Tag: dezvoltare

  • Castro, Xi Jinping şi Rohani îndeamnă la cooperare în cadrul summitului ONU dedicat dezvoltării

    Liderii lumii au susţinut discursuri, în cea de a doua zi a unui summit la nivel înalt dedicat examinării unui set de obiective ale dezvoltării mondiale – adoptate vineri – care urmează să fie atinse până în 2030.

    Rohani a subliniat importanţa protejării mediului ca o cale de luptă împotriva terorismului, îndemnând totodată la cooperare regională.

    “Teroriştii au tendinţa să se extindă şi să prospere în regiuni care sunt afectate de penurii şi devastate de catastrofe de mediu. Ei se revarsă cu uşurinţă peste frontiere, ca ceaţa”, a spus Rohani.

    “Grupările teroriste zdrobesc obiectivele unei dezvoltări sustenabile, iar continuarea acestei situaţii conduce la mai multă sărăcie şi la distrugerea mediului”, a adăugat el.

    Xi Jinping, care a vorbit la ONU pentru prima dată, a spus că este necesară o dezvoltare echitabilă, în vederea abordării cauzelor adânci ale crizelor care afectează lumea.

    “Este necesar să ne ataşăm de dezvoltare ca de o cale de acces universală, deoarece numai prin dezvoltare putem să soluţionăm cauzele adânci ale conflictelor, să apărăm drepturile fundamentale ale persoanelor şi să răspundem speranţei arzătoare a popoarelor noastre la un viitor mai bun”, a declarat el.

    Preşedintele chinez a îndemnat la o dezvoltare echitabilă, bazată pe inovaţie, subliniind însă că este necesară o abordare a unor “responsabilităţi comune, dar diferite”, deoarece ţările au capacităţi diferite de a se dezvolta.

    El a anunţat că China va crea un fond în valoare de două miliarde de dolari pentru ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare în atingerea acestor noi obiective de dezvoltare şi că va investi în total 12 miliarde de dolari în cele mai puţin dezvoltate ţări până în 2030.

    Raul Castro, care s-a adresat tot pentru prima dată ONU, a îndemnat la anularea embargoului american impus ţării sale şi a pledat pentru crarea unei noi infrastructuri financiare în vederea asistării ţărilor în curs de dezvoltare.

    El i-a îndemnat pe liderii lumii să schimbe actualul peisaj economic internaţional prin soluţionarea problemelor datoriei, construirea unei noi arhitecturi financiare şi încetarea deţinerii “monopolului asupra tehnologiei şi cunoaşterii” de către ţările dezvoltate.

    Preşedintele cubanez a salutat restabilirea relaţiilor diplomatice cu Statele Unite, dar a deplâns sancţiunile economice aflate în continuare în vigoare.

    “Blocada economică, comercială şi financiară impusă Cubei persistă de o jumătate de secol, provocând pagube şi dificultăţi poporului cubanez”, a subliniat el.

    Castro a notat că, în pofida sancţiunilor, Cuba a înregstrat progrese şi că o oferit un ajutor financiar limitat altor ţări în curs de dezvoltare, pe care va continua să-l acorde.

    “Nu ar trebui să denunţăm niciodată onoarea, solidaritatea umană şi dreptatea socială, deoarece aceste convingeri sunt adânc înrădăcinate în societatea noastră socialistă”, a spus el.

    Raul Castro a preluat oficial preşedinţia insulei Caraibe de la fratele său mai în vârstă, Fidel Castro, în urma unor probleme de sănătate, în 2008.

    Castro, Rohani şi Xi Jinping urmează să suţină discursuri şi miercuri, în cadrul dezbaterii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU, care marchează 70 de ani de existenţă. Preşedinţii american Barack Obama şi rus Vladimir Putin se vor afla şi ei printre liderii lumii care vor lua cuvântul pe 30 septembrie.

  • Cum a trecut trailerul de la coadă în frunte

    Primul clip de promovare a fost realizat în 1912, pentru serialul „The Adventures of Kathlyn“, cunoscut pentru finalurile cliffhanger. La sfârşitul unui episod, un scurt clip le cerea oamenilor să revină să vadă ce se va întâmpla cu eroina. Un an mai târziu, Nils Granlund, advertising manager al unui lanţ de cinematografe, a produs un scurt film promoţional pentru piesa de teatru „The Pleasure Seekers“, cu imagini filmate în timpul repetiţiilor.

    La început, aceste filmuleţe de promovare apăreau pe ecranele cinematografelor la finalul filmelor, de aici venind şi denumirea (trailed the movie – urmau filmul). Practica s-a dovedit, în scurt timp, ineficientă, pentru că spectatorii plecau imediat după încheierea filmului. Iar mai-marii cinematografiei au hotărât ca filmuleţele să fie difuzate înaintea peliculei, doar că numele nu s-a mai schimbat.

    Clipurile de promovare pentru filmele mute erau constituite din imagini însoţite de câteva descrieri scurte, un slogan şi înşirarea numelor vedetelor, iar exprimarea era hiperbolică: „Senzaţional“, „Nu aţi mai văzut aşa ceva“ etc.
    Odată cu introducerea sunetului în cinematografie, şi promovarea a suferit modificări. Considerat primul film sonor, „The Jazz Singer“ a beneficiat de un trailer de 7 minute. Clipul prezenta imagini din film şi invita spectatorii să vină să vadă (audă?) noua tehnologie. Tot în acest prim trailer a apărut şi naratorul ca tehnică de prezentare a acţiunii.

     

    Până în anii ’50 trailerele au fost create în exclusivitate de National Screen Service, companie care controla creaţia şi distribuţia materialelor de advertising cinematografice. Timp în care se dezvoltase o reţetă pe care se mergea de fiecare dată: expresii hiperbolice, o scurtă naraţiune pentru a descrie povestea, muzica era folosită pentru a prezenta intrigile, pericolul sau romantismul şi, nu în ultimul rând, nu lipsea replică memorabilă a unuia dintre personaje.

    Următoarea mutaţie a venit odată cu răspândirea televizoarelor. Trailerele au început să imite televiziunea şi practicile de advertising de la televizor. În clipul de promovare a filmului „The Day The Earth Stood Still“ premisa filmului este prezentată ca un eveniment real, ca o ştire. La finalul clipului apare şi recomandarea revistei Look ca fiind „The Best of the Science Fiction Movies“, întărind astfel legătura dintre cinema şi mass-media, în promovare şi recenzare.

    În anii ’60, filmele au început să se schimbe, au devenit mai experimentale şi mai îndrăzneţe, atât din punctul de vedere al tehnicii, cât şi al subiectelor abordate. Companiile scăpate de sub tirania National Screen Service erau libere să îşi creeze prezentări diverse, ieşite din şabloane. Stanley Kubrick este cunoscut drept ca un regizor obsedat de control, ocupându‑se de fiecare aspect al filmului, şi care a supervizat inclusiv crearea trailerelor. El a renunţat la montajul clasic în favoarea unuia mai dinamic, s-a folosit foarte mult de muzică şi a renunţat la naraţiunea acţiunii, după cum se poate observa din clipurile de prezentare ale peliculelor „Lolita“, „Dr. Strangelove“, „2001: A Space Odyssey“ sau „The Shining“.

    Un moment de cotitură în industra cinematografică, dar şi în cel al promovării a fost apariţia blockbusterului. „Jaws“ (1975) al lui Steven Spielberg este considerat ca fiind primul film de acest fel, care a avut încasări de 7 milioane de dolari în primul weekend. Clipul de promovare pentru „Jaws“ se întindea pe mai bine de 3 minute şi expunea aproape toată povestea, omiţând doar finalul. Universal a cheltuit 1,8 milioane de dolari pe promoţie, dintre care 700.000 doar pe spoturile de publicitate de la televizor, conform BBC. Succesul „Fălcilor“ lui Spielberg a făcut ca şi alte companii să copieze modelul de prezentare şi promovare a peliculelor.

    Însă cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, alţi regizori au mers în altă direcţie. Un astfel de exemplu este clipul de promovare a filmului lui Ridley Scott „Alien“. Acesta a fost compus din imagini înfricoşătoare însoţite de o muzică stranie, fără naraţiune şi fără nicio linie de dialog. Clipul a reuşit să redea atmosfera terifiantă care a acompaniat pelicula şi care a propulsat „Alien“ în topuri.

    17 ani mai târziu, 20th Century Fox a plătit 1,3 milioane de dolari pentru ca un clip de prezentare de 1 minut al peliculei „The Independence Day“ să fie difuzat în pauza meciului Super Bowl din 1996. Astfel, filmul cu Will Smith în rolul principal a fost primul care şi-a făcut reclamă în timpul faimosului meci de fotbal american, dar şi primul care a inaugurat un alt tip de prezentare, teaserul, un clip de promovare şi mai scurt, menit să atragă şi să stârnească curiozitatea spectatorilor.

    O altă premieră a avut loc odată cu lansarea primului trailer al noului film „Star Wars: The Phantom Menace“. Acesta a fost programat să fie difuzat la premiera peliculei „Meet Joe Black“, în 18 noiembrie 1998. Presa a scris la vremea respectivă că mai multe persoane plăteau biletul de intrare la film doar pentru a vedea trailerul pentru „Star Wars“. În prima săptămână, proprietarii cinematografelor au anunţat că rata de ieşire de la film era undeva la 75%. Câteva zile mai târziu, cei de la LucasFilm au urcat trailerul online, iar la scurt timp serverele au picat. În total, clipul a fost descărcat de 3,5 milioane de ori, spărgând toate recordurile de la vremea respectivă. Dacă rămânem în galaxia foarte îndepărtată a cavalerilor Jedi, clipul de promovare a celui de-al şaptelea titlu din seria „Star Wars“ a acumulat 30 de milioane de vizualizări în 24 de ore pe YouTube.

    Trailerele nu ar fi fost la fel fără artiştii vocali. Unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Don LaFontaine. Vocea acestuia poate fi auzit în peste 5.000 de trailere şi alte mii de reclame televizate. El a devenit foarte cunoscut pentru replica devenită celebră „In a world… (într-o lume)“.

    Fie că vă plac, fie că nu, cert este că trailerele sunt o parte importantă a industriei cinematografice, o parte a industriei care se schimbă şi se mulează pe schimbările din piaţă.

  • Samsung a lansat Manualele Digitale interactive pe Smart TV-uri şi tablete

    Samsung Electronics România a lansat noile manuale digitale interactive pentru clasele întâi şi a doua, disponibile pe generaţiile de Smart TV-uri din 2014 şi 2015, precum şi pe tablete. Manualele digitale de limba şi literatura română, matematică şi limba engleză sunt dezvoltate împreună cu Ascendia Design, sunt acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vor fi disponibile gratuit începând cu luna octombrie în Smart Hub şi în Galaxy Apps. Conţinutul manualelor digitale a fost realizat de editura Ascendia Design şi Editura Edu.

    Tele¬vi¬zoarele inteligente le permit utiliza¬to¬rilor să se conecteze la internet şi să ac¬ce¬seze de asemenea o serie de aplicaţii cu conţinut multimedia – muzică, filme, jocuri, portaluri de ştiri sau conţinut educaţional. În prezent, sunt disponibile peste 30 de aplicaţii locale pe televizoarele Samsung Smart TV, tocmai pentru ca utilizatorii să îşi poată alege conţinutul în funcţie de stilul lor de viaţă. Samsung este lider pe piaţa de Smart TV din România, cu o ponderea a vânzărilor de Smart TV-uri din totalul vânzărilor de televizoare de 60%, peste media pieţei, de 50%.

    „În spatele acestei iniţiative punctuale se află un program mai vast derulat de Samsung, atât la nivel european, cât şi în România, de a susţine dezvoltarea şi  consolidarea aptitudinilor digitale ale tinerilor. Manualele digitale pe Smart TV-uri şi tablete sunt o oportunitate pentru copii şi părinţi de a folosi tehnologia pentru a-şi dezvolta abilităţile digitale  şi de a dobândi noi cunoştinţe care să le fie de folos pentru meseriile viitorului”, a spus Roxana Grigorean, PR Manager în cadrul Samsung Electronics România.

    Samsung a început programul educaţional pe care îl desfăşoară în România în urmă cu 4 ani, cu o caravană educaţională de mentorat, Trends of Tomorrow, care a atins peste 20 000 de  adolescenţi, continuând în ultimii ani cu inaugurarea a patru clase digitale „Smart Classroom” şi a două spaţii „Innovation Lab” dedicate studenţilor. Pe lângă dotarea şcolilor, liceelor şi universităţilor cu echipament tehnologic de ultimă generaţie, Samsung s-a concentrat, în egală măsură, şi pe construirea conţinutului care să le însoţească, cum ar fi software-ul educaţional şi cursurile de tehnologie. În acest fel, Samsung si-a propus să ofere o soluţie completă şi să sprijine atât elevii şi studenţii, cât şi profesorii, pentru ca tehnologia să devină o parte integrantă a interacţiunii şcolare.

    Studiile efectuate la nivel european arată că simpla introducere a tehnologiei în sălile de clasă nu este suficientă, iar inovarea în acest domeniu trebuie susţinută, pe lângă accesul la conţinutul digital şi la infrastructura IT&C, şi de un nivel adecvat de competenţe digitale. „Manualele digitale pe Smart TV-uri şi tablete sunt, deci, o oportunitate pentru copii şi părinţi de a folosi tehnologia pentru a-şi dezvolta constant abilităţile digitale  şi a dobândi noi cunoştinţe care să le fie de folos în viitor”, adaugă Roxana Grigorean.
     

  • Cum se pot transforma cărţile de nonficţiune în cursuri şi într-un model de afacere

    Partea pe care o citesc acum se numeşte «Designul lucrurilor de zi cu zi»“ şi este scrisă de Don Norman. Doar citind cuprinsul acestei cărţi am vizualizat cinci programe online diferite prin care îţi poţi schimba viaţa. Această carte are idei puternice pentru orice fel de manager, în funcţie de tipul de transformare pe care îl caută. În cazul în care conduci o echipă de oameni, designul lucrurilor de zi cu zi te-ar putea învăţa cum să interacţionezi mai bine, cum să oferi un feedback mai bun şi că, de fapt, complexitatea este bună, confuzia fiind cea care este rea“, exemplifică Olimpia Meşa modul cum funcţionează proiectul său antreprenorial, Book to Courses.

    Prin acesta, Meşa şi-a propus să lanseze o şcoală online prin care să îi ajute pe autori să transforme operele lor în cursuri, prin împletirea de noi tehnologii cu noi forme de învăţare. Şcoala se adresează autorilor care îşi doresc nu doar să scrie, ci şi să formeze oamenii ce le admiră operele. „Nu este importantă forma conţinutului pe care îl ai: cărţi, articole, tutoriale, video-uri de tipul «cum să», ghiduri şi, de asemenea, nu contează dacă este vorba despre sănătate, gătit, sport, afaceri sau dezvoltare personală – important este ca autorul să aibă mentalitatea şi dorinţa de a face o schimbare.

    Odată ce au acest gând în minte, Şcoala online Book To Courses devine ghidul lor pas cu pas despre cum să îşi transforme conţinutul într-o afacere prin care să îi înveţe pe ceilalţi.“ În funcţie de opţiunea aleasă, conţinutul creat de ei poate fi transformat doar în cursuri online sau în cursuri online şi workshopuri faţă în faţă. Autorii cărţilor de business ar putea decide să îşi transforme conţinutul în programe de certificare pentru organizaţiile corporative; practicanţii de dezvoltare personală şi coach-ii şi-ar putea transforma conţinutul în comunităţi online de practică etc. Primul nivel de susţinere din partea antreprenoarei este şcoala online unde autorul se înscrie, învaţă din lecţiile ei – organizate sub forma unor înregistrări video – şi ulterior primeşte teme sau este inclus într-un grup de discuţii. Meşa şi-a propus ca şcoala să funcţioneze de patru ori pe an, pe parcursul a şapte săptămâni.

    Pe parcursul şcolii, oferă şi consultanţă live – studiază operele autorilor şi le exemplifică ce ar putea să facă în cazul în care se lovesc de impasuri în realizarea acestor teme. Următorul nivel de vânzare al proiectului presupune realizarea transformării cărţii autorului respectiv în cursuri, prin intermediul echipei de colaboratori cu care Meşa lucrează. Dacă, pentru primul nivel, autorii achită un preţ de 1.000 de dolari, pentru al doilea preţul porneşte de la 3.500 de dolari şi poate să urce până la 15.000 de dolari în cazul în care autorii doresc un proiect amplu, de transformare a articolelor într-un workshop de cinci săptămâni, spre exemplu. Utilizatorul decide ulterior cum doreşte să folosescă cursurile sale. Nu îi place să se arunce în previziuni legate de cifre, dar crede că 100.000 de dolari este un prag ce ar putea fi atins într-un an de acest proiect.

    Originară din Republica Moldova, Meşa s-a mutat în România la 18 ani, odată cu primirea unei burse de studiu la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice în limba franceză. După ce a terminat facultatea şi un an de master de Drept Internaţional, a realizat, în urma discuţiilor înflăcărate ce vizau unirea cu Basarabia la care a participat, parte din ele la Cotroceni, că nu îşi doreşte să profeseze în acest domeniu, fiind dezamăgită de figurile politice cu care a interacţionat. Astfel, şi-a început cariera în 2003 în cadrul Hewlett-Packard, unde, ca urmare a limbilor străine cunoscute (rusă, franceză, engleză), a avut parte de o ascensiune rapidă.

    La 23 de ani a devenit responsabilă de zona fostei U.R.S.S. şi Mongoliei şi lucra chiar şi pentru echipa din Africa, pentru ţările vorbitoare de limba franceză de acolo. A evoluat rapid până la funcţia de manager de echipă şi, în cadrul meeting-urilor organizate în companie, şi-a descoperit afinitatea de a-şi motiva colegii, astfel că a decis să îşi orienteze cariera spre domeniul trainingului. A renunţat la locul de muncă la HP şi s-a angajat în cadrul Achieve Global, unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală de training. „Am livrat workshop‑uri prin ţară şi am avut clienţi din domenii diverse, de la banking, până la telecom.“ O complicaţie la sarcină i-a întrerupt însă activitatea pentru câteva săptămâni şi a determinat-o să se mute în Braşov, unde se afla medicul său. Decizia de a se muta definitiv în Braşov a venit în scurt timp, iar dacă locul de muncă al soţului îi permitea să lucreze de acasă, pentru ea a apărut întrebarea legată de cum ar putea să îşi continue cariera. Soluţia a fost dată de cursurile de design instrucţional (instructional design – metodologie pentru dezvoltarea de noi programe educaţionale, care se referă la analiza nevoilor participanţilor, planificarea instruirii şi evaluarea eficienţei programului).

     

     

  • Apple ar putea lansa o maşină electrică în 2019

    Potrivit unui raport dezvăluit de Wall Street Journal, Apple a stabilit data de lansare pentru 2019. Automobilul dezvoltat de Apple a primit numele de cod Titan, iar leaderii proiectului au primit aprobarea de a-şi tripla echipa, deja numeroasă formată din 600 de oameni, informează The Telegraph.

    Această dată de lansare nu înseamnă neapărat data la care clienţii vor primi automobilul, ci aceasta poate însemna şi momentul când inginerii aprobă caracteristicile principale ale produsului.

    Se ştie încă din luna august a acestui an că Apple este interesată de tehnologia din spatele maşinilor autonome, dar nu se ştia sigur dacă Apple era interesată de construcţia unui asemenea automobil.

    Apple a angajat de-a lungul timpului experţi din industria automotive. L-a angajat pe Megan McClain, fost inginer la Volkswagen, şi pe Vinay Palakkode, cercetător în cadrul Universităţii Carnegie Mellon, un hub în domeniul cercetării al tehnologiei din spatele maşinilor autonome. De asemenea, compania californiană a adus în echipă un fost inginer de la Tesla Motors, potrivit unei postări pe LinkedIn.

    În urma acestei dezvăluiri, acţiunile Apple au crescut pe Nasdaq.

  • Trei start-up-uri româneşti, printre cele mai promiţătoare din Europa

    Trei start-up-uri de tehnologie din România – DeviceHub.net, Traderion şi Uipath – au fost acceptate în cadrul incubatorului de start-up-uri Seedcamp din Londra alături de alte 17 companii din Europa aflate la început de drum. Participarea în cadrul programului Seedcamp oferă start-up-urilor posibilitatea de a cunoaşte specialişti în tehnologie, marketing, finanţe şi consultanţă de business care să le ofere feedback şi idei care să îi ajute să îşi dezvolte proiectele.

    Cristiana Bogăţeanu, unul dintre cei trei români fondatori ai start-up-ului DeviceHub.net a explicat că procesul de selecţie este foarte dur şi că odată ce ai reuşit să intri în acceleratorul Seedcamp ai acces la toate resursele necesare pentru a dezvolta proiectele  – copywriting, vânzări, marketing şi, cel mai important, la persoane care lucrează în cadrul fondurilor de investiţii. Start-up-ul DeviceHub.net a fost înfiinţat anul trecut de trei români – Ionuţ Cotoi, Constantin Crăciun şi Cristiana Bogăţeanu -, şi este specializat în furnizarea de servicii de cloud pentru soluţii de tipul Internet of Things (IoT).

    Start-up-ul Traderion, iniţiat de antreprenorul George Pruteanu, le pune la dispozitie utilizatorilor o platformă online promovată ca primul “financial social game – joc societate financiar”, care replică ceea ce se întâmplă la nivel global în macroeconomie şi sistemul bancar. Proiectul a fost lansat iniţial ca o platformă de tranzacţionare online pentru Forex, acţiuni şi obligaţiuni în scop demonstrativ la o şcoală de vară de business la Sibiu.

    Al treilea start-up românesc acceptat în cadrul Seedcamp este Uipath. Acesta le oferă companiilor produse şi soluţii software pentru automatizarea proceselor repetitive din diferite industrii. 

  • „Inovaţie, inovaţie, inovaţie!“

    A spus entuziasmat Hakan Bulgurlu, CEO-ul grupului Arcelik, în timpul interviului de la târgul IFA 2015 de la Berlin. Un fel de motto care ar putea fi responsabil pentru rezultatele Beko şi viitorul grupului Arcelik.

    Grupul a fost prezent cu mărcile Beko şi Grundig în cadrul târgului de electronice şi electrocasnice IFA, unde reprezentanţii companiilor au ţinut conferinţe de presă şi au prezentat produsele menite să schimbe viaţa viitorilor consumatori. „IFA e cel mai mare târg de acest fel, cel puţin în Europa. E important pentru noi să fim prezenţi aici, foarte mulţi retaileri mari vin aici să ne vadă standurile şi este o ocazie bună să ne întâlnim cu ei“, a spus Hakan Bulgurlu.

    Arcelik este subsidiara Koc Holding, cel mai mare conglomerat de firme din Turcia, care deţine mai multe branduri precum Beko, Grundig sau Arctic, ultimul prezent exclusiv pe plan local. Hakan Bulgurlu se află la cârma companiei de şase luni, timp în care a învăţat, spune el,  mai mult decât a făcut-o în anii de când este angajat al grupului. Şi-a început cariera în cadrul grupului ca reprezentant de vânzări în 1995. Zece ani mai târziu, Hakan Bulgurlu conduce compania care a înregistrat cel mai puternic avans de pe piaţa electrocasnicelor din Europa din ultimii şapte ani. Iar acest lucru se datorează, cel puţin în parte, investiţiei în cercetare, dezvoltare şi inovaţie. „Singurul mod de a duce un brand mai departe este prin inovaţie pentru consumator. Ne-am dat seama de asta şi ne-am concentrat pe asta“, a spus Bulgurlu.

    Compania are 1.000 de ingineri angajaţi în cercetare şi dezvoltare şi, deşi Bulgurlu nu a dezvăluit suma investită, a spus că este considerabilă. „Investim în R&D un procent din profit, unul semnificativ.“  Angajamentul Arcelik în acest domeniu este dat şi de faptul că firma este prezentă în top 200 al celor mai inovatoare companii din lume, în funcţie de numărul de brevete înregistrate, dar şi de înfiinţarea unui nou centru de cercetare şi dezvoltare în Marea Britanie.

    În România, grupul Arcelik este prezent prin producătorul de electrocasnice Arctic, care a anunţat în iunie că a depăşit pragul de 25 de milioane de frigidere produse la fabrica de la Găeşti, în 45 de ani de activitate. 85% din producţia din fabrica de la Găeşti este destinată exportului, doar 15% dintre produse rămânând în ţară. Anul trecut, fabrica din judeţul Dâmboviţa a produs 1,9 milioane de frigidere, dintre care 1,6 milioane au luat drumul exportului, conform calculelor Ziarului Financiar. Dar cei de la Arcelik nu vor să se oprească aici. „O să creştem fabrica din Romania, o să mai investim în următorii doi ani, pentru că fabricile din Turcia funcţionează la capacitate maximă sau aproape de capacitate“, a spus el. „Suntem mulţumiţi de România,  de angajaţii noştri şi de stimulentele oferite de guvern pentru investiţii. Faptul că România este membru al Uninii Europene este un factor important, cum este şi proximitatea faţă de Europa de Vest“, a adăugat el.

    Arctic deţine cu toate mărcile sale şi pe toate segmentele de produse pe care activează o cotă de piaţă de 35% în Ro-mânia, însă Hakan Bulgurlu doreşte o felie mai mare, vrea să crească cota de piaţă a produselor Arctic la 50%. „Nu sunt niciodată mulţumit de România, din punctul de vedere al vânzărilor pe plan local. Vreau să creştem mai mult şi cred că există această posibilitate: economia creşte, piaţa la fel şi din ce în ce mai mulţi români se întorc în ţară, dintre cei plecaţi la studii sau la muncă“, a spus el.

    În prezent, în România mărcile predominante ale Arcelik sunt Beko şi Arctic, dar Bulgurlu nu exclude posibilitatea introducerii şi a altor branduri în România.  „Vrem să aducem şi alte produse Grundig în România, există piaţă pentru asta, dar nu avem o dată stabilită de lansare. Trebuie studiat acest lucru mai în detaliu“, a spus el.

    Pentru a câştiga şi mai multă vizibilitate, în urmă cu un an Beko a încheiat un parteneriat de sponsorizare pe patru ani cu echipa de fotbal FC Barcelona, lucru care a dus la creşterea vizibilităţii brandului, dar şi la rezultate pozitive în vânzări „Faptul că Beko a fost brandul cu cea mai mare creştere în volum (ca număr de unităţi) pe piaţa din Spania în prima jumătate a anului este o dovadă concretă că acest parteneriat este un succes“, a spus Bulgurlu.

     

  • Opinie Lavinia Raşca: Şi antreprenorii plâng câteodată, nu-i aşa? (I)

    Da, antreprenorii plâng şi ei, cu sau fără lacrimi, pentru că sunt oameni. Povestea care urmează este tristă şi încă fără final, deoarece ea vine în urma unei întâlniri recente.

    Am revăzut un client de la centrul de consultanţă pentru IMM-uri unde lucram part time, la începutul anilor ’90. Eram la un eveniment cu foarte multă lume şi am văzut la o oarecare depărtare un bărbat elegant, dar ridat şi foarte slab, salutându-mă de la distanţă şi zâmbindu-mi politicos, dar stins, fără energie. În timp ce se apropia de mine, mi l-am amintit cum a venit, cu peste douăzeci de ani în urmă, împreună cu soţia lui, să-l consiliez să-şi pornească o afacere.

    Era plin de tinereţe şi optimism, iar soţia lui era o femeie interesantă şi veselă, cu aer zvelt, ca şi al lui. Erau ingineri şi aveau doi copii mici, care râdeau alături de ei într-o poză, pe care mi-au arătat-o. Aveau o mulţime de obiective, sub formă de sume cu multe zerouri. Atâta cifră de afaceri, atâta profit, atâtea dividende, atâţia bani pentru viitoarele case, viitoarele maşini, pentru şcolile copiilor. Şi erau puşi pe treabă şi pe făcut afaceri. Mai mult el. Ce afaceri? Orice, din care să iasă sumele pe care şi le doreau, spunea el. Clientul meu a deschis un magazin, apoi mai multe, apoi un restaurant, apoi o firmă de construcţii… şi apoi am pierdut legătura.

    Evident, când am început să vorbim, am dorit să aflu ce fac afacerile. Şi mi-a povestit. Mi-a spus că afacerile nu-i merg rău, deşi sunt într-un oarecare declin. Îi aduseseră toate bunurile despre care ştiam că şi le dorise şi multe altele, pe deasupra, la care nu se putea gândi cineva imediat după ‘90. Se zbătuse din greu ca să le obţină, cu gândul în primul rând la copii. Le dăduse mereu de toate, dar nu avusese timp şi, mai târziu, nici energie pentru ei. Nu erau apropiaţi. Intrase în vârtejul de obligaţii pe care îl naşte dezvoltarea afacerilor şi le făcuse pe toate aproape singur. Lipsise de acasă foarte mult. Soţia divorţase şi luase cu ea copiii, care nu prea voiau să-l vadă. Se bucurase vreodată de ceea ce făcea? Mi-a spus că la început îl bucuraseră banii şi poziţia socială. Dar apoi ambiţiile îi crescuseră mereu şi era atât de preocupat să le satisfacă, încât nu mai avusese timp să se gândească decât la obligaţii. Până ce s-a îmbolnăvit grav. Acum era singur, bolnav şi blazat.

    Poveşti similare există în cărţi şi în studii de caz de antreprenoriat. Aş fi preferat să citez un autor cunoscut, decât să scriu despre ceea ce am întâlnit eu, din păcate, nu o dată.

    Antreprenor cu mai multe afaceri, soţ şi tată, dar şi multă nefericire. Unii ar pune o etichetă şi ar spune: „A eşuat în realizarea echilibrului dintre viaţa profesională şi viaţa personală“. Eu nu cred în acest concept, pe care îl consider pur teoretic. Cred mai degrabă că oamenii, iar antreprenorii poate mai mult ca alţii, sunt ca nişte echilibrişti obligaţi să jongleze pe sârmă cu bile de sticlă pe care nu trebuie să le scape. Pe măsură ce apar oportunităţile şi aspiraţiile devin mai înalte, le cresc responsabilităţile. Creşte pericolul ca echilibristul, oricât de talentat, pentru că jonglează cu tot mai multe bile, să le scape pe unele şi să le spargă sau să le ciobească pe altele. Mai bine le-ar lăsa jos singur pe cele pe care le consideră mai puţin valoroase.

    Ştiu din proprie experienţă că, atunci când eşti ambiţios, e greu să accepţi că nu le poţi face pe toate deodată. Am avut şi eu momente de alegeri şi nu au fost uşoare (deşi incomparabil mai puţin dramatice ca ale antreprenorului despre care vorbeam). Au fost câteva bile de sticlă pe care le‑am spart pentru că nu am fost atentă la timp, pe altele le-am pus singură deoparte, pentru un timp sau pentru totdeauna. Cred că fiecare dintre noi avem astfel de experienţe. Important este să ni le asumăm, să învăţăm din ele şi să mergem mai departe.
    Trei lucruri m-au ajutat în momentele mele de răscruce: în primul rând să-mi înţeleg şi să-mi urmez filosofia de viaţă (claritatea şi autenticitatea ajută); în al doilea rând căldura celor din jur, cărora le-am putut spune ce probleme am şi au fost alături de mine cu sfaturi şi fapte (le sunt tuturor foarte recunoscătoare); în al treilea rând lucrul cu energia mea (fizică, mentală, emoţională, spirituală) pentru a putea fi calmă, productivă, sănătoasă şi a mă bucura în fiecare zi de viaţă şi de realizările mele.

    Cum am ajuns la aceste trei lucruri? Devenind mai atentă la mine şi în jur, documentându-mă, discutând, experimentând. Nu am pretenţia că ceea ce am să scriu în continuare este adevărul absolut, dar funcţionează la mine şi la alţii pe care-i cunosc sau despre care ştiu. Le voi prezenta pe rând.

    FIilosofia de viaţă şi interacţiunile noastre.

    Intrăm în vâltoarea vieţii fără să ştim cu adevărat cât de mult îi preţuim fiecare latură şi cum dorim ca ele să se interconecteze. Mă refer la viaţa personală, de familie, profesională şi socială. Foarte mulţi înţeleg repede cum să le armonizeze, ca pe nişte roţi, într-un angrenaj, alţii nu. Tocmai de aceea, din fericire, situaţia antreprenorului din povestea de mai sus nu este nici pe departe generală. Sunt mulţi antreprenori care au şi succes în business, dar şi o viaţă împlinită, din toate punctele de vedere. În plan profesional, îşi dau seama ce le place şi ce ştiu să facă cel mai bine, iar restul lucrurilor le deleagă. Ştiu să câştige loialitatea colegilor cărora le deleagă şi, pentru că petrec timp cu ei, ştiu în cine să aibă încredere şi pentru ce. O parte din timpul câştigat datorită delegării îl folosesc ca să se dezvolte sau ca să se odihnească şi să aibă grijă de sănătate, astfel devenind mai productivi. Iar o altă parte o petrec cu familia şi prietenii, împreună cu care fac lucruri care îi bucură pe toţi sau se implică în proiecte utile.

    Perspectiva noastră asupra vieţii se schimbă în ani. De aceea, este bine să avem un tablou la care aspirăm pentru prezent şi pe termen scurt, pe care să fim pregătiţi să-l retuşăm sau să-l schimbăm din timp în timp, când e nevoie, dar şi o imagine asupra a ceea ce vrem să lăsăm în urmă, a felului cum dorim să-şi amintească oamenii despre noi. Cu alte cuvinte, este util să ne cunoaştem propriul set de valori, misiunea şi viziunea personală, aşa cum facem în companiile noastre. Astfel, ne drămuim mai bine resursele şi suntem mai liniştiţi, pentru că luăm mai bine şi mai uşor decizii, ne simţim împliniţi.

    Ar mai fi încă ceva de adăugat, ceva ce mi-a spus tatăl meu o dată demult, când nu voiam să dau drumul niciuneia dintre bilele mele, deşi îmi era teamă că voi fi curând în pericol să le sparg: „Ai tot timpul să faci foarte multe lucruri în viaţa ta şi vei putea obţine tot ceea ce-ţi vei dori cu adevărat. Dar nu le poţi face pe toate deodată, ci pe rând. Ai răbdare şi fii înţeleaptă“. Această discuţie, de prin 1996, mi-a revenit de curând în memoria activă, atunci când am citit cartea „Un singur lucru“, a lui Gary Keller şi Jay Papasani. Ei ne invită să fim atenţi la ceea ce ne dorim cu adevărat şi să ne întrebăm: „Care este acel singur lucru pe care îl pot face în acest moment astfel încât, făcându-l, orice altceva să devină mai uşor de realizat sau chiar inutil?“. Într-adevăr, avem obiective în toate cele patru laturi ale vieţii, chiar dacă în diferitele etape ale vieţii numărul şi importanţa lor se schimbă. E bine să ne ocupăm de ele pe rând, pentru a le putea atinge mai repede, în mod armonios. Şi să ne concentrăm, pe rând asupra câte unui singur lucru din viaţa noastră personală, de familie, socială şi profesională. Încrederea în noi înşine, ritualurile, rezultatele pozitive observate cu recunoştinţă, susţinerea celor din jur – toate ajută. Nu la fel se întâmplă cu multitaskingul, care era atât de lăudat odată. Citiţi cartea, chiar merită.

    Mă opresc aici. Voi reveni peste două săptămâni cu câteva aspecte despre energie şi înţelepciune, despre relaţia noastră cu stresul, despre mult doritul şi discutatul echilibru între viaţa personală şi profesională.
     

  • Componentele unei industrii în creştere

    La zece ani de la prima investiţie în România, producătorul german Hella pregăteşte extinderea uzinei de la arad şi cere guvernului să susţină creşterea clasei mijlocii din România.

    Producătorii de componente reprezintă baza industriei automotive şi se constituie într-una dintre cele mai dinamice şi mai exigente industrii din lume. Anul acesta s-au împlinit zece ani de când Hella a decis să investească în România, iar astăzi 2.500 de ingineri lucrează în cele trei divizii principale ale companiei: Aftermarket, Centru Corporate şi Electronică.

    Pe lângă acestea, compania mai are şi departamentele de administraţie, dezvoltare şi producţie în cele şapte locaţii, două centre de dezvoltare în Timişoara pentru Aftermarket şi Electronică, un centru de dezvoltare în Craiova şi fabrici din Arad, Timişoara şi Lugoj, alături de centrul corporate din Giarmata, în apropiere de Timişoara. Compania a recrutat anul trecut peste 400 de noi salariaţi şi continuă să se dezvolte. Deschiderea Centrului Tehnic din Timişoara este considerată una dintre pietrele de hotar ale activităţii grupului german în România, iar Rolf Breidenbach, CEO-ul, preşedintele, preşedintele consiliului de administraţie şi membru al consiliului de adminstraţie al întregului grup Hella, anunţă că „în curând vom vedea noi mişcări ale Hella în România, cum ar fi extinderea uzinei din Arad“.

    „De la venirea Hella în România am investit peste 165 milioane de euro în România şi continuăm investiţiile şi în viitor. Ne concentrăm pe nevoia de echipamente şi facilităţi pentru angajaţii şi proiectele noastre“, a spus Rolf Breidenbach într-un interviu acordat Business Magazin.

    Hella România este unul dintre cei mai mari producători de componente auto de pe piaţa locală, cu afaceri anuale de circa 190 milioane de euro. Compania produce şi dezvoltă în centrele sale din Timişoara şi Arad componente electronice pentru maşini din segmentul de lux şi sport cu preţuri de peste 100.000 de euro. Printre acestea se numără proiectarea şi dezvoltarea senzorului de ploaie pentru BMW i8, unul dintre cele mai avansate tehnologic modele produse de constructorul bavarez, al cărui preţ pleacă de la circa 120.000 de euro fără TVA. Mai mult, compania a lucrat şi la proiectul farurilor inteligente ce echipează automobilul Audi A8, una dintre cele mai bine vândute limuzine de lux din lume, al cărei preţ cu TVA poate depăşi chiar şi pragul de 200.000 de euro.

    În opinia CEO-ului companiei, una dintre cele mai importante misiuni ale guvernului român în acest moment este să susţină mediul academic, astfel încât universităţile să poată livra direct de pe băncile facultăţilor ingineri bine pregătiţi, care să fie recrutaţi rapid de către companii: „Considerăm că este foarte important ca Executivul de la Bucureşti să susţină sistemul educaţional din România şi mai mult decât în prezent, astfel încât pe piaţa forţei de muncă să fie disponibili mai mulţi oameni bine calificaţi. În ziua de azi ne confruntăm cu un «război» tot mai mare pentru talente, în special pentru ingineri înalt calificaţi“. Declaraţia executivului german vine în contextul în care cele mai recente ajutoare de stat oferite de guvern au fost către companii producătoare de cablaje în industria auto, care plătesc angajaţii cu salarii minime pe economie, de sub 800 de lei net lunar, în timp ce companii precum Hella sau Continental, care recrutează cu precădere ingineri şi personal calficat, dar care au nevoie de salariaţi ce au finalizat o facultate, nu muncitori necalificaţi, plătesc angajaţii cu salarii de peste 1.000 de euro. „Universităţile din România oferă o masă excelentă de candidaţi pentru companii, cu atât mai mult cu cât este în continuare nevoie de îmbunătăţiri atunci când vine vorba de eforturi pentru a aduce studenţii mai aproape de cerinţele din mediul de business şi cel industrial în termen de cunoştinţe şi tehnologii“, a adăugat CEO-ul Hella Group.

    O statistică centralizată de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, arată că doar 13% din populaţia României din categoria 15-74 de ani au absolvit studii superioare, ceea ce ne plasează pe ultimul loc din Europa din acest punct de vedere. În acelaşi timp, în state precum Marea Britanie, Suedia sau Belgia mai mult de 30% din populaţie au studii superioare, iar acest lucru se reflectă şi în capacitatea economiei de a plăti salarii de câteva ori mai mari decât în România. Tot mai mulţi angajatori se plâng de pregătirea din ce în ce mai slabă a noilor generaţii care ies de pe băncile facultăţilor, pentru că există diferenţe prea mari între ceea ce se studiază în şcoală şi competenţele cerute pentru anumite posturi. Iar acest decalaj a fost subliniat recent şi de către Elvis Popovici, recruitment manager al producătorului de soluţii antivirus Bitdefender, care a precizat că nivelul pregătirii este din ce în ce mai scăzut chiar şi la facultăţile care în mod tradiţional furnizau absolvenţi „angajabili“.

     

  • Componentele unei industrii în creştere

    La zece ani de la prima investiţie în România, producătorul german Hella pregăteşte extinderea uzinei de la arad şi cere guvernului să susţină creşterea clasei mijlocii din România.

    Producătorii de componente reprezintă baza industriei automotive şi se constituie într-una dintre cele mai dinamice şi mai exigente industrii din lume. Anul acesta s-au împlinit zece ani de când Hella a decis să investească în România, iar astăzi 2.500 de ingineri lucrează în cele trei divizii principale ale companiei: Aftermarket, Centru Corporate şi Electronică.

    Pe lângă acestea, compania mai are şi departamentele de administraţie, dezvoltare şi producţie în cele şapte locaţii, două centre de dezvoltare în Timişoara pentru Aftermarket şi Electronică, un centru de dezvoltare în Craiova şi fabrici din Arad, Timişoara şi Lugoj, alături de centrul corporate din Giarmata, în apropiere de Timişoara. Compania a recrutat anul trecut peste 400 de noi salariaţi şi continuă să se dezvolte. Deschiderea Centrului Tehnic din Timişoara este considerată una dintre pietrele de hotar ale activităţii grupului german în România, iar Rolf Breidenbach, CEO-ul, preşedintele, preşedintele consiliului de administraţie şi membru al consiliului de adminstraţie al întregului grup Hella, anunţă că „în curând vom vedea noi mişcări ale Hella în România, cum ar fi extinderea uzinei din Arad“.

    „De la venirea Hella în România am investit peste 165 milioane de euro în România şi continuăm investiţiile şi în viitor. Ne concentrăm pe nevoia de echipamente şi facilităţi pentru angajaţii şi proiectele noastre“, a spus Rolf Breidenbach într-un interviu acordat Business Magazin.

    Hella România este unul dintre cei mai mari producători de componente auto de pe piaţa locală, cu afaceri anuale de circa 190 milioane de euro. Compania produce şi dezvoltă în centrele sale din Timişoara şi Arad componente electronice pentru maşini din segmentul de lux şi sport cu preţuri de peste 100.000 de euro. Printre acestea se numără proiectarea şi dezvoltarea senzorului de ploaie pentru BMW i8, unul dintre cele mai avansate tehnologic modele produse de constructorul bavarez, al cărui preţ pleacă de la circa 120.000 de euro fără TVA. Mai mult, compania a lucrat şi la proiectul farurilor inteligente ce echipează automobilul Audi A8, una dintre cele mai bine vândute limuzine de lux din lume, al cărei preţ cu TVA poate depăşi chiar şi pragul de 200.000 de euro.

    În opinia CEO-ului companiei, una dintre cele mai importante misiuni ale guvernului român în acest moment este să susţină mediul academic, astfel încât universităţile să poată livra direct de pe băncile facultăţilor ingineri bine pregătiţi, care să fie recrutaţi rapid de către companii: „Considerăm că este foarte important ca Executivul de la Bucureşti să susţină sistemul educaţional din România şi mai mult decât în prezent, astfel încât pe piaţa forţei de muncă să fie disponibili mai mulţi oameni bine calificaţi. În ziua de azi ne confruntăm cu un «război» tot mai mare pentru talente, în special pentru ingineri înalt calificaţi“. Declaraţia executivului german vine în contextul în care cele mai recente ajutoare de stat oferite de guvern au fost către companii producătoare de cablaje în industria auto, care plătesc angajaţii cu salarii minime pe economie, de sub 800 de lei net lunar, în timp ce companii precum Hella sau Continental, care recrutează cu precădere ingineri şi personal calficat, dar care au nevoie de salariaţi ce au finalizat o facultate, nu muncitori necalificaţi, plătesc angajaţii cu salarii de peste 1.000 de euro. „Universităţile din România oferă o masă excelentă de candidaţi pentru companii, cu atât mai mult cu cât este în continuare nevoie de îmbunătăţiri atunci când vine vorba de eforturi pentru a aduce studenţii mai aproape de cerinţele din mediul de business şi cel industrial în termen de cunoştinţe şi tehnologii“, a adăugat CEO-ul Hella Group.

    O statistică centralizată de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, arată că doar 13% din populaţia României din categoria 15-74 de ani au absolvit studii superioare, ceea ce ne plasează pe ultimul loc din Europa din acest punct de vedere. În acelaşi timp, în state precum Marea Britanie, Suedia sau Belgia mai mult de 30% din populaţie au studii superioare, iar acest lucru se reflectă şi în capacitatea economiei de a plăti salarii de câteva ori mai mari decât în România. Tot mai mulţi angajatori se plâng de pregătirea din ce în ce mai slabă a noilor generaţii care ies de pe băncile facultăţilor, pentru că există diferenţe prea mari între ceea ce se studiază în şcoală şi competenţele cerute pentru anumite posturi. Iar acest decalaj a fost subliniat recent şi de către Elvis Popovici, recruitment manager al producătorului de soluţii antivirus Bitdefender, care a precizat că nivelul pregătirii este din ce în ce mai scăzut chiar şi la facultăţile care în mod tradiţional furnizau absolvenţi „angajabili“.