BusinessMagazin

Tag: clienti

  • Banca care a trimis din greşeală 6 miliarde de dolari unui singur client

    Cea mai mare bancă a Germaniei, Deutsche Bank, a trimis, din greşeală, 6 miliarde de dolari către un singur client, informează Bloomberg News.

    Numărul a fost introdus greşit de un membru junior al bănci. Banii au fost trimişi către un client american şi recuperaţi a doua zi. Angajatul a introdus un număr brut, în loc de un număr net, potrivit publicaţiei citate.

    Incidentul are loc după o serie de scandaluri care au avut loc la banca din Frankfurt.

    John Cryan, co-CEO-ul băncii, a operat schimbări radicale în managementul Deutsche Bank în încercarea de a revitaliza operaţiunile băncii, care a pierdut teren la nivel mondial. Colin Fan, şeful diviziei de investiţii, Michele Faissola, bancher senior şi Stefan Krause, un fost executiv al companiei, sunt doar câteva dintre numele care vor părăsi Deutsche Bank la sfârşitul lunii.

    John Cryan l-a înlocuit pe Anshu Jain în iulie, în urma unuia dintre cele mai mari scandaluri în care a fost implicată banca, care a erodat puternic încrederea investitorilor. Schimbările de management ar putea să-l ajute pe Cryan să reorganizeze banca şi să reconstruiască relaţiile cu autorităţile de reglementare, după o amendă record de 2,5 miliarde de dolari.

  • Săptămâna marilor tranzacţii

    Probabil cele mai importante tranzacţii ale anului s-au încheiat săptămâna trecută. Dacă în privinţa SAB Miller – InBev discuţiile şi ofertele sunt oficiale şi durează de câteva luni, anunţul Dell că va prelua EMC a fost neaşteptat şi a generat multe semne de întrebare.

    AMERICA: Compania de stocare a datelor EMC Corp a acceptat săptămâna trecută o ofertă de preluare din partea Dell în valoare de 67 miliarde de dolari, au anunţat lunea trecută Michael Dell şi directorul general al EMC, Joe Tucci. „Creăm o companie cu o forţă incredibilă. Este vorba de a aduce împreună tehnologii complementare şi de a ajuta clienţii să răspundă provocărilor şi oportunităţilor create de viitorul digital“, a declarat cu ocazia anunţului Michael Dell, preşedinte şi director general al Dell, la CNBC. Acţionarii EMC vor primi circa 33,15 dolari pe acţiune în numerar şi un tip de acţiuni evaluate în funcţie de valoarea participaţiei de control deţinute de EMC la VMware, care va rămâne independentă şi tranzacţionată public, se arată într-un comunicat al companiilor.

    Combinaţia dintre Dell şi EMC va crea cea mai mare companie privată integrată din tehnologie. Compania va deveni automat lider într-un sector extrem de atractiv şi vânat de toate companiile de tehnologie de pe planetă, piaţa de tehnologie a informaţiei, estimată la 2 trilioane de dolari. Tranzacţia aduce laolaltă două branduri puternice din industrie, cu poziţii strategice în pieţele de servere, storage, virtualizare şi PC-uri, dar aduce laolaltă şi abilităîi şi experienţă în transformare digital[, centre de date, infrastructură convergentă, piaţă de mobile şi securitate. 

    Achiziţia EMC va ajuta aşadar Dell să îşi diversifice operaţiunile dincolo de piaţa PC-urilor aflată în stagnare şi îi va da dimensiunea necesară să atace piaţa de administrare şi stocare a datelor, mult mai profitabilă. Dacă va fi finalizată, tranzacţia ar fi a doua preluare majoră efectuată de Michael Dell, unul dintre pionierii industriei PC, în numai doi ani. Michael Dell a cumpărat integral compania Dell în urmă cu doi ani, pentru 25 de miliarde de dolari, cu scopul de a câştiga timp pentru restructurarea acesteia şi de a îi redesena strategia de viitor.

    Tranzacţia este cea mai mare din domeniul său de până acum şi este considerată o piatră de hotar pentru strategia lui Michael Dell, care nu a mai văzut de unde şi cum ar putea creşte compania sa. Achiziţia EMC a făcut însă mai mulţi specialişti să se întrebe dacă Dell va mai produce laptopuri peste cinci ani.

    Întrebarea, deşi pare nelalocul ei, este plauzibilă deoarece tranzacţia presupune un pariu ambiţios pe mai multe fronturi. Michael Dell este la a doua mare tranzacţie în doi ani şi, odată cu achiziţia EMC, achiziţionează şi o datorie imensă, deoarece cea mai mare parte a banilor pentru tranzacţie, în jur de 40 de miliarde de dolari, va proveni dintr-un împrumut care este negociat acum. Tranzacţia transformă Dell într-o corporaţie imensă într-o perioadă când toată lumea insist[ că e mai simplu şi mai sigur să fii mic. Mai multe companii din tehnologie au anunţat în ultimul timp că iau în calcul să desprindă diviziile în companii de sine stătătoare, care să se raporteze independent la piaţă şi la propriul bilanţ. Hewlett-Packard, de exemplu, îşi separă entitatea de servicii pentru companii de cea pentru piaţa casnică. eBay desprinde plăţile PayPal din core businessul său de comerţ online. Chiar şi EMC a fost criticată de investitori pentru ceea ce ei numesc ”federaţia EMC”, dat fiind că în companie creşteau independent divizii de la content management până la data storage.

    Michael Dell şi Joe Tucci, fondatorul EMC, consideră însă că un model de business one stop shop va atrage clienţii tocmai prin complexitatea serviciului pe care îl oferă.

    EUROPA: Boardul SABMiller a acceptat săptămâna trecută principalii termeni ai ofertei de preluare din partea Anheuser-Busch InBev (AB InBev), care evaluează compania la 68 de miliarde lire sterline (104,5 miliarde dolari), creând condiţiile pentru fuziunea celor mai mari producători de bere din lume. După mai multe săptămâni de oscilări, boardul SAB Miller a acceptat să recomande în unanimitate acţionarilor propunerea prin care AB InBev va plăti 44 de lire pentru fiecare acţiune a producătorului de bere cu sediul central la Londra, relatează MarketWatch.

    Preţul este cu 44% mai mare faţă de cotaţia înregistrată de titlurile SAB Miller pe 14 septembrie, înainte de apariţia informaţiilor despre posibila tranzacţie. Pentru 41% din acţiunile SAB Miller, AB InBev, cel mai mare producător de bere din lume, oferă o alternativă parţial în acţiuni, respectiv o combinaţie de acţiuni şi numerar care se transpune într-un preţ mai mic, de 39,03 lire pe unitate.
    Propunerea revizuită şi acceptată este a cincea făcută de AB InBev pentru SABMiller în ultimele săptămâni şi vine după ce producătorul belgian de bere a anunţat luni că este pregătit să ofere acţionarilor SABMiller 43,5 lire pe acţiune în numerar şi o alternativă parţial în acţiuni de 38,88 lire, din care rezulta un preţ combinat de 67,4 miliarde de lire. SABMiller a respins primele trei oferte, afirmând că subevaluează semnificativ compania.

    Cei mai mari doi acţionari ai SABMiller, Altria Group şi familia Santo Domingo, care deţin cumulat o participaţie de 41% la grup, au avut iniţial poziţii diferite. Altria a anunţat în urmă cu două săptămână că oferta AB InBev, dar familia Santo Domingo a susţinut decizia boardului de a respinge propunerea.

    Fuziunea va alătura branduri precum Budweiser, Corona şi Stella Artois cu Pilsener Urquell, Grolsch şi Peroni, iar grupul nou format ar deţine o prezenţă majoră în SUA, China, Europa, Africa şi America Latină. Împreună, AB InBev şi SABMiller comercializează peste 30% din volumul de bere la nivel global.

     

    Cele mai mari tranzacţii din ultimii 25 de ani

  • Noi cheltuieli pentru toate firmele din România. Patronii din ţară pot primi amenzi uriaşe

    De la 1 ianuarie 2016, toate firmele din România care deţin bunuri vor fi nevoite să întreprindă o analiză a riscurilor de securitate. Analiza este obligatorie, iar în urma acesteia firmele vor afla ce măsuri trebuie să aplice pentru a asigura securitatea firmei. Măsura ar putea genera firmelor de audit venituri de 36 de milioane de euro în acest an.

    Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.“ Legea care prevede acest lucru nu este nouă, ci este din 2003, însă aplicarea normelor metodologice a fost amânată de mai multe ori de-a lungul anilor. 2016 este însă anul în care legea va intra în vigoare.

    Practic, toate societăţile comerciale sunt obligate ca, până la data de 1 ianuarie 2016, să contacteze un evaluator care să realizeze contra cost analiza de risc la securitate fizică, aceasta urmând a fi efectuată pentru toate şi fiecare dintre obiectele de activitate active şi sediile pe care firmele le au. În caz contrar, firmele riscă amenzi cu o sumă cuprinsă între 5.000 şi 10.000 de lei.
    Ce presupune o asemenea analiză şi cum se realizează o evaluare?

    „O astfel de analiză, în perspectiva legii 333/2003, presupune auditarea (inspecţia) unor puncte de lucru şi sedii de societăţi comerciale în vederea statutării măsurilor de securitate existente la faţa locului şi confruntate cu prevederile (grilele de măsuri), indicate de Poliţia Română“, explică Marian Paraschiv, oficial al companiilor de securitate ScottVias şi Kaas Defense. Prin urmare, orice operator comercial din România este obligat să se încadreze din punctul de vedere al măsurilor de securitate în aceste grile. Astfel, în urma analizei de risc, clientul primeşte un raport care conţine măsurile recomandate (impuse). Prin urmare, societatea comercială este obligată să se încadreze în această grilă în maximum 60 de zile.

    Nu oricine poate realiza o asemenea evaluare. Analiza de risc la securitatea fizică se întocmeşte de către evaluatori de risc autorizaţi în acest scop. Evaluatorii trebuie să fie înregistraţi în RNERSF (Registrul Naţional al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică). În acest moment sunt 1.080 de evaluatori în România. Dintre aceştia, 316 activează în Bucureşti, iar restul sunt împărţiţi în ţară, numărul variind de la judeţ la judeţ (în Cluj sunt 28, în Vaslui sunt 6, în Sibiu sunt 15, în Timişoara sunt 43 etc.). În momentul de faţă, pentru a deveni evaluator de risc, o persoană trebuie să aibă cetăţenie română, studii superioare şi un cazier curat. De asemenea, trebuie să aducă dovada unei experienţe de cel puţin trei ani în domeniul securităţii fizice şi să urmeze un curs de evaluator. După promovarea examenului se face înscrierea în RNERSF.

    Până la finele anului, fiecare societate comercială trebuie să contacteze un evaluator, apoi să stabilească o întâlnire cu acesta la locaţia unde urmează să se facă analiza de risc la securitate fizică. Ce presupune aceasta? Se identifică riscurile şi vulnerabilităţile găsite de evaluator. Se face analiza riscurilor şi estimarea impactului acestora asupra unităţii de afaceri. Se stabilesc măsurile minime de securitate, apoi se întocmeşte raportul final, care este înmânat proprietarului societăţii.

    Toate aceste lucruri nu sunt gratuite, iar firmele vor fi nevoite să plătească. Aici intervine una dintre temele de discuţie din jurul subiectului, deoarece nu există un preţ fix, prestabilit. „Fiecare evaluator îşi stabileşte singur preţul în funcţie de volumul de muncă. O evaluare de risc poate costa între 2.000 de lei şi 8.000 lei pentru o singură locaţie“, spune Paraschiv. Preţul serviciilor de evaluare se stabileşte în funcţie de tipul obiectului de activitate, de numărul de unităţi analizate şi de alte caracteristici precum amplasamentul sau suprafaţa. Pentru obiectivele situate în alte judeţe, în preţ se adaugă costurile de transport şi cele de cazare şi diurnă, dacă este cazul. Şi operatorii de chioşcuri vor fi nevoiţi să cheme un evaluator, iar acest lucru i-ar costa cel puţin 400 de lei pentru un magazin de la colţul blocului, potrivit lui Doru Niţă, general manager al companiei de securitate CDS.

    Societăţile mai mari precum fabricile mici şi medii sau mallurile vor fi nevoite să aloce până la 10.000 de lei pentru inspecţie. „Majoritatea evaluatorilor solicită preţul în funcţie de valoarea activelor societăţii respective“, explică Niţă. Astfel, auditul de securitate al unei pizzerii ar putea costa în jur de 1.000 de lei, în timp ce pentru o benzinărie cu două pompe ar costa 400 de lei, iar pentru un depozit de mărime medie suma ar ajunge la 800 de lei, estimează tot Dorin Niţă. Pentru „micul comerciant“, acest audit de securitate este o cheltuială în plus. „Pentru comercianţii care au o cifră de afaceri mai mică de 2.000 lei/lună, în multe cazuri implementarea măsurilor minime prevăzute de lege poate însemna cheltuieli de două ori mai mari. Acestea sunt nişte anomalii care vor fi corectate treptat de către poliţie şi de către corpul de evaluatori“, susţine Marian Paraschiv.

     

  • Studiu UPS: 65% dintre clienţii industriali fac achiziţii direct de la producător şi evită distribuitorii

    UPS  a făcut publice rezultatele studiului Dinamica Tranzacţiilor Industriale, în cadrul căruia au fost intervievaţi 719 experţi în achiziţii din Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie, şi evidenţiază cum este afectat modelul tradiţional de business al distribuitorilor în actualul context de piaţă.

    Numărul clienţilor industriali care fac achiziţii direct de la producător se află pe un trend ascendent. Studiul arată că 65% dintre aceştia evită deja distribuitorii industriali şi alţi 30% iau în considerare să plaseze comenzi de tipul DfM, astfel că distribuitorii industriali trebuie să adopte canale de e-Commerce şi să ofere o experienţă de cumpărare superioară pentru a-şi păstra cotele de piaţă.

    De asemenea, se arată că peste 50% dintre distribuitorii industriali europeni cumpără şi fac sourcing online şi mulţi (42%) îşi cheltuiesc astfel mai mult de jumătate din buget. Mai mult de atât, 75% dintre respondenţi spun că ar reloca aceste cheltuieli către un distribuitor care are un website cu o interfaţă user-friendly şi care le oferă clienţilor servicii superioare de consultanţă.

    „Odată îndeplinite criteriile de calitate şi preţ, cumpărătorii sunt dispuşi să colaboreze cu vânzători care răspund mai bine nevoilor lor, fie pentru că le oferă experienţa unui website mai convenabil sau pur şi simplu pentru că au parte de răspunsuri mai rapide la întrebările despre produsul”, declară Scott Aubuchon, Vice Preşedinte, Marketing, UPS Europa. „Distribuitorii vor trebui să îşi adapteze modelul de vânzări şi să ofere servicii excelente dacă doresc să îşi păstreze actuala poziţie în piaţă.”

    O mare parte dintre clienţii industriali respondenţi, anume 78%, se aşteaptă ca distribuitorii să le ofere şi mai multe servicii post vânzare, precum instalare, reparaţii şi mentenanţă. Abilitatea distribuitorilor de a le oferi clienţilor servicii suplimentare şi o experienţă consecventă va fi decisivă în succesul viitor al acestora.
     

  • Cum devin lucrurile din jurul nostru tot mai inteligente

    Tehnologia care poate transforma orice aparat, fie el frigider, cameră video, contor de gaze, maşină sau ecran publicitar, într-un device inteligent este disponibilă acum. A patra etapă a revoluţiei industriale a început deja şi va transforma modele şi metode de lucru, va schimba radical decizii pentru a eficientiza afacerile, iar comunicarea către consumatori va deveni din ce în ce mai personalizată. Maşini zburătoare, călătorii pe alte planete sau în timp sunt doar câteva dintre scenariile din literatura SF adeseori întâlnite şi în ecranizările de pe marile şi micile ecrane. Viteza cu care se dezvoltă însă tehnologia ne-a obişnuit cu ideea că scenariile imaginate de Jules Verne sunt firesc de realizabile, deşi, să nu uităm, scriitorul şi-a pus pe hârtie ideile în urmă cu mai bine de 100 de ani, pe vremea când nu exista nici măcar o schiţă pentru construcţia unui calculator.

    Oricât de inovatoare sunt unele descoperiri în prezent, adeseori ele sunt luate ca atare, fără a mai produce vâlva de care s-a bucurat apariţia telegrafului, a telefonului sau a televizorului. Tehnologia este adoptată rapid, iar ideea că o maşină are patru SIM-uri incluse în motor este mai degrabă interesantă, dar nu şocantă. Şi da, toate BMW-urile care ies acum pe poarta fabricilor au patru cartele care fac maşina mai inteligentă decât predecesoarele sale din urmă cu numai câţiva ani sau decât vehiculele produse în alte ţări, unde producătorii nu sunt interesaţi (încă) să profite de tehnologie, chiar dacă aceasta le oferă informaţii şi avantaje competitive.

    Unul dintre cipurile cu care este dotat fiecare vehicul BMW nou va emite, în mod automat, un semnal în cazul în care maşina este implicată într-un accident rutier; alt SIM verifică semnele vitale ale conducătorului auto, iar în cazul în care pulsul şi respiraţia nu sunt normale, maşina trage pe dreapta şi cartela efectuează un apel la ambulanţă. Este doar un singur exemplu despre cum lucrurile din jurul nostru devin tot mai inteligente, dar lista este mai lungă de atât. „Se întâmplă chiar acum“, subliniază hotărât Markus Lause, director, enterprise business market al Vodafone România, cu referire la faptul că prin simpla conectare a unui device la un echipament, fie el analog, nu numai digital, acesta poate oferi o sumedenie de informaţii şi poate fi controlat de la distanţă, de la tastatura unui calculator sau chiar cu un telefon mobil.

    Tehnologia machine-to-machine, numită şi M2M, câştigă tot mai mult teren, afirmă Markus Lause cu ocazia evenimentului prin care compania a lansat patru soluţii prin care companiile pot automatiza diferite activităţi conectând la internet printr-o cartelă SIM de comunicaţii mobile diferite echipamente – vitrine frigorifice, vehicule, camere video sau contoare de energie. „În România piaţa are o valoare anuală de 20-30 de milioane de euro, dar se va dubla în patru ani, conform unei estimări a companiei Analysys Mason. Eu cred că estimarea este conservatoare şi dezvoltarea va fi mai rapidă. Creşterea în valoare a pieţei va fi în strânsă legătură cu numărul de SIM-uri M2M conectate“, a declarat Lause, care precizează că Vodafone în acest segment nu vinde o simplă conexiune, ci un serviciu. Companiile au tot interesul să transforme „tot ceea ce este acum analog şi încearcă să facă în aşa fel încât să beneficieze de conexiunea la internet“, explică reprezentantul Vodafone.

    Tot el povesteşte că pentru dezvoltarea soluţiilor machine-to-machine compania a organizat workshopuri la care au participat oameni din diferite industrii. Urmărind subiectele discutate pe alte domenii, se întreabă cum pot fi aplicate în domeniul şi companiile pe care le reprezintă. „Sunt de pildă oameni care vor ca în momentul în care un client intră în magazinul lor să li se spună: «Bine ai venit, Diana». Ceea ce înseamnă că Diana, sau oricare ar fi numele clientului care intră în magazin, trebuie să fie recunoscută“, spune Lause. Companiile vor să ştie cât de des intră clienţii în magazin, informaţii care nu sunt la îndemână, dar „pe internet nu eşti un străin, se ştie totul despre tine. Iar tehnologia permite şi comercianţilor din offline, dacă le este permis de cumpărători, să îi cunoască. Dar pentru dezvoltarea de astfel de soluţii este nevoie de gândire creativă. De pildă, cineva a întrebat la un workshop cum ar putea face pentru a emite un voucher pentru un client şi în momentul în care intră în magazin să-i fie oferit, fără ca respectivul client să se recomande“, explică reprezentantul Vodafone.

    REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ 4.0

    Tehnologia care face lucrurile din jurul nostru inteligente produce, povesteşte Markus Lause, cea de-a patra etapă a revoluţiei industriale. La jumătatea secolului XVIII, folosirea puterii aburului a fost declanşatorul revoluţiei industriale care avea să genereze nu numai schimbări radicale în fabrici, ci chiar la nivel de organizare politică în lume. La o sută de ani distanţă, o a doua etapă importantă în dezvoltarea industriei (şi nu numai) a avut loc la momentul descoperirii curentului electric. Mai apropiat de zilele noastre, o altă etapă a revoluţiei industriale a fost produsă în momentul în care a început conectarea calculatoarelor, în SUA, în perioada 1960‑1970. „A patra etapă a revoluţiei industriale a început să prindă contur în urmă cu circa trei-patru ani, iar acum în România suntem chiar la debutul acestui fenomen, industria 4.0,“ declară Markus Lause.

    Conceptul de machine-to-machine a fost definit în urmă cu aproape 50 de ani de tehnicianul Theodore G. Paraskevakos, în timp ce lucra la o soluţie pentru identificarea apelantului în telefonia fixă. Abia în acest secol însă tehnologia M2M a început să ia amploare, fiind produse sisteme de acces wireless şi routere, componente care permit maşinilor să comunice indiferent de locul în care se află. Vodafone este una dintre primele companii de comunicaţii care s-au implicat în tehnologia M2M, iar Lause povesteşte că ideea acestor servicii a pornit concomitent în Germania şi SUA, în urmă cu circa 10 ani. Vodafone a făcut apoi o propunere companiilor din domeniul energetic din Germania, iar ulterior subiectul a trezit şi interesul producătorilor germani de maşini. „În continuare, Germania se şi menţine în vârful listei în ce priveşte interesul producătorilor de maşini pentru tehnologia M2M“, afirmă Lause.

    La ediţia din acest an a congresului mondial al ITS au fost prezentate cele mai noi proiecte şi tehnologii pentru dezvoltarea sistemelor inteligente de transport. Astfel, maşinile care frânează singure dacă vehiculul din faţă acţionează brusc frâna, automobilele care se parchează singure după un mesaj transmis de pe smartphone sau sistemele care indică viteza cu care trebuie să circule o maşină pentru a prinde doar verde la semafoarele de pe traseu nu mai sunt doar simple idei, ci au trecut în registrul concret al soluţiilor care pot fi aplicate.

  • Sever Mircea Solomon coordonează o echipă de aproximativ 55 de subordonaţi, care gestionează achiziţia de energie destinată clienţilor rezidenţiali şi de business

    Sever Mircea Solomon coordonează o echipă de aproximativ 55 de subordonaţi, care gestionează achiziţia de energie destinată clienţilor rezidenţiali şi de business (fie că au ales sau nu să activeze pe piaţa liberă). De asemenea, el supervizează vânzarea pe piaţa liberă către clienţii business.

    Cariera sa în Enel a început în urmă cu 8 ani. Primul departament în care a activat este cel de Afaceri de Reglementare. A crescut profesional odată cu dezvoltarea Departamentului de Performance Management şi din august 2014 asigură managementul Departamentului de Achiziţii Energie şi Vânzări.

    În opinia sa, domeniul energiei electrice este într-o continuă transformare: „Trecem de la o piaţă reglementată către o piaţă concurenţială. Prin urmare apar noi provocări şi nevoia de a ne adapta procesele, de a crea produse noi, de a transmite informaţii simple şi clare către clienţii noştri. Chiar dacă liberalizarea are un termen legal de implementare, 1 ianuarie 2018, piaţa anticipează acest moment şi noi vom suntem deja pregătiţi să răspundem provocărilor“.

    De aceea, Mircea Solomon consideră că pe termen mediu se va afla tot în domeniul vânzării de energie, deoarece are potenţialul cel mai mare de creştere şi de diversificare a produselor. Solomon a terminat Facultatea de Electrotehnică şi Electroenergetică din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara în 2003, iar în 2004 a finalizat un master în Monitorizarea si conducerea eficientă a sistemelor electroenergetice

  • Training pentru traficul bucureştean: italianul care te învaţă cum să te fereşti de accidente

    Andrea Fogliazza, un antreprenor italian stabilit în România, a lansat o şcoală de conducere defensivă şi o competiţie în care a investit peste 400.000 de euro până în prezent. Până la finalul anului vrea să ajungă la peste 1.000 de cursanţi, mare parte din clienţii săi fiind aduşi de companiile care vor să se asigure că maşinile din flotele lor sunt pe mâini bune.

    O discuţie auzită la radio în maşină reproducea remarca unui taximetrist despre şofatul în contextul infrastructurii locale: „În România nu ar trebui să existe şcoli de şoferi care să te înveţe cum să conduci, ci şcoli care să te înveţe cum să te fereşti în trafic”. Italianul Andrea Fogliazza a speculat această nevoie şi a creat şcoala de conducere defensivă Smart Driving, ce antrenează exact ce descria taximetristul: reacţiile şoferilor în situaţii limită. Astfel, reacţiile şoferului în condiţiile unui derapaj ori ale neacordării de prioritate din partea unui alt participant la trafic pot fi studiate şi corectate în cadrul şcolii lansate de italian la sfârşitul anului 2013. Ulterior lansării şcolii, antreprenorul a simţit nevoia dezvoltării şi a unor competiţii pentru cei care voiau să îşi testeze, alături de reacţiile în situaţii limită, şi spiritul competitiv. Până acum, Fogliazza apreciază că a investit mai mult de 400.000 de euro în cele două componente şi că, până la finalul anului viitor, va ajunge la un rulaj al afaceri de 900.000 de lei (cca 200.000 de euro).

    Andrea Fogliazza a ajuns în România în urmă cu aproximativ 10 ani, când era responsabil de dezvoltarea comercială în cadrul filialei din Iaşi a furnizorului italian de servicii de call center şi de telemarketing XL World. Compania, care ajunsese la 1.200 de angajaţi în România, a fost vândută către Xerox, iar lui Fogliazza i s-a propus să ocupe o funcţie în cadrul filialei din Albania a companiei, unde firma mutase câteva sute de locuri de muncă.

    Andrea Fogliazza a preferat să rămână în România, unde a intrat în antreprenoriat cu o afacere de import alimentar. Ulterior, a vândut firma, iar la scurt timp a deschis şcoala de conducere defensivă Smart Driving (operată de compania WCA Team SRL). Ideea afacerii a venit ca urmare a pasiunii sale pentru moto sport – a participat la cursuri ale Yamaha Motorbikes şi Ducati Motorbikes, dar a urmat şi cursuri de instructor în Italia, Croaţia şi Ungaria. Ulterior, a pregătit motociclişti pe circuite de renume mondial precum Isle of Man ca director şi technical director şi team manager pentru Extreme Rider (2003 – 2009). Numărul de circa 100 de participanţi la un eveniment de pilotaj realizat în 2013 în România în colaborare cu şcoala Guidare Pilotare din Italia, o instituţie de conducere defensivă şi sportivă din Europa şi şcoala oficială a BMW, l-a încurajat să creeze o afacere similară în România.

    Sistemul şcolii Guidare Pilotare este, potrivit lui Fogliazza, unul diferit faţă de cel al şcolilor de şoferi obişnuite şi care aplică principii ale psihologiei în condus şi reacţie. Fondatorul şcolii, pilotul de Formula 1 Siegfried Stohr, este la bază psiholog. La începutul anului trecut, a lansat şcoala Smart Driving, mai întâi printr-o colaborare cu Automobile Bavaria, prin care cursanţii aveau posibilitatea să îşi exerseze tehnica de condus pe autoturisme Mini. După şapte luni de activitate, a realizat un nou parteneriat, cu dealerul BMW APAN Motors din Brăila, iar de atunci elevii îşi pot exersa cunoştinţele pe maşini BMW din parcul auto al dealerului. În cursul acestui an, Fogliazza a lansat şi conceptul Smart Driving Series, care reprezintă un context în care elevii şcolii să aplice ceea ce au învăţat într-o competiţie, alături de persoane care vor pur şi simplu să îşi testeze abilităţile de condus defensiv.

    Concret, şcoala Smart Driving predă exerciţii organizate pe un circuit amenajat, cu maşini dotate cu camere de filmat, ce înregistrează comportamentul elevului, cât şi viteza şi frânarea maşinii, dar şi cu sisteme care permit simularea în situaţii limită – precum pierderea aderenţei la polei ori evitarea obstacolelor la viteză mare. „Sunt foarte ciudate reacţiile – unii dintre ei lasă volanul şi închid ochii, alţii frânează incorect”, descrie Fogliazza cele mai des întâlnite reacţii la cursanţii săi.
    Odată ce au înţeles greşelile din aceste reacţii, cursurile continuă în corectarea acestora şi în direcţia aplicării tehnicii corecte.

  • Coordonează departamentul de drept penal al SCA Zamfirescu Racoţi & Parteners

    Coordonează activitatea a cinci avocaţi, iar alături de preocupările specifice oricărui manager privind dezvoltarea departamentului din punct de vedere profesional şi financiar, responsabilităţile sale includ gestionarea relaţiei cu clienţii, stabilirea strategiilor juridice, coordonarea echipei precum şi cooperarea cu celelalte departamente din cadrul firmei. 2014, spune Antoniu Obancia, a fost un an bun, în care proiectele au fost mai numeroase şi complexe, ceea ce a determinat o redimensionare a echipei prin cooptarea de noi colegi. „Financiar, aşa cum era de aşteptat, rezultatele au depăşit pe cele ale anului precedent.“

    Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1999), dar şi  studiilor postuniversitare în ştiinţe penale (2001), Antoniu Obancia a urmat şi doctoratul (2010-2013) în drept comercial – insolvenţă. Şi-a început activitatea în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners în 2006, la departamentul de litigii comerciale.

    Sporadic, povesteşte el, a instrumentat şi cauze penale de mică anvergură, care aveau legătură cu proiectele de drept civil-comercial. Treptat au apărut în portofoliu litigii privind legea incompatibilităţii, iar mai apoi cauze penale cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare, aşa încât a început să alterneze litigiile civile cu cele penale, până a propus să se dedice preponderent dreptului penal şi să se preocupe de dezvoltarea noii activităţi şi a echipei. „O trăsătură elocventă a acestui parcurs profesional, în 2010 am început doctoratul într-un domeniu în care aveam o mare implicare profesională: insolvenţa.“

    Pe termen lung, Antoniu Obancia se vede „în aceeaşi sferă de competenţă, dar înzecită ca proporţii. Desigur, cu evitarea suprasolicitării. Echipa este cheia

  • Prima slujbă a fost în industria hotelieră, iar acum deţine funcţia de Corporate Retention Manager la Medicover

    Raluca Binder a venit la Medicover în ianuarie 2011, iar din iunie 2012 a primit propunerea de a prelua funcţia de retention manager; spune că alături de echipa sa nu numai că a reuşit să depăşească ţintele propuse, dar şi să identifice şi să pună în practică proiecte menite să crească portofoliul de clienţi al companiei.

    Este absolventă de Litere, specializarea Română – Franceză, la Universitatea Bucureşti şi are un master în Comunicare şi Relaţii Publice la aceeaşi instituţie.

    Timp de aproape 10 ani a lucrat în vânzări; prima slujbă a fost în industria hotelieră, în 2006, în grupul Phoenicia, iar funcţia era de sales account manager. După scurt timp a preluat funcţia de hotel manager pentru un hotel nou deschis. Ulterior a preluat poziţia de corporate sales manager la Hilton, fiind responsabilă atât de creşterea vânzărilor, cât şi de gestionarea clienţilor existenţi.

    A venit la Medicover considerând oportună schimbarea industriei, fiind atrasă de compexitatea domeniului serviciilor medicale. „Dorinţa continuă de învăţare, autodepăşire precum şi capacitatea de muncă au fost elemente esenţiale ale reuşitei mele, iar Medicover m-a susţinut în aceasta direcţie – în prezent urmez cursurile unui program de leadership în cadrul Institutului Roffey Park din Marea Britanie. Cel mai important, în opinia mea, este să fii permanent determinat să înveţi, să asculţi feedback-ul celor din jur, să îţi asumi deciziile, să fii responsabil şi echilibrat, dar mai ales să ai grija de sănătatea ta – este reţeta unei cariere de succes“, spune Raluca Binder

  • A început colaborarea cu NNDKP în 2008, iar acum coordonează o echipă de 23 de consultanţi

    Alina Timofti a început colaborarea cu NNDKP în 2008, când a înfiinţat, la iniţiativa sa şi a colegului Marius Ionescu, NNDKP Consultanţă Fiscală.

    Coordonează o echipă de 23 de consultanţi, cifra de afaceri a firmei fiind de peste 2 milioane de euro în 2014. Iniţiativa de a întemeia acest tip de firmă, spune Alina Timofti, „a fost prima de acest gen de pe piaţă. În cazul meu, acestă mişcare s-a produs după un parcurs profesional de aproximativ 11 ani în cadrul Andersen şi Ernst & Young şi când am decis că sunt pregătită pentru o experienţă antreprenorială menită să ofere o alternativă clienţilor care îşi doreau mai mult decât aveau în mod tradiţional în materie de servicii profesionale de consultanţă fiscală“.

    Decizia de a încerca aventura antreprenorială a fost şi cel mai dificil moment din cariera sa, pentru că „această decizie a însemnat alegerea între două sisteme de lucru foarte diferite: acela al Big 4, care presupune în mare măsură execuţia tehnică a proiectelor, majoritatea venite din reţea, şi sistemul antreprenorial, care presupune o plajă mult mai largă de acoperit – de la crearea unui brand de taxe puternic alăturat unei case de avocatură deja extrem de cunoscute, până la atragerea de clienţi, managementul echipei, identificarea de resurse şi tot ce presupune coordonarea unei activităţi de sine stătătoare“. Chiar şi în această poziţie, ca antreprenor, primeşte oferte, dar mai degrabă direct, spune Alina Timofti, decât de la headhunteri.

    Despre planurile pe termen lung, spune că paradigma economică specifică ultimilor ani nu ne încurajează neapărat să facem planuri şi proiecţii pe perioade atât de lungi. „Personal, consider că un parcurs profesional bun presupune materializarea oportunităţilor ivite de-a lungul timpului, implică flexibilitate şi capabilitatea de a te adapta vremurilor şi condiţiilor economice. Cu alte cuvinte, presupune să nu rămâi împietrit într-un proiect dacă există şi alte oportunităţi care ar putea fi materializate cu succes. Astfel încât mi-aş dori să mă regăsesc şi peste zece ani în acelaşi sistem antreprenorial, care în aprecierea mea oferă satisfacţii profesionale multiple