BusinessMagazin

Tag: Vin

  • Universităţi din toată lumea cu rata de angajabilitate de peste 90% vin în Bucureşti pe 7 şi 8 octombrie

    De ce pleacă elevii la studii în străinătate?

    „Din ce în ce mai mulţi elevi şi studenţi îşi doresc să beneficieze de o curriculă cuprinzătoare, care să le pună la dispoziţie atât noţiuni teoretice, cât şi practice. Universităţile din străinătate au identificat această nevoie stringentă şi au adaptat programa, pentru ca studenţii să aibă la îndemână toate resursele pentru a le deschide calea către o carieră aleasă din prisma experienţei academice. Nu e de mirare faptul că această structură a universităţilor a atras nu un număr din ce în ce mai mare de studenţi, ci şi nenumărate companii care doresc să recruteze forţa de muncă chiar din campusurile universităţilor. Sute de multinaţionale investesc în educaţie, implicit în universităţi, pentru ca tinerii să poată învăţa o meserie per se chiar de pe băncile facultăţii”, a spus Bogdan Kochesch, Managing Partener EDUCATIVA.

    Universităţi cu rata de angajabilitate de peste 90% vin la Bucureşti

    Pe 7 şi 8 octombrie, RIUF- The Romanian International Fair,  cel mai mare târg de universităţi din Europa de Sud-Est, aduce la Bucureşti peste 120 de universităţi din toată lumea, mare parte dintre acestea bucurându-se de rate de angajabilitate de aproape  100% pentru studenţii lor.

    Conform Times Higher Education, dintre universităţile olandeze, 10 dintre cele prezente la târgul de universităţi sunt clasate în top 20 al instituţiilor din Olanda cu rata extraordinară de angajabilitate. Acestea sunt: University of Amsterdam (locul 5), University of Twente (locul 5), University of Groningen (7), Universităţi din Rotterdam (10), Fontys University of Applied Sciences (14), HU University of Applied Sciences (14), Tilburg University (17), Utrecht University (17), InHolland University (20).

    Dintre universităţile britanice, RIUF pune faţă în faţă studenţii cu reprezentanţii universităţilor cu rată de angajabilitate sporită, potrivit studiului realizat de Times Higher Education. Imperial College London (5), University College London (8), University of Bristol (9), University of Southampton (21), Queen Mary University of London (24),  University of Sheffield (29),  University of Birmingham (32), Brunel University (33) sunt doar câteva dintre marile centre academice din Regatul Unit prezente la eveniment.

    Lista completă a universităţilor care vin în România în această toamnă poate fi consultată pe site.

    Cum găseşti domeniul potrivit în care vrei să îţi construieşti o carieră?

    Pentru cei care încă nu au găsit domeniul sau programul de studiu pe care vor să-l urmeze pentru a-şi contura o carieră de succes, la RIUF- The Romanian International Fair vor găsi echipe de consilieri educaţionali sau vocaţionali care vor oferi informaţii detaliate despre procesul de admitere în străinătate, dar şi în România.

    În plus, vizitatorii vor avea ocazia să participe la RIUF Forum, singura conferinţă de dezvoltare personală şi orientare în carieră, dedicată 100% elevilor şi studenţilor. În cadrul panelurilor de discuţii şi a atelierelor practice, invitaţii urmăresc să ofere exemple personale prin care să motiveze tinerii în alegerile lor educaţionale şi profesionale. Ovidiu Eftimie (Times New Roman), Marian Ionescu (Mariciu), David Timiş (Google), Teodora Migdalovici (The Alternative School of Creative Thinking) şi Vladimir Coman-Popescu (HaHaHa Production) sunt doar o parte din cei peste 45 de invitaţi prezenţi la cea de-a treia ediţie RIUF YouForum din Bucureşti.

    RIUF-The Romanian International University Fair organizează ediţia cu numărul 21 în Bucureşti, 7-8 octombrie, la Sala Palatului, în Timişoara, pe 10 octombrie, la CRAFT – Centrul Regional de Afaceri Timişoara şi în Iaşi, 12 octombrie, Palas Congress Hall Iaşi şi sunt aşteptaţi peste 12.000 de vizitatori.

     

  • Jidvei a lansat un magazin online pentru gamele exclusiviste

    Domeniul vinurilor a fost mai lent în adopţia comerţului online, însă s-a înregistrat o creştere semnificativă a acestuia – conform unor studii, comerţul online cu vinuri a ajuns să reprezinte 4% din totalul vânzărilor la nivel global. Având în vedere faptul că vindem doar vinuri din gamele noastre de top, nu putem vorbi de ponderea online-ului din total business, însă dacă ne raportăm la vânzările corespunzătoare gamelor respective, ne aşteptăm ca online-ul să ajungă la o pondere de 5-6% în primul an, urmând să crească până la 10-15% ulterior”, a spus Maria Necşulescu, Director General Adjunct Jidvei.

    Vinurile disponibile în magazinul online din Gama Owner’s Choice cuprind soiurile Sauvignon Blanc şi Chardonnay – Ana, Fetească Albă şi Pinot Gris – Maria, iar cele din gama Mysterium cuprind cupajele Rhein Riesling şi Sauvignon Blanc; Traminer şi Sauvignon Blanc; Pinot Noir, Chardonnay şi Fetească Albă; şi rose-ul Cabernet Sauvignon, Syrah şi Pinot Noir. Până la sfârşitul anului, se urmăreşte şi adăugarea unui vin spumant.

    Vinurile din cele două game super-premium au primit numeroase medalii la competiţii naţionale şi internaţionale, printre care Decanter World Wine Awards, Concours Mondial du Sauvignon, AWC Vienna, Mondial du Rose, IWCB, Japan Wine Challenge şi Femmes et Vins du Monde.

    „Pentru mulţi consumatori, e-shopurile sunt folosite mai mult ca mijloc de informare în ceea ce priveşte vinurile, fiind un loc în care nu sunt copleşiţi de o selecţie mare de sticle. De aceea, scopul nostru principal în lansarea e-shopului nu este de a creşte vânzările, ci de a întări notorietatea gamelor şi, implicit, a brandului Jidvei”, a spus Ana Necşulescu, Marketing Manager Jidvei.

    Gama de vinuri exclusiviste Owner’s Choice reuneşte unele dintre cele mai apreciate şi impunătoare vinuri produse de Jidvei, acestea purtând chiar numele celor două fiice ale proprietarului — Ana şi Maria. Pentru vinurile din această gamă au fost alese cele mai bune parcele, cu expoziţie sudică, ce se bucură din plin de soare. Recoltarea a fost făcută exclusiv manual şi, pe parcursul transportului strugurilor spre cramă, s-a folosit zăpadă carbonică, pentru a păstra o temperatură scăzută, protectivă şi antioxidantă. Alegerea vinurilor exclusiviste din colecţia Owner’s Choice se face printr-o degustare în orb a peste 30 de vinuri de către un juriu format din oenologi, tehnologi, degustători autorizaţi şi jurnalişti din presa de specialitate.

    Mysterium provoacă iubitorii de vin să se lase învăluiţi în labirintul de arome şi să îşi folosească simţurile pentru a descoperi mai mult cu fiecare degustare. Secretul vinurilor este bine păstrat de vinificatorii Jidvei, care au combinat cu măiestrie soiuri nobile, alese cu grijă. Fiecare dintre cupajele Mysterium moşteneşte din calităţile soiurilor folosite, iar armonia îmbinării acestora dă şi mai mult farmec tainei acestor vinuri. Numele se dezvăluie numai privirilor atente, iar la căderea întunericului, întreaga poveste Mysterium prinde viaţă datorită etichetei reactive la lumina UV. 

  • A renunţat la 10 ani de muncă în multinaţionale şi dezvoltă acum una dintre cele mai vechi plantaţii de vie din România

    “Afacerile de familie, care se continuă din generaţie în generaţie, lipsesc din România; antreprenori sunt, dar trecerea de la o generaţie la alta nu se face întotdeauna cu succes“, descrie Paul Fulea unul dintre motivele pentru care a ales să se întoarcă în regiunea în care a copilărit şi să preia plantaţia de vie de la tatăl său. ”Eu acest lucru mi-l doresc: să pot dezvolta afacerea, să o pot lăsa copilului meu sau nepoţilor mei“, descrie el obiectivul fixat pentru Viticola SA, firma care operează singura plantaţie de vie din nordul judeţului Constanţa, regiunea Histria-Babadag şi pentru Crama Histria.

    În prezent, plantaţia se întinde pe o suprafaţă de 200 de hectare, dintre care 155 sunt cultivate de Viticola SA, iar alte 45 de producătorul de vin Serve. Majoritatea veniturilor Viticola SA se realizează în continuare din vânzarea de struguri; iar pentru anul în curs, antreprenorul previzionează venituri de 2,15 milioane de lei, dintre care 1,2 milioane de lei din vânzarea de struguri, 550.000 lei din vânzarea de vin şi 400.000 lei din prestări de servicii. Fulea mizează însă în continuare pe dezvoltarea vinurilor Cramei Histria; astfel, în 2017, la doar un an după lansarea celor două branduri ale acesteia, Mirachi şi Ammos, previzionează o dublare a vânzărilor.

    Istoria de familie a Viticola SA a început când tatăl lui Paul Fulea, care lucrase în domeniu toată viaţa, în Cogealac, a preluat plantaţia. Paul Fulea povesteşte că tatăl său a repus astfel pe picioare plantaţia şi via; anterior, aceasta făcea parte dintr-o fostă asociaţie economică de tip cooperativă din Cogealac, înfiinţată în 1976-1978, ce se transformase în societate pe acţiuni. Paul Fulea şi-a petrecut astfel copilăria în vie, iar cele mai frumoase amintiri ale sale din perioada aceea se leagă mai ales de goana după tatăl său prin vie, care ”avea un pas foarte mare pentru un copil“, precum şi de perioada recoltei.

    La vremea alegerii disciplinei studiilor universitare însă, a ales Relaţiile Internaţionale în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Totuşi nu a urmat o carieră nici în acest domeniu şi şi-a început un parcurs profesional în multinaţionale chiar din timpul facultăţii. Înainte să preia frâiele Viticola SA, spune că a lucrat doar şase luni într-o companie cu acţionariat român, experienţa sa anterioară concentrându-se în multinaţionale în industria hârtiei, sondajelor de opinie, outsourcingului şi a berii. ”M-a ajutat acest lucru, deoarece companiile multinaţionale îţi oferă o foarte mare disciplină – financiară, procedurală etc. – te obligă să fii cât mai eficient posibil, lucru care reprezintă o şcoală extraordinară.“

    A preluat plantaţia de la tatăl său în 2013, şi şi-a fixat obiectivul de a o moderniza şi a o adapta condiţiilor actuale ale pieţei. Astfel, după ce a intrat în lumea vinului, a decis să facă o cramă, pentru a închide cercul de fabricaţie cu produsul finit. ”Decizia a fost luată peste noapte, mi-am spus: «anul acesta trebuie să fac crama», fără să am foarte multe informaţii despre ce, cum şi în ce fel“, descrie el pasul făcut în 2013. Era familiarizat cu domeniul HoReCa şi ştia cum se lucrează în cadrul acestuia, dar admite că descoperirea lumii vinului atunci când se află în vârtejul ei ”este o experienţă extraordinară“. 

    Primul pas după preluarea frâielor afacerii a fost implementarea a patru planuri de reconversie a viţei de vie, o investiţie de peste 2 milioane de euro, fonduri europene (şi 5 hectare, pentru producţia de struguri de masă, replantate din fonduri proprii, potrivit antreprenorului). ”Fiind vorba despre o vie plantată în ‘76-‘78 şi axată până atunci pe producţie şi vânzarea strugurilor, nu era rentabilă o plantaţie bătrână“, explică el. Din cauza proceselor de reconversie iniţiate de antreprenor, aflate încă în desfăşurare, şi cifra de afaceri a scăzut (durează patru ani ca viţa de vie să ajungă la maturitate, explică el).

    ”Defrişezi plantaţii, replantezi, dar viţa de vie intră pe rod după patru ani; practic, noi având defrişări în fiecare an, cu excepţia lui 2016, suprafaţa productivă s-a diminuat constant. Astfel că veniturile obţinute din struguri au tot scăzut.“ Astfel, dacă anul trecut au avut cea mai mică suprafaţă productivă, din 2017 aceasta începe să crească, pentru că viţa de vie plantată în primul program de reconversie, întinsă pe o suprafaţă de 47 de hectare, a intrat pe rod anul acesta. Anul viitor, va mai culege roadele de pe încă 37 de hectare, în următorul, de pe alte 12 hectare, iar în 2021, de pe încă 26 de hectare.

    Pe piaţa vinului, Crama Histria a intrat în 2016, cu cele două branduri, Mirachi, care înseamnă ”dorinţă“ în aromână, şi Ammos, ”nisip“ în limba greacă. Numele cramei se leagă de cetatea Histria, care se vede din plantaţie, astfel că ”a fost oarecum naturală alegerea acestui brand“, povesteşte antreprenorul. ”Fiind o cramă mică, în momentul în care ne-am lansat, strategia noastră a fost să mergem doar către HoReCa şi magazinele specializate. În HoreCa îţi atragi de fapt consumatorii, acolo ai o interacţiune mai apropiată de ei, poţi să vezi cum relaţionează în interacţiunea cu vinurile tale şi poţi să adaptezi apoi mai bine produsul faţă de cerinţele pieţei“, explică Paul Fulea, care adaugă că produsele sale nu sunt în retail şi nici nu are un orizont concret de timp în care ar putea să ajungă cu produsele sale pe rafturile magazinelor generale.

  • De unde vin şi ce înseamnă, de fapt, numele date uraganelor

    Obiceiul datează de la începutul secolului XX, atunci când soldaţii americani au început să numească furtunile după numele celor apropiaţi: prietene, soţii sau alte rude. Nu era însă ceva formal, dar lucrurile aveau să se schimbe la jumătatea secolului.

    În 1950, mai multe furtuni s-au format deasupra Oceanului Atlantic, iar denumirile tehnice folosite în acea perioadă au creat o mare confuzie. Institutul Meteorologic din Statele Unite a luat decizia de a folosi alfabetul militar din timpul celui de-al doilea război mondial: Able, Baker, Charlie, Dog şi aşa mai departe. S-a dovedit însă a fi o idee proastă, pentru că furtunile primeau aceleaşi nume an de an.

    În 1979 s-a luat decizia de a alterna nume feminine şi masculine, lista urmând a fi luată de la zero la fiecare 6 ani; s-au folosit nume englezeşti, spaniole şi franceze.

    În cazul în care o furtună produce pagube materiale însemnate sau provoacă pierderi de vieţi omeneşti, numele se retrage şi nu va mai fi folosit niciodată. Din 1950 şi până în prezent, peste 80 de nume au fost retrase de către Organizaţia Internaţională de Meteorologie.

    În cazul în care toată lista de nume se termină înainte de ciclul de 6 ani (s-a întâmplat o singură dată, în 2005), specialiştii pot apela la nume greceşti.

  • Un vin spumant vândut la Lidl cu 40 lei, clasat printre cele mai bune din lume

    Crémant de Bourgogne Blanc NV se vinde cu 7,99 lire sterline (aproximativ 40 de lei) în Marea Britanie şi a primit recunoaşterea ”Silver Outstanding” la Competiţia Internaţională de Vinuri şi Băuturi Alcoolice (International Wine & Spirits Competition – IWSC). Un alt câştigător al aceluiaşi premiu a fost şampania Veuve Clicquot 2008 vintage Champagne, care se vinde cu peste 50 de lire sterline, observă jurnaliştii de la Business Insider.

    Un crémant este produs printr-un procedeu similar cu şampania: în aceeaşi metodă, folosind acelaşi tip de struguri, potrivit Lidl.

    Reprezentanţii retailerului german Crémant de Bourgogne Blanc NV este “uscat cu multă aromă; are o aciditate bine integrată şi un gust sec, persistent.” 

    Retailerul a adăugat că vinul va deveni un disruptor în industria spumantelor. Lidl vinde în Regatul Unit 10.000 de sticle de Crémant de Bourgogne în medie pe lună.

  • Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi

    Pentru o companie, pentru un patron, pentru principalii acţionari, pentru directori, pentru directorii de HR acest top ar trebui să fie în faţa ochilor în fiecare zi, cu următoarele întrebări: pe ce loc se află compania mea în preferinţele celor care vor să se angajeze? De ce compania mea nu este în top? Cum aş putea ca la următoarea ediţie, din 2018, să intru în top, dacă nu sunt, şi cum aş putea să câştig câteva poziţii?

    În top 20 preferinţe nu se află nicio companie românească, sau este una la limită, dar care e percepută ca o firmă românească – OMV Petrom.

    Topul este deschis de Oracle, gigantul american din IT şi unul dintre cei mai doriţi angajatori pe piaţa programatorilor, şi este închis de Deloitte, compania de audit şi consultanţă. Banca Transilvania nu intră în top 20.

    Americanii au 10 poziţii din 20 cu firmele: Oracle, Microsoft, IBM, Google, Amazon, Coca-Cola, HP, Adobe, PNG şi Accenture.
    Germanii au două firme, Continental şi Bosch, britanicii sunt prezenţi în acest clasament cu Vodafone, Endava, KPMG şi Deloitte, francezii îi au pe cei de la Renault, iar olandezii sunt cu ING.

    Mai mult sau mai puţin, cei care vor să se angajeze vizează aceste companii şi mai puţin altele. Deci, toate talentele României se îndreaptă către americani, britanici, nemţi, francezi şi olandezi.

    Niciun talent românesc nu se îndreaptă către o companie pur românească. În top 20 nu este nici Dedeman, nici Altex, nici Aramis Invest Baia Mare, cel mai mare producător de mobilă din România, nici Cris-Tim (aflat în top 3 pe piaţa mezelurilor), nici companiile Ancăi Vlad – Fildas sau Catena (numărul 1 în România pe segmentul lanţurilor de farmacii), nici FAN Courier (numărul 1 pe piaţa de curierat). 

    Companiile româneşti nu-şi pun problema într-un mod constant, strategic, determinat să fie în aceste topuri, astfel încât cei care caută de lucru să se uite la ei.

    Americanii, care sunt cei mai strategici din acest punct de vedere, odată ce se instalează pe o piaţă, desfăşoară an de an campanii de marketing, de recrutare, de prezenţă în toate centrele universitare, sau acolo unde sunt tinerii.
    Companiile româneşti, aflate întotdeauna în criză, consideră aceste cheltuieli inutile, mai ales în perioadele când nu angajează.

    La polul opus, companiile din top nici nu se ating de bugetele de promovare în rândul absolvenţilor pentru că ştiu sigur că de acolo le vine viitorul şi forţa de muncă. Multinaţionalele desfăşoară chiar campanii de recrutare, fără a avea ca obiectiv angajarea unor oameni, doar pentru a vedea ce mai este în piaţă, unde sunt salariile, unde sunt oamenii buni, ce spun candidaţii de alte companii şi pentru ce condiţii s-ar muta de la actualul job.

    Când au de recrutat, multe companii din afara topurilor se trezesc că nu le vine nimeni la interviu, că aceia care vin nu se mai întorc a doua zi, fără să explice motivele, că imaginea companiilor este proastă în piaţă, bârfele fiind mai puternice decât realitatea, că dacă vine cineva, cere salarii mai mari decât pe poziţii similare în alte firme şi chiar comparativ cu multinaţionalele. în final, de cele mai multe ori, companiile trebuie să se mulţumească cu ce rămâne de la alţii.

    În ultimii ani, odată ce au mai crescut salariile, s-au schimbat şi preferinţele angajaţilor faţă de un loc de muncă. Conform Catalyst, atmosfera de lucru plăcută este pe primul loc atunci când candidaţii îşi aleg angajatorul. Iar atmosfera de lucru plăcută vine din părerile celor care lucrează acolo. Pe locul 2 este pachetul salarial oferit, adică salariul plus bonusuri; pe locul 3 se află ideea ”un loc de muncă sigur“ (Oracle, Microsoft, IBM, Google sunt companii mai sigure în mintea candidaţilor decât alte sute de mii de companii). în acelaşi top, pe locul 4 respondenţii au indicat ”noi provocări profesionale“, iar pe locul 5 se află programele de training oferite. Pe ultimul loc sunt designul şi interiorul sediului companiei.

    Americanii, de fapt multinaţionalele, au rezolvat problema provocărilor profesionale prin faptul că au făcut organigrame orizontale, dând iluzia fiecărui angajat că este responsabil de ceva important, şi fără el organizaţia ar muri.

    În companiile româneşti, ierarhia este verticală şi toţi trebuie să înţeleagă că nu suntem de neînlocuit. Adevărat, dar important este şi cine vine în locul celui care pleacă. Iar dacă firma nu reuşeşte să atragă alţi oameni, şi nu reuşeşte pentru că nu se află în top, gaura va fi mai mare.

    În ultimul timp, în preferinţele angajaţilor au apărut cererile pentru programele de training oferite de companii. Multinaţionalele au această cultură, de a-şi pregăti continuu angajaţii, fără să trăiască cu ideea că, odată ce un angajat va fi mai bine pregătit, va pleca la concurenţă pe bani mai mulţi.

    Multe companii româneşti, mulţi patroni români nu investesc în pregătirea angajaţilor pentru a nu irosi resurse financiare, iar aceştia să plece, fiind deja gata pregătiţi. La fel cum nu investesc în imaginea companiei, în programe de prezenţă şi recrutare, în şcoli, metrou, spectacole etc.

    În aceste condiţii, nu ar trebui să se plângă că tinerii români preferă să lucreze în multinaţionale decât în companiile româneşti.

  • După caniculă, vin ploile. Cod galben în 15 judeţe

    În intervalul menţionat, la munte, în Maramureş, Transilvania şi în vestul Moldovei, cantităţile de apă vor depăşi 20…25 l/mp şi izolat 40…50 l/mp, anunţă meteorologii.

    De asemenea, până marţi, ora 8.00, este în vigoare o atenţionare de răcire accentuată şi instabilitate atmosferică. 

    “În intervalul menţionat vor fi perioade cu instabilitate atmosferică ce se va manifesta prin averse şi descărcări electrice. Astfel de manifestări vor fi în seara zilei de diminica (20 august) şi în noaptea de duminică spre luni (20/21 august) în regiunile vestice şi nord-vestice, iar pe parcursul zilei de luni (21 august) şi în noaptea de luni spre marţi (21/22 august) în zona de munte, în centrul ţării şi local în est şi în sud. Cantităţile de apă vor depăşi frecvent 15…20 l/mp şi vor fi condiţii de grindină”, transmite ANM.

    Vântul va avea intensificări temporare în regiunile estice şi de sud-vest, dar şi în timpul ploilor, când va putea lua aspect de vijelie. Temperatura aerului va scădea accentuat, la început în vest, centru şi nord, apoi şi în restul teritoriului, vremea devenind răcoroasă.

    În după-amiaza zilei de duminică, canicula şi disconfortul termic vor persista local în sudul, estul şi centrul ţării.

  • De ce sunt românii nefericiţi în concediu? Vezi ce spun Hotelierii despre turişti:

     
    -Dacă ar fi şi preţurile mai mici, mult mai relaxaţi am fi.
    -Aici e o problemă?
    -Cea mai mare!
     
    Bărbatul care se plânge de preţuri a venit la relaxare alături de prieteni. Tarifele de pe litoral nu-l lasă să-şi încarce complet bateriile.
     
    Alt domn, altă nemulţumire:
    -Aşa mizerie şi dezorganizare ca acum nu am prins niciodată!
     
    Motive diferite, ocazii pentru turistul român să se plângă.
     
    „Asta pentru că atunci când mergem în concediu, practic mergem cu aceleaşi obiceiuri, cu acelaşi tip de gândire, cu acelaşi comportament şi cu aceeaşi atitudine pe care am avut-o şi când eram la serviciu sau acasă”, spune Cristina Dincu, psiholog.
     
    Nervii luaţi în vacanţă de turişti sunt vărsaţi direct în bagajul angajaţilor de pe litoral.
     
    „Sunt şi turişti care vin şi sunt foarte irascibili, sunt foarte nervoşi, foarte stresaţi, probabil de la locurile de muncă. E bine că sunt şi încercăm să mulţumim pe toată lumea, deşi e foarte greu!”, spune Răzvan Zgarcea, administrator plajă.
     
    Hotelierii şi patronii de restaurante se apără şi spun că ei fac toate eforturile posibile pentru a-şi mulţumi turiştii.
     
    „Sunt oameni nervoşi, supăraţi, oameni care vin la mare să se relaxeze, îşi doresc foarte mult să facă asta, dar se întâmplă să intervină tot timpul ceva. O nemulţumire! Asta e marea problemă”, spune Tiberiu Ţuhaşu, anteprenor.
     
    Iar la prânz, când merg de la plajă la restaurant, alte şi alte motive de nervi.
     
    „O altă problemă a turiştilor este traficul. După ce parcurg distanţe lungi ca să ajungă la mare, ei dau de blocaje. Spre exemplu, în Mamaia, staţiunea se traversează în zilele aglomerate chiar şi într-o oră”, relatează Paul Greavu, reporter Digi24.

  • Peste 3.000 de gospodari din 12 judeţe au comandat, în anul 2016, must de la Jidvei

    „Oamenii îşi doresc să facă vinul în propria lor casă, iar aceasta este o bună oportunitate de a avea cele mai bune condiţii. După procesul de limpezire, în urma căruia impurităţile din atmosferă sunt eliminate, se obţine un must cu o uşoară opalescenţă necesară pentru procesul de fermentaţie alcoolică”, a spus Ioan Buia, Director de Vinificaţie la Jidvei.

    Compania Jidvei pune la dispoziţia gospodarilor must din soiurile Fetească Regală cu Muscat Ottonel şi Sauvignon Blanc, calitatea acestuia fiind garantată prin Declaraţia de conformitate ce însoţeşte orice livrare. Cantitatea minimă care poate fi comandată este de 100 de kg, urmând ca după recoltarea strugurilor, cantităţile de must comandate să fie livrate, în condiţii optime, în localităţi din judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Cluj, Braşov, Hunedoara, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Covasna şi Prahova (până la Comarnic). 

    „Tradiţiile naţionale de producere a vinurilor de casă sunt o moştenire pe care o preţuim şi o susţinem. Această campanie este unul dintre demersurile noastre de a încuraja producerea vinului de casă din must de calitate superioară şi, totodată, de a forma prima comunitate a micilor producători de vin de casă din România”, a spus Ana Necşulescu, Marketing Manager Jidvei.

  • In vino veritas

    În ultimii ani, tot mai mulţi antreprenori români s-au lăsat şi ei cuceriţi de dealurile domoale din zona Dealu Mare şi Drăgăşani şi readuc în prim-plan povestea uitată a vinurilor româneşti. Cum? De regulă, cu banii câştigaţi în alte businessuri, fie ele în energie, finanţe, producţie sau auto.

    Într-o perioadă în care preţul petrolului îşi continuă declinul, bursele nu mai par nici ele la fel de atrăgătoare ca până acum şi nici măcar aurul nu mai e ce a fost, vinul devine o opţiune din ce în ce mai căutată. Nu, nu este un fenomen nou, ba din contră, connaisseurii şi pasionaţii de vinuri au în pivniţe licori în valoare de sute de mii şi chiar milioane de euro, provenind din Bordeaux, Champagne, Piemont sau alte regiuni cu tradiţie.

    Domeniul atrage deopotrivă interesul producătorilor şi colecţionarilor, iar afacerea este susţinută de cele mai multe ori financiar de alte businessuri, dar şi de pasiunea pentru o licoare considerată a avea nu doar o componentă istorică puternică, ci şi una spirituală.

    „Noi am intrat în această industrie aşa cum alţi oameni îmbrăţişează religia. Din toată inima“, sumariza recent Florence Cathiard ultimii 26 de ani din viaţă, pe care ea şi soţul său i-au dedicat vinului. Mai exact, producătorului francez de vin Smith Haut Lafitte. Povestea familiei Cathiard nu este extrem de lungă, însă cea a podgoriei şi a castelului pe care le-a cumpărat în regiunea Bordeaux se întinde pe parcursul a şase secole şi jumătate. O istorie mai lungă decât a multor state din lume.

    Florence Cathiard l-a cunoscut pe soţul său Daniel când amândoi erau adolescenţi şi membri ai echipei naţionale de schi a Franţei. S-au îndrăgostit încă de atunci unul de altul şi abia mai târziu de vin. După ce s-au retras din sport, s-au dedicat afacerilor în retail, dezvoltând două lanţuri de magazine – unul alimentar, iar un altul de echipamente sportive sub brandul Go Sport. Când cele două ajunseseră la un total de 1.000 de unităţi, familia Cathiard le-a vândut către gigantul francez Casino, unul dintre cei mai importanţi jucători din retailul mondial. Iar cei doi au decis să investească banii obţinuţi din această tranzacţie în vin, o pasiune latentă a amândurora.

    Exemplul familiei Cathiard este doar unul dintre multele de această natură. Bancherii de Rothschild, unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, sunt poate cel mai elocvent caz în domeniu. Philippe, baron de Rothschild, a fost pilot de curse, scenarist, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai cunoscuţi producători de vin din lume. Şi, nu în ultimul rând, membru al dinastiei de bancheri Rothschild. A preluat operaţiunile de la Chateau Mouton Rothschild când avea doar 20 de ani şi a transformat afacerea într-un imperiu. Puţini sunt cei care nu au auzit despre brand.

    Alte nume sonore pe lista proprietarilor de crame sunt acţionarii caselor de modă Chanel, Ferragamo sau Bulgari, care şi-au dat seama că un vin bun nu se demodează niciodată, pe când în fashion totul este efemer. Nici oamenii de la Hollywood nu au rămas indiferenţi în faţa unui astfel de business, iar în rândul investitorilor se găsesc nume precum Brad Pitt şi Angelina Jolie, Francis Ford Coppola şi Drew Barrymore.

    O să încheiem lista cu Madonna, Gianluigi Buffon şi David Beckham (ambii fotbalişti, dacă mai era nevoie de vreo prezentare). Şi, cred că nu mai e nevoie de niciun argument pentru a spune că, indiferent de vârstă, sex sau formare, vinul naşte pasiuni.

    Cei mai mulţi aleg să îşi dezvolte businessul în zone cu „ştaif” şi renume precum Bordeaux sau Toscana. Sunt şi cei care preferă să meargă în lumea nouă, în Chile, Australia sau Africa de Sud, în căutarea licorii perfecte. Puţini sunt cei care aleg lumea foarte veche, adică România. De fapt, puţini sunt cei care ştiu că România face parte din lumea foarte veche a vinului, după cum spunea chiar antreprenorul Cristian Preotu, cu mai multe afaceri în domeniul gastronomiei de lux.

    Există însă şi curajoşi care s-au lăsat cuceriţi de dealurile molatice din zona Dealu Mare sau de colinele rotunjite din Drăgăşani şi Dobrogea. Familia de marchizi Antinori este o legendă în lumea vinului, cu o istorie de peste 600 de ani în domeniu. Local, italienii controlează în zona Dealu Mare producătorul Vitis Metamorfosis. Şi miliardarul austriac Alfred Beck a pariat peste 5 milioane de euro pe producţia locală de vin în inima ţării, în Transilvania, el deţinând astăzi Crama Liliac (cu brandurile Liliac şi Crepuscul).

    Ei nu sunt însă singurii care au simţit potenţialul pieţei locale. Viaţa lui Karl Hauptmann pare la prima vedere un joc de noroc. La o privire mai atentă însă, înţelegi că este un joc de şah, unde fiecare mutare este gândită în avans, pentru ca în final să poată striga: „Mat. Şah mat“. Doctor în economie, germanul Karl Hauptmann pariază pe pieţele financiare de aproape 30 de ani.

    După ce şi-a finalizat studiile, omul de afaceri a început să lucreze în domeniul financiar, în special ca bancher de investiţii, un job unde riscul este „felul de mâncare principal“ al fiecărei zile. Fost director al operaţiunilor internaţionale ale băncii de investiţii Merrill Lynch (divizia de wealth management a Bank of America) şi vicepreşedinte al Bankers Trust International, Karl Hauptmann a fondat la începutul anilor ’90 Telor Capital Management, propriul fond de investiţii, cu sediul la Praga. În România a mizat iniţial pe domeniul imobiliarelor, însă apoi a ales un segment pe care l-a descoperit în 1987 şi care continuă să îl fascineze şi astăzi – vinul. El este unul dintre acţionarii producătorului Alira din zona Dobrogei.

    De la astfel de pasiuni mistuitoare nu fac excepţie nici antreprenorii români, care după ce şi-au dezvoltat businessuri în auto, energie sau finanţe se lasă mânaţi de pasiunea pentru vin. Unii recunosc că este pură pasiune şi sunt convinşi că businessul cu vin are nevoie de răbdare şi timp pentru a îşi arăta roadele. Chiar şi zece ani de răbdare. Tocmai de aceea, ei nu renunţă la businessul lor iniţial.

    Un antreprenor chiar m-a întrebat odată: „Ştii cum se face o avere mică din vin? Porneşti de la o avere mare!” Fiecare poveste este însă diferită, mai ales atunci când este narată de fiecare antreprenor în parte.