BusinessMagazin

Tag: stiinta

  • Numismatica, dragostea de bani

    Întemeietorul şcolii româneşti de numismatică, matematicianul Constantin Moisil: spunea că ,,monedele au fost în toate timpurile în primul rând instrumente comerciale, mijloace de schimb care au determinat şi favorizat propăşirea economică a popoarelor. Deci ele trebuie studiate şi din punct de vedere al valorii lor intrinsece, al circulaţiei, al rolului ce au avut în dezvoltarea economică a omenirii.

    Numismatica nu cuprinde numai ştiinţa monedelor, adică studiul tipurilor inscripţiilor, a stemelor de pe monede sau al măiestriei artistice în care sunt lucrate ci şi istoria monetară care studiază monedele ca factori economici, ca bani…”

    Primii colecţionari de bani apar în scrierile istoricilor grec Pliniu cel Tânăr şi roman Plutarh. Aceştia nu precizează dacă era vorba de colecţii publice sau private, dar spun că numismaţii antici au fost atraşi de frumuseţea şi valoarea monedelor.

    În secolele XIII – XV, monede antice erau incluse în colecţiile familiei Medici – o listă publicată în 1465 menţiona 100 de monede de aur şi peste 500 de argint. Papa Bonifaciu VIII (1294 – 1303) şi poetul italian Petrarca au deţinut coleţii numismatice.

    În secolul XVII, regina Christina a Suediei, care a abdicat în 1654, avea o colecţie de 15.000 de monede. O parte le-a luat cu ea în exil.

    Mayer Amschel Rothschild (1745 – 1812) nu este numai fondatorul casei Rothschild, instituţie care la un moment dat fixa preţul aurului în lume, ci şi un numismat pasionat. Colecţia sa i-a permis să stabilească relaţii apropiate cu parteneri de afaceri.

    În mod curios, în perioada regimului nazist nu au fost emise monede cu imaginea lui Adolf Hitler, acesta hotărând ca astfel de monede să apară pe piaţă la sfârştul războiului. Astfel încât colecţiile din acea perioadă nu au imaginea fostului fuhrer, dar nu sunt complete fără o curiozitate numismatică: monede germane cu Steaua lui David imprimată. Monedele în cauză au fost emise pentru evreii din ghettoul din Lodz.

    Un colecţionar român contemporan apreciază că preţul unei colecţii complete de bancnote româneşti, cu toate datele şi toate specimenele, ar valora în jur de 100.000 de euro, dar nu recomandă, în acelaşi timp, transformarea pasiunii în afacere.

  • STUDIU: Pantofii viitorului vor avea tălpi inteligente

    “Putem să ne pierdem telefonul… dar încălţămintea niciodată!“, a declarat zâmbind Karim Oumnia, inventatorul francez din orasul Nancy care a lansat primele branţuri ce pot fi conectate la telefonul mobil, interactive şi cu posibilitatea de a încălzi piciorul.

    Karim Oumnia, de formaţie inginer, a petrecut ultimii doi ani inventând şi perfecţionând aceste branţuri inteligente pe care le-a numit Digitsole. Antreprenorul se ocupă de cinci ani de marca de pantofi sport ultrauşori Glagla.

    “Ideea a fost să fac ceva mai mult decât un accesoriu conectat la telefon, cum sunt în prezent brăţările, a căror fiabilitate este scăzută. Branţurile numără paşii şi comunicarea cu telefonul este asigurată prin Bluetooth“, spune Oumnia, care a instalat senzori la nivelul tălpilor.

    Distanţa parcursă, viteza, localizarea, altitudinea, numărul de calorii consumate sunt informaţii la care sportivii vor avea acces direct, în timpul exerciţiilor. Există chiar şi un termostat care ajută la reglarea temperaturii piciorului, până la maximum 40 de grade, cu o simplă comandă folosind aplicaţia instalată pe telefonul mobil. “Este o tehnologie foarte complicată”, spune inginerul inventator care anunţă o autonomie de şapte ore pentru funcţia de încălzire continuă. El precizează că acumulatorii, care sunt incluşi, au nevoie doar de trei ore pentru a se încărca, prin intermediul unei simple conexiuni USB.

    Karim Oumnia a încheiat şi un parteneriat cu un laborator al agenţiei franceze pentru energie atomică pentru dezvoltarea de noi funcţionalităţi şi în acelaşi timp a demarat discuţiile cu mai mulţi posibili investitori pentru a strânge fondurile necesare.

    Branţurile cântăresc câteva sute de grame şi sunt făcute din poliuretan (material plastic, n.r.), neopren (varietate de cauciuc sintetic bun izolator termic, n.r.) şi alte materiale plastice şi conţin un circuit electronic şi o rezistenţă electrică. Se pot folosi cu orice tip de pantofi, potrivit declaraţiilor inventatorului.

    Karim Oumnia spune că invenţia sa a suscitat interesul mai multor grupuri economice, dar el nu doreşte să vândă tehnologia, ci să păstreze controlul asupra invenţiei sale, comercializând licenţa de fabricaţie. Inventatorul preconizează că vânzările vor debuta la începutul anului 2015 pe internet, urmând ca în primăvara aceluiaşi an branţurile inteligente să fie disponibile şi în magazine.

    Posibilii clienţi nerăbdători ar putea primi dispozitivele chiar de Crăciun. Produsul a fost promovat săptămâna trecută pe un site de finanţare participativă (donare de fonduri pentru dezvoltarea produsului, n.r.) şi a obţinut în doar cinci zile 40.000 de dolari, sumă pe care Oumnia credea că o va strânge în două luni.

    “Este un semn bun. Lumea se schimbă: încălţămintea, hainele, toate vor fi inteligente. Analizele ne arată că 10% dintre perechile de pantofi care se vor vinde în cinci-zece ani de-acum încolo vor fi inteligente, ceea ce înseamnă mai mult de două miliarde de perechi“, dă asigurări patronul Glagla.

    “Deocamdată, suntem singurii din lume care produc aşa ceva, mai ales că suntem singurii care beneficiază de tehnologia pe care am brevetat-o eu. Avem un oarecare avans, dar avem şi idei despre cum să îl păstrăm”, mai spune inventatorul care se gândeşte să mai includă în talpa pantofilor un senzor pentru măsurarea nivelului PH-ului transpiraţiei sau un dispozitiv GPS.

    “Piaţa nu este limitată la sportivi, produsul se adresează tuturor: persoanelor în vârstă, motocicliştilor etc.” explică inginerul Karim Oumnia, care consideră că “tehnologia este matură”.

  • O nouă SPECIE UMANĂ va apărea până în 2050. Cum vor trăi şi cât de evoluaţi vor fi oamenii viitorului

    Cercetătorul britanic Cadell Last, de la Global Brain Institute, susţine că omul trece printr-o “tranziţie evoluţionară” majoră, care, în mai puţin de patru decenii, va face ca fiinţa umană să trăiască mai mult, să aibă copii la vârste mai înaintate şi să se bazeze pe inteligenţa artificială pentru a executa sarcini mărunte, potrivit dailymail.co.uk.

    Schimbarea evolutivă este atât de semnificativă, susţine Last, încât poate fi comparată cu evoluţia de la maimuţe la primate şi apoi la om. “Deceniul al optulea sau al zecelea de viaţă al viitorului om va fi foarte diferit de cel al bunicilor noştri”, a spus Last, care crede că oamenii vor ajunge să petreacă mult mai mult timp trăind în realităţi virtuale.

    Unii evoluţionişti susţin că oamenii vor ajunge să trăiască, în mod obişnuit, până la 120 şi chiar 150 de ani, până în 2050.

    Cadell Last crede că oamenii viitorului vor ajunge la o maturitate sexuală mai târziu, lucru care are legătură cu ceea ce experţii numesc teoria istoriei vieţii, care încearcă să explice modul în care selecţia naturală înfluenţează evenimente cheie din viaţa unei fiinţe, cum ar fi reproducerea.

    Teoria susţine că, odată cu creşterea volumului creierului, organismele au nevoie de mai multă energie şi timp pentru a se dezvolta pe deplin şi astfel se reproduc mai puţin. Last crede că astfel, în loc să trăiască intens şi să moară tinere, fiinţele umane vor ajunge să trăiască mai “încet” şi vor muri la vârste tot mai înaintate.

    “Societatea globală actuală este un dezastru total. Dar în perioadele de criză apar oportunităţile, iar apocalipsa poate fi de fapt o metamorfoză”, a declarat Cadell Last pentru ziarul britanic Daily Mail. “Cred că următorul sistem pe care îl va crea umanitatea va fi mult mai sofisticat, corect şi bogat decât civilizaţia curentă. Cred că schimbările vor fi comparabile cu diferenţele dintre lumea noastră şi civilizaţia Evului Mediu”, a mai spus cercetătorul.

    “Ceasul biologic nu va exista pentru totdeauna”, a explicat Last, care crede că oamenii vor putea opri acest mecanism biologic folosind tehnologii din viitor.

    Schimbările au deja loc, scrie dailymail.co.uk, care precizează că vârsta medie la care femeile din Marea Britanie au primul copil a crescut constant, iar acum este de 29 de ani şi opt luni. În Statele Unite, doar 1% dintre copii erau născuţi de mame cu vârsta de peste 35 de ani, în anii 1970. În 2012, acest raport a crescut la 15%.

    “Pe măsură ce ţările avansează din punct de vedere socioeconomic, tot mai mulţi oameni, în special femeile, au opţiunea de a adera la reproducerea culturală”, a adăugat Cadell Last. Pe lângă mai mulţi ani fără copii şi posibilitatea de a beneficia de mai mult timp de relaxare, cercetătorul crede că inteligenţa artificială va scădea nevoia societăţii de slujbe cu calificare redusă. Oamenii vor putea ajunge, de asemenea, să petreacă mult timp în realităţi virtuale. “Nu cred că majoritatea oamenilor a înţeles implicaţiile acestei posibilităţi”, mai spune expertul.

    Teoria lui Cadell Last a fost publicată în revista Current Aging Science, într-un articol intitulat “Human Evolution, Life History Theory, and the End of Biological Reproduction”.

  • STUDIU: Creierul uman este capabil să clasifice cuvinte în timpul somnului

    Cercetători din Cambridge şi Paris au supus mai mulţi voluntari unui test lingvistic şi au constatat că aceştia au continuat să răspundă corect şi în timp ce dormeau. Creierul uman este capabil să execute sarcini şi în timpul somnului, mai ales dacă sarcina este automată, arată studiul, potrivit bbc.co.uk.

    Cercetările ulterioare se vor concentra pe modalităţile de a profita de timpul petrecut dormind.

    Studiul a fost publicat în revista Current Biology, iar scopul său a fost de a cerceta comportamentul creierului în starea de veghe şi în timpul somnului.

    Folosind electroencefalograme, experţii au înregistrat activitatea cerebrală a participanţilor la studiu în timp ce aceştia erau rugaţi să clasifice un cuvânt rostit drept definind un animal sau un obiect, prin apăsarea unui buton. Butonul din mâna dreaptă era pentru animale, cel din stânga pentru obiecte.

    Metoda a permis cercetătorilor să urmărească răspunsurile şi să cartografieze fiecare categorie lingvistică în raport cu o anumită activitate a creierului.

    Voluntarii au fost aşezaţi pe un pat, întinşi, într-o cameră întunecată şi cu ochii închişi şi au continuat procesul de clasificare a cuvintelor auzite, în timp ce aţipeau.

    În momentul în care adormeau, o nouă listă de cuvinte a fost folosită în cadrul testului, pentru a ca experţii să se asigure că creierul trebuia să determine înţelesul fiecărui cuvânt, înainte de a-l clasifica folosind butoanele.

    Activitatea cerebrală a voluntarilor a arătat că aceştia au continuat să răspundă corect, deşi procesul avea loc mult mai lent, spun cercetătorii. Voluntarii erau inconştienţi şi nemişcaţi.

    “Am arătat că în timpul somnului creierul este mult mai activ decât am putea crede. Acest lucru explică situaţii din viaţa de zi cu zi, cum ar fi sensibilitatea la auzirea propriului nume în timp ce dormim sau la sunetul specific ceasului sau alarmei noastre de trezire, în comparaţie cu alte sunete la fel de puternice, dar mai puţin relevante”, a declarat Sid Kouider de la Ecole Normale Superieure din Paris.

    Cercetătorul a explicat că este posibil ca oamenii să efectueze calcule sau să rezolve ecuaţii matematice simple în timp ce adorm şi să continue să clasifice acele calcule drept corecte sau incorecte în timpul unui somn de scurtă durată.

    Orice sarcină care poate deveni automată poate fi menţinută în timpul somnului, iar orice acţiune care nu poate fi executată automat va înceta în momentul în care oamenii adorm.

    Studiul poate duce la alte cercetări legate de capacitatea de procesare a creierului în timpul somnului. “Studiile despre cum am putea beneficia de timpul petrecut dormind trebuie să ia în calcul care ar fi costurile asociate, dacă acestea există, şi dacă merită să încercăm să profităm de activitatea cerebrală şi în timpul somnului”, a declarat Sid Kouider.

  • Două furtuni solare lovesc Pământul vineri. Comunicaţiile ar putea fi afectate

    Luate separat, cele două furtuni, numite de specialişti ejecţii de masă coronală, nu prezintă niciun pericol, dar apariţia lor neobişnuită, una după altă, la mică distanţă în timp şi faptul că se îndreaptă direct spre Terra i-au făcut pe specialiştii de la centrul de predicţie a vremii spaţiale din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) din Statele Unite să emită o alertă.

    Prima furtună, care s-a produs luni seară într-o regiune a Soarelui cu puternice tulburări ale câmpului magnetic, a atins Terra în noaptea de joi spre vineri, potrivit expertului NOAA Thomas Berger.

    Aceeaşi regiune solară a dat naştere unei a doua furtuni, mult mai puternice. Fenomenul a avut loc miercuri, la ora 18.45 (ora României, n.r.). “Nu ne aşteptăm la un impact inimaginabil al acestor furtuni asupra infrastructurilor terestre, dar urmărim aceste fenomene îndeaproape”, a mai spus Berger.

    Soarele se află ân prezent la momentul de maxim al ciclului său de 11 ani, deşi, per total, nivelul de activitate solară este mai scăzut faţă de un moment de maxim tipic al acestui ciclu.

    Furtuni de intensitatea celor două care afectează Terra vineri lovesc planeta de 100-200 de ori într-un ciclu solar, spun experţii.

    “Ce este unic la acest eveniment este că avem două furtuni succesive, la mică distanţă una de alta, iar cele două fenomene pot interacţiona unul cu celălalt pe drumul către Terra, pe orbita Pământului sau dincolo de planeta noastră. Nu ştim încă unde vor interacţiona”, a explicat Thomas Berger.

    Potrivit NOAA, particulele puternic energizate emise de Soare pot lovi câmpul magnetic al Terrei şi pot provoca intreruperi ale comunicaţiilor radio şi scăderea calităţii semnalului GPS.

    Furtunile magnetice solare pot, de asemenea, să afecteze reţelele electrice în regiunile nordice ale Terrei, care sunt mult mai sensibile la perturbările magnetice.

    Există însă şi o parte frumoasă a furtunilor solare. Interacţiunea dintre particulele emise de Soare şi câmpul magnetic al Terrei dă naştere aurorei boreale şi australe. Aurora este provocată de particulele puternic energizate emise de Soare care se lovesc de atomii de oxigen, azot şi alte gaze din straturile superioare ale atmosferei, creând valuri de lumină deasupra regiunilor polilor magnetici ai planetei.

  • Înţelepciunea de a scufunda o bucată de cauciuc în apă cu gheaţă

    O poveste uluitoare de dragoste, cea a primei căsătorii a savantului, vă va întrista un pic; dar pe urmă aventurile din multele congrese şi întâlniri ştiinţifice la care Feynman a participat, călătoriile în Japonia, Grecia sau Polonia, aventura cumpărării unui creion capitalist într-o ţară comunistă, măiestria constructorilor polonezi în a realiza clădiri deja vechi, întâlnirea cu regele şi regina Belgiei şi şirul inevitabil de gafe din conversaţia cu regina Fabiola se vor dovedi un şir de pagini savuroase, iscate din dezinvoltura inteligenţei.

    Ce-i mai bun rămâne la urmă: Feynman a făcut parte din comisia de anchetă a prăbuşirii navetei spaţiale Challenger şi, dincolo de încărcătura emoţională a dezastrului în care au pierit şapte oameni, fizicianul povesteşte la fel de detaliat, la fel de plin de umor şi la fel de plin de înţelegere pentru fiinţa umană amănuntele anchetei. Richard Feynman a fost primul membru al comisiei care a intuit cauza reală a dezastrului, o garnitură care s-a defectat din cauza temperaturii scăzute din ziua lansării. Iar relatarea experimentului menit să ilustreze teoria sa – scufundarea unei bucăţi de garnitură într-un pahar cu apă cu gheaţă – este, din nou, o scriere excepţională: aventura aşteptării unui pahar cu apă şi gheaţă, amânarea demonstraţiei, la îndemnul unui ditamai general de armată, realizarea acestuia şi, desigur, modul în care ceilalţi membri ai comisiei NU reacţionează, pentru că, pur şi simplu, oamenii nu au putut procesa rapid dezvăluirea şi efectele asupra anchetei.

    În încheiere, un scurt fragment: “…eu şi Tukey am descoperit că lucrurile care se petrec în minţile unor oameni diferiţi atunci când aceştia cred că fac acelaşi lucru – ceva atât de simplu precum a număra – diferă pentru fiecare… Mă gândesc frecvent la acest lucru, mai ales atunci când predau o tehnică ezoterică, precum integrarea funcţiilor Bessel. Când privesc ecuaţiile, văd nişte imagini colorate – nu ştiu de ce. În timp ce vorbesc, văd nişte imagini vagi ale funcţiilor Bessel din cartea lui Jahnke şi Emde, cu j-uri în cafeniu deschis, n-uri de un discret violet-albăstrui şi x-uri maro-închis, ce zboară prin aer. Şi mă întreb cum naiba trebuie să arate ele pentru studenţi”.

    Richard Feynman – “Ce-ţi pasă ţie de părerile altora?”, Editura Publica, Bucure[ti, 2014

  • STUDIU: Filmele în 3D provoacă acelaşi răspuns emoţional ca şi cele în 2D

    Cercetătorii au monitorizat factori precum transpiraţia palmelor, respiraţia şi pulsul unui grup de voluntari care urmăreau clipuri video în 3D şi în 2D, în încercarea de a vedea dacă sumele cheltuite în plus cerute de utilizarea tehnologiei tridimensionale sunt justificate.

    Gradul ridicat de realism vizual al filmelor 3D este promovat ca o modalitate de a oferi spectatorilor o experienţă mai vie, mai apropiată de realitate şi mult mai interesantă decât în cazul filmelor tradiţionale, iar cercetătorii de la University of Utah au vrut să ştie dacă lucrurile stau aşa.

    Potrivit autorului studiului, Sheila Crowell, rezultatele sugerează că formatul 3D s-ar putea să nu ofere o experienţă de vizionare mult mai diferită decât formatul 2D, cel puţin în ceea ce priveşte răspunsurile emoţionale ale spectatorilor. Scopul cercetării a fost acela de a observa dacă clipurile video în format 3D influenţează testele efectuate asupra pacienţilor în domeniul psihologig şi al neuroştiinţelor, astfel încât medicii şi cercetătorii să ştie dacă investiţia în noile tehnologii este justificată.

    Clipurile video sunt folosite în mod curent în studii psihologice ca o metodă standardizată de evaluare a dezvoltării emoţionale, mai ales în cazul copiilor şi tinerilor, pentru că este o metodă de studiu non-invazivă.

    Rezultatele au fost însă extrapolate şi la nivelul spectatorului clasic de cinema sau televiziune. Rezultatele au fost publicate în revista Plos One.

    Studiul a fost efectuat asupra a 408 voluntari, cărora le-au fost monitorizaţi mai mulţi indicatori ai stării emoţionale, cum sunt transpiraţia palmelor, ritmul respiraţiei şi pulsul.

    Patru clipuri video au fost alese pentru a fi arătate voluntarilor, pentru că fiecare dintre ele declanşa o reacţie emoţională puternică diferită. Participanţii au văzut câte un clip în format 2D şi 3D, de aproximativ cinci minute, din următoarele filme: “Infern de Ziua Îndrăgostiţilor/ My Bloody Valentine”, care inducea sentimentul de frică, “Sunt un mic ticălos/ Despicable Me”, pentru amuzament, “O poveste încâlcită/ Tangled”, pentru tristeţe, şi “Polar Expres/ The Polar Express” pentru suspans.

    Rezultatele au arătat diferenţe foarte mici între reacţiile emoţionale provocate de clipurile 3D faţă de cele în 2D, din acelaşi film. Când s-a luat în calcul numărul mare de teste statistice, a fost observată o singură diferenţă între cele doua formate. Transpiraţia mâinilor a apărut de mai multe ori când voluntarii urmăreau un clip 3D din filmul “Polar Expres”. Cercetători cred că reacţia se datorează calitaţii conţinutul 3D, care prezintă un număr mai mare de efecte speciale decât alte filme.

  • Antreprenoriatul în 2014. Ce mai e nou în lume?

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)


    ETERNELE ÎNTREBĂRI, CARE TREZESC ÎNCĂ MULTE CONTROVERSE, au fost din nou în centrul atenţiei la cel de-al paisprezecelea colocviu al antreprenoriatului european, organizat la Bruxelles în luna iulie de EFER – Fundaţia Europeană pentru Cercetări Antreprenoriale –, cu sprijinul Comisiei Europene şi găzduit de Vlerick School of Business din Belgia. Am fost aproximativ 80 de participanţi din patru continente: antreprenori, oficialităţi, profesori, consultanţi, toţi preocupaţi de temele calde ale acestui domeniu.

    Multe dintre aspectele discutate la colocviu sunt bine cunoscute printre specialişti, dar a fost interesant de urmărit cum se pun în acest moment accentele, pentru a întrevedea viitoarele tendinţe în ceea ce priveşte preocuparea organizaţiilor interesate, de la guverne la instituţiile academice. A fost un bun prilej să-mi validez, într-un climat efervescent şi extrem de interactiv, opiniile şi acţiunile din sala de curs şi din business.

    ANTREPRENORIATUL ŞI FORMELE SALE
    Discuţiile s-au raportat la definiţia dată antreprenoriatului de Howard Stevenson: ”Antreprenoriat înseamnă a exploata o oportunitate, indiferent de resursele controlate„. Ca atare, atreprenoriatul este o stare de spirit care poate exista şi care trebuie încurajată în toate categoriile de organizaţii: în firme mici şi mijlocii sau în megacorporaţii; în firme pornite de la zero sau în firme preluate şi dezvoltate; în afaceri de familie; în cele bazate pe inovare; în organizaţii nonprofit.

    Antreprenoriatul a fost abordat nuanţat, acordându-se atenţie aspectelor specifice diferitelor sale forme: antreprenoriat în IMM, antreprenoriat în IDE – întreprinderi bazate pe inovare (Innovation Driven Enterprises), intraprenoriat, antreprenoriat în firme de familie, antreprenoriat social.

    În linie cu tendinţele actuale, în cadrul colocviului s-a acordat o atenţie deosebită companiilor dinamice, bazate pe inovare, cu creştere rapidă a activităţii şi pieţelor unde sunt prezente, cu impact major asupra creării de locuri de muncă. Toate privirile se îndreaptă asupra lor. Au primit o denumire distinctă, pentru că specialiştii doresc să le diferenţieze de IMM-uri (Tabelul 1). Se numesc IDE – Innovation Driven Enterprises, adică întreprinderi bazate pe inovare.

    INOVAREA
    Este în centrul atenţiei, se vorbeşte despre ea şi se acţionează în scopul stimulării ei. Cea mai reuşită definiţie a acestui concept mi se pare cea a profesorului Bill Aulet de la MIT: ”Inovarea este o invenţie care poate fi comercializată„. Inovaţia nu poate exista nici fără invenţie, nici fără comercializare. Invenţia e un produs, un serviciu, un proces, o tehnologie, un model de business sau o proprietate intelectuală. Pentru a deveni inovaţie, invenţia trebuie comercializată, ceea ce presupune să fie realizată, apoi făcută cunoscută, dorită şi transferată către piaţă.

    VEDETELE ANTREPRENORIATULUI MONDIAL
    În America şi Europa de Vest a mai pălit farmecul dictonului Small is beautiful„, în faţa altuia: ”Start small, think big, act fast„ (porneşte rapid, gândeşte mare, acţionează repede). De asemenea, se vorbeşte mai mult despre acceleratoare de afaceri decât despre incubatoare.

    Se acordă în continuare respect IMM-urilor, considerate şi pe mai departe o sursă importantă de locuri de muncă, mai ales în perioade dificile şi în special pentru persoane cu un nivel de pregătire mai scăzut. Ponderea IMM-urilor cu valoare adăugată mare şi cu personal foarte calificat e mult mai mică. Deşi sunt o sursă importantă de locuri de muncă şi venit atunci când companiile mari fac concedieri, IMM-urile oferă salarii şi beneficii modeste unui număr destul de mic de angajaţi (media în Europa e de 4 angajaţi pe companie) în comparaţie cu companiile mari sau cu cele bazate pe inovare.

    IDE reprezintă însă la ora actuală speranţa şi centrul atenţiei specialiştilor şi oficialităţilor din ţările avansate pentru că, deşi au un grad de risc extrem mai mare şi perioade mai lungi de recuperare a investiţiei iniţiale şi de obţinere a profitabilităţii, succesul lor poate fi extrem de spectaculos, atât financiar, cât şi ca număr de locuri de muncă create.

    Specialiştii insistă asupra faptului că este indicat să se facă diferenţa între IMM şi IDE, atât de către antreprenorii înşişi, cât şi de către guverne şi consultanţi.E necesar ca antreprenorii să reflecteze ce tip de companie îşi doresc, IMM sau IDE, fie atunci când o lansează, fie la tranziţia între generaţii cu aptitudini şi intenţii strategice diferite – în cazul afacerilor de familie. Cele două tipuri de companii presupun modele de business şi strategii diferite, echipe cu profil diferit. Trecerea de la o formă la alta e posibilă, dar presupune o reevaluare a intenţiei fondatorilor şi capabilităţilor angajaţilor lor, a avantajului competitiv, a strategiei şi a nevoilor de personal.
    De asemenea, e necesară adaptarea programelor educaţionale, de consultanţă, mentoring, suport legislativ şi fiscal, la specificul celor două tipuri de companii.

    POATE FI ÎNVĂŢAT ANTREPRENORIATUL?
    Da, antreprenoriatul poate fi deprins, a fost opinia aproape unanimă. Mi s-a părut surprinzător că au existat totuşi unele păreri contrarii şi că în sprijinul ideii că antreprenoriatul e artă, nu ştiinţă unii participanţi au adus aceleaşi exemple, bine cunoscute, ale lui Bill Gates, Richard Branson, Steve Jobs. Majoritatea participanţilor au depăşit deja aceste bariere şi au prezentat iniţiative interesante de dezvoltare antreprenorială ale organizaţiilor unde lucrează. Indicatorul principal de măsurare a succesului este, evident, numărul de absolvenţi care devin antreprenori după absolvire, înfiinţând companii viabile.Pentru a avea succes, antreprenorii trebuie să ştie să dezvolte produse de succes, strategii, modele de business, procese, metode de transfer al informaţiilor şi cunoştinţelor. Iar aceste lucruri se învaţă.

    Apoi, antreprenorii trebuie să acţioneze – să aibă curajul să aplice fără amânare ceea ce ştiu, să înveţe din greşeli şi să facă schimbările necesare, aptitudini ce pot fi dezvoltate. Şi, nu în ultimul rând, să aibă calităţile personale necesare – să fie conştienţi de ceea ce îşi doresc, să fie perseverenţi, plini de energie, rezistenţi la presiuni, să fie buni comunicatori, recrutori şi vânzători.

    Ce pot face programele de antreprenoriat, de orice fel, pentru a dezvolta antreprenori de succes? Să selecteze participanţi cu calităţile personale necesare, să le ofere accesul la tehnologii de vârf şi metode de business de ultimă oră, să creeze o cultură în care lansarea de companii este permanent încurajată şi un climat de colaborare şi ambiţie, să obţină disponibilitatea necondiţionată a modelelor de succes, care să devină mentori pentru participanţi şi să discute cu ei de la egal.

    Să folosească învăţarea experienţială sub forma discuţiilor de caz, vizitelor în companii, evenimentelor de networking, proiectelor de grup, competiţiilor, în care participanţii întâlnesc lucruri relevante şi imediat aplicabile. Studenţii învaţă de la profesori, unii de la alţii, de la mentori, iar profesorii sunt şi ei stimulaţi să se perfecţioneze, la rândul lor, permanent, crescând astfel continuu calitatea programelor. Prin urmare, pasiunea este esenţială pentru succesul acestora, la fel ca în orice demers antreprenorial.
     

     

  • Un tatuaj-baterie, capabil să producă electricitate din transpiraţie, prezentat de cercetători

    Bio-bateria este alimentată de un compus chimic, acidul lactic, produs de muşchi în timpul efortului susţinut, care apare în mod natural în transpiraţie. Invenţia ar putea fi folosită curând pentru alimentarea cu energie a unor aparate precum monitoare cardiace, ceasuri digitale şi, în cele din urmă, poate chiar telefoane mobile, susţin oamenii de ştiinţă din California.

    Ideea de a folosi “energia oamenilor” – utilizarea corpului uman pentru încărcarea bateriilor aparatelor portabile – a inspirat multe abordări. Unele se folosesc de mişcare, folosind dispozitive piezoelectrice, altele se bazează pe sânge pentru a alimenta dispozitive implantate în organism, informează bbc.co.uk.

    “Dispozitivul nostru este primul care foloseşte transpiraţia. Este o dovadă a funcţionalităţii conceptului“, a declarat Wenzhao Jia, doctor de la University California, San Diego, care a detaliat metoda folosită într-un articol publicat în Angewandte Chemie.

    “În acest moment, tehnologia nu ne permite să obţinem multă energie – doar patru microwaţi. Dar lucrăm să o îmbunătăţim astfel încât să putem alimenta dispozitive electronice mici“, a precizat cercetătoarea.

    Echipa de cercetători nu a încercat să creeze o bio-baterie, scopul lor fiind să obţină un monitor portabil pentru citirea nivelului de acid lactic din organism. Sportivii care se antrenează intens au nevoie să ştie nivelul de acid lactic pentru a-şi putea evalua efortul şi evoluţia. În prezent, monitorizarea se face analizând sângele, procedeu mai îndelungat şi anevoios.

    Pentru a realiza un test rapid şi mai puţin invaziv, cercetătorii au imprimat un senzor de acid lactic pe o hârtie utilizată pentru tatuajele temporare. “L-am purtat eu însămi, nici nu-l simţi. Chiar e ca un tatuaj”, a declarat Wenzhao Jia pentru BBC News. “Nu este destinat exclusiv sportivilor profesionişti. Majoritatea oamenilor care fac exerciţii fizice vrea să ştie cum îşi poate îmbunătăţi programul de exerciţii. Putem măsura ritmul cardiac, dar combinarea unor date despre reacţiile fizice ale corpului cu informaţii despre ce se întâmplă din punct de vedere chimic, poate furniza o imagine de ansamblu a evoluţiei din punct de vedere a stării de solicitare a corpului”, a mai spus Jia.

    Cercetătorii au mers un pas mai departe, transformând senzorul într-o baterie alimentată cu transpiraţie. Au reuşit acest lucru încorporând în dispozitiv o enzimă care reacţionează cu compuşii chimici din transpiraţie, generând un curent electric slab.

    Interesant este că, dintre voluntarii pe care au testat dispozitivul, cei care erau mai puţin antrenaţi produceau mai multă energie. Explicaţia stă în faptul că lipsa de antrenament face ca organismul să obosească mai repede şi să producă, astfel, mai mult acid lactic.

    Cercetătorii au încheiat un parteneriat cu o companie pentru a începe să dezvolte produsul. Pasul următor este conectarea tatuajului cu aparatele electronice pe care să le alimenteze şi adăugarea unei soluţii de stocare a energiei produse, prin integrarea unei componente cum ar fi un condensator. Principala provocare este însă găsirea unei soluţii de amplificare a curentului produs. Un ceas de mână digital are nevoie circa 10 microwaţi.

  • Cinci lucruri pe care le faci doar după ce consumi prea mult alcool

    Este dovedit ştiinţific dar şi de experienţa celor mai mulţi dintre noi că în exces, alcoolul provoacă probleme.

    1. Trimiţi mesaje fostei/fostului. Poate cea mai mare dramă cu care se confruntă omenirea din vremurile lui Bachus încoace sunt emoţiile amplificate ale unei inimi frânte, arată site-ul desprealcool.ro. Tragedia personală se transformă cu uşurinţă într-un comic de situaţie, direct proporţional cu gradele de alcool ingerate înainte să trimiţi “acel” sms (!). înainte să te apuci să descui uşi demult închise şi să te faci de râs, lasă telefonul acasă sau roagă-ţi un prieten să te ţină departe de el până când îţi revii.
    2. Dansezi ca şi cum nimeni nu te-ar vedea. Din păcate, eul tău abţiguit are grijă ca toată lumea să te vadă! Dacă te găseşti în această situaţie, caută un colţ cât mai întunecat al clubului şi roagă-ţi prietenii să te baricadeze de raza vizuală a tipelor/tipilor ce se uită insistent spre tine. Chiar dacă erai mare breakdancer în trecut, posibilităţile tale de a impresiona pe cineva în acest moment se apropie vertiginos de ZERO. Aşa că cel mai bine te aşezi pe un scaun, schimbi paharul cu o sticlă de apă şi ţii ritmul cu degetele pe masă.
    3. Eşti primul la karaoke. Recunoaşte, dacă nu ai avea o voce ca a lui Adele, nu te-ai sui pe acea scenă nici cu forţa! Altfel stau lucrurile atunci când bei vreo două beri în plus. {i nimic nu este mai dureros pentru prietenii tăi ca atunci când sunt nevoiţi să te tragă din faţa microfonului, în timp ce cânţi ”My heart will go on” a lui Celine Dion.
    4. Eşti primul şi la coadă la shaorma. Spune-o vorbă din popor că atunci când urmezi o dietă pe alcool, pierzi 3 zile într-o zi! Aparent stomacul tău devine duşmanul #1 atunci când ai băut mai mult decât era cazul şi vei face tot ce îţi stă în putere să ataci frontul inamic cu toată artileria de condimente dubioase. Cea mai bună masă dinaintea unei mahmureli este o sticlă de apă şi un somn lung şi, de preferat, fără întreruperi.
    5. Nu ştii când să te opreşti. E demonstrat ştiinţific că, odată ce bei prea mult alcool, renunţi la inhibiţii. Din păcate, renunţi şi la orice raţionament logic, uneori chiar şi la simţul de auto-conservare. Aşa se explică de ce, dacă eşti suficient de neinspirat încât să nu îţi laşi cardul acasă, a doua zi vei da nas în nas cu o mahmureală pe stomacul gol şi cu buzunarele la fel de goale. News flash: toţi acei străini din bar nici măcar nu ştiu cum te cheamă, cu atât mai puţin de ce tot insişti să faci cinste cu următorul rând, şi următorul, şi următorul etc. Păstrează-ţi controlul, altfel adevăraţii tăi prieteni s-ar putea să te uite intenţionat în bar!