Tag: carte

  • Interviul de la Bruxelles care a propulsat-o anul trecut direct în presa internaţională pe Viorica Dăncilă. ”Nu a putut să îşi amintească nicio realizare cu care să surprindă cititorii, nici să numească o carte sau o persoană care a inspirat-o”

    Dăncilă este o apropiată a liderului PSD Liviu Dragnea, aceasta fiind susţinută de Dragnea pentru poziţia de şef al delegaţiei europarlamentarilor români în Parlamentul European, funcţie pe care o ocupă în prezent.

    Unul dintre interviurile prin care Viorica Dăncila s-a remarcat la Bruxelles a fost acordat Revistei Parlamentului European, theparliamentmagazine.eu, unde a trebuit să răspundă la cinci întrebări simple, legate de carieră. Publicaţia Politico a titrat după interviu, în iulie anul trecut, că ”eurodeputatul român Viorica Dăncilă a dat un exemplu strălucit de evitat de răspuns în Revista Parlamentului. În ciuda faptului că i-a fost pusă o serie de întrebări foarte simple, nu a răspuns la niciuna. Întrebată să îşi descrie stilul politic în trei cuvinte, a folosit 39. Nu a putut să îşi amintească nicio realizare cu care să surprindă cititorii, nici să numească o carte care a inspirat-o, în ciuda faptului că ”adoră să citească”. Dăncilă nici nu a reuşit să numească o singură persoană inspiraţională din toate cu care a lucrat. 

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Oraş care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.


    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • 10 cărţi de business pe care trebuie să le citiţi vara asta

    Chiar dacă gândul încă ne stă la vacanţe, asta nu înseamnă că trebuie să uităm cu totul de business. În continuare veţi găsi un top 10 al celor mai captivante cărţi de business. Eşti om de afaceri? Antreprenor? CEO? Dacă da, cărţile enumerate mai jos sunt pentru tine.

    1. “Originals” de Adam Grant.

    Autorul este o stea în domeniul său şi este profesorul cel mai bine cotat la Wharton. În ultima sa carte, Grant aruncă o privire asupra celor mai inovatoare şi îndrăzneţe minţi din ultimii 100 de ani, de la Martin Luther King Jr. la fondatorii Google. Prin intermediul acestei cărţi el reuşeşte să ne arate ce se află într-o minte ,,originală”.

    2. “O great One!” de David Novak şi Christina Bourg

    Cartea este o parabolă bazată pe cariera lui David Novak ( a fost preşedintele Yum Brands-KFC, Taco Bell, Pizza Hut) care marşează pe ideea că: Cel mai bun lucru pe care un lider îl poate face este  acela de a arăta apreciere faţă de o treabă bine făcută.

    3. “ How to have a good day” de Caroline Webb

    Poate suna ca o carte plină de clişee, dar este o carte cu sfaturi de carieră testate pe teren. Autorul reuşeşte să ofere indicaţii despre cum să ai întâlniri productive sau despre cum să te înţelegi cu un coleg enervant.

    4. ‘An Everyone Culture’ de Robert Kegan şi Lisa Laskow Lahey

    Kegan şi Laskow reuşesc să analizeze în detaliu ceea ce ei percep ca fiind beneficiile transparenţei radicale prin studii de caz – compania de fonduri hedge, Bridgewater, compania de ecommerce Next Jump şi Decurion, companie de real estate.

    5. ‘Ego is the Enemy’ de Ryan Holiday

    Autorul se inspiră din istorie, cât şi din filosofie pentru a ne arăta faptul că îţi poţi controla ego-ul dacă respecţi câteva reguli. El foloseşte în lucrarea sa exemple din diferite domenii, vedete care au reuşit să-şi stăpânească ego-ul. Printre aceştia se numără antrenorul principal al echipei de fotbal american New England Patriots, Bill Belichick, sau Prima Doamnă a Statelor Unite, Eleanor Roosevelt.

     

  • Câţi bani câştigă un angajat Facebook

    Antonio Garcia Martinez s-a alăturat Facebook pe poziţia de product manager în 2011 chiar înainte ca Facebook să fie listată la bursă. A lucrat la produsele de publicitate ale companiei, iar în 2013 a plecat şi a publicat cartea “Chaos Monkeys”, despre cum este să lucrezi alături de Mark Zuckerberg. Unul dintre lucrurile dezvăluite în carte este faptul că angajaţii ce lucrează în tehnologie sunt foarte bine plătiţi.

    “Oferta originală a Facebook includea 75.000 de acţiuni plus un salariu anual de 175.000 de dolari. Am reuşit să obţin bani cash, echivalentul a 5000 de acşiuni, pentru a-mi plăti datoriile, pentru o nouă maşină şi o un vas “, a scris Martinez.

    Astfel, Business Insider a calculat că, la momentul listării, salariul lui Martinez ajungea la 971,500 de dolari pe an (acţiuni + bonusuri), înainte de taxe. După, suma ce a intrat în buzunarul americanului a fost de 550.000 de dolari. Dar asta nu este tot, un apartament, o casă modestă se vinde cu 1-3 milioane de dolari. Aşa că şi atunci când câştigi aproape 1 milion de dolari pe an nu te simţi foarte bogat, a mărturisit Martinez în cartea sa.

    Martinez este doar un exemplu, dar sunt mulţi angajaţi Facebook care s-au alăturat companiei de la început, iar la momentul listării au devenit multi-milionari.

  • Cine este Michael Wolff, autorul cărţii care a zguduit Casa Albă: Cum s-a întâlnit cu Trump şi ce surse a folosit pentru afirmaţiile din carte

    „Fire and Fury – Inside the Trump White House”  a zguduit Washingtonul prin afirmaţiile autorului Michael Wolff, acesta spunând despre Trump că este un preşedinte nefuncţional, care nu a dorit să câştige alegerile şi care are obiceiul să se culce cu soţiile prietenilor săi, scrie The Guardian.

    Cartea a fost dezminţită ca fiind o ficţiune tabloidă, însă autorul susţine că are surse solide din interiorul echipei de campanie a preşedintelui şi din interiorul Case Albe.

    Donald Trump scria joi pe twitter: „Nu am autorizat accesul autorului cărţii mincinoase în Casa Albă ,de fapt l-am refuzat de câteva ori! Niciodată nu am vorbit cu el pentru carte. Este plină de minciuni, interpretări greşite şi surse false.”

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Michael Wolff, autorul controversatei cărţi despre Trump, susţine că dezvăluirile sale vor duce la prăbuşirea preşedintelui SUA

    Autorul a declarat pentru postul radio BBC că tot mai multe persoane sunt de acord cu concluzia cărţii sale privind presupusa incapacitate a lui Trump de a fi preşedinte al Statelor Unite.

    “Cred că unul dintre efectele interesante de până acum ale cărţii este un efect foarte clar al împăratului gol”, a spus Wolff într-un interviu, făcând referire la o expresie provenită din povestea “Hainele noi ale împăratului” a lui Hans Christian Anderson.

  • Era tristă, supraponderală şi nu-i plăcea slujba ei. Azi trăieşte într-un castel de vis şi conduce o companie cu venituri de milioane de dolari

    Angela Lauria este fondatoarea şi CEO-ul companiei Author Incubator. Laura împreună cu cei 24 de angajaţi (scriitori, asistenţi) îi ajută pe cei care vor să scrie şi îi învaţă cum să scrie şi cum să-şi publice propriile cărţi. Compania, fondată în 2010, a avut anul trecut venituri de 2,3 milioane de dolari în 2016 şi o creştere de 1,548% în ultimii 3 ani.

    Drumul nu a fost uşor şi Lauria a schimbat mai multe joburi până să ajungă aici. După facultate, ea avea ambiţia de a deveni un reporter de investigaţie însă după şapte ani a renunţat la acest vis şi s-a întors la şcoală pentru a studia filozofia. A devenit profesor de film la universitatea George Washington, dar şi-a dat seama că nici asta nu o satisfăcea.

    “Schimbarea slujbelor nu m-au ajutat să fiu încrezătoare în forţele mele, să fiu fericită. În plus, eram într-o căsnicie nefericită şi dădeam vina pe greutatea mea (peste 130 de kilograme) pentru multe dintre problemele mele”, a declarat ea. Angela Lauria a citit “If Im So Smart, Why Cant I lose Weight?” de Brooke Castillo şi a fost convinsă să dea 1200 de dolari pentru a merge la un curs ţinut de Castillo.

    După asta, a angajat-o pe Castillo ca antrenor personal şi a început să lucreze la The Author Incubator. “Le oferim clienţilor primul curs gratuit pentru a-i face pe aceştia interesaţi apoi invităm oamenii să aplice la programul care le promite că vor scrie o carte în 9 săptămâni”, spune ea. Primesc în jur de 5000 de aplicaţii pe an apoi invită în jur de 20% dintre aplicanţi pentru a lucra la carte. “Dacă le place programul îi invităm să participe la un program de marketing ce se intinde pe un an de zile în care îi invăţăm cum să-şi vândă cartea”, mărturiseşte Lauria.

    Clienţii The Authors Incubator, de la înfiinţare până în prezent, au avut venituri de aproape 16 milioane de dolari.

     

  • Un exemplu pentru tineri.Cel mai în vârstă angajat cu carte de muncă din România are 100 de ani

    Ştefan Gros s-a angajat cu forme legale în urmă cu 10 ani, după ce a împlinit 90 de ani. Un proprietar de turme din Lupeni nu a ezitat deloc când bătrânul i-a înaintat cererea de angajare, informează stirileprotv.ro
     
    “Acum câţiva ani, moş Ştefan a venit la mine ca să-i angajez un nepot la stână. După o lună a revenit şi mi-a spus că şi el vrea să rămână cu oile. I-am făcut carte de muncă în anul în care a împlinit 90 de ani. A lucrat cinci ani şi apoi în iarnă l-am trimis în şomaj pentru că m-am gândit că iarna e prea grea pentru el ţinând cont de vârsta înaintată. M-am înşelat pentru că m-a căutat şi mi-a spus să-l reangajez. Dacă un om vrea să lucreze la vârsta asta cum să-l refuz? E un exemplu pentru tineri. Cred că toţi din firmă au de învăţat de la el”, spunea în urmă cu câţiva ani angajatorul său.
     
     
    Prorietarul de turme nu a regretat niciodată decizia luată, pentru că Moş Ştefan este un angajat model. Recent, la împlinirea centenarului, ciobanul cu carte de muncă a fost recompensat cu câteva săptămâni de concediu.
     
    ”Este încă în putere şi se ţine bine. A primit concediu şi se va întoarce la muncă în luna ianuarie”, a declarat şeful lui.
     
    Anul trecut, Ştefan Gros a fost premiat de Consiliul Judeţean Hunedoara cu o diplomă de excelenţă, fiind considerat ”un model de putere de muncă, de caracter şi un exemplu pentru comunitate”.
     
    În tinereţe Ştefan Gros a luptat pe front şi după ce s-a întors acasă a devenit păstor.
  • Piaţa cărţilor învie de două ori pe an

    Puţin soare, puţin aer şi mai puţină iarbă verde şi pe urmă, din nou, capul la cutie timp de luni bune.

    Este ceea ce trăieşte de o bună bucată de vreme piaţa cărţilor din România, condamnată să fie, cum altfel, una dintre cele mai mici din Europa, raportată la numărul locuitorilor, şi care învie de două ori pe an, în mai şi în noiembrie, cu ocazia celor două mari târguri de carte organizate – Bookfest şi Gaudeamus. Cele două târguri cumulează vârfurile de vânzări pentru edituri, asigură cititorilor titlurile dorite, prilejuiesc cea mai mare parte a lansărilor de carte şi izbutesc să adune suficiente forţe şi manifestări încât să menţină piaţa de carte în viaţă.

    În România se vând anual cărţi în valoare de 60 de milioane de euro, iar dacă includem şi manualele, ajungem la 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, să spunem că în Slovenia, ţară cu 2 milioane de oameni, piaţa de carte valorează 75 de milioane de euro.

    La debutul crizei economice, în 2008, piaţa a scăzut cu circa 20%, de la o valoare totală de 120 de milioane de euro, reducerea fiind recuperată în următorii patru ani. La valoarea actuală de 100 de milioane de euro s-a ajuns în 2012, şi de atunci a rămas la această valoare. ”Diferenţa faţă de cifrele oficiale este că în topuri se vorbeşte de cifre de afaceri şi nu de încasări, sunt facturi emise şi nu încasări, iar în spatele lor este o dinamică a pieţei, dispar multe edituri, iar cele care rămân ocupa piaţa, de unde creşterile de cifră de afaceri“, explică Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor.

    Trecând de la numere la oameni, trebuie spus că problema fundamentală a cărţii în România este lipsa cititorilor.

    ”Nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională. La noi, dacă vinzi 800 – 1.000 de exemplare dintr-un titlu este o fericire. Cărţile se vând în tiraje din ce în ce mai mici din cauză că masa de potenţiali cumpărători este din ce în ce mai restrânsă. Au şi plecat mulţi şi au început să apară afaceri care mănâncă din piaţă“, explică Mihai Mitrică. Directorul asociaţiei editorilor se referă la serviciile de închirieri de cărţi, care au scos din piaţă segmentul corporatiştilor, socotit un public dorit, care până acum câţiva ani în urmă era prezent la târguri de carte sau în librării şi cumpăra cărţi pentru că sunt oameni învăţaţi să se autoperfecţioneze.

    Un al doilea neajuns al pieţei este lipsa distribuitorilor de carte, biblioteci sau librării.

    ”În prezent mai sunt puţin peste 200 de librării în ţară, din care un sfert în Bucureşti. Capitala realizează, de altfel, jumătate din cele 60 de milioane de euro. Restul sunt oraşele mari, iar ruralul este pierdut cu totul. 50% dintre oameni nu se întâlnesc cu cărţi proaspete decât dacă ajung la oraş sau intră pe internet. în rural nu sunt biblioteci aprovizionate cu cărţi, aceasta fiind treaba Ministerului Culturii, nu ai librării pentru că nu s-a gândit nimeni să le întreţină. în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Călăraşi nu mai există distribuitori de carte, nu avem cu cine lucra. în special în sud este foarte rău; în Ardeal se vând foarte bine cărţi educative, manuale – acolo oamenii au învăţat că trebuie să se bazeze pe ei pentru educaţie şi nu pe şcoală, acolo cartea mai are o valoare intrinsecă, oamenii îşi doresc o carte pentru informaţia pe care o conţine. Şi în Moldova este rău“, spune Mihai Mitrică.

    O întrebare vine firesc, în aceste condiţii: dacă nu avem piaţă şi nu avem nici cititori, cum stăm cu autorii? ”Nu avem autori români. Nu ai de unde alege, calitatea manuscriselor trimise de autorii români dovedeşte cât de puţin se citeşte în România. Modul în care sunt scrise cărţile care nu apar, manuscrisele care trec în aşteptare sau direct la refuzate dovedesc cât de puţin se citeşte în România. Se pastişează mult, şi asta o spun editorii. Accidentele de genul cărţilor de succes ale prezentului nu reprezintă în totalitate piaţa de carte, nu toate cărţile vând la fel de bine, sunt excepţii. Publicul are nevoie să fie servit cu o literatură de factură mai uşurică, dar apare şi marele avantaj că se citeşte ceva. Respectul pentru cuvântul tipărit a scăzut atât de mult încât am ajuns să ne bucurăm că există oameni care citesc etichetele. Toate culturile au asemenea specii de cărţi vandabile“, explică Mitrică.

    Generaţia Facebook contează în vânzarea de carte? Reprezentantul editurilor spune că piaţa este atât de mică, încât instrumentele care o pot măsura ţin de nanotehnologie. ”Avem o problemă cu statisticile în România, cu măsurătorile. Generaţia Facebook contează în urbanul mare şi mediu, pe anumite segmente, fantasy de exemplu.“

    Preţul mare al cărţilor este o scuză des invocată de cei care justifică faptul că nu cumpără cărţi. Cât de mare este în realitate preţul cărţilor şi cum se împarte? ”în România se lucrează cu rabat de 50 spre 60%, peste jumătate din preţ rămâne la librar, care îşi acoperă costurile cu oamenii sau promovarea. Aceasta este şi principala sursă de tensiune din piaţă, acum, pe lângă faptul că nu există cititori. Dimensiunea rabatului a ajuns la noi extrem de mare pentru că perioada de criză i-a prins pe mulţi cu depozitele pline. Alte 10% din preţ sunt drepturi de autor, taxele şi impozitele încă 1,5 lei, mai rămân 2,5 lei din care se plătesc cheltuielile de editură, promovarea, drepturile pentru ilustraţii şi un profit. Problema fundamentală este că aceste costuri de regie sunt transferate pe un număr mic de cititori, nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională.“

    Ignorantul îşi pune în piept două insigne – nu am timp să citesc şi cărţile sunt prea scumpe. Dar în fapt avem de-a face cu o problemă de educaţie, de mentalitate. Am pierdut, de pildă, obiceiul de a dărui o carte, este vetust.

    În aceste condiţii – fără cititori, fără distribuţie de carte, cu prea puţini autori de succes şi cu o piaţă săracă din toate punctele de vedere – rezultatul este uşor de anticipat. ”Este o chestiune care are deja efecte şi peste câţiva ani o să le vedem. Vorbim de agresivitate, de analfabeţi funcţionali. Poate că analfabeţi funcţionali există şi în alte ţări, cu toate că la 15 ani să ai 45% analfabeţi funcţionali măsuraţi de Ministerul Educaţiei este crunt. Dar acolo masa generală a societăţii, modul în care sunt percepute şi respectate normele îi împiedică să se dezvolte anarhic. Aici nu îl împiedică nimic, presiunea socială este cvasiinexistentă, nu mai este o ruşine că nu ai citit o carte“, spune directorul Asociaţiei Editorilor.
     

  • Cele mai bune cărţi pe care Bill Gates le-a citit în 2017

    Anul acest el recomandă:

    The Sympathizer de Viet Thanh Nguyen (2015)

    Romanul spune povestea unui spion al guvernului vietnamez care se mută în SUA după finalul războiului din Vietnam. Ironic, absurd, romanul a câştigat premiul Pulitzer anul trecut.

    Evicted: Poverty and Profit in the American City de Matthew Desmond (2016)

    În această carte, sociologul Desmond urmăreşte viaţa a 8 familii din partea cea mai săracă a oraşului Milwaukee, Wisconsin. Personajele trăiesc cu mai puţin de 3 dolari pe zi, după ce plătesc chiria.

    The Best We Could Do: An Illustrated Memoir de Thi Bui (2017)

    Aceasta este o carte autobiografică grafică, iar Bui spune povestea părinţilor săi, de la copilăria din Vietnam până la fuga în SUA la finalul anilor 70.

    Believe Me: A Memoir of Love, Death, and Jazz Chickens de Eddie Izzard (2017)

    Comedianul şi actorul britanic Eddie Izzard povesteşte perioadele grele din lunga sa călătorie spre succes. El scrie despre moartea mamei sale, despre anii petrecuţi ca interpret pe stradă, dar şi despre traducerea umorului britanic în germană sau rusă.

    Energy and Civilization: A History de Vaclav Smil (2017)

    Smil, un cercetător în domeniul energiei, este un favorit de-al lui Gates de mult timp: “Aştept cărţile lui Smil precum alţii aşteaptă filmele Star Wars”. În această carte, Smil scrie despre cum nevoia de energie a modificat societatea de azi, din epoca pre-agricolă până în prezent.