BusinessMagazin

Tag: plecare

  • „M-am dus să mă angajez şi unul dintre mentorii mei mi-a cerut şpagă ca să mă introducă în concurs. Nici măcar nu dădeam şpagă pentru un post, ci doar pentru a da concursul”. Povestea unui student care a plecat dezamagit din România iar acum are o clinica privata in Londra

    „Timp de trei ani de zile am făcut voluntariat. În momentul în care m-am dus să mă angajez, unul dintre mentorii mei mi-a cerut şpagă pentru ca să mă introducă în concurs. Nici măcar nu dădeam şpagă pentru un post, ci doar pentru a da concursul”, povesteşte tânărul pentru gazetaromaneasca.com
    În cele din urmă s-a hotărât să părăsească ţara: „M-am hotărât să nu mai stau o clipă în România şi am ales să plec în Marea Britanie”.

    Timp de 10 ani, Gabriel, acum în vârstă de 32 de ani, a lucrat în sistemul public de sănătate (NHS) şi în clinici private, iar în urmă cu patru ani a deschis o mică clinică de înfrumuseţare în Londra. E-Cliniq Beauty&Aestethics funcţionează acum în zona Borehamwood, în nordul capitalei britanice.

    „Clinica am deschis-o eu şi partenera mea, tot româncă. Ea se ocupă cu partea de înfrumuseţare. Tratamente faciale, epilat. Partea medicală, injectabile şi alte tratamente corporale”, spune Gabriel Ghinea.

    „Am început în NHS ca asistent, apoi am lucrat asistent senior, după care am fost recrutat de un spital mare din Londra, la secţia pentru transplant. De acolo am plecat ca şef de secţie chirurgie plastică”, a mai declarat el.

    În urmă cu un an, a renunţat să mai lucreze permanent în spital din cauză că nu mai putea face faţă: „Lucram şapte zile din şapte”.

    La E-Cliniq Beauty&Aestethics se fac în primul rând tratamente de înfrumuseţare, estetice. Sunt tratamente minim invazive, non chirurgicale, precum reducerea ridurilor, întinerire facială, tratamente pentru celulită. Perfuzii pentru tratarea cu vitamine a diferitelor probleme. Tot la E-Cliniq se pot face şi analize de laborator, dar şi tratamente faciale pentru toate tipurile de ten: matur, gras, acneic, epilat, stilizat gene, sprâncene.

    „Tot timpul am vrut să fac chirurgie plastică. Când am venit aici am început să fac cursuri, am făcut şi un curs de farmacologie. Dacă tot m-am specializat, am zis de ce să nu profit. Apoi, întotdeauna mi-am dorit să am ceva al meu. Partenera mea e cosmeticiană. De ce să nu îmbinăm utilul cu plăcutul”, spune Gabriel Ghinea.

    La început a fost destul de greu, nu ştiau de unde să înceapă. Au mers la firme specializate pentru a cere ajutorul, pentru că nu ştiau ce au nevoie pentru a deschide o astfel de clinică: „Am aflat de la primăria locală de ce fel de licenţe avem nevoie pentru spaţiu. Ne-a luat cam cinci luni de când am luat spaţiul şi până am deschis.”

    80% dintre clienţii clinicii sunt străini, mai spune patronul E-Cliniq. „Acum au început să vină mai mulţi români”, remarcă el. În ceea ce priveşte cele mai cerute tratamente, acestea sunt cele cu acid hialuronic pentru augmentarea unor părţi ale feţei, buze, pomeţi şi anti-rid, dar şi tratamente faciale pe partea de înfrumuseţare.

    „Nu aş fi putut realiza în România ceea ce am realizat aici”, recunoaşte Gabriel Ghinea. „Probabil aş fi fost un asistent de bandă la un spital judeţean, frustrat. Colegii care au rămas în ţară au stagnat.”

    „În România lipsesc foarte multe. Sistemul nu e pus la punct. Nu sunt promovate valorile. Sunt multe chestii standardizate, iar dacă ai idei ţi se taie elanul”, descrie el situaţia din ţară.

  • Câţi români sunt ACUM în străinătate şi ce înseamnă plecarea lor pentru România

    Migraţia este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă România în acest moment, alături de lipsa infrastructurii. Cu toate acestea, ca în orice problemă, există o oportunitate: întoarcerea românilor ar putea aduce un bagaj civic care să schimbe mentalităţi, a spus Felix Pătrăşcanu, fondator FAN Courier, în cadrul prezentării proiectului RePatriot, iniţiat de fundaţia Romanian Business Leaders (RBL).  

    „Probema deja nu mai este doar că o parte de români au plecat, problema este că pleacă tot timpul oamenii, iar ritmul  de întorcere este foarte redus, în timp ce statisticile si prognozele arată destul de prost. Este ignorată cumva această problemă şi este ignorată şi oportunitatea. Aceste milioane de români sunt o bogăţie. Dacă evaluăm experienţa acumulată, poate fi cea mai mportantă bogăţie a României. Criza forţei de muncă este mai gravă de cât cea econmică, o criză economică dispare în câţiva ani, în schimb depopularea României este foarte gravă, oamenii iau greu hotărârea de a se mai întoarce”, a spus în cadrul evenimentului Marius Bostan, iniţiator RePatriot.

    RePatriot este un program iniţiat de fundaţia Romanian Busines Leaders care încurajează întoarcerea românilor în ţară, în vederea practicării antreprenoriatului. RePatriot oferă consultanţă în legătură cu capitalul necesar afacerii, oportunităţile din România, posibilităţile de accesare a fondurilor rambursabile sau nerambursabile, dar şi experienţa partenerilor RBL  din România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Desfiinţarea grupului PMP la Senat, după plecările la PSD, anunţată oficial în plen

    ”Potrivit regulamentului, au rămas doar cinci grupuri parlamentare, întrucât fostul grup parlamentar PMP nu mai împlineşte numărul minim de membri, respectiv cel de şapte”, a anunţat luni, de la tribuna plenului, senatorul PSD, Şerban Nicolae.

    Grupul PMP avea opt senatori, dar după plecare a doi parlamentari, Ion Ganea şi Iustin Talpo, la PSD, grupul a fost desfiinţat. “Se dizolvă grupul. (…) Voi trece la PSD”, a declarat Ion Ganea, senator, pentru MEDIAFAX.

    Şi senatorul de Maramureş, Iustin Talpoş, a trecut la PSD.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A plecat la 15 ani în SUA cu doar 300 de dolari în buzunar şi fără să ştie engleză. S-a întors în ţară cu o idee de afacere ce azi îi aduce 12 milioane de euro

    Imaginea prăfuită a restaurantelor ”încremenite în timp“, cu ficuşi uitaţi în geam, l-au determinat pe Marcelus Suciu, în urmă cu 17 ani, să vadă o oportunitate în deschiderea unui restaurant de inspiraţie americană. A cucerit papilele gustative ale ardelenilor, iar acum declară ofensiva pe piaţa Horeca din capitală. ”Şi nu numai.“

    ”La doar 15 ani, am plecat peste ocean în ceea ce trebuia să fie un program de schimb de experienţe într-un loc desprins dintr-un episod din Beverly Hills 90210. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, am ajuns în mijlocul fermierilor, în Norfolk, Nebraska, cu 300 de dolari în buzunar şi fără să cunosc limba engleză“, rememorează antreprenorul clujean Marcelus Suciu o experienţă ce avea să traseze direcţiile pentru parcursul său ulterior.

    Aceasta l-a ajutat pe viitorul om de afaceri să contureze ceea ce este astăzi unul dintre cele mai mari grupuri de restaurante de pe piaţa locală. Marty, grupul pe care îl conduce, este format din şase branduri: lanţul de restaurante Marty Restaurants (şapte locaţii, o bucătărie comisar), Marty Events, divizia de catering şi evenimente, Olivo Caffe & Bistro, Bistro Bujole şi Olivo Coffee Roasters, prima prăjitorie de cafea din Transilvania, şi Narcoffee Roasters, cel mai nou brand al grupului.

    Cifra de afaceri generată de acestea a ajuns anul trecut la 12 milioane de euro, iar pentru anul în curs antreprenorul previzionează o creştere de circa 30% a acesteia. Cea mai recentă investiţie a fost direcţionată în inaugurarea primului restaurant Marty din Capitală, în incinta centrului comercial Sun Plaza, sumă care s-a ridicat la aproximativ 500.000 euro. 600 de angajaţi lucrează în cadrul grupului, repartizaţi în funcţie de mărimea locaţiei şi fluxul de comenzi.

    Marcelus Suciu povesteşte că traiectoria prin care a ajuns la dezvoltarea afacerii Marty se leagă de experienţa din Statele Unite. A urmat liceul acolo timp de doi ani şi jumătate, după care a vrut să se reîntoarcă în România. Dar în ţară, cum nu i s-au recunoscut studiile din SUA, a ales să continue facultatea tot acolo, de această dată în California, unde, spune el, a descoperit America pe care şi-o imaginase. Totuşi, după ce a studiat ştiinţe politice şi filosofie, a pariat tot pe Cluj, oraşul de origine, pentru dezvoltarea afacerilor sale. ”Când m-am întors la Cluj, piaţa locală de HoReCa era complet încremenită în timp, în comparaţie cu situaţia din Occident, unde atmosfera din restaurante era foarte destinsă, plăcută, oamenii se simţeau liberi.

    La noi, însă, am regăsit aceiaşi chelneri de pe vremuri, o atmosferă dezolantă şi ficuşi uitaţi în geam“, descrie el modul în care a găsit inspiraţia de a începe o afacere în domeniul restaurantelor. Şi-a spus astfel că poate schimba ceva pe plan local prin aducerea şi adaptarea acasă, la Cluj, a ceea ce văzuse în State: ”A fost pur şi simplu o nevoie pe care am identificat-o şi pe care am simţit că o pot acoperi“. Chiar dacă nu îşi aduce aminte cu exactitate valoarea investiţiei iniţiale în afacere, spune că aceasta nu a depăşit 60.000 de dolari – bani care au asigurat un spaţiu cu o suprafaţă de aproape 40 de metri pătraţi. Astfel, în 2000 a apărut primul Marty, pe care îl descrie drept un loc smart casual, cu ospătari îmbrăcaţi în jeans, unde se puteau servi pizza, paste şi grill-uri. Conceptul a prins atât de bine, încât un an mai târziu s-au mutat într-un spaţiu de 650 de metri pătraţi, iar din 2006 până în prezent s-au extins treptat, adăugând încă şase locaţii Marty în Cluj şi, cel mai recent, primul spaţiu din Bucureşti.

    |n fiecare lună, în unităţile Marty intră peste 1,5 milioane de clienţi, numărul variind în funcţie de poziţia restaurantelor, anumite perioade şi evenimente locale. ”Restaurantele Marty se adresează unui public modern şi foarte versatil, fiind potrivit atât pentru o cină romantică în doi, cât şi pentru un prânz cu partenerii de afaceri, o seară în oraş cu prietenii sau o aniversare în familie“, descrie antreprenorul profilul clienţilor restaurantelor sale.

    Clienţii clujeni sunt, potrivit lui, tot mai inteligenţi în ceea ce priveşte partea de ”consumer choice“ şi devin mai selectivi. ”Iar când vine vorba de domeniul HoReCa, lucrurile sunt cu atât mai interesante deoarece ei caută, în special în mediul online, informaţii despre restaurante  review-uri, commenturi, postări pe blog“, observă antreprenorul. Clienţii ţin cont destul de mult de experienţele prezentate de alţi clienţi; chiar dacă preparatele din meniul Marty respectă anumite standarde şi ospătarii sunt pregătiţi să răspundă solicitărilor, în momentul în care apar anumite situaţii, clienţii pot semnala acest lucru printr-un feedback instant, în restaurant. ”Cred că dacă reuşeşti să păstrezi o constantă a calităţii şi o diversitate a meniului, vei reuşi să faci faţă provocărilor care vin din acest boom de consum“, explică el. Valoarea medie a bonului din unităţile Marty variază în funcţie de locaţie (mall sau centrul oraşului), poziţionare, trafic de clienţi, perioade sezoniere; Suciu estimează că se încadrează între 90 şi 100 de lei.   

    |n ceea ce priveşte deschiderea unei unităţi Marty în centrul comercial Sun Plaza din Bucureşti, antreprenorul clujean cochetează cu extinderea în Capitală de aproape doi ani, iar acum a considerat că afacerea a ajuns la maturitatea necesară pentru a face acest pas. Deschiderea acestei prime unităţi a fost îndelung analizată, iar alegerea locaţiei într-un mall, spre deosebire de restaurantele din Cluj, poziţionate stradal, a fost un răspuns al nevoii de testare a pieţei. ”Deşi noi avem o experienţă îndelungată în Cluj, pentru bucureşteni suntem doar un alt restaurant. Aşa că deschiderea primei unităţi aici a fost îndelung analizată şi am ales un centru comercial întrucât acesta ne permite să testăm piaţa şi să vedem cum răspund bucureştenii la valorile şi la meniul nostru. Centrul comercial ne asigură trafic, în primul rând, dar şi un public foarte divers, de la care suntem siguri că avem ce învăţa“, explică antreprenorul.

    Chiar dacă restaurantul din Bucureşti a fost deschis prea recent pentru a face o comparaţie, antreprenorul anticipează câteva diferenţe. ”Din punctul meu de vedere, cred că ambianţa din restaurante se va polariza între holdinguri de ospitalitate cu mai multe concepte şi jucători cu concepte unitare, singulare, atât în Cluj, cât şi în Bucureşti. Ca design şi ambianţă, vor avea de câştigat localurile care creează o punte emoţională cu clienţii şi care activează într-un mod inedit toate cele cinci simţuri – olfactiv, vizual, auditiv, gustativ şi tactil“, consideră antreprenorul. Planurile de dezvoltare ale omului de afaceri includ deschiderea, treptat, a încă două noi unităţi în Capitală, dar şi în Cluj. De asemenea, şi-a propus să extindă rapid brandul Marty Restaurants prin intermediul unui sistem de franciză care include programe de training şi monitorizare.

    Un alt proiect pe care îl va lansa în curând în Cluj este o academie de training pentru personalul din HoReCa, în contextul nevoii acute de personal calificat. ”Am remarcat în ultimii ani o provocare în ceea ce priveşte calificarea personalului. Atât a oamenilor din bucătărie, cât şi personalul de servire. |ntr-adevăr, lipseşte o instituţie, un cadru care să ofere posibilitatea perfecţionării în acest domeniu, şi de aceea noi vom lansa anul acesta o măsură în acest sens“, argumentează antreprenorul decizia.

    Şcoala pentru care face planuri se numeşte Transylvania School of Hospitality şi va fi, potrivit lui, un loc în care vor pregăti următoarea generaţie de lucrători din industria ospitalităţii. ”Locurile sunt deschise pentru oricine doreşte să înveţe, dar şi să predea.“ Iar când vine vorba despre celelalte provocări de pe piaţa pe care activează, Suciu spune că acestea apar inevitabil în găsirea şi alegerea locaţiilor, crearea şi consolidarea echipelor. ”E foarte important să nu ne pierdem sufletul, să fim relevanţi pe piaţă, dar, în acelaşi timp, să ne păstrăm atenţia la fiecare detaliu“, adaugă el. 

    Piaţa locală a restaurantelor s-a dublat în perioada 2008-2016, până la 8,5 mld. lei anul trecut, potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC); topul restaurentelor din compania este condus de lanţurile internaţionale McDonald’s, KFC şi Pizza Hut, cu venituri cumulate de 1,2 miliarde de lei, potrivit ZF.

  • Românca de 33 de ani care vinde rochii de jumătate de milion de euro

    Planurile pentru 2018 vizează depăşirea pragului de jumătate de milion de euro. Pentru atingerea acestui obiectiv, antreprenoarea de 33 de ani mizează pe deschiderea unui magazin propriu, offline, dar şi pe intrarea în magazinele cu îmbrăcăminte de ocazie din întreaga ţară.

    Secretele împărtăşite de Google au fost punctul de plecare al ofertei afacerii întemeiate de antreprenoarea Carmen Dascălu, în urmă cu câţiva ani. Acum, mizează pe câteva elemente favorabile momentului, cum ar fi serviciile made to measure, cu livrare în 3-4 zile de la plasarea comenzii, dar şi lansarea colecţiilor de rochii de mireasă şi Luxurywear. De fapt, serviciul made to measure a fost una dintre ideile cu care tânăra antreprenoare a plecat la drum. Acum, comanda pentru produsele făcute la comandă este mult simplificată, povesteşte Carmen Dascălu, pentru că oricine plasează o comandă poate completa măsurile (la talie, şold, înălţimea, dimensiunea tocurilor care vor fi purtate cu rochia) direct într-un formular pe site, iar în câteva zile primeşte acasă rochia personalizată. Cam 45% din vânzările totale sunt realizate pe propriul site, 55% pe FashionUp; 20% din comenzile de rochii de seară pe site-ul propriu, Rosery, sunt pe made to measure. „În principal, este vorba de cliente care nu sunt la prima achiziţie pe site.

    Am îmbunătăţit şi prezentarea site-ului. Pe homepage vor fi afişate toate variantele de culori şi de materiale, pentru că am remarcat în showroom că cele mai multe cliente nu ştiu ce culori îşi doresc”, povesteşte Carmen Dascălu.

    Ea spune că în urma unei căutări pe net cu un anumit model, rezultatele obţinute arată că majoritatea atelierelor au termen de execuţie în jur de o lună. „Noi livrăm o comandă made to measure în trei zile. De obicei există două angajate care lucrează pentru comenzile made to measure, iar restul echipei munceşte pentru producţia de linie. Chiar dacă este vorba de o rochie cusută manual, poate nu e gata în trei zile, dar în cinci sigur e gata.”

    Antreprenoarea adaugă că a lansat, de circa un an, colecţia de rochii de mireasă, cu preţuri cuprinse între 1.000 şi 3.000 de lei. Decizia de achiziţie este, „firesc, mult mai grea în cazul rochiilor de mireasă, cred că vindem cam una pe lună. Dar nici nu am acordat o foarte mare atenţie acestui subiect până acum”.

    În plus faţă de varianta anterioară a site-ului, Rosery este dotat acum şi cu butoane pentru selecţia de culori şi apoi pentru selecţia materialului (voal, tul, broderie, stofă etc.). „Decizia se leagă foarte mult de vizual. De regulă clientele sunt nehotărâte în legătură cu ceea ce îşi doresc, dar dacă văd o poză, se hotărăsc imediat”, adaugă tânăra, care în ultimii ani a decis să schimbe numele afacerii. Iniţial inspirată de propriul nume dar şi de pasiunea pentru dansurile latino-americane, afacerea s-a numit Carmencita; ulterior, povesteşte Carmen Dascălu, „am ales Rosery pentru că voiam un brand care să aibă o rezonanţă mai internaţională, spre deosebire de Carmencita, numele sub care a pornit la drum afacerea, care te duce cu gândul la un brand spaniol”. Un alt argument al rebrandingului se leagă de domeniul .com, care pentru Carmencita nu era disponibil.
    În ultimii ani firma şi-a schimbat nu numai numele, ci şi sediul, dintr-un atelier de câteva zeci de metri pătraţi, aflat într-o clădire veche pe Lipscani, în centrul Capitalei, într-un spaţiu de câteva ori mai mare, cu o suprafaţă de 200 mp, într-o clădire de la marginea oraşului.

    Amplasarea este, explică antreprenoarea, una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat, pentru că un lucru foarte important pentru activitatea Rosery este faptul că spaţiul de producţie se află în aceeaşi clădire în care se află şi cel mai mare furnizor de ţesături din România; cam 80% din materiale sunt luate de la această firmă. „Acest lucru este important pentru că are cantităţi de ţesături foarte mari şi, dacă sunt modele de rochii care se vând foarte bine, putem avea continuitate. Alte ateliere fac un model, îl urcă pe site, se vinde foarte bine şi apoi nu mai găsesc materialul să mai poţi face produsele respective.”

    Între timp, numărul de angajaţi full time a ajuns la zece şi, spune antreprenoarea, colaborează şi cu 3-4 făbricuţe, în perioadele de vârf, adică în mai şi noiembrie. Carmen Dascălu spune că a atras croitorese plătindu-le peste media pieţei, cu 15-20%, fiind plasate între 1.600 şi 3.000 de lei, iar echipa este foarte sudată. Sunt opt oameni pe producţie, sunt doi oameni specializaţi în croieli, care pot croi între 2.000 şi 3.000 de rochii pe zi, un volum prea mare de muncă pentru personalul pe care îl are la cusut; de aceea colaborează şi cu ateliere specializate, aşa cum fac şi brandurile mari. Alţi doi oameni se ocupă de facturare şi comenzi, „deci practic m-am degrevat de aceste activităţi care îmi ocupau destul de mult timp acum câţiva ani”. Cea mai consistentă parte a activităţilor tinerei antreprenoare sunt, în prezent, de coordonare a activităţii, de realizare a noilor colecţii (face designul împreună cu şefa de atelier), de marketing – de pildă tot ceea ce înseamnă promovare pe Facebook sau parteneriate cu platforme din alte ţări. Spre deosebire de momentul primei discuţii cu Business MAGAZIN, care a avut loc în 2014, acum „pot să plec o lună de zile în concediu şi ştiu că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie”, spune franc antreprenoarea.

    „Numărul de comenzi a ajuns la 30-40 de rochii pe zi. Contează foarte mult şi campaniile pe care le derulăm, pentru că vindem între 500 şi 1.000 de rochii pe lună.” 70% din vânzări se fac pe plan local, diferenţa merge peste hotare; iar antreprenoarea spune că sunt mai multe site-uri cu care colaborează pe plan intern, iar pe plan extern există platforme cu care derulează, de regulă, promoţii pe perioade de câteva zile.

    Ucraina, Polonia, Italia, Croaţia sunt principalele pieţe către care au mers produsele Rosery. „De cele mai multe ori ne contactează ei, pentru că ştiu că suntem producători, ne cer discount de 20-25% pentru a derula campanii pe anumite site-uri.”

    Gama de produse Rosery s-a lărgit în ultima perioadă şi cu categoria de mărimi foarte mari (plus size, mărimi de la 46 la 50, de pildă), aflată, conform antreprenoarei, la mare căutare. „Deocamdată, avem în această categorie circa 35 de modele.”

    La debutul afacerii, în urmă cu câţiva ani, antreprenoarea a ales modelele de rochii cu care să pornească la drum în funcţie de numărul de căutări de pe Google. Atunci, descoperise că interesul cel mai mare era pentru „rochii negre cu spatele gol”. „Anul acesta însă, e o veritabilă nebunie legată de culoarea mov, anul trecut la mare căutare era grena.”
    Rosery a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 300.000 de euro, cu o marjă de profit de 30%. Aşteptările pentru anul în curs se referă la rezultate de peste jumătate de milion de euro.

    Tot în rândul noutăţilor aduse de ultimii ani se numără şi asocierea. „Eram stăpână pe partea de producţie, dar nu aveam un canal de vânzare pe care să îl pot scala. În urmă cu circa un an şi jumătate s-a asociat cu un investitor, formula de parteneriat fiind de 50%-50%.” Antreprenoarea continuă să ia deciziile, iar asociatul său, cu experienţă în mediul online, asigură piaţa de desfacere în mediul virtual. „Cumva, producţia şi vânzarea sunt două afaceri diferite. După asociere, m-am putut concentra mult mai bine pe producţie, pe diversificarea gamei şi pe a le face cât mai bine”, argumentează tânăra antreprenoare beneficiile aduse de asociere.

    În ce priveşte preţurile, valoarea medie a unei achiziţii a scăzut de le 350 de lei, în urmă cu câţiva ani, până la 200 de lei. E adevărat că şi oferta magazinului online a influenţat acest lucru, pentru că s-a lărgit cu multe rochii de zi; anterior vindea doar ţinute de ocazie. Cele două categorii mari de produse îşi împart frăţeşte vânzările în ce priveşte volumele.

    Clientela este atrasă prin Facebook Adds, investiţiile necesare ajungând la 30% din valoarea rochiei. „Dacă o rochie costă 500 de lei, 150 de lei se duc la Facebook, ca să avem vânzarea respectivă. Ceea ce ne permitem doar pentru că suntem producător. Un retailer şi-ar putea permite maximum 10% pentru costuri de marketing. De obicei alocăm 20% din costul produsului pentru promovare, acum merg şi până la 30%.” Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul vânzărilor pe alte platforme, pentru că, argumentează antreprenoarea, „oricine cere 25-30% discount”.

    Un alt motor de creştere a afacerii, povesteşte tânăra antreprenoare, îl constituie cererile de vânzare en gros de la buticuri din provincie. „Nu m-am gândit până acum la modelul acesta de afaceri, dar am avut deja ceva comenzi şi am zis că e bine să dezvolt şi partea aceasta.” Un prim pas a fost realizarea unui catalog cu produsele cel mai vândute de pe online.
    „Acum este o perioadă foarte favorabilă pentru dezvoltarea afacerilor cu îmbărăcăminte de ocazie, pentru că buticurile de profil se aprovizionau cu precădere cu mărfuri din China şi Turcia, magazine nişate pe evenimente, cu produse dedicate.” Or, punctează Carmen Dascălu, producătorii locali de rochii vând în proporţie de 80% în mediul offline. Diversificarea canalelor de vânzare, spune ea, i-ar oferi o stabilitate mai mare: „Aş vrea să nu mai fie toate vânzările dependente de online. Aş vrea ca la un moment dat jumătate din vânzări sunt online şi jumătate offline”.

    Obiectivul este, din punctul său de vedere, realizabil mai ales în contextul actual, când proprietarii de buticuri de profil nu prea mai au de unde să cumpere marfă. Până nu demult se duceau în Turcia pentru a se aproviziona, dar acum nu mai este convenabil pentru ei din pricina taxelor vamale. „Nu mai vor să cumpere din Turcia, cu importurile din China este destul de complicat, pentru că uneori nu ştii ce marfă vine. Cumva singura lor sursă bună au rămas producătorii locali, pentru care acum este un moment superbun să intre în aceste magazine.” Alternativa vânzătorilor, în acest moment, adaugă proprietara Rosery, este să vină în Bucureşti şi să ia marfă din Dragonul Roşu. „În loc să vii de la Cluj să iei marfă, nu mai bine intri pe site-ul producătorului, ceri nişte mostre şi apoi să comanzi? Putem proceda şi aşa, avem un astfel de client la Ploieşti. A vrut să vadă mai întâi şi apoi a comandat 20 de bucăţi dintr-o rochie de ocazie, mai scumpă, de 500 de lei.”

    Astfel, tânăra antreprenoare plănuieşte să profite de oportunitatea aflată în faţa producătorilor de rochii: „Acum este un moment foarte bun ca să intrăm în spaţii de retail. În urmă cu câţiva ani, nu aveam loc de mărfurile turceşti. Şi nu prea puteam să concurăm cu preţurile lor, pentru că turcii au producţie de sute de mii de bucăţi pentru un singur produs, de aceea este şi foarte mare eficienţa în fabrici.”

    Tot în lista de planuri a tinerei se numără şi deschiderea unui magazin fizic, estimează ea, anul acesta. „Nu aş vrea un magazin propriu obişnuit, aşa cum sunt altele din mall, ci unul ieşit din comun”, spune Dascălu, menţionând că se gândeşte de trei ani la această idee. Fiind pasionată de tehnologie, spune ea, s-a gândit la un parteneriat cu o companie; magazinul ar trebui, din punctul de vedere al antreprenoarei, să fie, de pildă, plin de oglinzi care să aibă rame de proiecţie sau LCD-uri pe care se poate vedea o prezentare de modă, dar care se transformă în oglindă. „N-aş vrea să fac doar un alt magazin de rochii, ci unul cu totul ieşit din comun.” 

  • Dan Petrescu şi-a reziliat contractul cu CFR Cluj şi va pleca în China

    Telenovela plecării lui Dan Petrescu de la CFR Cluj s-a încheiat în mod oficial în cursul zilei de marţi, când “Bursucul” i-a anunţat pe şefii celor de la CFR Cluj că nu va mai rămâne pentru a duce mai departe proiectul început în urmă cu un an. Potrivit digisport.ro, Petrescu şi-a reziliat pe cale amiabilă contractul cu echipa pe care a transformat-o în campioana României după şase sezoane, urmând să dea curs ofertei pe care o are din China, de la Guizhou Hengfeng.

    Citiţi mai multe pe www.prosport.ro

  • Unu din cinci români apţi de muncă, plecat. Ce folos să ai câmpurile pline de roade şi oamenii tăi să pribegească, să spele vase în hotelurile de pe Coasta de Azur?

    Românii sunt cei mai plecaţi de acasă. De nevoie am devenit cei mai mobili din Europa, iar dacă acest procent de 20% ar fi peste noapte la nivelul tuturor ţărilor din Uniunea Europeană, s-au atinge pragul necesar de mobilitate profesională pentru ca în sfârşit Uniunea Europeană să fie echivalentă din acest punct de vedere cu Statele Unite.
     
    Pragmatic vorbind, din punctul de vedere al alocării eficiente a resurselor, cu cât este mai mare mobilitatea capitalului a bunurilor, serviciilor şi a forţei de lucru, cu atât eficienţa utilizării acestora este mai bună. Şi cu cât spaţiul geografic unde se exercită această alocare este mai amplu, cu atât economia sa devine mai puternică.
     
    Însă, dacă te întorci acolo unde s-a destrămat ţesutul social şi este afectată însăşi structura familială şi socială a societăţii, în micile oraşe şi comune ale României, de unde au plecat majoritatea celor care trăiesc astăzi în vestul Europei, ajungi imediat la sursa dezechilibrului.
     
    Oamenii pleacă pentru că în jur, pe o rază de un kilometru, zece kilometri sau 100 de kilometri, nu au unde să lucreze. Cu toate că astăzi se clamează lipsa forţei de muncă, realitatea este că preţurile sunt echivalente cu cele din vest, iar salariile sunt de cinci ori mai mici şi de aceea oamenii pleacă.
     
    Acest efect de evicţiune, de absorbţie de către alte spaţii a forţei de muncă locale în condiţiile unor diferenţe de nesuportat la nivelul de trai, este practic natural. Este ca în fizică. Gazul comprimat într-un spaţiu trece imediat în alt spaţiu gol.
     
    Nu trebuie să întrebi prea departe ca să descrii această realitate. „Georgiana, sunt plecaţi oameni din comuna ta?” „Da”, răspunde o colegă din redacţie care vine dintr-o comună din Dâmboviţa. „Sunt plecaţi pentru că nu găsesc de lucru. Înainte lucrau, spre exemplu, la o brutărie, care astăzi nu mai există în comună.” Într-o ţară în top trei la producţia de grâu în Europa, oamenii mănâncă pâine la pungă sau congelată, inclusiv în mediul rural.
     
    Înapoi în timp cu patru săptămâni. Un hotel în Constanţa pe malul mării. La micul dejun, cel mai prost croissant mâncat vreodată, mai precis lăsat nemâncat de către un junior de 12 ani fan al croissantelor. Fin cunoscător, dă verdictul: este croissant vărsat de la mega-discounteri.
     

  • Topul judeţelor din care pleacă cei mai mulţi emigranţi: de ce pleacă în continuare românii din judeţele cu şomaj foarte scăzut?

    „Situaţia este foarte interesantă şi cred că este posibil să existe o preponderenţă a forţei de muncă înalt calificate care emigrează din aceste judeţe. Acest lucru este confirmat şi de faptul că există o creştere foarte mare a ponderii emigranţilor români care aleg Marea Britanie ca destinaţie. În mod tradiţional, Marea Britanie a atras emigranţi români care lucrează cu precădere în zona IT, în sectorul medical, dar şi în industriile creative, au plecat inclusiv arhitecţi, designeri sau oameni care lucrează în industria entertainmentului”, a explicat prof. univ. dr. Monica Roman de la Departamentul de Statistică şi Econometrie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
     
    Statisticile arată că, în perioada 2007 – 2008, aproximativ 80% dintre românii care plecau la muncă în străinătate alegeau ca destinaţie Italia sau Spania. În prezent, principala atracţie este Marea Britanie, având în vedere că în 2016, din totalul celor peste 207.000 de emigranţi români, cei mai mulţi (27%) au ales Marea Britanie, în timp ce în Italia au plecat 20%, în Germania 14%, iar în Spania doar 13%.
     

  • Un LIDER important pleacă din PSD: “Nu pot să fiu părtaş cu lucrurile induse de domnul Dragnea”

    “Am luat decizia de a fi alături de colegii mei din guvernarea Ponta, guvernare cu care am făcut multe lucruri bune. Supărarea mea faţă de conducerea de acum a PSD e cunoscută, deprofesionalizarea continuă. Nu pot să fiu părtaş cu lucrurile induse de domnul Dragnea, distruge PSD, unii prevedeau asta. Stânga românească trebuie să rămână reprezentată de oameni profesionişti. Ce se întâmplă în PSD nu are legătură cu PSD”, a declarat Nicolae Bănicioiu, la Antena 3.

    Acesta a mai reproşat conducerii PSD că ia decizii contradictorii, cum ar fi cea legată de Pilonul II de Pensii.

    “Cred că stânga trebuie să aibă în continuare existenţa într-o formă să nu ne facem de râs. Aceasta este de exemplu Pro România”,a mai spus Bănicioiu.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Tendinţe demografice. Efectul lipsei de investiţii: În judeţele din Moldova oamenii se mută de la oraşe la sate, iar în Muntenia oamenii pleacă de la sate la sate mai sărace

    Aproape 121.000 de români s-au mutat de la oraşe la sate în anul 2016 (cele mai recente date disponibile), în timp ce numai 82.600 de locuitori s-au mutat din mediul rural în cel urban în acelaşi an, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Începând din anul 1997 încoace, fluxul de migraţie internă dominant nu mai este de la sate la oraşe, ci de la oraşe la sate, arată specialiştii.
     
    „Judeţele Moldovei, în principal, sunt dominate de migraţia de la oraş la sat, în timp ce judeţele din Muntenia sunt domniate de migraţia de la sat la sat, sunt judeţe sărace. În schimb, linia Timiş – Hunedoara – Alba- Sibiu – Braşov, dar şi Bucureşti şi Constanţa sunt zone care au câte cel puţin un oraş de peste 200.000 de locuitori şi care, în mod firesc, sunt centrate pe atracţie migratorie urban–urban“, a spus prof. univ. dr. Du­mitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. El a fost prezent ieri la un eve­niment pe tema evoluţiilor demografice organizat la Institutul Naţional de Statistică, unde a prezentat concluziile unei lucrări care analizează migraţia internă din România în perioada 1920 – 2016.