BusinessMagazin

Tag: americani

  • Câteva ore de uitat la televizor, mai dăunătoare decât o zi de muncă. Ce boli faci dacă te uiţi foarte mult la televizor şi cu cât îţi scurtează de viaţa

    Orele petrecute uitându-ne la seriale după masa de seara sunt mai rele pentru sănătate decât orele petrecute la birou, potrivit unui nou studiu publicat în Statele Unite, citat de Daily Mail.  Potrivit Daily  Mail, americanii care petrec mai mult de patru ore pe zi uitându-se la televizor se confruntă cu un risc de dezvoltare a unei boli de inimă sau al unei morţi premature mai mare cu 50% decât pentru cei care se uită la televizor mai puţin de două ore pe zi, potrivit descoperirilor recente publicate de American Heart Association.

    Autorii studiului spun că mesele bogate şi gustările nesănătoase vin la pachet cu statul pe canapea în timpul vizionării.
    Pentru a avertiza în legătură cu pericolul „relaxării pe Netflix”, cercetătorii îi sfătuiesc pe oameni să îşi schimbe meniul gustărilor consumate în timpul vizionării şi să ia câteva pauze ocazionale în care să se plimbe, nu să se uite continuu la serialele preferate.

    Societatea americană a avut o tendinţă spre sedentarism care s-a tot accentuat în ultimii ani. Un rol în această direcţie l-au avut şi maşinile care au preluat din ce în ce mai mult din activităţile fizice de la locurile de muncă, ce i-au îndreptat pe americani tot mai mult spre joburi intelectuale, care presupun însă multe ore petrecute pe scaunele de la birou.

    American Heart Association estimează că proporţia americanilor care lucrează la birou a crescut cu 83% din anii ’50 încoace. Multe studii au acuzat munca la birou pentru creşterea riscului obezităţii şi a bolilor de inimă; alte studii au ajuns chiar la concluzia că „joburile de birou ucid”, crescând riscurile unei morţi timpurii.

    Creşterea popularităţii serviciilor de streaming aduc însă o nouă ameninţare sănătăţii noastre. În Statele Unite, în medie, americanii cu vârsta de peste 15 ani petrec în faţa ecranelor, în medie, două ore şi 46 de minute. Noul studiu arată că sănătatea noastră se înrăutăţeşte în mod direct proporţional cu creşterea orelor în care ne relaxăm la TV sau în faţa altor ecrane.

  • Pe urmele strămoşilor

    O asemenea idee le-a venit celor de la 23andMe, o companie care oferă teste ADN publicului larg şi care, împreună cu rezultatele, pune la dispoziţia clienţilor şi linkuri către proprietăţile Airbnb disponibile în regiunile de unde le provin strămoşii în caz că-şi doresc să facă o excursie în locurile respective. Înaintea lor, o iniţiativă similară au mai avut-o Ancestry.com împreună cu Go Ahead Tours în 2017, pachetele turistice adre­sându-se în special americanilor, scrie Financial Times. 

  • N-am nimic, dar închiriez. Noul trend în rândul tinerilor americani

    Celor cărora le surâde un stil de viaţă cu chirie le e din ce în ce mai uşor să trăiască aşa cum doresc, datorită multelor firme care s-au specializat în a le pune la dispoziţie de la spaţii de lucru şi locuinţe la tot felul de obiecte necesare ori articole vestimentare şi accesorii contra unei sume, de multe ori abonament lunar.

    Chiriaşii de meserie nu sunt neapărat persoane cu venituri reduse, ba din contră, şi preferă acest stil de viaţă datorită flexibilităţii pe care le-o oferă şi posibilităţii de a deţine temporar tot felul de lucruri pe care le pot schimba când se plictisesc fără a rămâne cu cele vechi pe cap. O parte din cei care preferă să închirieze tot ce au nevoie o fac şi la gândul că nu se ştie ce le rezervă viitorul, lecţie învăţată în urma recesiunii economice încheiate cu ceva vreme în urmă.

    Printre companiile care se adresează celor care vor să fie proprietari temporar se numără Feather, Crate & Barrel, West Elm şi Fernish, care închiriază piese de mobilier pentru diferite perioade şi activează în marile metropole americane, Rent the Runway, Urban Outfitters, care închiriază articole vestimentare, la concurenţă, mai nou, cu retaileri sau case de modă care au introdus şi ele propriile servicii de închiriere, mai ales pe bază de abonament lunar. Se pot închiria, la fel de bine, şi electrocasnice sau corturi ori alte articole de vacanţă.

  • Investitori fericiţi: Bursele americane deschid şedinţa de tranzacţionare la maxime istorice după şedinţa de politică monetară a băncii centrale

    Indicii bursieri S&P 500 şi Dow Jones au atins maxime istorice astăzi după ce şedinţa de politică monetară a băncii centrale americane, potrivit Financial Times.

    Performanţa burselor vine după o evoluţie de tip raliu a obligaţiunilor guvernamentale, titlurile de stat cu scadenţa la 10 ani ajungând la randamente de sub 2% pentru prima dată înultimii trei ani.

    La scurt timp după deschiderea şedinţei de tranzacţionare, indicele S&P 500 a înregistrat un avans de 1% până la un maxim istoric de 2.954,20 puncte, depăşind nivelul de 2.945,83 puncte din 30 aprilie. Astfel indicele este în creştere cu 17,8% de la începutul anului.

    Indicele industrial Dow Jones a crescut cu 0,9%, depăşind maximul record din 23 aprilie, ajungând astfel la un nou maxim de 26.761,01 puncte.

    Indicele Nasdaq, al companiilor din tehnologie, a crescut cu 1% – dar rămâne totuşi cu 1,2% sub maximul record din data de 3 mai.

    „S&P deschide la maxim record”, a scris preşedintele american Donald Trump pe contul său de Twitter.

    Miercuri, banca centrală americană (Fed) a prezentat o poziţie favorabilă pentru investitori, anunţând că are loc de măsuri de politică monetară dacă acestea vor fi necesare.

    Astfel, decizia se aseamănă cu poziţia Băncii Centrale Europene cu privire la politica monetară – încât Mario Draghi, preşedintele BCE a dat de înţeles că ar putea relansa programul de achiziţie de titluri de stat dacă inflaţia şi creşterea economică nu se îmbunătăţesc.

     

     

     

  • Românii, mai bogaţi decât americanii?!

    Ponderea cea mai mare în această avuţie netă o au activele imobiliare de 1.580 de miliarde de lei, adică 78%. Avuţia netă din 2018 este cea mai ridicată din ultimul deceniu.

    În 2008 avuţia netă, care este formată din active imobiliare şi active financiare, a fost de 2.047,2 miliarde de lei, din care 1.859 miliarde de lei însemnau activele imobiliare şi 187 miliarde de lei activele financiare.

    Dacă calculăm în euro, avuţia netă din 2008 a fost de 540 de miliarde de euro.

    În 2008, preţurile activelor imobiliare erau „la ceruri”, şi de aceea românii erau mai bogaţi.

    Faţă de atunci, activele imobiliare au scăzut cu 30%.

    În 2011 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al avuţiei populaţiei, de 1.274 de miliarde de lei, adică 305 miliarde de euro.

    Norocul românilor şi al României este că peste 90% din populaţie este proprietară a apartamentelor şi caselor, faţă de un grad de proprietate cuprins între 55% şi 60% în Germania.

    BNR observă că această avuţie netă este distribuită inegal, tendinţă care va creşte în următorii ani: cele mai bogate 10 gospodării deţin aproximativ 60% din această avuţie.
    Investiţiile financiare (depozite bancare, cash, acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri), care au o pondere de 22% în cadrul avuţiei nete, respectiv 443 de miliarde de lei în 2018, sunt în creştere (în 2008 erau de numai 187 de miliarde de lei, dar la fel, distribuţia lor este inegală). Conform datelor BNR, în timp ce 5% din deponenţi deţin 71% din valoarea depozitelor bancare, 95% din deponenţi deţin doar 29%.

    BNR a calculat activele financiare scăzând datoriile totale, care în 2018 au fost de 150 de miliarde de lei.

    Individual, avuţia netă depăşeşte 22.000 de euro la finalul lui 2018.

    Dacă trecem oceanul, conform ultimelor date ale Fed – Banca Centrală Americană -, avuţia netă a celor 327 de milioane de americani a fost de 108,6 trilioane de dolari la finalul primului trimestru din 2019, în creştere cu 4,5% faţă de 2018, adică 332.110 dolari per american.

    Cea mai mare creştere a bogăţiei americanilor a venit din aprecierea valorii acţiunilor sau alte titluri financiare.

    Dar inegalitatea la americani este mult mai dură.

    Conform unui articol din revista Bloomberg Businessweek (What he uncovered about inequality is shaking up capitalism and politics), primele 1% din familii controlează 39% din această avuţie, iar 90% de jos în sus deţin numai 26%. Jumătate din americani au o avere negativă, adică datoria pe care o au este mai mare decât valoarea activelor deţinute.

    Deşi America a prosperat în ultimii 30 de ani pe medie, această bogăţie s-a distribuit total inegal. Mai mult de jumătate din americani au sărăcit, în timp ce marile familii şi marile companii au înregistrat creşteri spectaculoase.

    În articolul din Bloomberg Businessweek, un francez, Gabriel Zucman, elev al economistului francez Thomas Piketty, a început să cerceteze unde se află averea celor bogaţi  şi care sunt cauzele creşterii acestei inegalităţi.

    El spune că în anii ’80 s-a produs un cataclism odată cu venirea lui Ronald Reagan ca preşedinte al Statelor Unite. Când Reagan a preluat Casa Albă, primele 0,1% din familii controlau 7% din bogăţia Statelor Unite. Până în 2014, aceste familii şi-au triplat bogăţia, ajungând să controleze 22% din avuţia totală a SUA.

    Această creştere a bogăţiei – care a avut loc, paradoxal, ca urmare a democratizării pieţelor financiare şi a globalizării, care a dat posibilitatea mai multor oameni să se îmbogăţească din deschiderea pieţelor – a devenit un pericol pentru capitalismul american. Miliardarilor americani începe să le fie frică că au devenit prea bogaţi, iar liderii politici, în căutare de cât mai multe voturi, încep să aibă o retorică contra lor şi să aducă socialismul în discuţie.

    Deşi fiecare american, pe medie, este de 10 ori mai bogat decât un român, „egalitatea” este mult mai bună în România.

    Această putere de a deţine propria casă îi face pe români să fie mai confortabili atât în privinţa prezentului, cât şi a viitorului.

  • Americanii nu au milă: Lichidează una dintre cele mai mari fabrici din România

    În acelaşi timp, au împuternicit reprezentanţii legali ai companiei în vederea continuării negocierilor şi încheierii unei tranzacţii comerciale cu Sindicatul Valahia sau cu o societate controlată de Sindicatul Valahia, având ca obiect “transmiterea către Sindicatul Valahia sau către o societate controlată de Sindicatul Valahia, a folosinţei sau a proprietăţii asupra tuturor sau a unora dintre activele Societăţii sau asupra întregii afaceri a Societăţii, sau a unei părţi a acesteia”, se arată în anunţul companiei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum se infiltreazã cleptocratia ruseascã în America partea a II-a

    Chiar actualul preşedinte, Donald Trump, un „oligarh” al imobiliarelor înainte de a deveni politician, pare să fi avut o slăbiciune pentru ruşii bogaţi. Despre cum cleptocraţia rusească se infiltrează în America scrie The Atlantic. În 2017, Reuters a examinat vânzarea proprietăţilor Organizaţiei Trump din Florida şi a constatat că 77 dintr-un total de 2.044 erau deţinute de ruşi. Dar aceasta era probabil o imagine incompletă. Mai mult de o treime din unităţi au fost vândute unor entităţi corporative, care pot ascunde cu uşurinţă identitatea adevăratului proprietar. După cum remarcă Oliver Bullough, „ar fi putut la fel de bine să-i aparţină lui Vladimir Putin“. În jurul perioadei în care Trump s-a instalat cu familia la Casa Albă, scutirea „temporară“ a proprietăţilor imobiliare de la aplicarea Patriot Act a intrat în al cincilea an. Fără a stabili cineva ceva formal, excepţia a devenit ceva permanent.
    Războiul împotriva cleptocraţiei a ajuns între timp pe un alt front. Dacă plutocraţii străini au rămas în mare parte neatinşi, ajungând să se simtă ca acasă în SUA, plutocraţii americani dornici să-şi ascundă averile în străinătate au dat de probleme noi. În 2007, Statele Unite au avut unul dintre momentele de claritate morală, creat de confesiunile unui bancher numit Bradley Birkenfeld, care a venit de bunăvoie la Departamentul de Justiţie. (El şi-a prezentat ulterior povestea într-o carte numită Bancherul lui Lucifer.) Ceea ce a divulgat în mod liber procurorilor descria eforturile sale de a recruta clienţi în numele UBS, o bancă gigant din Elveţia.
    Birkenfeld a descris modul în care şi-a făcut loc în inima aurită a plutocraţiei americane, participând la regate de iahturi şi expoziţii ale unor artişti cu sponsori bogaţi. Acolo, se amesteca printre cei bogaţi şi deschidea conversaţii. „Ce pot eu să fac pentru dumneavoastră este zero“, spunea el, oprindu-se apoi pentru a pregăti lovitura de graţie: „De fapt, sunt trei zerouri. Impozitul pe venit zero, impozitul pe veniturile din capital zero şi impozitul pe moşteniri zero“. Abordarea lipsită de subtilităţi a lui Birkenfeld avea un succes sălbatic, la fel ca banca lui, de altfel. Ca parte a unui acord cu Departamentul de Justiţie, UBS a recunoscut că ascundea de autorităţile fiscale americane active în valoare totală echivalentă cu aproximativ 20 de miliarde de dolari.
    Valoarea mare a cash-ului ascuns a înfuriat Congresul. În 2010, legislativul american a adoptat Foreign Account Tax Compliance Act (FATCA), o lege cu tente morale.  Niciodată o bancă străină nu va mai putea să deţină bani americani fără să notifice autorităţile fiscale – sau fără a risca o amendă care ar băga-o în mormânt.
    Aici s-a văzut munca leadership-ului anticorupţie – şi ambiguitatea americană în toată splendoarea ei. Potrivit unui puternic mit de excepţionalism american, naţiunea se mândreşte cu o igienă financiară superioară şi cu o cultură solidă a bunei guvernări. Într-adevăr, guvernul american a acordat mai multă atenţie spălării banilor decât poate oricare altă naţiune de pe planetă. Însă ştacheta nu este foarte sus, iar vigilenţa are limitele sale. În 2011, administraţia Obama a încercat să colecteze mai multe informaţii despre conturile bancare ale străinilor şi să împartă banca de date cu ţările de origine. Dar băncile – alături de lobbyiştii lor şi de intelectualii care le promovează – au lucrat furibund pentru a preveni extinderea. Un asociat al Fundaţiei Heritage a denunţat standardele propuse ca fiind „imperialism fiscal“. Preşedintele Asociaţiei Bancherilor din Florida a spus: „Într-un moment în care încercăm să creăm locuri de muncă şi să reducem povara întreprinderilor, aceasta este o chestiune greşită“.
    Asociaţiile bancherilor din Texas, California şi New York au intervenit şi ele. Efortul nu a ajuns nicăieri în Congres. Membrii elitei profesionale americane au concurat să-şi vândă serviciile cleptocraţilor, trecând peste interdicţiile etice. Modelul s-a repetat atunci când Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, atrasă de forma iniţială a FATCA, a luat prototipul Congresului şi l-a extins: în fiecare an, băncile vor raporta conturile străine autorităţilor fiscale din ţara de origine a titularilor de cont. Dacă fiecare naţiune ar fi semnat standardele OCDE, efectul ar fi fost o lovitură dată paradisurilor fiscale care ar fi distrus infrastructura vitală ce permite banilor cleptocraţilor să curgă neobservaţi. În cele din urmă, Statele Unite au fost singurele care au refuzat să adere la acordul OCDE, finalizat în 2014.
    Această încăpăţânare era pe cale să submineze tot ceea ce ţara făcuse pentru a lupta împotriva banilor murdari: în timp ce SUA pot solicita băncilor din aproape orice altă ţară informaţii financiare despre cetăţenii americani, nu au obligaţia de a oferi altor ţări informaţii de aceeaşi natură. „Statele Unite s-au impus cu forţa asupra restului lumii în încercarea de a distruge secretul bancar“, scrie Bullough, „dar nu şi-au aplicat aceleaşi standarde.“ Un avocat din Zürich a descris frumos, pentru Bloomberg, consecinţele: „Cât de ironic, ba nu, cât de pervers este că SUA, care au condamnat ca o inchiziţie băncile elveţiene, au devenit ţara secretului bancar… Auziţi un sunet puternic de aspiraţie? Este sunetul banilor care se grăbesc să vină în SUA“.
    Cu puţin timp înainte ca SUA să refuze să semneze standardele OCDE, o sucursală a băncii exclusiviste Rothschild a fost deschisă la etajul 12 al unei clădiri din Reno, Nevada, departe ca distanţă şi spirit de sediul central din Paris. Numele băncii nu era anunţat de nimic de pe exteriorul clădirii şi nici măcar trecut în afişajul din lobby. Imediat după deschiderea avanpostului de la Reno, unul dintre directorii executivi ai băncii a făcut prezentarea serviciilor noii filiale posibililor clienţi din San Francisco. Ceea ce a făcut prezentarea atât de memorabilă au fost ideile incluse într-un proiect văzut de Bloomberg. Documentul făcea clare motivele pentru care străinii bogaţi ar trebui să-şi aducă banii în Nevada: statul american este locul ideal pentru a-şi ascunde averile de guverne şi pentru evitarea plăţii impozitelor în SUA.
    Proiectul evidenţia un adevăr pe care bancherii nu-l recunosc de prea multe ori în public, şi anume că Statele Unite au „prea puţin chef“ să ajute guvernele străine să recupereze bani spălaţi în interiorul graniţelor americane. De fapt, SUA au devenit „cel mai mare paradis fiscal din lume“. (Banca a spus că aceste declaraţii au fost eliminate înainte ca prezentarea să fi ajuns la clienţi, deoarece acestea nu reflectau viziunea reală a băncii.)
    Ceea ce s-a schimbat nu a fost doar structura de reglementare. Şi comportamentul elitei americane s-a schimbat. Membrii clasei profesionale s-au bătut pentru a-şi vinde serviciile către cleptocraţi. În această competiţie, au ignorat vechile interdicţii etice, iar presiunea a fost crescută pentru a testa limitele legii. O colecţie de videoclipuri de pe internet, filmate în 2014, ilustrează acest colaps moral. În clipuri apare un bărbat prezentat ca Ralph Kayser, un german care dezvăluie numai cele mai elementare detalii despre sine, recitate într-o engleză cu un uşor accent. Însă nu-i este arătat niciodată chipul. Personajul prezintă o succesiune de întâlniri cu 13 firme de avocatură din Manhattan, în care se angajează în discuţii glumeţe pentru ca apoi să îşi anunţe scopul. Lucrează pe postul de consilier al unui oficial guvernamental din „una dintre ţările bogate în minerale din Africa de Vest“, explică el. De-a lungul carierei, oficialul a devenit destul de bogat. „Companiile sunt dornice să facă rost de minerale rare sau alte materii prime. Şi astfel plătesc cu nişte bani speciali pentru asta. Nu i-aş numi «mită». Aş spune «bani de facilitare».
    Clientul lui Kayser, continuă el, îmbătrâneşte şi – pentru că soţia clientului a dorit dintotdeauna un apartament clasic în New York, iar clientul căuta să cumpere un Gulfstream şi un iaht – are brusc nevoie să-şi aducă banii în Statele Unite. Clientul preferă ca achiziţiile să rămână secrete pentru a nu atrage atenţia în ţara sa de origine. „Ar părea cel puţin foarte, foarte jenant.“ Kayser nu face niciun efort să-şi ascundă dorinţa de a transfera fonduri suspecte.
    Kayser este de fapt un personaj creat de Global Witness, un ONG din Londra. Actorul este echipat cu o cameră bine ascunsă pentru a-i surprinde pe avocaţii americani manifestându-şi înclinaţiile etice. Deşi niciunul dintre avocaţii vizitaţi de Kayser nu îl iau pe acesta de client, iar câţiva spun că au nevoie de mai multe informaţii despre sursa averii oficialului, doar unul refuză în mod categoric să discute despre modalităţile prin care pot fi transferaţi banii. Trebuie spus că personajul Kayser nu a ales birourile lui Saul Goodman – avocatul crimei organizate dintr-un serial celebru. Ţintele sale includ avocaţi de la firmele cu tradiţie.
    Bineînţeles, ei înţeleg riscurile mutării banilor suspecţi în New York. Un avocat îi spune lui Kayser: „Trebuie să fiu foarte atent. Nu vreau să fac ceva care să mă facă să pară că spăl bani. Asta m-ar costa licenţa – şi eu pur şi simplu nu fac asta“. Dar ce fel de standarde respectă în general nu este clar. „Când primesc bani de la ceilalţi clienţi, banii vin întotdeauna cu un nume ciudat pe ei. Nu pun niciodată întrebări“, recunoaşte avocatul. Un alt avocat anunţă cu blândeţe: „Ei nu trimit avocaţi la închisoare pentru că noi conducem ţara. Încă suntem membri ai unei clase privilegiate în această ţară“.
    Pericolele corupţiei au fost o obsesie pentru fondatorii Statelor Unite. Madison a menţionat corupţia de 54 de ori într-un carnet de notiţe din 1787.
    Global Witness a realizat experimentul pentru a sublinia complicitatea firmelor mari de avocatură în răspândirea cleptocraţiei. Însă filmările oferă şi o antropologie primară a unei elite americane. O profesie ca avocatura are coduri etice foarte dezvoltate, dar aceste standarde par să fi scăzut în ultimii ani. Chiar şi cele mai prestigioase firme simt fiori când se gândesc la supravieţuirea modelului lor de afaceri bazat pe preţuri ridicate, care a fost puternic afectat de criza financiară din 2008 şi de valul de reduceri de costuri care a urmat în sectorul corporate. Puseuri de lăcomie au existat cu siguranţă în lumea firmelor de avocatură consacrate, dar simţul luptei darwiniste şi normele unei elite globale au erodat limitele. Aceiaşi parteneri care şi-au dat afară colegii cu mai multă cruzime decât înainte par a fi pregătiţi să adopte o atitudine mai permisivă faţă de clienţii pe care cândva i-ar fi respins.
    Această decădere a fost pe deplin vizibilă în ancheta lui Robert Mueller. S-a văzut cum firma Skadden, Arps, Slate, Meagher & Flom, un pilon robust al profesiei de avocat, s-a pus în slujba cleptocraţiei. Gregory Craig, un partener al firmei din 2010 până în 2018, a fost consilier la Casa Albă în mandatul preşedintelui Barack Obama. El era omul responsabil cu protejarea integrităţii preşedinţiei. La Skadden, el a supravegheat crearea unui raport care a fost folosit pentru a justifica arestarea de către preşedintele ucrainean Victor Ianukovici a principalului adversar politic pe motive considerate de mulţi ca foarte dubioase. (Firma, potrivit mărturiei din investigaţia lui Mueller, a declarat în mod privat că dovezile care susţin arestarea au fost „practic inexistente“.) Un alt avocat care a lucrat pentru Skadden a pledat vinovat că a minţit procurorii în timpul anchetei echipei lui Mueller privind activitatea firmei pentru preşedintele Ucrainei.
    Ucrainenii au angajat Skadden printr-un intermediar, consilierul politic Paul Manafort, acum în închisoare. Cândva, ar fi fost posibil ca Manafort să fie considerat un caracter deviant abject de la Washington – lobbyistul cu cele mai scăzute standarde, dispus să preia cei mai dubioşi clienţi. Însă Mueller a expus cât de strâns legată de elita permanentă din Washington a fost munca lui Manafort făcută în numele cleptocraţilor ucraineni. Manafort a subcontractat o parte din activităţile sale de lobby firmei lui Tony Podesta, probabil cel mai puternic agent de influenţă democrat al generaţiei sale. Apoi, Manafort a angajat Mercury Public Affairs, unde a avut de-a face cu lobbystul Vin Weber, fost congresman republican, fost preşedinte al Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie şi un personaj investigat de Muller pentru colaborarea cu prorusul Ianukovici.

  • Încă un domeniu cucerit de inteligenţa artificială unde oamenii au fost înlăturaţi

    Sea Hunter, nava de suprafaţă fără pilot a Marinei S.U.A., a devenit prima navă care a navigat vreodată de la San Diego, California la Pearl Harbor, Hawaii şi înapoi fără un echipaj pentru navigaţie şi direcţie.

    „Programul Sea Hunter este lider mondial în producţia şi designul navelor fără pilot, complet autonome,” a declarat Gerry Fasano, preşedintele Grupului Leidos.

    Nava are o lungime de aproximativ 40 de metri şi este concepută pentru a testa o serie de misiuni efectuate de ambarcaţiunile de dimensiuni medii. Sea Hunter poate parcurge distanţe de 10,000 de mile marine, pe o durată de câteva săptămâni, plecând din California până în Hawaii şi înapoi aproape de două ori fără să se întoarcă la bază. Nava din fibră de sticlă decorticată putea servi drept prototip pentru navele viitoare autonome construite cu o varietate de materiale şi multe posibile misiuni.

    Deocamdată, navele autonome fac parte din strategia marinei SUA de a aborda ameninţările din partea navelor ruseşti şi chineze. China construieşte o vastă armată de ambarcaţiuni de suprafaţă şi subacvatice, pe măsură ce încearcă să câştige dominaţia în Pacific. Armata rusă nu are aceleaşi resurse, ci construieşte o flotă de submarine mai silenţioase şi mai eficiente. Sea Hunter, care nu poartă arme, este proiectată pentru a monitoriza aceste flote, precum şi pentru a curăţa minele şi pentru a oferi un releu sigur de comunicaţii pentru navele mari de război ale marinei S.U.A.

    Navele autonome vor economisi mulţi bani pentru marină; potrivit unui studiu realizat de Agenţia pentru Proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării (DARPA), care iniţial supraveghea programul autonom al navelor, Sea Hunter poate opera pentru suma de 20.000 de dolari pe zi, în comparaţie cu 700.000 de dolari pentru a conduce un distrugător complet echipat cu misiuni similare.

     

  • Miliardarii americani constată că au creat un monstru şi acum nu ştiu cum să-l oprească

    „Diviziunile sociale şi politice care există deja în societatea americană ameninţă structura care ne ţine uniţi şi capitalismul însuşi”, spune Jamie Dimon, cel mai puternic bancher din America, preşedintele executiv al JPMorgan Chase.
    Jamie Dimon, care în 2018 a încasat 31 de milioane de dolari pentru cel mai bun an financiar din istoria băncii, constată că visul american se destramă şi de aceea companiile ar trebui să facă mult mai mult pentru societate.
    Ray Dalio spune că sistemul capitalist, pe care l-a îmbrăţişat ca investitor precoce, a ajuns să creeze o inegalitate mult prea mare: „Sunt capitalist şi până şi eu mă gândesc că acest capitalism este stricat.”
    Miliardarii Americii, care de multe ori prin facilităţile şi optimizările fiscale pe care le fac ajung să plătească un impozit mai mic decât un salariat american, cer acum impozite mai mari pentru bogaţi, în speranţa că vor potoli furia societăţii.
    Modelul american de business este feroce pentru că se bazează pe consolidări şi achiziţii – peştele mare mănâncă peştii mici –, pe tăieri de costuri şi creşteri de preţuri la produsele şi serviciile oferite. În acest fel, cei mari devin şi mai mari, iar cei mici culeg fărâmiturile, care de cele mai multe ori le asigură doar simpla existenţă.
    40% dintre angajaţii americani sunt la limita supravieţuirii cu salariul pe care îl primesc, iar nicio cheltuială în plus, să spunem de 400 de dolari pentru o vizită la dentist sau reparaţia unei maşini, nu poate fi absorbită.
    Jamie Dimon a fost întrebat în Congres cum crede că se descurcă unul dintre funcţionarii băncii, care are un salariu de 2.425 de dolari pe lună, din care 1.600 de dolari este numai chiria, iar dacă se adaugă toate utilităţile, îngrijirea copilului şi transportul, are un minus de 567 de dolari în fiecare lună.
    Puternicul bancher american nu a ştiut ce să răspundă.
    Marile corporaţii americane au început să crească salariul minim, în speranţa că vor înăbuşi revolta americanilor: Amazon a ridicat salariul minim la 15 dolari pe oră, Bank of America la 17 dolari pe oră, cu o ţintă de 20 de dolari pe oră peste doi ani, iar JPMorgan plăteşte 18 dolari pe oră în marile oraşe şi
    16,25 dolari pe oră în restul Americii.
    În 2018, conducătorii companiilor americane din indicele bursier S&P au avut un venit de 12,4 milioane de dolari, faţă de 11,7 milioane de dolari în 2017.
    Directorul executiv de la Manpower, firmă de recrutare şi plasare de personal, a avut cea mai mare diferenţă dintre salariul lui de CEO şi media salarială a angajaţilor lui, de 2.500%.
    Statele Unite sunt o societate extrem de dură, unde businessul este pe primul loc. Companiile sunt într-un proces de creştere şi de restructurare continuă, iar orice majorare salarială trebuie acoperită prin reducerea altor poziţii şi introducerea roboţilor care să preia poziţiile repetitive.
    Fluxul continuu de emigranţi ţine salariile minime jos, în zona de consum, şi de aceea, deşi şomajul în America este la minime istorice, salariile nu cresc nici cât rata inflaţiei.
    În afara creşterii salariului minim, corporaţiile americane nu ştiu cum să rezolve această creştere a inegalităţii care a distrus clasa de mijloc, aceasta fiind cea mai afectată clasă din ultimele trei decenii.
    Toată lumea vrea impozite mai mari, dar Donald Trump, miliardarul şi populistul preşedinte al SUA, nu-şi bazează platforma electorală pe acest lucru. Ci dimpotrivă, el a scăzut impozitele pentru corporaţiile americane.
    Cei care conduc companiile sunt la mijloc, între creşterea furiei angajaţilor privind inegalitatea salarială şi interesul investitorilor, care vor creşteri ale preţului acţiunilor şi dividende mai mari.
    Unul dintre porturile cele mai mari din Statele Unite, cel din Los Angeles, a vrut să introducă roboţi pentru a compensa creşterile salariale acordate, dar s-a lovit de furia sindicatelor, care nu acceptă acest lucru.
    Walmart, cel mai mare retailer din lume, care are încasări de peste 1 miliard de dolari în fiecare zi, testează tot mai mult roboţi care să preia funcţiile de manipulare a produselor şi să înlocuiască oamenii.
    În aceste condiţii, furia americanilor care nu au avut norocul de a fi miliardari va creşte din ce în ce mai mult.
    Marile corporaţii şi cei mai puternici americani constată că acest capitalism, care i-a făcut să conducă America şi chiar lumea, a ajuns prea puternic şi nu mai poate fi controlat.

  • Cum vor americanii de la JC Flowers să restructureze First Bank. First Bank a propus sindicatului să concedieze aproape 30% din angajaţi şi să închidă 40% din sucursale

    First Bank (fosta Piraeus Bank), locul 13 în topul bancar local, a propus sindicatului pro­priu închiderea sau comasarea a 40 de su­cursale şi concedierea a 379 de angajaţi, o de­ci­zie finală urmând să fie luată după fina­lizarea negocierilor dintre cele două părţi.

    „La acest moment, am comunicat sin­dicatului şi echipei interne estimările noastre refe­ritoare la reorganizarea reţelei de sucur­sale şi a numărului potenţial de angajaţi afec­taţi. Plănuim să închidem şi/sau comasăm un nu­măr de 40 de sucursale. Esti­măm că vor fi afec­taţi 379 de an­gajaţi. Dorim să subliniem fap­­tul că aceste cifre re­prezintă esti­mări, iar la sfâr­şitul pe­rioadei legale de negocieri vom anunţa de­cizia finală şi noua con­figu­raţie a reţelei de sucur­sale“, au precizat re­pre­zen­tanţii First Bank.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro