BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Consultanţii din imobiliare trec de cealalată parte a baricadei şi devin dezvoltatori

    IONUŢ DUMITRESCU, unul dintre fondatorii firmei de con-sultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o gru-pului american CBRE, Radu Lucianu, coleg cu Dumitrescu în Eurisko şi apoi şef al CBRE România şi al firmei Property Advisors, o so-cie-tate fondată de acţio-narii casei de investiţii Capital Part-ners, sau Mihnea Şerbănescu, directorul general al DTZ Echinox, sunt doar câteva exemple de astfel de cazuri.

    ”Andrei Diaconescu şi Victor Căpitanu, doi dintre fondatorii companiei Capital Partners, au dezvoltat mai multe proiecte imobiliare şi într-unul din el sunt şi eu implicat, respectiv One Charles de Gaulle. Căutăm oportunităţi de investiţii pe segmentul imobiliar, fie ele structuri nefinalizate, terenuri sau proiecte existente. Nu sunt singurul consultant imobiliar care face astfel de investiţii. Şi foştii mei colegi Gabriel Marchievici (care a lucrat de asemenea în firma Eurisko – n.r.), Mihnea Şerbănescu de la DTZ, Bogdan Georgescu de la Colliers, persoane cu care am copilărit în piaţa imobiliară, au făcut acest pas„, spune Radu Lucianu.

    El crede că acesta este un pas firesc pe care îl face un consultant cu vechime pe piaţa imobiliară. ”Ai experienţă, ai resurse financiare dacă eşti cumpătat, iar la un moment dat vrei să faci altceva. Brokerajul îl faci 10-15 ani, te zbaţi, apoi treci pe o poziţie de top management. După aceea, variantele sunt fie să te duci într-o companie de dezvoltare imobiliară foarte mare, gen Skanska sau Immofinanz, fie să începi tu să fii dezvoltator şi faci pasul către dezvoltare. Nu am văzut broker imobiliar la 60 de ani„, a explicat Lucianu.

    Întrebat de sumele pe care este dispus să le investească în proiecte imobiliare, Lucianu a precizat că ”este vorba de mulţi bani„, fără să indice o valoare. ”Resursele financiare sunt utilizate la maximum. Piaţa imobiliară este o piaţă în care am crezut tot timpul, chiar dacă mi-a arătat şi faţa mai puţin bună. Nu investim niciodată în produse în care simt că lucrurile nu sunt în regulă, ci doar acolo unde se poate aduce valoare adăugată. Investim bani proprii de la început până la sfârşit, deşi abia acum vedem că accesarea unor împrumuturi este interesantă din punct de vedere al debitorului. Încercăm să ne ţinem promisiunile, să livrăm ceea ce promitem şi la termenul pe care îl promitem„.
    În ceea ce priveşte proiectul pe care vrea să-l dezvolte în Piaţa Charles de Gaulle din centrul Bucureştiului, spune că este în stadiu de proiectare şi că e deocamdată singurul în care este implicat. ”Căutăm locaţii la care ne pricepem cel mai bine şi pe care le înţelegem. Ne adresăm unei nişe de clienţi şi facem investiţii de care suntem siguri că vor fi rentabile, nu avem clienţi industriali sau fabrici. Segmentul pe care se vor focusa investiţiile este cel rezidenţial, în special cel din Bucureşti. One Charles de Gaulle este deocamdată singurul proiect pe care îl avem în plan, dar tot timpul suntem în căutare de noi oportunităţi„, spune Lucianu.

    Terenul de 2.000 metri pătraţi pe care va fi dezvoltat proiectul a fost cumpărat în acest an.

    One United Properties are în portofoliu proiectele rezidenţiale de lux One Floreasca Lake şi Madrigalului Residence, un complex exclusivist de doar 14 unităţi, pe malul lacului Băneasa. One Floreasca Lake este unul dintre cele mai de succes proiecte din zona de nord a Capitalei – primele două imobile din cadrul proiectului, cu 42 de apartamente, au fost vândute până la finalizarea acestora în 2013, iar cel de-al treilea bloc, care urmează să fie finalizat în luna iunie 2015, are deja precontractate 21 dintre cele 26 de apartamente. Similar Madrigalului Residence, proiectul va fi finalizat în luna august 2014, iar 10 dintre cele 14 apartamente sunt deja precontractate.

    ”Un exemplu interesant privind evoluţiile din ultimii ani ale pieţei imobiliare sunt acei consultanţi sau investitori proveniţi din alte domenii decât real estate care au urmărit cu atenţie piaţa şi au achiziţionat terenuri în perioada 2007-2008. După blocajul anilor de criză, acum aceştia încep să anunţe din ce în ce mai multe dezvoltări pe aceste terenuri. Pe de altă parte, alţi investitori au achiziţionat terenuri la preţuri foarte bune în plină criză şi acum încep dezvoltările pe acestea„, a declarat Mihai Dumitrescu, managing partner, Crosspoint Investment Banking & Real Estate.

    Mihnea Şerbănescu este, la fel ca şi Lucianu, unul dintre pionierii pieţei locale de real estate. El a fondat Echinox Consulting acum mai bine de 20 de ani, iar în 2002 a încheiat un parteneriat cu DTZ, unul dintre liderii globali în domeniul imobiliar. Noul nume al firmei este de atunci DTZ Echinox. Cu focus în special pe segmentul rezidenţial de lux, Şerbănescu a fost implicat în toate sectoarele pieţei locale de real estate, jucând un rol major în ascensiunea DTZ Echinox în topul companiilor de profil din România.

    ”Mi-am început activitatea în imobiliare în 1993. Principalul motiv a fost faptul că acest domeniu permitea un start-up fără capital, principala resursă fiind entuziasmul. De-a lungul timpului, dinamica pieţei şi oportunităţile ivite m-au determinat să rămân loial acestui business. În perioada 2004-2009, împreună cu alţi parteneri, am dezvoltat şapte proiecte de birouri şi clădiri rezidenţiale în locaţii de top din capitală, care astăzi sunt finalizate şi ocupate în totalitate. Având în vedere că piaţa dă semne clare de revenire, cu siguranţă, în perioada următoare, voi relua investiţiile în mici dezvoltări de acelaşi tip„, spune el.

    În opinia lui Şerbănescu, cel mai accesibil sector pentru investitorii mici şi medii este cel rezidenţial sau cel al birourilor mici şi al spaţiilor comerciale stradale. De asemenea, Şerbănescu consideră că o soluţie pentru accesul micilor investitori la proiecte de anvergură ar reprezenta-o fondurile imobiliare, care însă sunt prea puţin prezente în acest moment pe piaţa locală.

    Dar poate cel mai activ şi cel mai mediatizat caz de acest tip este al lui Ionuţ Dumitrescu, cel care în 1997 a fondat firma de consultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o în 2008 pentru 35 de milioane de dolari grupului American CBRE.

  • Ponta anunţă că a decis să nu naţionalizeze fondurile private de pensii, ci să le lase să investească

     “Singurii care au naţionalizat total au fost ungurii, polonezii au o soluţie de mijloc. Părerea mea a fost că soluţia pentru fondurile private de pensii este de a le deschide către investiţii în economie, nu doar către titluri de stat, şi cred că este mai bine decât să le naţionalizăm. Deci, eu personal, ca prim-ministru, am ales ideea de a lăsa fondurile private şi de a găsi o soluţie împreună cu Comisia Europeană şi FMI de a deschide posibilitatea de investiţii pentru fondurile private dincolo de a cumpăra titluri de stat, şi către alte zone, către piaţa de capital, către zone care să se simtă după aceea în economie”, a spus Ponta la România TV.

    El a preciat că legislaţia va fi schimbată în acest sens.

    În luna noiembrie a anului trecut, agenţia MEDIAFAX a anunţat, prezentând scrisoarea de intenţie convenită de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional, faptul că Guvernul a transmis FMI că evaluează pensiile private obligatorii şi impactul acestora asupra sistemului de pensii şi a dezvoltării pieţei de capital, precizând că urmăreşte reducerea poverii fiscale fără impact bugetar, ceea ce sugerează o posibilă limitare a cotelor distribuite fondurilor private.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Investiţiile străine au depăşit un miliard de euro în primele cinci luni, în creştere cu 13,9%

     Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au totalizat 1,091 miliarde de euro, din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit) au însumat 910 milioane euro, iar creditele intragrup 181 milioane euro, a anunţat luni Banca Naţională.

    În luna mai s-a înregistrat cel mai mare nivel al investiţiilor străine directe atrase de România de la începutul anului, în condiţiile în care în aprilie investiţiile au totalizat 215 milioane de euro, în martie 290 milioane de euro, în februarie 36 milioane de euro, iar în ianuarie 244 milioane de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CEC Bank va credita IMM-urile cu 10 mil. euro

    Finanţările se vor acorda IMM-urilor, întreprinderilor individuale, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate pentru investiţii şi finanţarea capitalului de lucru, se arată într-un comunicat al CEC Bank.

    “Suntem convinşi că astfel de instrumente financiare răspund nevoilor actuale de finanţare ale clienţilor, care vor beneficia astfel de condiţii de preţ avantajoase şi garanţii flexibile. În plus, clienţii vor dispune de consultanţă profesionistă pentru finanţarea investiţiilor şi a capitalului de lucru, prin intermediul Birourilor de consiliere dedicate IMM-urilor şi sprijinirii proiectelor de accesare a fondurilor europene din fiecare judeţ”, a declarat preşedintele instituţiei de credit, Radu Graţian Gheţea.

    “Extindem dezvoltarea ajutorului financiar pentru IMM-urile din România prin adăugarea unei bănci româneşti importante la schema noastră de împrumuturi accesibile. În cadrul initiaţivei JEREMIE noi eliminăm obstacolele tradiţionale pentru bancă şi IMM-uri şi oferim fiecărei părţi implicate soluţiile necesare pentru a menţine un flux puternic de finanţare pentru dezvoltarea afacerii”, a comentat Hubert Cottogni, Head of Mandate Management FEI.

    CEC este a şasea bancă din România care accesează finanţare prin iniţiativa JEREMIE (Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises), după BCR, BRD, Raiffeisen, UniCredit Ţiriac şi ProCredit. Creditul maxim care poate fi accesat este de un milion de euro.
     

  • O familie din Cluj vinde de 23 de ani cremă de gălbenele. Cum au ajuns la 1,6 milioane de euro

    Producătorul clujean Cosmetic Plant vizează în acest an o creştere de 10% a afacerilor, în urma investiţiilor în retehnologizare. Afacerea de familie cu o poveste de 23 de ani a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro şi 29 de angajaţi.

    POVESTEA AFACERII ÎNCEPE ÎN 1991, CÂND ILEANA MESTER, FARMACISTĂ CU PESTE 20 DE ANI DE EXPERIENţĂ ÎN COSMETOLOGIE, A ÎMPRUMUTAT 1.000 DE DOLARI DE LA O PRIETENĂ, DORINDU-şI SĂ PUNĂ ÎN PRACTICĂ PROPRIILE IDEI. „Convingerea ei era că natura poate conferi o putere suplimentară ştiinţei în crearea produselor cosmetice“, spune Susana Laszlo, director general al Cosmetic Plant. Susana Laszlo, fiica fondatoarei, a început să lucreze în cadrul firmei în 1995, după ce a absolvit Facultatea de Medicină „Iuliu Haţegan“ din Cluj-Napoca şi după ce a urmat rezidenţiatul şi specializarea în pediatrie în Ungaria. La întoarcerea în ţară a decis să nu practice meseria pentru care se pregătise, ci să se alăture mamei sale în dezvoltarea afacerii. „A insistat să parcurg toate etapele businessului, aşa că la început făceam de toate: etichetam, lucram în depozit, ţineam contabilitate primară“, povesteşte Susana Laszlo.

    Tot ea povesteşte că începutul nu a fost deloc uşor. Ileana Mester lucra singură, într-o încăpere de circa 40 mp, iar primul ei malaxor a fost confecţionat de un inginer clujean dintr-o oală de fiert rufele; cremele erau create în serii mici, iar etichetele scrise de mână. „Primele creme, pe bază de gălbenele, sunt şi acum printre cele mai bine vândute produse Cosmetic Plant, ceea ce probează corectitudinea previziunilor mamei mele şi a încrederii ei în puterea miraculoasă a naturii“, afirmă Susana Laszlo.

    UN PAS IMPORTANT ÎN EVOLUţIA FIRMEI A FOST FĂCUT ÎN 1997, CÂND PRODUCţIA A FOST MUTATĂ ÎNTR-O CLĂDIRE ADECVATĂ; TOT ATUNCI AU FOST CUMPĂRATE şI PRIMELE UTILAJE PROFESIONALE. După aceea, povesteşte reprezentanta Cosmetic Plant, aproape în fiecare an au mai fost cumpărate utilaje, un malaxor, o maşină de dozat sau un utilaj de umplut tuburi; iar afacerea a început să crească treptat. În 2000, producătorul a ajuns la nouă angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 850.000 de lei.

    La zece ani de la prima mutare, Cosmetic Plant a încheiat o investiţie de 750.000 de euro pentru construcţia unui nou spaţiu pentru birouri şi producţie. „Dar cum la momentul respectiv clădirea era prea mare pentru nevoile noastre, am închiriat-o“, spune Susana Laszlo. Abia în primăvara anului trecut compania şi-a mutat fabrica, depozitul şi birourile administrative în noua clădire, cu o suprafaţă utilă de 1.700 mp. Capacitatea de producţie a ajuns la 1,5 milioane de produse pe an, „însă va creşte cu 70% în urma proiectului de retehnologizare planificat pentru toamna acestui an, şi anume achiziţia a două utilaje noi“. Investiţia, de 100.000 euro, este cofinanţată de Fondul European de Dezvoltare Regională, 30% fiind fonduri proprii.

    Afacerea a crescut, povesteşte Susana Laszlo, „în primul rând prin reinvestirea profitului. Din 2006, an de an, absolut întregul profit a fost destinat dezvoltării şi creşterii afacerii“. Firma a apelat la un singur credit de 100.000 de euro în 2006, care a fost rambursat în întregime până în 2010.

    SUNTEM O AFACERE FAMILIALĂ, CARE A PORNIT DE LA ZERO, CU O INVESTIţIE FOARTE MICĂ. Nu dispunem de bugetul unei multinaţionale şi nu avem vechimea celei mai cunoscute companii româneşti din domeniul cosmeticelor, avem însă o echipă bine închegată“, spune directoarea Cosmetic Plant, care deţine 40% din acţiuni. Acelaşi procent este deţinut de sora sa, Katalin-Erzsebet Racz, iar 20% îi revin tatălui, Tiberiu Mester, amândoi fiind consultanţi în afacere. Firma are acum 31 de angajaţi, din care 12 în producţie; „numărul angajaţilor este relativ redus, iar fluctuaţia personalului aproape inexistentă, majoritatea lucrând la noi de peste 10-15 ani“.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

  • Rafinăria Petromidia a prelucrat în mai cea mai mare cantitate de materie primă de până acum

     “Pe fondul investiţiilor de peste 1,3 miliarde dolari realizate pe platforma Petromidia de către KMG International şi unicul său acţionar KazMunayGas, compania naţională de petrol şi gaze din Kazakhstan, rafinăria a reuşit în luna mai îmbunătăţirea eficienţei energetice şi menţinerea disponibilităţii mecanice (97%) şi operaţionale (96,8%), cu un impact important în reducerea costului de procesare cu aproximativ 2 USD/tonă (18,3 USD/tonă)”, a declarat într-un comunicat Alexandru Nicolcioiu, directorul de producţie al KMG International, fostul Grup Rompetrol.

    Compania a consemnat în mai cel mai bun randament la producţia de motorină (49,5%), cantitatea de carburant realizat şi livrat fiind de peste 231.000 tone.

    Totodată, randamentul carburanţilor (benzină, motorină, jet) s-a ridicat la 87,9%, peste maximul de 85,6% atins în 2013.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce fac companiile când au nevoie de bani după cinci ani de criză: cei care au profit îl reinvestesc, cei care nu au îşi vând activele

    DE LA 1 IULIE A INTRAT ÎN VIGOARE SCUTIREA DE IMPOZITUL PE PROFITUL REINVESTIT, care se aplică pro­fitului înregistrat începând cu această dată şi in­ves­tit în echipamente tehnologice, maşini, utilaje şi ins­talaţii de lucru produse sau cumpărate ulterior, până la 31 decem­brie 2016. Oamenii de afaceri au cerut guvernului de la înce­putul anului să susţină măsura în negocierile cu FMI, ţinând cont că investiţiile rămân capitolul la care economia suferă cel mai mult.

    Anul trecut, investiţiile nete în economie au scăzut cu 9,3%, iar în T1 2014 au scăzut cu 7,4% faţă de T1 2013, cea mai mare scădere vizând tocmai cheltuielile cu utilajele – 11%. „Formarea brută de capital fix s-a tot redus începând din ultima parte a lui 2012, împiedicând economia să-şi atingă potenţialul; fără scăderea investiţiilor, creşterea PIB ar fi fost de cca 5% în T1 în loc de 3,8%“, consideră analiştii  de la BCR.

    Dacă statul şi-a restrâns investiţiile ca să se în­ca­­dreze în limita de deficit bugetar, ceea ce demo­tivează companiile private ţine de nivelul fis­ca­li­tăţii, concurenţă, lipsa cererii şi greutatea acce­su­lui la finanţare, probleme enumerate în această ordine în sondajul semestrial al BNR pentru peri­oa­da octombrie 2013 – martie 2014.

    Cercetarea, cuprin­zând 10.000 de companii private nefinanciare, din care în jur de 80% sunt mici şi mijlocii, arată că nu mai puţin de 44% dintre manageri au folosit cu pre­cădere în această perioadă surse de finanţare internă, adică reinvestirea profitului (în condiţiile în care profitul net s-a redus pentru aproape 45% din totalul firmelor) sau vânzarea de active, în dauna surselor externe (credite, piaţa de capital sau fonduri europene). Cât priveşte folosirea banilor, cele mai im­portante destinaţii rămân constituirea de capital de lucru sau plata furnizorilor. Corporaţiile sunt însă net mai dispuse decât IMM să orienteze banii spre in­vestiţii pentru dezvoltare – 28% dintre corporaţii, faţă de 10% dintre IMM.

    Cererea de finanţare de la bănci nu doar că a fost modestă, dar s-a micşorat: 18% dintre companii au apelat la cel puţin un produs bancar în perioada octom­brie 2013 – martie 2014, faţă de 21% în aprilie-septembrie 2013, iar numărul firmelor care nu au credite bancare a crescut de la 65% la 71%. Com­pa­niile din servicii şi utilităţi se finanţează cel mai mult din reinvestirea profitului sau vânzarea de acti­ve (47% din total), în timp ce creditele bancare au fost cerute cel mai mult de firmele din agricultură (34%) şi din industrie (25%).

    BNR notează că „nivelul prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, cerinţele privind valoarea sau tipul garanţiei, clauzele contractuale şi birocraţia reprezintă, în această ordine, cele mai însemnate obstacole pentru companii în a accesa resurse financiare de la bănci şi instituţii financiare nebancare“. Aşa se explică şi de ce şansele de a obţine bani de la bănci rămân puternic diferenţiate: cca 43% dintre corporaţii au reuşit să obţină integral sumele solicitate, faţă de numai 16% dintre IMM. În structura companiilor care au credite, majoritare sunt corporaţiile şi firmele din agricultură, minoritare sunt IMM şi firmele din servicii şi utilităţi.

    Şi din perspectiva băncilor situaţia se vede la fel. Băncile declarau în sondajul lunar al BNR din mai că în T1 a scăzut cererea agregată de credite din partea companiilor – în special pe seama unei cereri mai mici de credite pe termen scurt din partea IMM – şi se aşteptau ca în T2 cererea să scadă în continuare. Exprimat în lei, soldul total al creditelor pentru companiile private a scăzut de la cca 117,9 mld. lei la finele lui octombrie 2013 la cca 115,4 mld. lei la sfârşitul lui martie 2014 şi la cca 115,2 mld. lei la sfârşitul lunii mai, în special pe seama reducerii componentei în valută, al cărei sold a coborât de la echivalentul a 66,3 mld. lei în octombrie 2013 la 61,9 mld. lei în mai 2014.

    Săptămâna trecută, Banca Naţională a redus rezervele minime obligatorii la valută de la 18% la 16%, cu intenţia de a stimula o redresare a creditării în valută pentru debitorii fără risc valutar, exportatori sau investitori străini, deşi o parte din bănci vor folosi în continuare valuta astfel eliberată spre a rambursa finanţările de la băncile-mamă ori spre a credita statul.

    În acelaşi sondaj lunar din mai, băncile estimau că la nivelul T1 riscul de credit asociat companiilor era în creştere, cu excepţia corporaţiilor, unde riscul a scăzut. În opinia băn­cilor, riscul aferent IMM a continuat să crească, în timp ce riscul asociat creditării corporaţiilor s-a redus pentru prima dată în ultimii doi ani. Aceeaşi diferenţiere între corporaţii şi IMM reiese şi din percepţia com­pa­niilor. Sondajul semestrial al BNR relevă că pentru majoritatea IMM, disponibilitatea surselor de finanţare nici nu a progresat, nici nu a regresat în peri­oada octombrie 2013 – martie 2014, în timp ce în cazul corporaţiilor, disponibilitatea tuturor surselor de finanţare a crescut. Pentru aprilie-septembrie 2014, majoritatea companiilor au declarat că se aşteap­tă la o scădere uşoară a accesului la toate sur­sele de finanţare, cu excepţia reinvestirii profitului sau a vânzării activelor.

    Dincolo de finanţarea din resurse interne şi de credite, companiile nu par să aibă nicio altă pârghie via­bilă de a atrage bani. Finanţarea de pe piaţa de capi­tal rămâne extrem de redusă: nicio corporaţie nu a apelat la ea şi un număr extrem de mic de IMM au emis acţiuni sau obligaţiuni, rezultă din sondajul BNR. Cât despre fondurile europene, peste 90% din­tre IMM şi peste 80% dintre corporaţii au declarat că în ultimele şase luni nu au avut experienţă cu fondurile europene în dezvoltarea activităţii firmei.

    Doar 8% dintre corporaţii şi un număr neglijabil de IMM declară că le-au fost rambursate în perioada res­pectivă fonduri dintr-un proiect cu finanţare UE, iar cele mai performante în accesarea de fonduri sunt com­paniile din agricultură. „În afară de furnizarea de lichiditate suplimentară pe piaţa locală şi de aco­pe­rirea mai bună a deficitului de cont curent, mult lău­data creştere a absorbţiei fondurilor europene s-a văzut prea puţin în investiţii“, comentează analiştii de la BCR. „Ceea ce a contat ca absorbţie în ultimii doi ani n-au fost decât bani plătiţi de Comisia Euro­pea­nă pentru proiecte de investiţii datând din 2010, 2011 sau începutul lui 2012.“

  • eMAG investeşte 25 milioane de euro într-un centru de excelenţă în tehnologie

    eMAG  lansează, în luna iulie, un nou proiect de investiţii numit „Centrul de Dezvoltare Software eMAG IT Research”. Centrul de software, care va fi construit în Bucureşti, va genera 203 locuri noi de muncă şi va furniza prima aplicaţie în luna octombrie a anului în curs, contribuind în perioada 2014 – 2021 cu 25,8 milioane de euro la dezvoltarea regională.

    Pentru proiectul de investiţii, eMAG a aplicat, cu suportul consultanţilor Deloitte România, şi pentru ajutoare de stat, primind, la finalul lunii iunie, un acord pentru finanţare din bugetul de stat în valoare de 6,65 milioane de euro din partea Ministerului Finanţelor Publice (MFP), conform unui comunicat al companiei.

    „Apreciem faptul că instituţiile de stat au fost deschise şi ne susţin în noile proiecte de investiţii prin care ne propunem să susţinem, la rândul nostru, economia locală”, a declarat Tudor Manea, vicepreşedinte şi director resurse umane & tehnologie.

    Anul acesta, eMAG estimează o creştere de peste 40% a vânzărilor realizate în anul 2014 şi ţinteşte o cifră de vânzări de peste 260 de milioane de euro.Pentru construirea expertizei pe noile categorii, eMAG are în plan şi extinderea echipei, astfel că, până la finalul anului, aceasta va trece pragul de 1.000 de angajaţi.

  • Statele ar trebui să recurgă la împrumuturi comune pentru investiţii în infrastructură – comisar UE

    “Provocarea este acum să trecem de la stabilizarea fiscală la un proiect de creştere“, a declarat Barnier la un forum pe teme economice desfăşurat la Aix-en-Provence, în sud-estul Franţei.

    Comisarul a oferit exemplul investiţiilor comune derulate deja în infrastructură.

    “Comisia a estimat un necesar de investiţii de 1.000 de miliarde de euro în infrastructură până în 2020. Cred că este posibil să atingem acest obiectiv cu un proiect europen de «obligaţiuni de proiect», în alte cuvinte împrumuturi comune, dar orientate către investiţii“, a spus el.

    Împrumuturile comune ale statelor europene ar aduce un nou avantaj în această perioadă, în care guvernele se finanţează deja la dobânzi foarte mici, a afirmat comisarul.

    În perioada de vârf a crizei financiare, ţările din sudul Europei au cerut fără succes înfiinţarea de obligaţiuni comune la nivelul zonei euro, din cauza dobânzilor mari pe care erau nevoite să le plătească la împrumuturile de pe piaţa financiară.

    Propunerea lui Barnier este diferită, întrucât ar finanţa proiecte de infrastructură şi nu datoria statelor membre.

    Comisarul a subliniat, totodată, necesitatea ca ţările europene să respecte Pactul de Stabilitate pentru a depăşi criza. Pactul de Stabilitate impune limite atât înprivinţa deficitului bugetar, cât şi a îndatorării faţă de PIB.

  • O fabrică Ford la Iaşi ar fi fost cel mai bun scut antirachetă al României

    Scutul antirachetă dezvoltat de americani la Deveselu (Olt) este pe cale să devină şi cea mai importantă investiţie americană în România.

    Iniţial, scutul necesita investiţii de 400 de milioane de dolari, adică sub un sfert din investiţiile americane directe în România la nivelul lui 2011 (1,4 mld. euro), când se făcea estimarea. Acum, în noul context în care România devine frontieră a unui nou război nedeclarat, dar cu destul background încât să nu lase nimănui iluzia că se poartă cu creionul pe hârtie, „geostrategia“ s-ar putea dovedi mai importantă decât la momentul  parafării deciziei de construire a scutului în România.

    O precizare: investiţia în scut ar putea fi mai importantă nu pentru că americanii se gândesc să investească masiv în România în domeniul militar astfel încât ţara să simtă şi economic o astfel de măsură, ci că, tocmai contrar a ceea ce aştepta administraţia de la Bucureşti, investiţiile americane totale aici nu cresc după instalarea scutului american antirachetă. Economiile coloşilor nu au sentimente. În 2003, totalul investiţiilor străine în România era de 9,6 mld. euro, iar America avea investiţii directe de 324 mil. euro, adică 3,4% din totalul investiţiilor străine directe.

    Zece ani mai târziu, în 2012, totalul investiţiilor străine în România era de 59 de miliarde de euro, iar investiţiile americane erau de 1,8 miliarde de euro, adică 3,1% din totalul investiţiilor străi­ne în România. Investiţiile străine directe totale au crescut în zece ani de peste şase ori, dar cele americane cu mai puţin, de 5,5 ori. Iar schimburile comerciale româno-americane sunt la un nivel foarte redus, 1,4 mld. euro (sub 2% din schimburile comerciale totale ale României), adică doar cu puţin mai mari decât cu Republica Moldova, o ţară de 3,5 milioane de oameni.

    Spre comparaţie, aceeaşi este situaţia şi cu Polonia, de asemenea o ţară unde SUA vor să construiască un scut antirachetă. Aici, la finalul anului 2012 soldul investiţiilor directe străine americane era de 8,1 miliarde de euro, adică 4,5% din soldul total al investiţiilor directe străine.

    Nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara vecină Ungaria. Aici soldul investiţiilor directe americane se ridică la 19,3 miliarde de euro, cifră valabilă pentru sfârşitul anului 2012, ceea ce reprezintă aproape 12% din total.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro