BusinessMagazin

Tag: siguranta

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • „Nu purtaţi fustă!”. Ţara în care femeile sunt avertizate să nu iasă noaptea pe stradă

    „Nu ieşiţi singure pe stradă noaptea, nu purtaţi fustă”. Aşa sună sfaturile de siguranţă pe care un ministru dintr-o ţară xare este o adevărată atracţie turistică le-a dat femeilor care vin în călătorie aici. Afirmaţiile au stârnit imediat revolta opiniei publice, mai ales că ţara şi-a construit o reputaţie proastă în ceea ce priveşte măsurile de protecţie a femeilor în cazul agresiunilor sexuale.

    Nu este pentru prima dată când oficialul a stârnit controverse în urma unor afirmaţii referitoare la modalităţi de asigurare a securităţii femeilor. Anul trecut acesta a spus că femeile n-ar trebui să iasă pe stradă noaptea.

    Află aici care este ţara în care femeile sunt avertizate să nu poarte fustă şi să nu iasă noaptea pe stradă

     

     

  • Surpriza uriaşă din mormântul lui Vlad Ţepeş! Nici istoricii nu îşi pot explica cum s-a putut asta

    Asocierea dintre două personaje a fost făcută pentru prima dată, din punct vedere ştiinţific, de-abia în anul 1958.

    Vlad Ţepeş (1431-1476) este, cu siguranţă, unul dintre cele mai controversate personaje din istoria ţării noastre. Legendele despre cruzimea şi metodele sale de tortură (popularizate, cel mai probabil, în urma conflictelor pe care le-a avut cu negustorii braşoveni) au fost preluate începând cu secolul XX de către occidentali, care i-au atribuit voievodului identitatea lui ,,Dracula”.

    Vezi aici surpriza uriaşă din mormântul lui Vlad Ţepeş! Nici istoricii nu îşi pot explica cum s-a putut asta

  • Cum ne pun hackerii viaţa în pericol

    Utilizatorii dispozitivelor smart îşi riscă nu doar intimitatea, ci chiar siguranţa fizică, arată o investigaţie recentă a specialiştilor în securitate cibernetică ai Bitdefender. Un model popular de priză inteligentă este expus riscului unor actualizări cu software periculos şi poate fi controlat de la distanţă, conform cercetării.

    Dispozitivul vulnerabil este o priză electrică inteligentă care le permite utilizatorilor să pornească sau să oprească alimentarea cu energie electrică direct de pe ecranul telefonului, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Priza poate fi folosită pentru a alimenta orice fel de aparat care necesită conectarea la o sursă de alimentare electrică – sisteme de alarmă, aparatură medicală, camere de supraveghere, senzori de fum, termostate, televizoare smart, etc.

    Cercetarea arată că atacurile cibernetice care vizează dispozitive inteligente nu se mai limitează doar la prejudicii materiale sau la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prin accesarea datelor personale până la cel mai mic detaliu, ci pot pune în pericol viaţa şi integritatea corporală prin oprirea funcţionării acestora.

    Principalele vulnerabilităţi identificate sunt legate de proceduri de autorizare şi autentificare insuficiente, care permit modificarea parolei dispozitivului, injectarea de cod periculos şi, ulterior, controlarea de la distanţă a acestuia. Astfel, atacatorii pot nu doar ajunge în reţeaua de internet a victimelor, de unde să colecteze date personale şi parole, ci chiar să oprească alimentarea cu energie electrică. În cazul anumitor dispozitive, sistarea alimentării cu energie conduce la oprirea dispozitivului, ceea ce poate cauza inclusiv pagube materiale sau vătămări corporale.

     „Spre deosebire de alte vulnerabilităţi ale dispozitivelor inteligente identificate anterior, acest tip de atac poate fi orchestrat de oriunde din lume. Practic, atacatorul nu trebuie să se mai afle în aceeaşi reţea de internet în care e conectat dispozitivul, ci îl poate controla cu uşurinţă de la distanţă sau chiar crea reţele de botneţi (dispozitive controlate de răufăcători pentru a răspândi spam şi a instala ameninţări pe alte calculatoare)”, spune Alexandru Bălan, Chief Security Researcher al Bitdefender.

    Sfaturi pentru utilizatori

    Cercetarea le reaminteşte utilizatorilor riscurile de securitate pe care Internetul Lucrurilor le aduce, dat fiind că exploatarea anumitor vulnerabităţi poate avea consecinţe serioase nu doar legate de confidenţialitate, ci şi legate de siguranţa fizică.

    1. Faceţi o scurtă cercetare înainte de a cumpăra un dispozitiv smart pentru locuinţă. Cronicile de pe internet pot descrie problemele de confidenţialitate pe care alţi utilizatori le-au identificat.

    2. Testaţi gadgetul şi înţelegeţi cum funcţionează. Încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: Cum se conectează la internet? Ce date accesează? Unde stochează datele şi în ce circumstanţe? Pot ajunge datele pe mâna unui necunoscut, dacă reţeaua Wi-Fi este atacată? Calculaţi raportul între riscuri şi beneficii.

    3. Citiţi declaraţia producătorului dispozitivului legată de protejarea dreptului la viaţă privată. 

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

    În luna martie, specialiştii Bitdefender au analizat alte patru dispozitive inteligente populare, cu peste 150.000 de clienţi la nivel global, şi au reuşit să controleze gadgeturile, fără cunoştinţa proprietarului: WeMo Switch (dispozitiv care foloseşte o reţea Wi-Fi ca să controleze televizoare, becuri, boxe, termostate, etc.), Lifx (bec inteligent controlat prin Wi-Fi), MUZO Cobblestone Wi-Fi Audio Receiver (sistem audio care redă muzica de pe smartphone sau tabletă) şi Link Hub (consolă cu două becuri electrice care permite administrarea sistemului de iluminat). Rezultatele au fost publicate în raportul ”Internet of Things. Riscuri în locuinţele conectate”. 

  • Cum ne pun hackerii viaţa în pericol

    Utilizatorii dispozitivelor smart îşi riscă nu doar intimitatea, ci chiar siguranţa fizică, arată o investigaţie recentă a specialiştilor în securitate cibernetică ai Bitdefender. Un model popular de priză inteligentă este expus riscului unor actualizări cu software periculos şi poate fi controlat de la distanţă, conform cercetării.

    Dispozitivul vulnerabil este o priză electrică inteligentă care le permite utilizatorilor să pornească sau să oprească alimentarea cu energie electrică direct de pe ecranul telefonului, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Priza poate fi folosită pentru a alimenta orice fel de aparat care necesită conectarea la o sursă de alimentare electrică – sisteme de alarmă, aparatură medicală, camere de supraveghere, senzori de fum, termostate, televizoare smart, etc.

    Cercetarea arată că atacurile cibernetice care vizează dispozitive inteligente nu se mai limitează doar la prejudicii materiale sau la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prin accesarea datelor personale până la cel mai mic detaliu, ci pot pune în pericol viaţa şi integritatea corporală prin oprirea funcţionării acestora.

    Principalele vulnerabilităţi identificate sunt legate de proceduri de autorizare şi autentificare insuficiente, care permit modificarea parolei dispozitivului, injectarea de cod periculos şi, ulterior, controlarea de la distanţă a acestuia. Astfel, atacatorii pot nu doar ajunge în reţeaua de internet a victimelor, de unde să colecteze date personale şi parole, ci chiar să oprească alimentarea cu energie electrică. În cazul anumitor dispozitive, sistarea alimentării cu energie conduce la oprirea dispozitivului, ceea ce poate cauza inclusiv pagube materiale sau vătămări corporale.

     „Spre deosebire de alte vulnerabilităţi ale dispozitivelor inteligente identificate anterior, acest tip de atac poate fi orchestrat de oriunde din lume. Practic, atacatorul nu trebuie să se mai afle în aceeaşi reţea de internet în care e conectat dispozitivul, ci îl poate controla cu uşurinţă de la distanţă sau chiar crea reţele de botneţi (dispozitive controlate de răufăcători pentru a răspândi spam şi a instala ameninţări pe alte calculatoare)”, spune Alexandru Bălan, Chief Security Researcher al Bitdefender.

    Sfaturi pentru utilizatori

    Cercetarea le reaminteşte utilizatorilor riscurile de securitate pe care Internetul Lucrurilor le aduce, dat fiind că exploatarea anumitor vulnerabităţi poate avea consecinţe serioase nu doar legate de confidenţialitate, ci şi legate de siguranţa fizică.

    1. Faceţi o scurtă cercetare înainte de a cumpăra un dispozitiv smart pentru locuinţă. Cronicile de pe internet pot descrie problemele de confidenţialitate pe care alţi utilizatori le-au identificat.

    2. Testaţi gadgetul şi înţelegeţi cum funcţionează. Încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: Cum se conectează la internet? Ce date accesează? Unde stochează datele şi în ce circumstanţe? Pot ajunge datele pe mâna unui necunoscut, dacă reţeaua Wi-Fi este atacată? Calculaţi raportul între riscuri şi beneficii.

    3. Citiţi declaraţia producătorului dispozitivului legată de protejarea dreptului la viaţă privată. 

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

    În luna martie, specialiştii Bitdefender au analizat alte patru dispozitive inteligente populare, cu peste 150.000 de clienţi la nivel global, şi au reuşit să controleze gadgeturile, fără cunoştinţa proprietarului: WeMo Switch (dispozitiv care foloseşte o reţea Wi-Fi ca să controleze televizoare, becuri, boxe, termostate, etc.), Lifx (bec inteligent controlat prin Wi-Fi), MUZO Cobblestone Wi-Fi Audio Receiver (sistem audio care redă muzica de pe smartphone sau tabletă) şi Link Hub (consolă cu două becuri electrice care permite administrarea sistemului de iluminat). Rezultatele au fost publicate în raportul ”Internet of Things. Riscuri în locuinţele conectate”. 

  • “Statul german este corupt, iar Putin este mult mai democratic decât Merkel”. Unul dintre motivele pentru care această familie din Germania cere azil în Rusia.

    O familie germană a călătorit în Rusia pentru a cere azil insistând că nu se mai simt în siguranţă în ţara lor din cauza fluxul de imigranţi, informează Daily Mail

    Carola Grisbach, 51 de ani, şi soţul ei Andre, 45 de ani, şi cele două fiice ale celor doi au mers în decembrie anul trecut până în Moscova cu o dubă Volkswagen pentru a scăpa de “dictatura germană”.

    De atunci şi până în prezent au rămas într-un hotel mic într-o pădure de lângă capitala Rusiei. Guvernul rus consideră ca Germania nu este o ţară în pericol şi nu le-au acordat azil germanilor.

    “Nu credem că mai suntem în siguranţă în Germania sau un loc potrivit pentru a ne creşte copii. Când am plecat în decembrie 2015 nu am avut timp să ne organizăm, am plecat cu o viză de turist pentru a putea intra în ţară.”, a spus Andre.

    Ei s-au folosit de diferite tertipuri pentru a putea sta în ţara pe care nu vor să o părăsească. “Vrem să stăm şi să muncim. Nu vrem să profităm de stat. Pot să lucrez ca fermier, în construcţii sau ca translator. Voi fi fericit să muncesc de îndată ce guvernul rus mă va lăsa”, a mai spus el.

    Nu prea mai au bani şi, potrivit lui Andre, se bazează pe bunătatea oamenilor pentru a putea supravieţui.

    Printre motivele invocate pentru care a decis să părăsească Germania se numără: numărul tot mai mare de refugiaţi, lipsa democraţiei, dar şi “sexualizarea prematură” a copiilor.

    “Societatea rusească este mult mai bună, iar Putin este un exemplu de lider de urmat. Statul german este corupt, iar Putin este mult mai democratic decât Merkel”, a mai declarat Andre, citat de Daily Mail

  • Prima ţară care interzice aplicaţia Pokemon Go

     Autorităţile din Iran au interzis aplicaţia Pokemon Go din cauza unor “raţiuni legate de securitate”.

    Decizia a fost luată de Consiliul Superior al Zonelor Virtuale, instituţia oficială din Iran care supraveghează activitatea online. Astfel, Iranul devine prima ţară care interzice Pokemon Go, joc care îi provoacă pe jucători să viziteze locuri din lumea reală pentru a prinde monştri animaţi.

    În ciuda restricţiilor legate de utilizarea Internetului, iranienii au vorbit pe reţelele de social media despre jocul Pokemon Go. Potrivit unor surse, autorităţile de la Teheran aşteptau să vadă în ce măsură ar fi cooperat creatorii jocului cu aceştia înainte de a lua o decizie de a interzice jocul.

    Autorităţile din Indonezia le-au interzis poliţiştilor să joace jocul în timp ce se aflau în misiune, iar un jucător francez a fost arestat luna trecută după ce a ajuns tocmai pe o bază militară încerând să prindă Pokemoni.

    Un lider spiritual saudit a emis o fatwa, o interdicţie faţă de aplicaţia de realitate augmentată Pokemon, fatwa fiind emisă în trecut şi pentru jocurile, abţibildurile, desenele animate şi suvenirurile Pokemon. Astfel, interdicţia emisă pentru franciza Pokemon de clericii islamici veche de 15 ani este din nou actuală.

    În religia musulmană, o “fatwa” este o opinie pe teme religioase privind legea islamică emisă de un membru al clerului musulman (care are şi atribuţii de legiuitor). Potrivit deciziei liderului islamic, jocul conţine imagini interzise şi contravine interdicţiei islamice privind jocurile de noroc, însă influenţa unei fatwa poate rămâne doar una zonală, pe un anumit teritoriu, şi nu este neapărat aplicabilă întregii ţări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea liceenilor care au creat un dispozitiv ce le permite nevăzătorilor să se deplaseze în siguranţă

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Povestea liceenilor care au creat un dispozitiv ce le permite nevăzătorilor să se deplaseze în siguranţă

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Ţara din Europa unde nu există limită de viteză. Singura interdicţie: nu poţi intra dacă maşina ta nu goneşte cu peste 110 km/h

    Limitele de viteză sunt una dintre problemele importante ce ţin de siguranţa rutieră. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, doar 7% din naţiunile din întreaga lume, au legi referitoare la siguranţa rutieră ce ţin de cei cinci factori cheie de risc: consumul de băuturi alcoolice de către conducătorii auto, excesul de viteză, utilizarea căştilor de protecţie de către motociclişti, purtarea centurilor de siguranţă şi a sistemelor de siguranţă pentru copii transportaţi. Având în vedere că s-au produs peste 1,25 de milioane de decese rutiere de persoane în 2013, îmbunătăţirea calităţii drumurilor la nivel mondial este o problemă majoră.

     

    Ţara din Europa unde nu există limită de viteză. Singura interdicţie: nu poţi intra dacă maşina ta nu goneşte cu peste 110 km/h