şi succesul întregii industrii, mai ales în condiţiile în care România are o mare problemă cu accesul la cultură, în special la carte: „peste jumătate dintre români nu citesc“, spune Mihai Mitrică. „Există oraşe medii fără librării, există chiar şi judeţe fără librării – Călăraşi e doar unul dintre ele – iar fondul de carte din biblioteci este învechit şi neadus la zi. Tirajul mediu în România a scăzut sub 1.000 de exemplare/titlu la editurile serioase.

    Există o întreagă piaţă a fantomelor editoriale (dintre cele 36.000 de ISBN-uri alocate anul trecut de Biblioteca Naţională, doar o treime se regăsesc în librării. Restul sunt fie născociri pur şi simplu – sunt edituri care publică Descartes în limba germană dar şi pe savanţii închisorilor, fie pseudolucrări cu care învăţătorii şi profesorii de la diverse dughene educaţionale îşi cresc salariile sau îşi obţin titlurile universitare“, mai spune el. Este şi unul din motivele pentru care Bogdana şi Bogdan Dumitru au ales să se concentreze, măcar pe termen mediu, asupra cărţilor în limbi străine. „Nu ştiu dacă ne vom extinde şi la cărţi în română, aici trebuie destul de multă grijă. Operaţional nu suntem încă acolo, mai degrabă încercăm să aducem în continuare cărţi de nişă“, explică fondatorii Books Express. „Zona cărţii străine ne place foarte mult, e o industrie în care efectiv îţi face plăcere să lucrezi.“

    Viitorul companiei, spun cei doi, va reflecta influenţa tehnologiei asupra industriei de cărţi. „Piaţa de carte este complicată, e greu de ştiut direcţia de dezvoltare. Este o piaţă în schimbare, clar, dar nu este una care să crească exploziv. Zona de ebook-uri, spre exemplu, este dificilă din cauza pirateriei, şi acesta este şi motivul pentru care editurile nu s-au concentrat încă pe zona digitală.“ Fondatorii intenţionează să investească într-o platformă de e-commerce, iar aceasta ar putea deveni funcţională anul viitor. „Este o soluţie care ne-ar permite să ieşim din România, să ne adresăm unei pieţe globale. Măcar o dată să ne ducem şi noi pe o piaţă în creştere“, spune Bogdan Dumitru râzând.

  • Povestea unei bule editoriale şi a unui business antistres: cărţile de colorat pentru adulţi

    Prima carte a Johannei Basford, „Grădina secretă“, a fost publicată în peste 40 de ţări şi s-a vândut în aproape 15 milioane de exemplare; doar în China, spre exemplu, volumul vânzărilor a depăşit 4 milioane. Au urmat, desigur, mii de alte cărţi similare.

    Cărţile de colorat au devenit în ultimii ani tot mai populare în rândul adulţilor, iar ca dovadă stă faptul că vânzările de anul trecut au crescut de 12 ori faţă de anii precedenţi. Studiul celor de la Nielsen BookScan, care acoperă 85% din piaţa de cărţi din Statele Unite, arată că numărul volumelor vândute a crescut de la 1 milion în 2014 la 12 milioane în 2015. Şi volumul căutărilor pe Google după „cărţi de colorat pentru adulţi“ au atins un maxim la finalul anului 2015, rămânând şi în 2016 mult peste media obişnuită.

    Aceste cărţi reprezintă, astfel, unul dintre principalele motive pentru care industria de print a mers atât de bine în Statele Unite în 2015; librăriile sunt pline de cei care îşi găsesc liniştea în acest proces, iar platforme precum YouTube găzduiesc din ce în ce mai multe clipuri cu oameni care colorează şi îi învaţă şi pe alţii cum să o facă. Moda este atât de puternică încât a generat diverse alte mişcări culturale, precum petreceri de colorat sau aplicaţii de colorat pe telefon; chiar şi industria creioanelor de colorat a fost influenţată de cererea tot mai mare.

    Înaintea volumelor de dezvoltare personală, a celor de dezvăluri despre Casa Albă, a celor poliţiste sau de creştere a copiilor, dar şi a celei de-a doua cărţi scrisă de Harper Lee (autoarea romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare“), în topul Amazon al pe primele două locuri sunt două cărţi de colorat pentru adulţi, ambele semnate de Johanna Basford: „Secret Garden: An Inky Treasure Hunt“ şi „Enchanted Forest: An Inky Quest & Coloring Book“. Cele mai multe volume de acest gen promit trei lucruri: relaxare, eliminarea stresului şi un sentiment general de bine. La prima vedere, coloratul pare într-adevăr să dea o senzaţie de calm; însă faţă de alte soluţii, precum medicamentele, este greu de evidenţiat modul în care acesta funcţionează. „Oamenii care se află în permanenţă sub stres par să reacţioneze bine la cărţile de colorat“, notează Nadia Jenefsky, terapist din New York. „Există o serie de alegeri implicate, precum alegerea culorilor şi modul în care le combini, dar linia de bază este dată de o structură.“

    „Piaţa de carte (inclusiv ediţiile de chioşc, manuale, auxiliare didactice) se ridică la valoarea de 100 milioane euro la preţ de editură. Fără cele dintre paranteze, piaţa de carte din România este de circa 60 de milioane de euro pe an“, spune Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România. „Se remarcă o împărţire aproape egală între ficţiune şi nonficţiune; o uşoară tendinţă de creştere pe zona de cărţi pentru copii şi pe cea de dezvoltare personală (inclusiv financiară). De asemenea, există un sincronism evident între piaţa din România şi cele mai recente apariţii/bestseller de la nivel internaţional“, mai spune el. Iar acest lucru reprezintă una dintre explicaţiile pentru succesul de care se bucură manualele antistres.

    Spre exemplu, în cazul Diverta numărul de cărţi de colorat pentru adulţi vândute în luna mai (peste 1.000 de exemplare) reprezintă 3% din numărul total de cărţi vândute, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Cât de mult înseamnă însă 1.000 de exemplare? Ei bine, destul de mult, după cum explică Mihai Mitrică: „Tirajul mediu în România a scăzut sub 1.000 de exemplare/titlu la editurile serioase. Există o întreagă piaţă a fantomelor editoriale; dintre cele 36.000 de ISBN-uri alocate anul trecut de Biblioteca Naţională, doar o treime se regăsesc în librării. Restul sunt fie născociri pur şi simplu – vezi aşa-zisa editură Sitech Craiova care «publică» Descartes în limba germană, dar şi pe savanţii închisorilor, fie pseudolucrări cu care învăţătorii şi profesorii de la diverse dughene educaţionale îşi cresc salariile sau îşi obţin titlurile universitare.“

    Dar nu vorbim de cărţi realizate în România, ci de volume de nişă adaptate pentru piaţa de la noi, iar interesul pentru acestea a fost observat încă de la început. O prezenţă importantă pe piaţa de carte din România, Libris a listat primele produse de acest gen, aduse din Marea Britanie, încă din anul 2013. „Variantele lor editate în România au apărut, inclusiv pe Libris, în prima jumătate a anului 2015. În prezent avem listate peste 100 de astfel de titluri“, spune Laura Ţeposu, director de dezvoltare al Libris. „Doar în primele luni ale acestui an am vândut peste 5.000 de astfel de cărţi, de la diverse edituri.“

  • Tocmai au emojionat biblia. Dar treaba când o încep?

    M-am minunat un pic că presa din România, atât de excitată de tot ce este nou şi amuzant şi trendy, a ratat, cel puţin până în momentul în care scriu acest text, ştirea cu Biblia tradusă în limba milenialilor. Care este istoria? Un ins care se identifică şi el doar printr-un emoji – „tipul cool cu ochelari de soare“ – s-a gândit că ar putea rămâne în istoria viitorilor 100 de ani dacă va traduce Biblia, şi drept urmare a programat un „traducător“ care a înlocuit în jur de 200 de cuvinte cu circa 80 de iconiţe (asta nu-i un soi de limitare, de eliminare a nuanţelor?, întreb cu o faţă de smiley). Procesul de „traducere“ a celor 66 de cărţi a luat în jur de şase luni. Rezultatul demersului „tipului cool cu ochelari de soare“ este la vânzare în magazinul iTunes, iar o variantă pentru Android va apărea în curând. Alte platforme nu sunt receptive la noua cultură, şi de aceea munca lui „cool-dude-with-sunglasses emoji“ nu va putea ajunge la clienţii Amazon, care nu permite folosirea emoticoanelor (asta nu-i un soi de limitare, de eliminare a nuanţelor? şi tocmai de la Amazon!?!, întreb din nou cu o faţă de smiley). Reacţiile, spune tipul cu ochelari de soare, au fost împărţite, unele mai amabile şi apreciative, altele mai dure. Întrebat despre nivelul scăzut de sentimente religioase pe care îl deţine tânăra generaţie, tipul cool a zis că el mizează pe răspândirea păcii (folosind desigur emoticonul cu cele două degete) şi a dragostei (emoticon inimă roşie). Dar că este „«emoticon biceps flexat»ly“, adică „strongly“, adică puternic de acord cu mesajul lui Isus.

    Aleluia, frate!, am exclamat, şi m-am uitat un pic pe traducerea Bibliei. I-aş sugera tipului cool să facă şi o traducere inversă, pentru că multe dintre emoticoanele lui nu-mi spun nimic şi drept urmare sunt lipsit de înţelepciunea tehnologizată. Nu am avut la dispoziţie varianta completă, chiar sunt curios cum arată Cântarea cântărilor sau Ecleziastul, emojionate.

    Ziceam mai sus de ceva întrebări pe care ar trebui să ni le punem. Şi vreau să spun că poate este momentul ca lumea civilizată să depăşească perioada fetişizării tinerei generaţii şi să vadă ce le oferă, în ce mediu îi formează, înainte de a-i înzestra cu virtuţi magice. Am început să mă gândesc la asta cu ceva vreme în urmă, după o întâlnire cu un grup de tineri, bine dotaţi şi bine tehnologizaţi. Şi le-am spus teoria aceea despre cum vor schimba ei lumea cu tehnologia şi cu o abordare proaspătă – credeam sincer, în acel moment, asta. Am început să am dubii în momentul în care un tânăr din grup, îngrijorat de greaua misiune ce îi aştepta, a întrebat: „Cum, ce trebuie să facem pentru a schimba lumea?“. Pai să fii tu însăţi, simplu, tânăr, inteligent, este de ajuns, îi răspund; altfel nu trebuie nimic, nici eforturi speciale, nici nopţi nedormite, nici manifestaţii în stradă.

    Problema este că atât de mult li s-a spus acestor tineri asta – şi aici am făcut şi eu o greşeală – încât întreaga generaţie s-a trezit cu o vână mesianică un pic nefondată. Nu este nimic rău în a miza pe tinereţe – chiar Business Magazin va pune pe piaţă, în zilele următoare, a 11-a ediţie a catalogului tinerilor manageri de top – dar, ca în orice demers uman, exagerarea este cât se poate de dăunătoare. Şi zic că milenialii ar trebui să înceapă, dacă tot au ajuns driverul societăţii, să se ia în serios, să priceapă că nu chiar orice lucru îţi trece prin cap înseamnă musai o idee bună şi să se apuce de treabă. Un studiu al Forrester, una dintre cele mai influente companii de cercetare din lume, intitulat chiar „The Kids Are Overrated“ identifică câteva mituri legate de mileniali şi le demontează pe rând: unul se referă la ideea că tehnologia îi face diferiţi; o bună parte dintre persoanele în vârstă au deja şi folosesc în mod curent tehnologie, un smatphone cel puţin, ceea ce îi transformă într-o grupă de consumatori la fel de importantă ca şi tinerii, pentru că sunt mai numeroşi, mai bogaţi şi mai sănătoşi decât generaţiile trecute. Din 85 de inovaţii şi tehnologii disruptive apărute în ultimii 80 de ani aşa cum le-a selectat Bloomberg Businesweek, doar 25 au apărut după 1980 – printre care CNN, PowerPoint-ul, moneda euro sau bascheţii Jordan de la Nike, şi doar şapte după anul 2000, printre care smartphone-ul, Twitter, YouTube, Facebook sau mariajul gay. Epoca de aur a inovaţiei umane a început după al doilea război mondial şi s-a terminat la începutul anilor ‘80, asta însemnând cele mai importante medicamente, care au făcut ca populaţia lumii să crească şi să trăiască mai mult, transportul aerian de masă, computerele, energia nucleară, sateliţii, agricultura industrială, pilula sau automobilul personal. Acea perioadă avea un zbor supersonic transatlantic care astăzi nu mai este. Acea perioadă a trimis un om pe Lună, azi mai există o singură naţie care are rachete ce pot duce oameni sau obiecte pe orbită, iar exploarea spaţiului se mută spre o zonă de interese comerciale. Medicamentele se înghesuie mai degrabă în zona placebo, şi oamenii mor în continuare de boli ce ar fi trebuit învinse de mult. Inovaţiile se regăsesc acum într-o zonă consumeristă, regăsindu-se într-o zonă tehnologică de masă, subţirică şi fără fond. De aia zic, e buna şi Biblia cu emoji, dar treaba când o începeţi?

  • Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

    Undeva în Pigalle se află restaurantul Petrelle, despre care cunoascătorii spun că este locul unde preşedinţii Franţei vin cu prietenele apropiate. Restaurantul este creaţia lui Jean-Luc Andre, chef dar şi proprietar de galerie de artă, şi oferă o experienţă culinară VIP, într-un decor extrem de personal şi interesant.

    VEZI AICI CUM ARATA RESTAURANTUL

    Meniul este scris de mână de Jean-Luc, iar mâncărurile sunt din produse organice 100%. Restaurantul este împodobit cu fresce, iar în decor sunt o mulţime de obiecte deosebite, dar şi cărţi. Din personal fac parte şi căţelul Fernando şi pisica Racaillou.

  • Singurul român inclus de 7 ori în Cartea Recordurilor

    World Record Academy (Academia Mondiala a Recordurilor), organizaţie care certifică recordurile mondiale, l-a inclus în Cartea Recordurilor, pentru a 7-a oara, pe comentator sportiv Ilie Dobre.

    World Record Academy i-a acordat un nou record de mare prestigiu, “Cel mai de succes comentator sportiv de radio din lume”. Comentatorul Ilie Dobre deţine alte şase recorduri mondiale, printre care se numără recordul de 35 de secunde şi şase zecimi în transmisiunea unui gol în direct, fără respiraţie; un minut şi opt secunde , cu o singură respiraţie, fiind, totodată, comentatorul sportiv de radio cu cele mai multe cărţi publicate.

    În circa 30 de ani de activitate, Ilie Dobre a comentat aproape 1.300 de meciuri naţionale, europene şi de la nivel internaţional.

    Tot World Record Academy i-a acordat premiul de mare prestigiu international “Omul Anului in Media” (2014) si a mentionat ca Ilie Dobre a fost premiat, in anul 2008, cu “Ordinul National pentru Merit” in grad de Cavaler.

    Având sediul în SUA, la Miami, World Records Academy este cea mai mare organizaţie internaţională care certifică recorduri mondiale.

  • Valetul de pică

    În mitologia cărţilor de joc, valetul de pică este, spun specialiştii, un tânăr răutăcios, arogant şi invidios, care abuzează de încrederea oricui, care vă va dezvălui secretele şi se va alia cu oricine vă poate face rău. În scriitura lui Joyce Carol Oates, „Valetul de pică“ seamănă cu personajul din cărţile de joc, dar este, în plus, un soi de alter ego răuvoitor.

    Tema nu este chiar nouă, dar tocmai astfel de teme, redundante – un băiat iubea o fată, eroul care salvează lumea, POVESTEA cuiva care are un secret întunecat, feţele domnilor Jekyll şi Hyde – fac literatura literatură. Eroul din „Valetul de Pică“ este Andrew Rush, scriitor de romane poliţiste, apreciat de public şi comparat cu Stephen King, dar un King pentru gentlemeni; acesta este Jekyll. Mr. Hyde este Jack of Spades din titlu, autor de romane negre, ultraviolente – sunt operele lui Rush, sub pseudonim, o faţă pe care Rush încearcă să o ţină cât se poate de ascunsă. Iar Jack of Spades nici nu prea este un scriitor de mare succes. Povestea se complică în momentul în care fiica lui Rush descoperă o carte a Valetului de Pică şi o citeşte. În aceeaşi perioadă, scriitorul este acuzat de plagiat, aşa că avem de-a face, deja, cu un cumul de factori care nu numai că îi ameninţă tihnita viaţă, ci îi dau şi viaţă, cumva, amicului de pică.

    Joyce Carol Oates a publicat prima sa carte în 1963 şi de atunci peste 40 de volume, pe lângă piese de teatru, nuvele, povestiri, poezii sau texte de nonficţiune. A predat literatură şi a lucrat ca editor şi publisher. Este o alergătoare pasionată şi pune că mişcarea îi permite să construiască şi să revadă scene din cărţile sale, să închege intrigi şi să transforme schiţe în opere literare. Este cunoscută drept o scriitoare prolifică, şi drept urmare au apărut articole „…for dummies“ care prezintă listele cărţilor de citit musai.

    Scris la persoanele întâi, „Valetul de pică“ este o scriitură tipic americană, directă, zigzagată, cu o sumedenie de referinţe culturale şi de trimitri tipice unui ErouDeRomanScriitorLaModăPeCaleSăAjungăCamÎntr-oUreche, o carte numai bună pentru un weekend ceva mai ploios.

  • La 21 de ani renunţa la facultate şi era PLIN DE DATORII. Acum îi învaţă pe alţii cum să devină MILIONARI

    “La 21 de ani, am renunţat la colegiu, eram falit şi plin de datorii, iar până am împlinit 30 de ani, am ajuns milionar în dolari”, îşi descrie Grant Cardone, expert în vânzări şi autorul a patru cărţi, traseul prin care a ieşit din sărăcie. Să te îmbogăţeşti până la vârsta de 30 de ani pare o fantezie. Cardone este unul dintre exemplele care arată că acest lucru este totuşi posibil şi oferă 10 sfaturi legate de paşii pe care el i-a urmat:
     
    1. “Follow the money” (urmăreşte banii): Primul pas în mediul economic actal este să vă concentraţi  pe creşterea veniturilor în trepte şi pe repetarea etapelor profitabile. “La început, câştigam 3.000 de dolari pe lună, iar nouă ani mai târziu, câştigam 20.000 de dolari lunar.”

    2. Nu vă afişaţi bogăţia: “Nu mi-am cumpărat primul ceas  sau maşină de lux până când afacerile şi investiţiile mele aduceau venituri sigure. Conduceam o Toyota Camry când am devenit milionar. Fii cunoscut pentru etica ta în muncă şi nu prin lucrurile pe care le cumperi”.

    3. Economiseşte pentru a investi, nu  economisi doar de dragul de a economisi: Singurul motiv pentru a strânge bani este pentru a-i investi.  Plasaţi-vă banii în conturi securizate, de care să nu vă atingeţi. Nu folosiţi aceste conturi pentru nimic altceva în afară de investiţii. Până în prezent, am ajuns falit de cel puţin două ori pe an din cauza unor acţiuni pe care nu le pot vinde.

    4. Evitaţi datoriile care nu vă avantajează: Este bine să faceţi o regulă prin care să nu împrumutaţi bani care să nu vă aducă ulterior bani în plus. “Am împrumutat bani pentru o maşină doar pentru că ştiam că îmi va aduce venituri suplimentare”. Oamenii bogaţi folosesc datoriile pentru investiţii pârghie şi pentru a-şi creşte fluxrul de numerar. Oamenii săraci folosesc datoriile pentru a-şi  cumpăra lucruri care îi îmbogăţesc pe oamenii bogaţi.

    5. Trataţi banii asemeni unui iubit gelos: Milioane de oameni visează la libertatea financiară, dar doar cei care o transformă în prioritate o dobândesc. Dacă ignoraţi banii, aceştia vă vor « ignora » la rândul lor  sau vă vor părăsi pentru cei care îi vor transforma în prioritate.

    6. Banii nu dorm: Banii nu ţin cont de ceas, programe sau sărbători şi nici voi nu ar trebui să faceţi acest lucru. “Când aveam 26 de ani, lucram în retail şi magazinul în care lucram se închidea la 7 p.m. De cele mai multe ori, eu eram acolo până la 11 p.m.

    încercând să fac vânzări suplimentare. Nu încerca să fii cea mai deşteaptă sau cea mai norocoasă persoană – asigură-te în schimb că munceşti mai mult decât ceilalţi.”

    7. Sărăcia nu are nicicun sens: Eliminaţi orice idee care sugerează că este ok să fii sărac.Biil Gates spunea “dacă te-ai născut sărac, nu este vina ta. Dacă mori sărac, este greşeala ta.”

    8. Găsiţi un mentor milionar: Este bine să găsiţi un milionar şi să studiaţi etapele prin care a trecut pentru a ajunge acolo. Majoritatea oamenilor bogaţi sunt generoşi în ce priveşte împărtăşirea cunoştinţelor dobândite.

    9. Lăsaţi banii să facă greul: Investiţiile reprezintă un Holy Grail al transformării în milionari şi ar trebui să ajungeţi în punctul în care să faceţi mulţi bani din investiţii decât din munca propriu-zisă. “Am început a doua companie în urma unei investiţii de 50.000 de dolari. Compania respectivă mi-a adus apoi 50.000 de dolari în fiecare lună în ultimii zece ani. Am lansat apoi o a treia investiţie, în domeniul imobiliarelor, care a totalizat 350.000 de dolari, o mare parte din averea mea de atunci.”

    10. Ţintiţi pentru 10 milioane de dolari, nu pentru un milion: Singura greşeală mare pe care am făcut-o a fost să nu gândesc în termeni suficient de mari. Vă încurajez să ţintiţi spre mai mult de un milion de dolari. Nu există un deficit de bani în lume, ci un deficit de oameni care să gândească “big” .

    Sursa: Entrepreneur.com

     

  • 5 cărţi pe care Bill Gates le recomandă pentru vacanţa de vară

     “Cărţile pe care le recomand pentru vara aceasta sunt pe teme ştiinţifice, ori din domeniul matematicii”, îşi motivează Bill Gates selecţia pe blogul său.

    În micro-recenziile scrise de fondatorul Microsoft, Bill Gates, pentru fiecare titlu în parte, el încurajează cititorii să înveţe lucruri noi, să-şi dezvolte gândirea pe paliere inedite şi să-şi pună întrebări substanţiale, relatează TIME. Gates pare să sugereze: Uite ce susţin autorii acestor cărţi – Cititori, nu vă fie frică să gândiţi pe cont propriu! Iată lista lui Bill Gates:

    1. “Seveneves”, de Neal Stephenson

    Acest roman apocaliptic cu subiect ştiinţifico-fantastic nu-i în întregime fantastic: “Probabil că vă veţi pierde răbdarea cu informaţiile exhaustive din carte despre zborul în spaţiul cosmic – e clar că autorul, Stephenson, care locuieşte în Seattle, şi-a făcut temele şi cercetarea – dar mie mi-au plăcut la nebunie amănuntele tehnice”, scrie Bill Gates.

    2. “How Not to be Wrong”, de Jordan Ellenberg

    Nu-i foarte cool să citeşti pe plajă despre matematică. Dar, aşa cum a scris Annie Murphy Paul în TIME, atunci când a apărut această carte, în 2014, “în loc să-şi îndepărteze cititorii potenţiali cu informaţiile matematice, autorul îi ademeneşte”. Gates explică, la rândul lui: “Ideea acestei cărţi este următoarea, aşa cum explică Ellenberg: să studiezi matematica e ca şi cum ai fi simultan înconjurat de foc şi prins în chingile raţiunii. În mod firesc şi uman, sunt atâtea situaţii din viaţa reală în care noi folosim matematica şi nici măcăr nu ne dăm seama. Matematica este peste tot în jurul nostru”.

    3. “The Vital Question”, de Nick Lane

    Cum răspundem la întrebarea: Unde a apărut viaţa pe Terra? Lane sugerează să ne luăm după fluctuaţiile energiei care se degajă continuu şi vom afla răspunsul. “Chiar dacă detaliile de fineţe ale cercetării lui Nick se dovedesc greşite, cred că această concentrare asupra conceptului de energie, pe care o propune, se va dovedi o contribuţie importantă la înţelegerea modalităţii prin care noi, oamenii, am ajuns să existăm.”, scrie Bill Gates.

    4. “The Power to Compete”, de Ryoichi Mikitani and Hiroshi Mikitani

    Este o carte de dialoguri între economistul Ryoichi, care a murit în 2013 şi fiul său, Hiroshi, fondatorul companiei IT, Rakuten. În carte, cei doi analizează motivele pentru care companiile japoneze sunt eclipsate de competitorii din China şi Coreea de Nord. “Deşi nu sunt de acord în totalitate cu principiile lui Hiroshi, cred că are multe idei bune”, scrie Gates.

    5. “Sapiens: A Brief History of Humankind”, de Noah Yuval Harari

    Harari acoperă întreaga istorie a umanităţii. În carte sunt capitole despre inteligenţa artificială şi despre ingineria genetică. “Şi eu şi Melinda am citit cartea şi credeţi-ne, a generat discuţii aprinse între noi, la cină.”, scrie Gates.

  • “Soţia urâtă este o comoară în casă”. Care sunt standardele de frumuseţe şi valorile familiale din China

    “Soţia urâtă este o comoară în casă”, este titlul cărţi autoarei Melissa Schneider, dar şi o zicală chinezească.
     
    Melissa Schneider a povestit pentru Business Insider diferenţele între cultura chinezească şi cea occidentală.
     
    “Tinerii mai înstăriţi caută femei frumoase pentru că vor să se mândrească cu ele, vor să-şi impresioneze prietenii cu iubitele lor frumoase, dar atunci când vine vorba de un om obişnuit, acesta caută o femeie care va avea grijă de el, de viitorul copil, care ştie să gătească. Nu este foarte important ca aceasta să fie foarte atractivă din punct de vedere fizic.”, spune Schineider. 
     
    “Conceptul de soţie nu este unul sexualizat, nici chiar sentimental, ci mai degrabă unul funcţional. Oamenii se căsătoresc pentru a duce numele familiei mai departe, pentru a creşte următoarea generaţie. O femeie frumoasă este riscantă pentru o căsătorie. Poate cheltuieşte mai mulţi bani pe haine, pe tratamente de înfrumuseţare, ar putea fugi cu altcineva de care este atrasă. Este considerată ca fiind o opţiune mai puţin stabilă pentru o viaţă de familie.”, continuă ea.
     
    “Dacă o femeie nu s-a căsătorit până la vârsta de 27 de ani aceasta este numită Shengnu (left over woman – ofilită). Chinezii folosesc cuvântul Shengnu şi când vine vorba de resturile de mâncare. Această situaţie creează o presiune asupra fetelor să găsească pe cineva repede. Doar 20% dintre femeile de peste 25 de ani sunt singur în China, iar 97% dintre bărbaţi consideră că o femeie de peste 27 de ani care a rămas singură este “ofilită”, potrivit unui sondaj.”, încheie Melissa Schneider.

  • Noul butoi cu pulbere al lumii

    Teoria lui Kaplan este simplă: aşa cum Balcanii erau văzuţi, la începutul secolului XX, ca butoiul de pulbere al Europei (iar Europa era lumea atunci!), pentru că erau zona strategică în care se confruntau marile puteri politice ale lumii, dar şi marile religii, şi prin care treceau marile rute comerciale ale vremii, tot aşa Marea Chinei de Sud este acum o sursă de conflict.

    O sursă de conflict cu mari rezerve energetice, cu dispute teritoriale, cu rute investiţionale în valoare de mii de miliarde de dolari şi cu rute de mărfuri în valoare de alte mii de miliarde, marea în cauză adună ambiţiile unor zone şi ale unor state care încep acum să îşi joace cărţile la masa geopoliticlui mondial: nu atât China, deja consfinţită drept mare putere, cât Vietnam, Malaiezia, Singapore sau Filipine. Kaplan a scris până acum 16 cărţi de politică externă şi călătorii şi a fost desemnat de Foreign Policy, în 2011, printre „primii 100 de gânditori ai lumii“; este editor al publicaţiei The Atlantic şi a fost analist politic al Stratfor, agenţia de informaţii înfiinţată de George Friedman.

    „Butoiul de pulbere al Asiei“ nu este un simplu volum de politică internaţională, ci o lecţie de analiză geopolitică: fără partizanate, fără abordări de genul „asta nu se va întâmpla niciodată“, bazată pe cunoaştere şi realism. Nimic nu ilustrează mai bine dorinţa vietnamezilor de a juca un rol major în zonă decât achiziţionarea a şase submarine de ultimă generaţie, din clasa aKilo, de la ruşi.

    Un expert occidental în apărare mi-a spus că trasnzacţia nu are sens. «Vietnamezii or să aibă şocul vieţii lor atunci când or să descopere cât costă submarinele astea numai ca să le menţii în stare de funcţionare». Mai mult decât atât, vietnamezii vor fi nevoiţi să antreneze tot atâtea echipaje pentru ele, ceea ce va dura o generaţie“ „Ca să contracareze submarinele chinezeşti, ar fi scăpat mai ieftin dacă se concentrau pe războiul antisubmarin şi pe apărarea de coastă. Evident, vietnamezii au cumpărat submarinele ca pe nişte mărci ale prestigiului, ca să demonstreze că «vorbim serios»“ un scurt citat despre ceea ce va să zică geopolitica actuală şi despre ce poate deveni întinderea de apă dintre Vietman, Filipine, China şi Malaiezia. De citit musai.