Pe măsură ce parcul auto naţional îmbătrâneşte, şi gradul de poluare din marile oraşe creşte. Cu toate că din 2005 încoace s-au investit sute de milioane de euro în programul de casare, poluarea nu s-a redus în marile aglomerări urbane.
Mai mult, acum s-a insistat foarte mult pe dioxidul de carbon, cu toate că acest gaz de seră nu se încadrează la categoria “noxe”. Cele mai periculoase gaze emise de motoarele autovehiculelor sunt monoxidul de azot, monoxidul de carbon şi particulele cancerigene, specifice motoarelor diesel fără filtru de particule. În timp ce noua taxă penalizează cel mai mult maşinile Euro 3 şi 4, paradoxul este că autovehiculele vechi şi foarte vechi, de peste 10-15 ani, cu adevărat poluante, au taxe cu până la 90% mai mici decât în varianta din 2012 a taxei de poluare.
Calitatea aerului din România este urmărită prin Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA), care a fost înfiinţată în 2007. RNMCA cuprinde 143 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului şi 17 staţii mobile, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. Staţiile de trafic monitorizează influenţa şi efectele traficului asupra calităţii aerului şi măsoară emisiile de bioxid de sulf, bioxid de azot, oxid de azot, monoxid de azot, benzen), precum şi particulele în suspensie.
“Pentru remedierea acestor situaţii şi îmbunătăţirea calităţii aerului în aceste oraşe, au fost iniţiate planuri şi programe care cuprind o serie de măsuri, cum ar fi continuarea programelor de modernizare a infrastructurii transportului public, extinderea şi integrarea superioară a traseelor de transport public de suprafaţă şi subteran, urban şi regional, inclusiv cu sistemul feroviar, prin utilizarea preponderentă a vehiculelor nepoluante şi integrarea transportului în comun cu serviciul public de închiriere a bicicletelor şi acoperirea superioară a zonei centrale a oraşelor prin mijloace de transport în comun cu expunere scăzută la blocaje în trafic (metrou, tramvaie) şi/sau prioritizarea vehiculelor de transport în comun în intersecţii”, spun oficialii Ministerului Mediului.
Instituţia urmăreşte realizarea indicatorilor de calitate a aerului în toate zonele şi aglomerările şi vizează în principal îmbunătăţirea calităţii aerului în marile centre urbane şi industriale cu efect semnificativ asupra protecţiei sănătăţii populaţiei. Pe de altă parte, atunci când se pune în discuţie starea tehnică a autovehiculelor aflate în circulaţie, respectiv cele responsabile direct de poluarea din oraşe, aceasta se constată şi se remediază cu ocazia inspecţiilor tehnice periodice, reglementate de Registrul Auto Român.
Dincolo de declaraţiile de intenţie ministeriale şi de măsurile mai mult sau mai puţin eficiente luate, în viaţa reală vârsta medie a parcului auto naţional a crescut de la 10,7 ani în 2008, ultimul an în care piaţa auto locală s-a mai apropiat de pragul de 300.000 de maşini noi vândute, la aproape 13 ani în 2012. În ultimii şase ani procentul deţinut de autoturismele mai noi de doi ani a scăzut semnificativ, ajungând de la 23% în 2007, anul de “boom” al pieţei auto locale, la 3% în 2012. În acest interval de cinci ani în care s-au casat prin programul Rabla aproape 420.000 de maşini vechi, iar statul a investit 380 de milioane de euro pentru reînnoirea parcului auto, vârsta medie a continuat să crească.
“Aceste procente demonstrează cât se poate de convingător că programul Rabla nu a dus la reînnoirea parcului auto sau la înti-nerirea sa, iar modificările aduse taxei de poluare au avut cel mai mare impact şi au condus la îmbă-trânirea parcului auto”, spune Constantin Stroe, vicepreşedintele Automobile Dacia şi care mai deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Constructorilor Auto din România.
