BusinessMagazin

Tag: preturi

  • Locuintele noi se vor scumpi in 2008 la peste 1.700 euro/mp

    Pretul mediu pe metru patrat construit in Bucuresti a fost in primele noua luni ale acestui an de 1.500 euro/mp, in crestere de la 1.200 euro/mp in 2006 si 1.000 euro/mp in urma cu doi ani. Practic, majorarea preturilor locuintelor noi din Capitala va fi de 70% pe o perioada de trei ani, potrivit estimarilor Colliers. Comparativ, pretul mediu in Varsovia este de 2.000 euro/mp.

    Stocul apartamentelor noi finalizate se va ridica in 2010 la aproximativ 25.000 de unitati, in acest an fiind livrate 1.500 de apartamente in cinci proiecte de dimensiuni mari, potrivit datelor In prezent au fost lansate 39 de proiecte rezidentiale cu peste 200 de unitati, acestea insumand 33.200 de apartamente. Cu toate acestea, au fost scoase la vanzare numai 11.200 de unitati, din care astazi sunt disponibile 4.000 de unitati

    In primele noua luni din acest an au fost vandute aproximativ 4.200 de apartamente noi, urmand ca vanzarile sa se majoreze la 6.000 de unitati pana la finalul lui 2007. Cu toate acestea, specialistii Colliers estimeaza ca ceerea anuala se ridica la 12.000 de apartamente noi – comparativ cu 14.000 in cazul Varsoviei.

    Nordul Capitalei conduce cu 24 de proiecte care totalizeaza peste 6.200 de unitati in primele faze de dezvoltare, urmat fiind de zona de Est cu 11 proiecte si zona centrala cu 4 proiecte. Cel mai slab interes din partea dezvoltatorilor imobiliari este pentru zona de Sud, care totalizeaza in momentul de fata doua proiecte.

    Specialistii Colliers estimeaza ca aceasta tendinta se va mentine si in viitor, zona de Nord urmand sa atraga 56% din totalul noilor proiecte rezidentiale, in timp ce zona de Sud va atrage 6%.

  • Bursa in picaj

    E posibil ca in ziua in care veti citi acest articol, piata de capital sa se fi intors deja „pe verde“, iar indicii ei sa urce iar, ca de obicei toamna. Poate ca – mai mult decat scurtele reveniri ce au intrerupt caderea abrupta a bursei din ultimele trei luni si jumatate – aceasta revenire o sa persiste pentru mai multa vreme. La fel cum Bursa de Valori si-ar putea continua picajul, iar indicii o sa ramana la fel de rosii, cum au tot fost de la sfarsitul lunii iulie incoace.

    Volatilitatea accentuata a pietei de la Bucuresti si lichiditatea scazuta, schimbarile de trend fara motive prea evidente fac aproape imposibila o prognoza exacta. Exista insa suficiente informatii care, puse cap la cap, sa poata sa dea contur catorva scenarii si sa ofere raspunsuri pentru intrebarile ce-i macina acum pe zecile de mii de investitori de la Bursa.

    „Anul acesta este compromis pentru bursa“, este de parere Cornel Fumea, director general al companiei de brokeraj BRD Securities. In opinia sa, scaderile de preturi pentru actiunile listate vor continua, chiar daca din timp in timp ar putea sa mai existe si cateva corectii pozitive. Largind ceva mai mult perspectiva, „exista posibilitatea ca intr-o perioada de un an, de acum si pana la sfarsitul anului viitor, sa ne miscam pe un trend de plus/minus 20%, iar la finele perioadei sa iesim pe zero“, completeaza Laurentiu Floroiu, directorul de tranzactionare al EFG Eurobank Securities. Oricum insa, profitul investitorilor activi pe piata de capital ar putea fi foarte mic, „nu la nivelul anilor trecuti“. Cu mici nuante, parerea celor doi este impartasita de mare parte a celor ce urmaresc evolutia pietei. „Daca ar fi spus cineva la inceputul lunii august, odata cu declansarea crizei ipotecare din SUA, ca vom ajunge atat de jos spre sfarsitul anului, toata lumea ar fi ras. Acum insa, situatia s-a schimbat, iar criza va persista probabil pana anul viitor“, considera Gabriel Aldea, analist al societatii de brokeraj Intercapital Investments.

    Acest prim scenariu, in care declinul Bursei de Valori de la Bucuresti va continua pana la finele anului 2007 si va contamina (cel putin) inceputul anului viitor are la baza cateva cauze ce se completeaza si amplifica.

    Mai intai, criza financiara internationala declansata asta-vara de caderea pietei ipotecare secundare din Statele Unite a dat semnalul de start. Momentul, sfarsitul lunii iulie, gasea bursa autohtona la maxime istorice, atat din punctul de vedere al indicilor (BET, principalul indice al BVB, se afla pe un plus de 34% fata de inceputul anului), cat si al capitalizarii. Pierderile fondurilor de investitii si ale bancilor implicate in criza ipotecara au creat panica in pietele de capital. „Sentimentul de panica si neincredere a fost incredibil in prima faza a crizei ipotecare“, declara Michael Buhl, presedintele bursei din Viena, pentru BUSINESS Magazin. Speriati de amploarea crizei, investitorii mari au intrat in expectativa, iar unii dintre ei chiar au inceput sa isi retraga bani din majoritatea burselor. Un astfel de efect nu ar fi avut cum sa ocoleasca nici piata romaneasca – cu atat mai acut cu cat Romania, o tara emergenta, ridica riscuri mai mari decat pietele mature. La bursa de la Bucuresti, investitorii mici
    s-au grabit sa isi marcheze profiturile, provocand astfel scaderi de preturi si mai puternice.

    Problemele de pe pietele internationale si-au mai pierdut din intensitate spre toamna, iar la inceputul lunii octombrie, bursa de la Bucuresti avea, pentru prima data din iulie, o intreaga saptamana de crestere. Analistii s-au grabit atunci sa anticipeze evolutii pozitive – incurajati de brusca revenire, dar si de perspectiva anuntarii unor rezultate financiare bune la noua luni din partea multor companii listate.

    Dar „cand credeam ca efectele crizei ipotecare americane incep sa dispara, bursa a fost lovita de performantele slabe ale economiei“, releva Laurentiu Floroiu de la EFG Eurobank Securities. In ultimii ani, lunile septembrie-octombrie au adus fara exceptie cresteri: in 2004 bursa a inregistrat in lunile de toamna un salt al indicelui BET de 20%, 2005 a venit si el cu o majorare de 18% in perioada respectiva, iar in 2006 cresterea a fost de circa 11%. Acum insa „avem parte de un an cu totul atipic“, puncteaza Razvan Pasol, presedintele al Intercapital Investments: indicele BET a scazut cu aproape 10% de la inceputul lunii septembrie si pana acum.

    Sfarsitul verii a fost momentul in care au inceput sa apara semnalele de alarma cu privire la mersul economiei. Dupa ce august a adus o inflatie soc de 0,86%, septembrie a surprins din nou, dincolo de cele mai pesimiste asteptari, cu o rata lunara de peste 1%. Amploarea problemei a devenit flagranta, iar inflatia anualizata de 6,03% din septembrie i-a convins chiar si pe oficialii BNR sa admita ca, pentru 2007, tinta si intervalul de inflatie autoimpuse sunt ratate. La inceputul lunii noiembrie, BNR ridica prognoza de inflatie pentru 2007 cu 1,8%, la 5,7% – ratare taxata in aceeasi zi de agentia americana de rating Standard & Poor’s cu anuntul de schimbare a perspectivei de rating pentru Romania de la „stabila“ la „negativa“. Iar acestea au repus pe tapet si alte dezechilibre: deficit extern ce ameninta sa urce anul acesta la 14% din PIB, o diminuare a investitiilor straine directe si un ritm de crestere economica intr-o deteriorare puternica (de la un palier de 6-7% in ultimele patru trimestre la circa 5,5% in primul trimestru din 2007).

    Masura luata de banca centrala pentru a stopa cresterea inflatiei a fost majorarea cu jumatate de punct a dobanzii de politica monetara, prima din ultimele 14 luni. Pentru piata de capital o dobanda mai mare nu este insa de bun augur, deoarece investitorii cu aversiune la risc prefera castigurile mai mici, dar sigure. Multi investitori, in special cei institutionali, vor aloca astfel o mare parte din fondurile destinate investitiei in actiuni cu risc scazut depozitelor sau obligatiunilor. In contextul global nesigur, „investitorii au inceput sa fie mai atenti la vulnerabilitatile locale, sa dea mai multa importanta unor dezechilibre care in esenta existau de mai multa vreme“, subliniaza Mihail Ion, director general la Raiffeisen Asset Management.

    Diminuarea ratingului de la nivelul actual de „BBB-“, corespunzator pragului minim al clasei de risc scazut – investment grade -, ar putea surveni daca dezechilibrele externe continua sa se inrautateasca. „Fondurile de investitii, in special cele internationale, sunt foarte sensibile la scaderi ale ratingului de tara si au tendinta sa isi micsoreze pana la injumatatire participatiile dintr-o tara cu perspective mai putin pozitive“, explica Piotr Augustyniak, partener la fondul Enterprise Investors.

    Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a adus un val nou de investitii straine pe Bursa de la Bucuresti – in prezent cam jumatate din volumul investitiilor fiind realizat de banii strainilor. Pana una-alta, fondurile straine nu au iesit masiv de pe piata, ponderea rezidenti-nerezidenti pastrandu-se la valori egale celor inregistrate in lunile anterioare. Dar chiar si in conditiile in care pe plan international lucrurile se vor reaseza in urmatoarele sase luni, „daca pe plan intern vom avea o revizuire negativa din partea agentiilor de rating, investitorii straini ar putea decide sa plece“, este de parere Dorin Boboc, director de investitii al Allianz-Tiriac Fond de Pensii.

    „Multi straini va trebui sa iasa de pe piata noastra, pentru ca asa le cer propriile reguli“, adauga Dragos Cabat, presedinte al CFA Romania, aducand in discutie si efectele pe care o inrautatire in cazul crizei din America le-ar avea pe piata romaneasca. Pana la anul, cand vor fi publicate rezultatele companiilor pentru 2007 si, in plus, se va lamuri mersul problemelor de peste ocean, Cabat nu vede multe schimbari in bine pe piata de capital romaneasca. „Pana atunci, tot cam in ritmul actual va continua sa mearga“, estimeaza el, dat fiind ca, cel putin pentru moment, strainii care au iesit deja „nu au niciun motiv sa revina“.

    N-ar fi insa o oportunitate pentru intoarcerea strainilor pretul, acum redus, al actiunilor? „Actiunile noastre sunt ieftine acum, dar fondurile pe care le asteapta toata lumea ca sa intoarca trendul pot cumpara la preturi mici si din Franta sau Germania. De ce ar veni la noi?“, raspunde retoric Cornel Fumea, director general al BRD Securities. Iar in conditiile in care pretul actiunilor este foarte scazut, nici investitorii romani nu au motive sa vrea sa vanda – lucru ce scade mult lichiditatea pietei de capital. Pentru un investitor ce ar decide sa iasa acum de pe bursa, castigurile nu sunt motivante. Fata de inceputul anului, indicele BET al celor mai lichide actiuni arata o urcare cu circa 8,5 procente, valoare egala cu dobanda unor depozite bancare, iar BET-FI, indicele evolutiei societatilor de investitii financiare (SIF), s-a majorat cu mai putin de 6%. Cateva companii au mers chiar mai rau. SNP Petrom, cea mai mare societate listata, a pierdut aproape 17% de la inceputul anului, iar Transelectrica a inregistrat un minus de circa 5%.

    Profituri bune mai la est

  • Spre 150 de dolari barilul

    Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare.

    E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca.

    Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune).

    Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril.

    O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari.

  • Cald, de fapt fierbinte

    De cinci ani, piata imobiliara creste spectaculos. Dublarea sau chiar triplarea preturilor de la an la an i-a mirat pe multi, dar putini s-au aratat realmente ingrijorati. Explicatii precum „cererea este mult mai mare decat oferta“, „exista un interes foarte mare din partea investitorilor straini“, „suntem in urma altor piete din regiune“, oferite de toti comentatorii pietei imobiliare, i-au calmat pe tematori, livrand in acelasi timp noi motive de majorare a preturilor.

    A trebuit sa apara un fenomen care are prea putina legatura cu piata de aici – criza creditelor din Statele Unite – pentru ca romanii sa devina interesati de concepte ca supraincalzire sau grad prea mare de indatorare. In esenta, problemele din SUA nu sunt atat ale sectorului de real estate, cat ale finantatorilor, care au acceptat sa crediteze persoane care nu puteau demonstra ca pot returna imprumuturile. Problemele din Statele Unite au iradiat si in alte parti ale globului, influentand piete imobiliare din tari ca Marea Britanie sau chiar Estonia. Efectele au ajuns si in Romania, dar in niciun caz nu putem vorbi de o criza. Aici, banca centrala a tinut sub control – poate chiar prea strict, spun unii bancheri – gradul de indatorare a populatiei. Numai ca la gradul de imprevizibilitate a economiei, a veniturilor, a cursului de schimb, a dobanzilor, cresterea accelerata a preturilor la imobiliare n-a avut cum sa trezeasca paralele cu piata americana si intrebarea fireasca: este sustenabila cresterea preturilor din ultimul timp ori avem de-a face cu o supraincalzire, cu un „balon“ sortit sa se sparga intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?

    Pentru cumparatorii de apartamente din Romania, criza din SUA a avut deja un rezultat palpabil: cresterea dobanzilor. „Bancile au devenit mai prudente in toata lumea“, remarca Peter Collins, director al diviziei Northern Europe din cadrul companiei imobiliare DTZ, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Iar precautia sporita a bancilor ar putea afecta si afacerile dezvoltatorilor imobiliari, care ar putea gasi mai greu surse de finantare a proiectelor. Pana acum, dezvoltatorii nu s-au plans, dat fiind ca nici bancile din Romania nu vad inca posibilitatea unei crize a pietei imobiliare. Romania s-ar putea confrunta pe termen mediu cu o supraincalzire a pietei imobiliare, insa pe ansamblu nu exista semne clare privind aparitia unui „balon“ al preturilor, in ciuda cresterii rapide din ultimii ani, remarcau analistii grupului bancar Unicredit intr-un raport recent asupra pietei imobiliare regionale.

    Nici vicepresedintele regional al Bancii Mondiale, Shigeo Katsu, desi a avertizat asupra vulnerabilitatii ridicate a Romaniei la efectele negative ale crizei globale a creditelor, nu crede ca Romania simte deja impactul crizei americane. Katsu a apreciat, intr-un interviu acordat Reuters, ca limitarea volumului de credite la nivel mondial, cauzata de problemele aparute pe piata creditelor ipotecare din SUA, nu a afectat inca regiunea balcanica, unde avansul economic s-a plasat la un nivel ridicat in ultimii ani. El a atras totusi atentia asupra faptului ca economiile sud-est-europene sunt dependente intr-o mare masura de finantarea externa si ar putea intampina dificultati.

    De cealalta parte, unii dezvoltatori apreciaza ca se poate vorbi de o supraincalzire. „Este clara o incalzire a pietei, pentru ca preturile sunt nejustificate atat la apartamente, cat si la terenuri“, apreciaza Teodor Pop, director al dezvoltatorului RED Management Capital. Compania are in lucru acum mai multe proiecte in mai multe orase din Romania – Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti. „O crestere cu peste 50% la apartamentele vechi de la inceputul anului este prea mult chiar si pentru piata romaneasca“, remarca de curand si Razvan Stroescu, directorul departamentului rezidential al companiei imobiliare Coldwell Banker.

    Cresterile de preturi nu au aparut insa numai in sectorul rezidential, ci si in domenii care au avut o evolutie mai previzibila, precum piata spatiilor de birouri sau a centrelor comerciale. In ultimele tranzactii, randamentele anuale (yield-urile), pe baza carora se calculeaza pretul de vanzare a unei cladiri, au scazut mult, ajungand la niveluri similare unor piete mult mai dezvoltate. Cu cat yield-ul este mai mic, cu atat pretul efectiv de vanzare este mai mare, cu alte cuvinte si cladirile de birouri din Romania sunt mai scumpe. America House, unul dintre cele mai cunoscute centre de afaceri din Bucuresti, a fost cumparat la un yield mai mic de 5,6%, comparabil cu randamente obtinute pe unele piete din Germania. Si in sectoarele nerezidentiale ale pietei imobiliare, cresterea preturilor a fost provocata de aceiasi factori care au dus la majorarea preturilor locuintelor, respectiv cererea mai mare decat oferta si interesul sporit al investitorilor, in special al fondurilor de investitii straine.

    Cert este ca, spre deosebire de anii anteriori, acum sunt din ce in ce mai multe voci care vorbesc de apropierea unui recul al pietei imobiliare. Mai mult, opinia generala pare a fi ca piata nu se va putea maturiza fara sa treaca mai intai printr-o perioada de scadere. „Vom vedea un ciclu de cadere in 3-5 ani, cand oferta va depasi cererea“, este de parere Tim Wilkinson, managing director al DTZ Echinox. „Cred ca piata atunci se va maturiza“, spune el referindu-se la segmentele nerezidentiale ale pietei. Dupa parerea lui, „piata este acum extrem de fierbinte si este nevoie de o scadere care sa o calmeze“. In ce-l priveste, Teodor Pop considera ca ar fi bine ca scaderea sa apara cat mai curand, deoarece „cu cat apare reculul mai devreme, cu atat stabilizarea se produce mai repede“. Iar intarzierea nu va face decat ca eventuala cadere sa fie „mai de sus“.

    Ce se va intampla pe piata imobiliara din Romania este greu de estimat, in contextul in care bancile sunt mai prudente, dar inca nu au oprit accesul la finantare nici pentru cumparatorii de locuinte, nici pentru dezvoltatori. Analistii cred ca, pe termen scurt, preturile vor continua sa creasca, dar estimarile privind momentul scaderii – sau daca acesta va aparea – sunt confuze. Dezvoltatorii spun ca terenurile sunt prea scumpe, dar inca se cumpara, iar reprezentantii agentiilor sunt inca optimisti: Ionut Bordei, partener al companiei imobiliare Eurisko, apreciaza ca preturile locuintelor vor continua sa creasca, doar ca nu in acelasi ritm ca pana acum.

    O imagine a modului in care criza financiara influenteaza o piata dezvoltata ca aceea a Marii Britanii o ofera Peter Collins de la DTZ: el spune ca investitorii se indreapta spre proprietatile sigure, ceea ce are ca efect o majorare a decalajului de randament intre cladirile din zonele principale si cele secundare. Asa se face, intre altele, ca in piata rezidentiala preturile au scazut in unele orase din Marea Britanie, dar Londra nu a fost afectata. Seamana Romania cu Marea Britanie? Deocamdata, preturile in Bucuresti continua sa urce.

  • BNR nu merge la piata

    Pe atunci, oficialii din Doamnei vorbeau cu seninatate despre consolidarea unei inflatii scazute, despre posibile reveniri minore, de 0,2-0,4 puncte procentuale. „A spune ca din cauza secetei vom ajunge la niveluri de inflatie care sa depaseasca tinta sau sa iasa din intervalul de variatie agreat nu este realist“, sustinea un responsabil BNR dupa sedinta de politica monetara de la sfarsit de iulie, luand in deradere ambitia rosiilor si a cartofilor autohtoni de a bate record dupa record la preturi, pana ajung sa impinga in sus pana si inflatia calculata de Institutul National de Statistica.

    Si a venit statistica pe august: fasole si leguminoase – plus 9,55%, cartofi – plus 3,5%, paine – plus 3,65%. Adica scumpiri exact acolo unde inflatia se simte direct in buzunar si antreneaza mult-temutele „anticipatii inflationiste“ cu care se lupta orice banca centrala. Ca si cand efectele secetei nu erau de-ajuns, BNR s-a gandit in august sa anticipeze o miscare de corectie a cursului leului indusa de conjunctura externa si sa ii dea chiar primul ghiont pentru a obtine o miscare graduala, care sa nu sperie piata si sa sfarseasca tot in inflatie.

    Scopul legat de piata valutara a fost atins, piata a asimilat lectia ca evolutia cursului se mai si inverseaza si ca nu exista apreciere non-stop a leului. Numai ca, de cealalta parte, corectia aplicata leului a insemnat ca tarifele la telecomunicatii nu au mai contrabalansat scumpirea alimentelor, cum se intamplase in iunie si iulie, ci au intrat direct pe frontul scumpirilor.

    BNR a continuat sa ignore rosiile si cartofii si in sedinta de politica monetara de la sfarsitul din septembrie, cand asaltul preturilor in piete devenise de mult de notorietate. Chiar si unii analisti au imprumutat initial din aerul optimist al BNR, considerand ca stie ce stie banca centrala daca nu ridica dobanda, iar tinta de inflatie nu ar fi fost pesemne in vreun pericol. Peste masura de increzatoare in prognozele sale, banca centrala a mentinut dobanda nemiscata la 7%, iar acum contempla perspectiva certa a ratarii tintei de inflatie.

    BNR a vorbit toata vara despre sperietoarea deficitului bugetar de aproape 3% din PIB, care ar fi minat eforturile politicii monetare de a mentine jos inflatia, in loc sa preia rolul de locomotiva. Pana la urma, executia bugetara s-a incheiat insa pe plus si dupa noua luni din acest an, fiind chiar mai stransa decat si-ar fi putut dori o banca centrala ingrijorata de inflatie.

    Chiar si FMI a remarcat recent „prudenta“ politicii fiscale, fara a uita desigur sa recomande insistent pastrarea aceleiasi linii si in ultimele luni ale anului. Oricum, executia bugetara nu ar putea fi invinuita direct pentru saltul inflatiei la peste 6% la sfarsit de septembrie, daca aceasta nu ar ascunde chetuieli de investitii nerealizate compensate de majorari salariale generoase, care au muscat si din competitivitatea externa.
    De fapt, BNR a fost la fel de surprinsa si de ceea ce s-a intamplat in august 2006, cand indicele preturilor de consum a consemnat o scadere de 0,07%. Surpriza a fost atat de mare, incat prognoza bancii centrale pentru finalul lui 2006 a cazut atunci de la 6,8% in iulie la mai putin de 6% in septembrie. Mai mult, anul trecut pe vremea aceasta, BNR ajunsese sa recomande Guvernului devansarea unor majorari de preturi administrate, doar-doar mai creste inflatia si nu se va duce atat de jos incat anul 2007 sa aduca mai apoi o inversare de trend.

    De ce s-a temut BNR mai mult tocmai s-a intamplat: tinta de inflatie pe 2007 a fost compromisa, rata anuala va trece de 5%, adica peste nivelul de 4,87% inregistrat la sfarsitul lui 2006. Rasturnarea de situatie ñ inflatie sub asteptari de mica in 2006, urmata de rabufnirea „brutala“ de acum ñ dupa descrierea FMI – sugereaza din nou ca modelul macroeconomic folosit de BNR pentru prognozarea inflatiei nu este deloc sensibil la ceea ce se intampla in realitate pe tarabele din piata. Prognozele au ajuns sa fie ori mult deasupra inflatiei calculate de INS, ori dedesubt. Ceea ce nu face deloc bine pentru credibilitatea bancii centrale, care se vede in situatia de a emite previziuni infirmate de datele statistice.

    Surse bancare afirma ca modelul ii spunea bancii centrale sa se astepte la o inflatie de 0,7% in septembrie. A fost 1,08%: cartofii s-au razbunat cu o scumpire de 9,19% fata de august, pretul malaiului a sarit cu aproape 4%, ouale cu 15,11%, iar uleiul cu nu mai putin de 18,5%. Cu toate importurile zise ieftine.

    Ce-i drept, guvernatorul BNR Mugur Isarescu afirmase la sfarsit de septembrie ca majorarea preturilor la produsele alimentare si perceptia asupra deprecierii leului reprezinta riscuri pentru obiectivul BNR privind inflatia, care ar putea depasi nivelul atins in august, insa probabil ca nu a crezut, pana cand n-a vazut cifrele finale, ca rata lunara a inflatiei mai poate trece de 1%. Nici analistii bancilor comerciale nu anticipasera cat de influente pot deveni legumele si alte produse alimentare. Atat de influente incat sa scoata inflatia din banda tintita de BNR si s-o urce sus, la peste 6%, de unde sa nu mai poata cobori decat, probabil, pana la pe 5,5-5,6%. Dupa sedinta de politica monetara de la sfarsitul lui septembrie, cand BNR a mentinut dobanda la 7%, inca se mai gaseau analisti increzatori ca inflatia va sta sub plafonul de 5% asumat de banca centrala.

    Acum, dupa cifrele pe septembrie, problema are cu totul alti termeni: nu numai ca tinta este compromisa, dar inflatia la sfarsit de 2007 ar putea fi chiar si cu un punct procentual peste cea de la sfarsitul lui 2006, intrerupand palmaresul dezinflationist al BNR inceput din 1999. Componenta de preturi legume-fructe-oua a fost deci inca o data subestimata de BNR: prima oara in vara lui 2006, cand a antrenat o scadere a inflatiei mult mai rapida decat anticipa banca centrala si din nou acum, cand scumpirile au compromis o tinta care parea atat de usor de atins. Desigur, este vorba despre produse incluse in categoria asa-numitelor preturi volatile, la care politica monetara ajunge mai greu pentru a le frana, insa temerile privind perspectiva inflatiei vin mai de jos, de la inflatia de baza, vizata direct de BNR. Inflatia calculata fara influenta preturilor la legume, fructe, oua, combustibili, precum si a celor reglementate de stat, a fost in august de 0,8%, iar in septembrie de 1,12%. Adica dincolo de ceea ce se vede pe taraba din piata, in economie s-au facut simtite presiuni inflationiste solide.

    In 2007, BNR mai are de tras un singur cartus spre inflatia tintita, pe 31 octombrie, la ultima sedinta de politica monetara a anului, insa analistii apreciaza ca oricare ar fi calibrul folosit, respectiv amplitudinea majorarii de dobanda, meciul pe anul in curs a fost castigat de inflatie. Lupta continua in 2008, un an dominat de atmosfera electorala, in care BNR ar putea fi nevoita sa uzeze serios de parghia dobanzii pentru a-si apara castigurile in dezinflatie obtinute in ultimii ani.

  • Preturi, dupa privatizare

    Privatizarea principalilor operatori dintr-o ramura industriala s-a concretizat, si in alte dati, in majorari de tarife. Pretul cimentului, spre exemplu, a crescut de aproape trei ori, din 1997, cand a inceput procesul de privatizare, pana acum. Tona de ciment din tara a ajuns 80 de dolari.

    TREI PRODUCATORI: Dupa preluarea celor noua fabrici romanesti de ciment, piata de profil s-a impartit intre trei societati: Heidelberg-Germania, Lafarge-Franta si Holcim-Elvetia. 

    PRETURI: Incepand cu 1997, pretul cimentului a crescut, ajungand la peste 80 dolari/tona, pentru piata interna, in timp ce pentru export, acesta era de circa 24-25 dolari/tona. 

    INVESTIGATIE: Consiliul Concurentei a facut o investigatie pentru a vedea daca intre cei trei producatori au existat intelegeri pentru majorarea preturilor.