BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Portretul robot al antreprenorului român: munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună

    Firma de consultaţă şi audit EY a lansat săptămâna trecută o nouă ediţie a studiului „Baromentrul afacerilor de tip start-up din România” la care au răspuns 301 de antreprenori români ce conduc afaceri cu o vechime mai mică de trei ani. În urma studiului portretul antreprenorului român se conturează astfel: este tânăr (până în 35 de ani), se află la primul test în mediul antreprenorial,  de cele mai multe ori afacerea este fondată din economiile personale (69%), lucrează în medie 10 ore pe zi şi câştigă cel mult 1000 de euro pe lună din afacere.

    „Start-up-ul, prin definiţia noastră, este o companie pre-zentă pe piaţă de cel mult trei ani. Majoritatea antre-pre-norilor (81%) au sub 35 de ani şi nu au pornit la drum singuri, 54% din start-up-uri fiind înfiinţate de doi sau mai mulţi fondatori, astfel că noile generaţii de antreprenori sunt dispuse să împartă riscul. Vedem că antreprenorii din Ro-mânia stau bine la acest capitol dacă luăm în calcul că, la nivel internaţional, doar 16,1% dintre start-up-urile de mare poten-ţial au un singur fondator“, a spus Mihaela Matei, special projects officer în cadrul EY România.

    Cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum dedică 10 ore afacerii lor în fiecare zi, adică lucrează cu 21% mai mult decât angajaţii cu normă întreagă din România. 27% dintre antreprenori depăşesc limita celor zece ore, unii ajungând chiar la 18 ore de muncă în fiecare zi. Însă veniturile nu sunt chiar pe măsura aşteptărilor. 38% dintre antreprenorii respondenţi în cadrul studiului au un venit lunar situat sub 500 euro, 33% ajung la câştiguri de până la 1000 de euro, iar 11% depăşesc nivelul de 2.000 euro pe lună. Asta în condiţiile în care în România, venitul mediu net în luna noiembrie 2015 s-a ridicat la 432 euro, potrivit studiului.

    Primii doi ani într-o afacere antreprenorială sunt cruciali şi cei mai grei, deoarece veniturile întârzie să apară, iar afacerea trebuie să crească. „Da, în primii doi ani tot ce poţi face este să ai venituri care să-ţi acopere facturile. După aceşti doi ani de supravieţuire (9 din 10 antreprenori nu supravieţuiesc) intri  în altă etapă, te uiţi la investitori, dar şi în această etapă veniturile îţi sunt de ajuns să-ţi plăteşti facturile şi cam atât, dar valoarea companiei poate creşte”, spune Florin Grosu, co-fondator Traderion, prezent la evenimentul de lansare a studiului. „Primii doi ani  au fost ani de investiţii, bani personali pe care i-am băgat în proiect. Eu nu sunt plătită nici acum din Digital Kids”, a punctat Tincuţa Baltag, fondator Digital Kids.

    Pe de altă parte, Silviu Andrei Petran, asociat Materia, business care pro-duce obiecte de mobilier, decoraţiuni şi corpuri de ilu-minat din lemn recuperat şi reciclat, susţine că „nu suntem o zonă de normalitate, cred ca ar trebui zona de startup să fie diferenţiată astfel încât oamenii care ar vrea să intre în antreprenoriat să nu fie nevoiţi să se gândească că trebuie să plătească 70% taxe pe salariile lor. Atunci când o să ajungem  în zona de normalitate lucrurile o să fie diferite, oamenii o să fie mai cinstiţi, o să avem mai multe locuri de muncă declarate, venituri mai mari la stat, mai multi angajaţi pentru care se vor plăti taxe.  Până atunci o să mergem pe sistemul asta cu salariu minim pe economie, cu două ore pe cartea de muncă pentru că asta este stilul antreprenorial actual, într-o formă sau alta.”

    Tot mai mulţi tineri vor să fie proprii şefi şi să pornească un start-up, însă se lovesc de mai multe obstacole. Ca şi în anii trecuţi, birocraţia a fost indicată ca fiind cel mai important obstacol în dezvoltarea unei afaceri în România. Neclarităţile legislative, lipsa de informaţii, legislaţia stufoasă – sunt doar câteva aspecte semnalate de antreprenorii de startup ce sunt corelate cu fenomenul birocraţiei.

    „Antreprenorii, cel puţin la început, se confruntă cu lipsa informaţiilor legate despre legislaţie, fiscalitate, surse de finanţare şi aşa mai departe. Aş face un fel de platformă online în care aş organiza competiţii între liceeni, simulări de business cu premii, şi această platformă ar trebui să conţină şi aceste informaţii de legislatie, fiscalitate şi aşa mai departe”, afirmă Tincuţa Baltag.

     

  • Şi-a deschis prima afacere cautând-o pe Google, iar acum porneşte o nouă afacere la care nu s-a gândit nimeni

    Paul Nicolau, antreprenorul ce a intrat în afaceri după o căutare pe Google, prin  deschiderea restaurantelor unde comercializa preparate din raci, s-a lansat în urmă cu aproximativ o lună într-un nou pariu: o shaormerie cu fructe de mare. Nicolau  a investit aproximativ 20.000 de euro în afacerea SeaFood Shaorma şi şi-a propus să o extindă în mai multe locaţii din centre comerciale şi chiar şi în afara ţării.  

     ”Shaorma este unul dintre cele mai răspândite produse fast food, iar domeniul meu de activitate este să creez noi nişe pe nişa fructelor de mare. Va fi o revoluţie a shaorma”, descrie antreprenorul Paul Richard Nicolau modul în care s-a gândit să lanseze o afacere prin care să lanseze o ”shaorma de lux”.

    Ideea i-a venit în urmă cu doi ani şi jumătate, dar a lansat proiectul în urmă cu aproximativ o lună, aspectele tehnice din spatele pregătirii fructelor de mare pentru shaorma fiind printre cele mai dificile pe care le-a întâmpinat în dezvoltarea proiectului. A ajuns astfel să colaboreze cu un furnizor din Italia, de unde aduce fructele de mare gata de gătire în locaţia din Bucureşti. Nicolau spune că şi-a recuperat deja investiţia şi apreciază că în aproximativ două luni va deschide primele locaţii în centre comerciale din Capitală. Ambiţiile sale depăşesc însă graniţele ţării şi spune că în curând va deschide o shaormerie în Londra. ”Este foarte uşor să îţi faci o afacere acolo, în aproximativ o oră mi-am făcut firmă, pe internet.”

    Planurile antreprenorului sunt să extindă afacerea prin francizare, costurile pentru o astfel de franciză fiind între 15 şi 20.000 de euro, potrivit estimărilor sale.

    Deocamdată, în cadrul locaţiei din Piaţa Muncii sunt comercializate două sortimente de produse – SeaFood Shaorma (exclusiv cu fructe de mare precum caracatiţă, calamar, sepie, creveţi) şi Ocean Shaorma (ce conţine şi peşte spadă sau ton), la un preţ de 25 de lei, aliniat, potrivit antreprenorului, la preţurile practicate de alţi jucători de pe segmentul fast food.

    La data de 15 ianuarie, Nicolau va lansa o altă componentă a afacerii – Shrimpmania – concept prin care îşi propune să comercializeze cantităţi mai mari de creveţi în reţete de taco, quesadilla, hamburgeri, ş.a.,  la preţuri mai mici de 35 de lei. Meniul Shrimpmania va fi disponibil în cadrul locaţiei SeaFood Shaorma şi, potrivit antreprenorului, va reprezenta un alt model pentru o afacere cu francize.

    În prezent, Paul Nicolau mai deţine restaurantul Le OacOac Bistro, axat pe preparate din pui de baltă, dar şi pe alte reţete din peşte şi fructe de mare. Restaurantul a fost inaugurat în primăvara anului trecut, în urma unei investiţii de circa 30.000 de euro, iar Nicolau apreciază că a ajuns deja la venituri de aproximativ 100.000 de euro.

    Sursa foto: SeaFood Shaorma

  • Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF: “Suntem discriminaţi la noi acasă. De către statul român. Companiilor străine li se întinde covorul, în timp ce noi, antreprenorii români, suntem «aruncaţi la câini». Noi de ani de zile facem profit, iar multinaţionalele raportează numai pierderi şi nimeni nu le întreabă nimic”

    Joi, 31 martie, la Braşov, ZF Antreprenorii României. O sală cu aproape 250 de oameni, cei mai mulţi – antreprenori sau manageri români. O discuţie legată de starea capitalului privat românesc în 2016.

    Conform celor mai recente date consolidate, la nivelul anului 2014, ponderea companiilor româneşti în totalul businessului din România era de 47%, în timp ce companiile străine ajunseseră la 49%. Diferenţa de 4% aparţine companiilor de stat.

    Dintr-o cifră de afaceri totală de 1.088 de miliarde de lei pentru 461.000 de companii cu activitate, 509 miliarde de lei au fost realizate de firmele private româneşti (423.000 de companii), cu 2,4 milioane de salariaţi, iar 536 mld. lei de companiile străine (38.000 de companii), cu 1,18 milioane de angajaţi.

    Deşi companiile străine au avut o cifră de afaceri mai mare, rezultatul lor net raportat (profit minus pierderi) a fost de minus 2 miliarde de lei.

    De partea cealaltă, companiile româneşti au raportat un rezultat final pozitiv de 14 miliarde de lei (profit de 33 de miliarde de lei, pierderi de 19 miliarde de lei).

    Frustrant, nu? Aşa se simt şi antreprenorii români în acest moment. Guvernul României, guvernele nu încurajează deloc capitalul privat românesc, în timp ce firmelor străine li se întinde covorul oriunde merg, începând de la Palatul Victoria până la orice administraţie fiscală.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 aprilie 2016

    COVER STORY: Cum să-ţi pierzi urma online

    Un celebru citat al lui Warren Buffett este în continuare corect: „Ai nevoie de 20 de ani ca să-ţi construieşti o reputaţie bună şi doar de 5 minute să o strici“, dar singurul lucru care s-a schimbat acum este durata. Nu mai e vorba de 5 minute, e vorba de cele câteva secunde de care are nevoie cineva pentru a-ţi strica imaginea.

     

    FINANŢE: Suntem lideri regionali la credite neperformante

     

    CONSUM: Consumerismul intră într-o eră a rafinamentelor

     

    ANALIZĂ: Busola imobiliară arată doar nordul 

     

    AUTO: Daimler reconfigurează topul exportatorilor

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Mesajul unui antreprenor: „Cu 100.000 de euro mai bine cumperi un tractor, nu o maşină de lux“

    Oamenii de afaceri care deţin fonduri mai bine ar investi în echipamente care să susţină businessul şi mai ales producţia, decât să se grăbească să cumpere maşini de lux, este de părere Heinrich Stein, preşedintele consiliului de administraţie al AgroConcept, importatorul utilajelor agricole New Holland pe piaţa locală. Stein a trecut de la importul auto la agrobusiness.

    Nu este neapărat mai uşor să vinzi un tractor de 100.000 de euro decât un Maserati de 100.000 de euro, dar mult mai mulţumitor deoarece tractorul acela produce ceva, face bani. „Este mult mai mulţumitor să vinzi un tractor decât un Maserati de 100.000 de euro deoarece acel tractor produce efectiv ceva, face bani. Vânzarea de tractoare

    este mai uşoară decât cea de maşini de oarece reprezintă un proces B2B, unde te poţi concentra mai bine asupra clienţilor“, a spus Heinrich Stein.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Povestea lui Peter Andreas Thiel, omul de afaceri care a pus bazele PayPal

    Thiel s-a născut în Frankfurt, Germania, în familia inginerului mecanic Klaus Thiel şi a Susannei Thiel. S-a mutat în Statele Unite ale Americii împreună cu familia la vârsta de un an şi a crescut în Foster City, în California. A studiat filosofia secolului XX la Universitatea Stanford. A absolvit în 1989, iar ulterior a studiat şi în cadrul unui program doctoral la Şcoala de Drept Stanford, până în 1992. Un libertarian declarat, a participat la fondarea publicaţiei Stanford Review în 1987.

    Aceasta a devenit cunoscută pentru promovarea bunelor moravuri în cadrul campusului, inclusiv a corectitudinii politice şi împotriva discursurilor de ură. Stanford Review este acum principala publicaţie conservatoare/libertariană a universităţii. Thiel s-a împrietenit şi cu alţi studenţi la Stanford, dintre care majoritatea au contribuit la realizarea Stanford Review. Printre ei se află Keith Rabois, David O. Sacks şi Reid Hoffman. Câţiva dintre ei au lucrat ulterior la PayPal şi fac parte din PayPal Mafia (numele cu care este cunoscută echipa fondatoare a PayPal).

    În perioada studiilor la Stanford, Thiel l-a întâlnit şi pe antropologul René Girard, a cărui teorie mimetică l-a influenţat. Thiel a lucrat pentru judecătorul J.L. Edmondson la Curtea de Apel a Statelor Unite ale Americii, la un an după absolvirea Şcolii de Drept Stanford. Între 1993 şi 1996, a tranzacţionat pentru Credit Suisse Group, trei ani mai târziu, a pus bazele fondului multistrategie Thiel Capital Management.

    A fondat sistemul de plăţi online PayPal în 1998, împreună cu Max Levchin. Compania a fuzionat ulterior cu X.com, condusă atunci de Elon Musk şi a devenit companie publică la data de 15 februarie 2002. În cursului aceluiaşi an, a fost preluată de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari.

    Cele 3,7% acţiuni deţinute de Thiel în companie valorau 55 de milioane de dolari la momentul achiziţiei. În august 2004, Thiel a făcut o investiţie de 500.000 de dolari în reţeaua socială Facebook, în schimbul unui procent de 10,2% din companie şi s-a alăturat astfel consiliului director al companiei. Aceasta a fost prima investiţie în Facebook. În mai 2012, Thiel a vândut 16,8 milioane de acţiuni Facebook pentru 638 de milioane de dolari, la un preţ de aproape 38 de dolari/acţiune, iar în august 2012 a vândut aproape toate acţiunile rămase pentru circa 1 miliard de dolari. A păstrat un pachet de acţiuni şi are încă un loc în consiliul director. În 2005, Thiel a creat Fondul Fondatorilor, o companie de venture capital cu sediul în San Francisco.

    Thiel a făcut investiţii în numeroase start-up-uri, atât personal, cât şi prin fondurile sale de investiţii, printre acestea aflându-se LinkedIn, Yelp, Inc., Quoara, Booktrack, Big Think, Palantir. Fundaţia Thiel oferă tinerilor antreprenori 100.000 de dolari pe parcursul a doi ani pentru a-şi urma visul în afaceri.  În cercurile din Silicon Valley, Thiel este considerat Don-ul din PayPal Mafia. În cadrul unei conferinţe, a declarat că printre obiectivele sale se numără lupta împotriva îmbătrânirii, un domeniu în care nu s-a investit şi nici nu s-au făcut suficiente studii. A susţinut numeroase cauze în domenii diverse; libertarian conservator declarat, este implicat şi în politică şi a fost şi coproducător al filmului Thank You For Smoking, ce are ca bază romanul omonim al lui Christopher Buckley.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 13 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Cum au transformat doi antreprenori penele de curcan într-un business de milioane de dolari – GALERIE FOTO

    În 2007 lui Ben Ross i-a venit o idee de papioane colorate din pene de curcan pentru o petrecere de nuntă. Trei ani mai târziu un prieten, Jeff Plotner, l-a sfătuit să facă o afecere din asta, iar în 2012 cei doi au lansat Brackish cu doar 750 de dolari. Acum Plotner spune că veniturile înregistrate de companie ajung în rândul milioanelor de dolari. Brackish are 49 de angajaţi, iar fiecare petrece în jur de 4-5 ore pentru a realiza un papion, care este vândut cu 165-275 de dolari. Produsele Brackish se vând în 250 de magazine din SUA, în Londra, Paris sau Bermuda şi, bineînţeles, online.

    VEZI AICI CUM ARATA PAPIOANELE FACUTE DE CEI DOI ANTREPRENORI

    Într-un interviu acordat Forbes, Jeff Plotner povesteşte cum a ajuns un antreprenor în domeniul modei.

    “Căutam ceva care să mă pasioneze. Am început facultatea de drept, dar am renunţat după un an. Am fost chelner, am vândut tractoare şi alte echipamente, chiar şi asigurări de viaţă. Am prins gustul antreprenoriatului şi am început să citesc cărţi de business, precum “The Four-Hour Workweek” de Tim Ferris”, povesteşte Plotner.

    “Niciunul dintre noi nu avea experienţă de business sau în lumea modei”. “Ideea noastră era să cheltuim cât mai puţini bani şi să testăm ideea în piaţă, apoi să luăm veniturile şi să le investim înapoi în afacere. O idee foarte idealistă”, continuă el.

    Antreprenorii români care folosesc lemnul ca materie primă pentru accesorii: papioane, ceasuri sau genţi din lemn

    Cum a fost executată această idee?

    “I-am contactat pe cei de la Fab.com şi i-am implorat să ne includă şi pe noi într-un flash sale. Într-un final au fost de acord şi în cele 72 de ore, cât a durat flash sale-ul, am primit 450 de comenzi. Ne-am dat seama că noi chiar trebuia să facem toate papioanele alea în şapte zile.”, spune Plotner

    Acesta mai spune că a pornit afacerea cu 750 de dolari, bani care s-au dus, majoritatea, pe fotografierea produselor, iar penele le cumpărau de la ferme cu 25 de dolari/per papion. Iar fiecare produs a fost vândut cu 120 de dolari.

    Un om foarte important pentru succesul companiei a fost actorul Bill Murray, care a purtat un papion Brackish la premiile Oscar din 2014. “Telefonul a început să spune non-stop”, spune el. “Am primit un telefon de la o cunoştiinţă de-a lui Bill Murray care spunea că papionul nostru o să arate bine pe covorul roşu. Nu am crezut că este chiar Bill cu adevărat până când nu l-am văzut pe covorul roşu”, afirmă Plotner.

    Ce salariu are Jeff Plotner? “Nu mult. Facem tot posibilul să investim în afacere, să rămânem fără datorii”, mărturiseşte el. 

  • Un tânăr din Piteşti povesteşte cum Rompetrol l-a făcut milionar fără să lucreze nicio zi ca angajat

    Un contract semnat cu Rompetrol, care a construit pe terenul tânărului o benzinărie, în urmă cu 12 ani, a alimentat conturile antreprenorului Alin Mutu, care la acea vreme avea doar 25 de ani. Acum se ocupă cu dezvoltarea centrelor comerciale mici, povesteşte el. 

    Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: ”I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul”, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv ”nu stă nici ceapa”, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut ”subiecte care să-mi servească interesele”. O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. ”De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit”.

    A ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, iar Rompetrol a semnat în 2002 un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care închiriază terenul de lângă gara piteşteană reţelei de benzinării. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi de-odată, ci în fiecare an câte o tranşă.

    Avea atunci 25 de ani, a închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor. ”Aşa s-au legat toate celelante proiecte”, spune piteşteanul care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri, dintre care unul cu suprafaţa de 40.000 mp lângă Carrefour, şi altele mai mici – de 10.000 mp şi respectiv 5.000 mp – în oraş.

    A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care mici producători locali îşi vor putea vinde produsele, fie carne, brânzeturi sau peşte. Piteşteanul mai are în proprietate o clădire cu şase nivele, construită în 2007 cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii iar diferenţa a fost luată pe credit de la bancă.

    Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie, în complexul comercial John din Piteşti. ”Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni”. Luni importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. |mprumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial.

    Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp, şi ca să nu pară pară gol, l-a împărţit în două şi spunea că ”în spate” este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa.

  • Renaşterea unui loc de poveste. Staţiunea de la Puturoasa îşi recapătă farmecul de odinioară FOTO-VIDEO

    De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la izbucnirea Primului Război Mondial, curele sulfuroase de la Puturoasa erau recunoscute pentru tratarea reumatismului dar şi a altor afecţiuni. Trecute din proprietatea privată în cea a statului, staţiunea a căzut în dizgraţie şi cu toate astea, în vremea comunismului, mai existau aici locuri de cazare iar din mai până în septembrie, turiştii şi localnicii se putea bucura de beneficiile apei sulfuroase. Dar parcă nimic nu a lovit mai crunt în potenţialul turistic al zonei decât regimul democratic. Clădirile, dependinţele, toate au fost lăsate pradă timpului iar drumul forestier ce şerpuia prin pădure a devenit din ce în ce mai greu de practicat.

    Aşa a găsit zona Ştefan Sălăjan, un tânăr antreprenor care venise în zonă mânat de amintirea unei vacanţe trecute. A vizitat băile de la Puturoasa împreună cu bunicii iar când a revenit a rămas deziluzionat de ceea ce a găsit.

    “Am fost aici cu bunica mea, când eram mic şi mi-a plăcut foarte mult locul. Când am revenit, construcţiile erau în paragină, totul era dezafectat dar locul era exact la fel de frumos pe cât mi-l aminteam. Atunci am început să mă gândesc să-l refac, să îl readuc la viaţă,” a declarat Ştefan.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro