BusinessMagazin

Tag: pensii

  • Fondul Suveran de pensii al Norvegiei, cel mai mare fond suveran de pensii din lume, care are investiţii şi la Bursa de Valori Bucureşti, avea o expunere de 735 mil. dolari în obligaţiuni Credit Suisse la final de 2022. Acum aceste bonduri nu mai au nicio valoare după salvarea băncii de către UBS

    Fondul Suveran de Pensii al Norvegiei, cel mai mare fond suveran de pensii din lume, cu active de aproximativ 1.300 de miliarde de dolari, adică de patru ori cât PIB-ul României, este printre marii pierzători ai salvării Credit Suisse de către UBS.

    La final de 2022 Fondul avea obligaţiuni Credit Suisse de 735 mil. dolari, iar dacă nu a modificat din această poziţie atunci a încasat o lovitură extrem de dură întrucât odată cu salvarea Credit Suisse de către UBS aceaste bonduri sunt fără nicio valoare.

    Credit Suisse a spus că 16 miliarde de franci elveţieni (17,24 miliarde de dolari) din datoria sa de nivel 1 suplimentar vor fi reduse la zero la ordinul autorităţii elveţiene de reglementare, ca parte a fuziunii de salvare cu UBS, ceea ce a provocat duminică furia deţinătorilor de obligaţiuni, scrie agenţia Thomson Reuters.

    FINMA, autoritatea de reglementare elveţiană, a declarat că decizia va consolida capitalul băncii. Măsura reflectă dorinţa autorităţilor de a vedea investitorii privaţi împărţind durerea provocată de problemele Credit Suisse.

    Preşedinta Marlene Amstad a declarat că FINMA a respectat cadrul bancar “prea mare pentru a da faliment” al ţării în luarea acestei decizii.

    Aceasta înseamnă că deţinătorii de obligaţiuni AT1 vor rămâne cu nimic, în timp ce acţionarii, care se află sub obligaţiuni pe scara de prioritate pentru rambursare în cadrul unui proces de faliment, vor primi 3,23 miliarde de dolari în cadrul acordului cu UBS.

    Create în urma crizei financiare mondiale, obligaţiunile AT1 sunt o formă de datorie de rang inferior, care contează pentru capitalul de reglementare al băncilor. Ele au fost concepute ca o modalitate de a transfera riscurile către investitori şi de a le îndepărta de contribuabili în cazul în care o bancă are probleme.

    Obligaţiunile pot fi convertite în acţiuni sau pot fi amortizate atunci când rezervele de capital ale unui creditor se erodează dincolo de un anumit prag.

    “Este uimitor şi greu de înţeles cum pot inversa ierarhia dintre deţinătorii de AT1 şi acţionari”, a declarat Jerome Legras, şeful departamentului de cercetare de la Axiom Alternative Investments, un investitor în datoria AT1 a Credit Suisse.

    Reuters a relatat mai devreme duminică că autorităţile elveţiene au luat în considerare impunerea de pierderi deţinătorilor de obligaţiuni ca parte a acordului de salvare.

    Directorul general al UBS, Ralph Hamers, a declarat analiştilor că decizia de reducere la zero a obligaţiunilor AT1 a fost luată de FINMA, astfel că nu va crea o datorie pentru bancă.

    Datoria AT1 a Credit Suisse a crescut mai devreme duminică, pe fondul informaţiilor potrivit cărora acţionarii vor primi ceva în cadrul unui acord cu UBS, ceea ce a ridicat speranţa că deţinătorii de obligaţiuni vor fi protejaţi.

    La Bursa de la Bucureşti Fondul şi-a înjumătăţit participaţiile la BRD SocGen (BRD) şi Banca Transilvania (TLV), dar şi-a triplat expunerea pe OMV Petrom (SNP) în 2022, rămânând pe poziţii la Transport Trade Services (TTS) şi MedLife (M). Singurul exit a fost cel de la Electrica (EL).

     

  • Pensiile militarilor nu sunt speciale şi nu se impune tăierea acestora, spune liderul PSD, Marcel Ciolacu: „nu poţi să destabilizezi armata în care sunt 7.000 de cereri de pensie când ai război la graniţă pentru că sunt politicieni demenţi care spun cretinisme”

    „Nu pot să accept că pensiile lor să fie considerate pensii speciale. Au venit de la USR şi PNL şi au spus că termină cu pensiile în 30 de zile. Eu vă promit că prioritatea mea numărul 1 este acum să venim cu legea care să fie sustenabilă, acceptată de Comisie pentru a îndeplini jalonul din PNRR, că nu pierdem toate sumele, ca să terminăm şi cu asta. Pensiile militarilor nu sunt pensii speciale. Vom veni cu o abordare corectă şi cu o lege care să treacă de CCR. Am făcut un grup de lucru în coaliţie şi lucrăm că să venim cu amendamente pe care ministrul le va anunţa la timpul respectiv. Avem raportul de la Banca Mondială şi extragem ce trebuie de acolo. Dar legea nu e retroactivă, trebuie să înţelegem acest lucru. Un drept câştigat nu poţi să îl iei. Dar poţi să vii cu praguri pentru componentă de <special> dacă depăşeşti un anumit prag. E ruşinos să ai mai mult la pensie decât ai avut în activitate, doar în România se poate aşa ceva. Vom veni cu aceste lămuriri, nu poţi să lucrezi o zi magistrat şi să beneficiezi de pensie specială! Vor fi discuţii publice la Parlament, se va veni cu praguri graduale” a declarat, luni seara, la România TV, Marcel Ciolacu.

    Potrivit acestuia, nu poate fi „decapitată” armata sau justiţia peste noapte „pentru că aşa vor nişte sceleraţi!”.

    „22 de state din UE au componentă specială la armata, nu poţi să destabilizezi armata în care sunt 7000 de cereri de pensie când ai război la graniţă pentru că sunt politicieni demenţi care spun cretinisme! Eu nu pot să mint oamenii, trebuie reguli, categoric. Toţi poliţiştii să plece acasă, fiindcă unii vor să mintă românii că sunt salvatorii pensiilor speciale? Eu o să va arăt că Partidul Social Democrat în această coaliţie va veni cu o lege sustenabilă, ca să nu creăm haos în ţară, iar cei care au abuzat de lege vor fi impozitaţi corect, fiindcă au făcut o mizerie, de asta s-a ajuns la această emoţie în România, pentru că unii n-au avut măsură! M-am enervat de minciunile lor, m-am săturat de aceşti mincinoşi care n-au fost în stare de nimic”, a spus preşedintele PSD.

  • O nouă problemă mondială sperie toate guvernele lumii, care încă nu au nicio soluţie pentru aceasta, iar în viitor lucrurile se vor tot înrăutăţi

    Societăţi şi companii, guverne, executivi şi investitori deopotrivă au în faţă o criză a îmbătrânirii. Pe măsură ce longevitatea creşte, numărul bătrânilor sau al persoanelor în vârstă tinde să crească în comparaţie cu cel al tinerilor. Iar această problemă pare că nu are graniţe.

    Politica de frânare a înmulţirii populaţiei a afectat China. În Franţa, zeci de mii de muncitori au protestat zile de-a rândul împotriva reformelor din sistemul de pensii – guvernul vrea vârsta de pensionare majorată cu doar doi ani, şi nu dintr-o dată, însă oamenii se tem că astfel vor fi expuşi mai mult la discriminarea de vârstă. Se tem că dacă sunt prea bătrâni nicio companie din Franţa nu-i va mai angaja.

    Într-o societate îmbătrânită, cea mai mare parte din alegători tind să fie conservatori, cu preferinţe electorale adesea opuse intereselor tinerilor. Apare polarizarea politică. Ce construieşte unul dărâmă celălalt. Prin urmare, politicienii, guvernele, cei care fac legi, cei care conduc băncile centrale şi liderii din afaceri trebuie să regândească politicile pentru oamenii în vârstă, scrie The New York Times.

    Unde suntem acum? La nivel global, doar 7% din oameni au peste 65 de ani. În următoarele câteva decenii, ponderea va creşte de trei ori. Vor fi mai mulţi bătrâni în comparaţie cu tinerii. Din fericire, progresul în materie de medicină şi nivel de trai face ca oamenii să trăiască din ce în ce mai mult. Din nefericire pentru guverne şi companiile care plătesc pensii, acest lucru înseamnă mai mulţi bani de dat pentru pensionari. Unde vom fi? Un copil care astăzi are cinci ani va ajunge mult mai departe decât noi.

    În cele mai bogate naţiuni, mai mult de jumătate dintre aceşti oameni vor trăi până la cel puţin 100 de ani, după cum se aşteaptă Centrul Stanford pentru Longevitate. O societate plină de centenari reprezintă o provocare profundă pentru economiile avansate ale lumii şi pentru multe dintre companii: cum te adaptezi la o lume mai bătrână şi cum plăteşti pentru inevitabila bombă cu ceas a pensiilor care ticăie în fundal pe măsură ce acest grup  de viitori superbătrâni se apropie de vârsta de pensionare? După cum spune centrul Stanford: „Viaţa până la 100 de ani şi mai departe este aici.

    Dar nu suntem pregătiţi”. În lumea reală, efectul îngrijorărilor cu privire la paradoxul vieţii lungi a fost pe deplin observat în Franţa – grevele şi protestele la nivel naţional au blocat ţara după încercarea profund nepopulară a guvernului de a schimba regulile de pensionare; în China, autorităţile au raportat o populaţie în scădere pentru prima dată în şase decenii; iar la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, din Elveţia, liderii de afaceri şi factorii de decizie politică s-au confruntat cu consecinţele acestei probleme demografice.

    În Franţa (speranţa de viaţă: 82 de ani), muncitorii şi studenţii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva impulsului preşedintelui Emmanuel Macron de a revizui sistemul de pensii şi de a ridica vârsta minimă de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani până în 2030, o încercare de a îmblânzi costurile în creştere cu asistenţa socială. (În Statele Unite, unde speranţa de viaţă este de 77 de ani, vârsta obişnuită de pensionare este de 67 de ani, dar angajaţii pot începe să colecteze prestaţii de securitate socială de la 62 de ani încolo.) Franţa cheltuieşte puţin peste 14% din PIB pe pensii, una dintre cele mai mari rate din grupul de ţări bogate care compun Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    „Trebuie să muncim mai mult”, a spus Macron într-un discurs de Anul Nou, pentru a „transmite copiilor noştri un model social corect şi durabil, pentru că doar astfel va fi credibil şi finanţat pe termen lung”. Situaţia este mai sumbră în China (speranţa de viaţă: 78 de ani), care se confruntă cu scăderea populaţiei. Un motiv: costă mai mult să creşti un copil în anumite părţi ale Chinei decât în Statele Unite, o realitate care împinge familiile şi femeile cu carieră să aleagă să nu aibă copii (în ciuda mai multor stimulente guvernamentale pronatalitate).

    Impactul nu prea îndepărtat: o penurie de muncitori ar putea pune în pericol creşterea economică şi ar putea distruge capacitatea Beijingului de a strânge fonduri suficiente prin impozitarea populaţiei mai tinere, active, necesare pentru a susţine cea mai numeroasă populaţie de pensionari de pe planetă. Agenţia de evaluare financiară S&P Global vede semne de avertizare asemănătoare cu cele din China şi Franţa în întreaga lume. Ratele scăzute de fertilitate, finanţele publice în dificultate şi creşterea ratelor dobânzilor combinate cu speranţa de viaţă mai lungă creează o „criză globală a îmbătrânirii”.

    Dacă ţările nu încep „acţiuni politice serioase pentru a reduce cheltuielile legate de vârstă”, scriu analiştii de la Standard & Poor’s Samuel Tilleray şi Marko Mrsnik, ar putea urma o avalanşă de ratinguri nedorite alimentate de longevitate, crescând şi mai mult costurile pentru viitoarele generatii. „Puţin peste jumătate din cele 81 de ratinguri suverane pe care le-am analizat ar avea valori de credit pe care le asociem cu gradele speculative (BBĂ sau mai jos) până în 2060.”

    Cititi aici materialul integral

  • O nouă problemă mondială sperie toate guvernele lumii, care încă nu au nicio soluţie pentru aceasta, iar în viitor lucrurile se vor tot înrăutăţi

    Societăţi şi companii, guverne, executivi şi investitori deopotrivă au în faţă o criză a îmbătrânirii. Pe măsură ce longevitatea creşte, numărul bătrânilor sau al persoanelor în vârstă tinde să crească în comparaţie cu cel al tinerilor. Iar această problemă pare că nu are graniţe.

    Politica de frânare a înmulţirii populaţiei a afectat China. În Franţa, zeci de mii de muncitori au protestat zile de-a rândul împotriva reformelor din sistemul de pensii – guvernul vrea vârsta de pensionare majorată cu doar doi ani, şi nu dintr-o dată, însă oamenii se tem că astfel vor fi expuşi mai mult la discriminarea de vârstă. Se tem că dacă sunt prea bătrâni nicio companie din Franţa nu-i va mai angaja.

    Într-o societate îmbătrânită, cea mai mare parte din alegători tind să fie conservatori, cu preferinţe electorale adesea opuse intereselor tinerilor. Apare polarizarea politică. Ce construieşte unul dărâmă celălalt. Prin urmare, politicienii, guvernele, cei care fac legi, cei care conduc băncile centrale şi liderii din afaceri trebuie să regândească politicile pentru oamenii în vârstă, scrie The New York Times.

    Unde suntem acum? La nivel global, doar 7% din oameni au peste 65 de ani. În următoarele câteva decenii, ponderea va creşte de trei ori. Vor fi mai mulţi bătrâni în comparaţie cu tinerii. Din fericire, progresul în materie de medicină şi nivel de trai face ca oamenii să trăiască din ce în ce mai mult. Din nefericire pentru guverne şi companiile care plătesc pensii, acest lucru înseamnă mai mulţi bani de dat pentru pensionari. Unde vom fi? Un copil care astăzi are cinci ani va ajunge mult mai departe decât noi.

    În cele mai bogate naţiuni, mai mult de jumătate dintre aceşti oameni vor trăi până la cel puţin 100 de ani, după cum se aşteaptă Centrul Stanford pentru Longevitate. O societate plină de centenari reprezintă o provocare profundă pentru economiile avansate ale lumii şi pentru multe dintre companii: cum te adaptezi la o lume mai bătrână şi cum plăteşti pentru inevitabila bombă cu ceas a pensiilor care ticăie în fundal pe măsură ce acest grup  de viitori superbătrâni se apropie de vârsta de pensionare? După cum spune centrul Stanford: „Viaţa până la 100 de ani şi mai departe este aici.

    Dar nu suntem pregătiţi”. În lumea reală, efectul îngrijorărilor cu privire la paradoxul vieţii lungi a fost pe deplin observat în Franţa – grevele şi protestele la nivel naţional au blocat ţara după încercarea profund nepopulară a guvernului de a schimba regulile de pensionare; în China, autorităţile au raportat o populaţie în scădere pentru prima dată în şase decenii; iar la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, din Elveţia, liderii de afaceri şi factorii de decizie politică s-au confruntat cu consecinţele acestei probleme demografice.

    În Franţa (speranţa de viaţă: 82 de ani), muncitorii şi studenţii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva impulsului preşedintelui Emmanuel Macron de a revizui sistemul de pensii şi de a ridica vârsta minimă de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani până în 2030, o încercare de a îmblânzi costurile în creştere cu asistenţa socială. (În Statele Unite, unde speranţa de viaţă este de 77 de ani, vârsta obişnuită de pensionare este de 67 de ani, dar angajaţii pot începe să colecteze prestaţii de securitate socială de la 62 de ani încolo.) Franţa cheltuieşte puţin peste 14% din PIB pe pensii, una dintre cele mai mari rate din grupul de ţări bogate care compun Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    „Trebuie să muncim mai mult”, a spus Macron într-un discurs de Anul Nou, pentru a „transmite copiilor noştri un model social corect şi durabil, pentru că doar astfel va fi credibil şi finanţat pe termen lung”. Situaţia este mai sumbră în China (speranţa de viaţă: 78 de ani), care se confruntă cu scăderea populaţiei. Un motiv: costă mai mult să creşti un copil în anumite părţi ale Chinei decât în Statele Unite, o realitate care împinge familiile şi femeile cu carieră să aleagă să nu aibă copii (în ciuda mai multor stimulente guvernamentale pronatalitate).

    Impactul nu prea îndepărtat: o penurie de muncitori ar putea pune în pericol creşterea economică şi ar putea distruge capacitatea Beijingului de a strânge fonduri suficiente prin impozitarea populaţiei mai tinere, active, necesare pentru a susţine cea mai numeroasă populaţie de pensionari de pe planetă. Agenţia de evaluare financiară S&P Global vede semne de avertizare asemănătoare cu cele din China şi Franţa în întreaga lume. Ratele scăzute de fertilitate, finanţele publice în dificultate şi creşterea ratelor dobânzilor combinate cu speranţa de viaţă mai lungă creează o „criză globală a îmbătrânirii”.

    Dacă ţările nu încep „acţiuni politice serioase pentru a reduce cheltuielile legate de vârstă”, scriu analiştii de la Standard & Poor’s Samuel Tilleray şi Marko Mrsnik, ar putea urma o avalanşă de ratinguri nedorite alimentate de longevitate, crescând şi mai mult costurile pentru viitoarele generatii. „Puţin peste jumătate din cele 81 de ratinguri suverane pe care le-am analizat ar avea valori de credit pe care le asociem cu gradele speculative (BBĂ sau mai jos) până în 2060.”

    La Forumul Economic Mondial, organizatorii au făcut tot posibilul să schimbe povestea sumbră despre îmbătrânire. Discuţiile despre bombe cu ceas sau despre un „tsunami argintiu” au fost înlocuite cu dezbateri la nivel înalt despre ceea ce WEF numeşte „economia longevităţii”. O temă centrală: dacă vom trăi mai mult, va trebui să ajustăm unele obiective de viaţă şi să muncim mai mult. Darryl White, directorul executiv al băncii canadiane BMO, crede că societatea trebuie să ia în considerare alte repere pentru a-şi ghida viaţa. „Pentru început, trebuie să renunţăm la cadrul mai întâi şcoală – apoi muncă – apoi pensionare. Viaţa nu este liniară”, a spus el la o dezbatere despre supraîmbătrânire. „Aş putea decide că vreau să încep să lucrez mai devreme. Aş putea decide că vreau să mă retrag mai târziu. Aş putea decide că vreau să am diferite angajamente faţă de cariera mea pe măsură ce mă reinventez.” Îmbunătăţirea competenţelor şi recalificarea sunt importante pentru această strategie, o obligaţie de a investi care va trebui să fie împărtăşită de angajaţi, angajatori şi guverne. Partea pozitivă: WEF a calculat că prin îmbunătăţirea accesului la recalificare şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii productivitatea la locul de muncă ar creşte şi ar adăuga 8.300 miliarde de dolari la economia globală până în 2030. A da angajaţilor oportunitatea şi resursele de a lucra cu mult peste vârsta de pensionare este benefic pentru societate şi companii, a spus Lynda Gratton, profesor de practică managerială la London Business School şi coautor al cărţii „Viaţa de 100 de ani: a trăi şi a munci în epoca longevităţii.” „Ştim că atunci când oamenii au încetat să mai lucreze după ce au împlinit 60 de ani, capitalul lor social s-a deteriorat, reţelele lor se deteriorează. Nu mai sunt atât de activi din punct de vedere cognitiv”, a explicat ea. În plus, o perioadă mai lungă la locul de muncă le-ar ajuta finanţele personale, ceea ce ar reduce presiunea asupra sistemului de pensii. Discriminarea în funcţie de vârstă, a spus ea, este din ce în ce mai răspândită în lumea corporativă şi asta ar putea afecta productivitatea corporativă. „Aş dori să văd corporaţiile trase la răspundere pentru discriminarea în funcţie de vârstă, aşa cum sunt pentru orice altă formă de discriminare”, a spus Lynda.

     

    „Aş dori ca firmele să raporteze câţi angajaţi au pe categorii de vârstă, astfel încât să ştim cine angajează şi cine nu oameni în vârstă de 60 şi 70 de ani.”

    O astfel de măsură, crede ea, ar face presiuni asupra conducerii să recruteze dintr-un bazin de talente mai larg. Şi companiile ar vedea beneficiile unor locuri de muncă multigeneraţionale.

    Tinerii care se chinuie să-şi clădească o carieră ar putea dori să vadă şi astfel de date publicate de companii. Noura Berrouba, preşedintele Consiliului Naţional al Organizaţiilor de Tineret Suedeze, a spus la Davos că discriminarea de vârstă afectează perspectivele de angajare ale bătrânilor şi tinerilor deopotrivă.

    „Dacă suntem sinceri, felul în care curba noastră demografică se îndoaie va fi o povară uriaşă pentru tânăra generaţie”, a exlicat ea. Ea a propus o politică fiscală mai progresivă, salarii mai echitabile şi mai mult control al guvernanţei corporative pentru a se asigura că intră suficienţi bani în cufărul colectiv pentru a deschide cât mai multor oameni acces la securitate socială.

    Berrouba sugerează, de asemenea, că locurile de muncă trebuie să întărească legăturile dintre angajaţii mai tineri şi cei în vârstă. „Dacă oamenii trăiesc mai mult – sperăm că şi o viaţă mai echitabilă – trebuie să ne asigurăm că solidaritatea intergeneraţională face parte din asta”, a spus ea. „Mulţi tineri simt că solidaritatea intergeneraţională merge într-o singură direcţie. Se duce de la tineri la bătrâni, dar nu merge în cealaltă direcţie.”

    Guvernele au făcut schimbări constante în politicile naţionale de pensionare în ultimii ani. În statele OCDE media vârstelor minime de pensionare este de 62,5 ani, dar va ajunge până la 64 de ani în următorii ani, deoarece un număr de ţări, inclusiv Danemarca, Olanda, Belgia şi Suedia, vor creşte vârsta minimă de pensionare pentru a corespunde creşterii speranţei de viaţă.

    Hervé Boulhol, economist la OCDE specializat în pensii, se zburleşte la ideea că îmbătrânirea este o  bombă cu ceas care ameninţă cele mai mari economii ale lumii. Însă el vede a  fi un risc dacă factorii de decizie şi liderii de afaceri nu reuşesc să abordeze problema.
    „Într-adevăr, ceasul ticăie”, a avertizat el.  

  • Al treilea val de greve şi proteste din cauza reformei pensiilor în Franţa

    Mai multe greve au loc marţi în Franţa faţă de planurile preşedintelui Emmanuel Macron de a creşte vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani. Este al treilea val de greve. 

    Sindicatele au lansat marţi un al treilea val de greve în Franţa împotriva planurilor preşedintelui Emmanuel Macron de a-i face pe francezi să muncească mai mult timp înainte de pensionare, în timp ce proiectul de lege se află deja în Parlament, potrivit France 24.

    Serviciile feroviare franceze au fost întrerupte, activitatea în unele şcoli suspendată şi livrările rafinăriilor au fost oprite, deoarece angajaţii din mai multe sectoare au ieşit în stradă, iar sindicatele au îndemnat publicul să iasă din nou în stradă în număr mare.

    Guvernul spune că oamenii trebuie să muncească cu doi ani mai mult – adică până la vârsta de 64 de ani – pentru a menţine bugetul unuia dintre cele mai generoase sisteme de pensii din lumea industrială în negru.

    Dintre toate ţările OCDE, francezii petrec cei mai mulţi ani la pensie, un beneficiu foarte apreciat la care o majoritate substanţială este reticentă să renunţe, arată sondajele. Vârsta actuală de pensionare din Franţa este una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, deşi normele existente impun deja ca majoritatea persoanelor să muncească până la vârsta de 64 de ani pentru a putea beneficia de o pensie completă.

    Sindicatele spun că revizuirea propusă îi va pedepsi pe cei care au început să lucreze la o vârstă fragedă sau care au muncit din greu în locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic.

    Emmanuel Macron spunea că schimbările sunt „esenţiale atunci când ne comparăm cu restul Europei” şi că trebuie făcute modificări pentru a „salva” sistemul de pensii de stat francez.

  • Milioane de femei din Germania, expuse riscului de sărăcie la bătrâneţe

    38% dintre femeile germane care muncesc cu normă întreagă sunt expuse riscului de a se pensiona cu mai puţin de 1.000 de euro pe lună chiar şi după 40 de ani de angajare, notează Portfolio. Potrivit Departamentului Federal al Muncii, aproximativ 2,7 milioane de angajaţi cu normă întreagă sunt afectaţi de această problemă.

  • O idee nebunească sau salvarea viitorului tinerilor? Pensionarii să plătească pentru rezolvarea crizei pensiilor

    Îmbătrânirea populaţiei plus creşterea speranţei de viaţă este o e­cu­aţie care dă bătăi de cap celor mai multe dintre guvernele lumii occiden­­tale deoarece rezultatul sunt presiuni din ce în ce mai mari pe bugetele de stat şi pe tineri, care din salariile lor trebuie să susţină din ce în ce mai mulţi pensionari. Unele guverne, cum ar fi cel francez, aplică reforme şi obligă salariaţii să se pensioneze mai târziu. Reacţia muncitorilor este o explozie de proteste.

    De aceea, specialiştii de la Conseil d’Orientation des Retraites (COR), organism care se ocupă cu analizarea situaţiei din sistemul de pensii, au venit cu o idee radicală. Ce-ar fi dacă liderii politici din Franţa şi din UE ar începe să se uite la o altă sursă de finanţare care se află chiar sub nasul lor: chiar pensionarii.

    În medie, ei sunt mai bogaţi de­cât per­soanele care lucrează – pensia poate fi mai mică decât salariul unui mun­citor, dar adesea pensionarii nu mai au copii acasă şi o mare parte dintre ei sunt proprietari de locuinţe.

    COR a constatat că ave­rea netă a pensio­narilor (avuţia tota­lă minus datoriile) este cu 35% mai mare de­cât a oa­menilor care lucrea­ză. De­par­tamen­tul de statistică al ministe­rului sănă­tă­ţii şi protecţiei sociale DRESS esti­mează că standar­dele medii de viaţă au atins 2.310 euro/lu­nă/pensionar în 2019; adică cu 9,5% mai mult decât restul popu­laţiei.

    Cei mai bogaţi 10% dintre pen­sionari câştigă mai mult de 3.200 de euro/lună net, cu 1,7% din populaţia pensionară (puţin peste 250.000 de persoane) câştigând peste 4.500 de euro/lună net, conform cifrelor DRESS.

    Există, de asemenea, un argu­ment politic: baby boomerii au dus-o mai bine până la pensionare, cu creş­teri economice în general mai mari şi cu rate ale şomajului mai scăzute. De aceea, ideea că pensionarii ar trebui cumva să plătească ceva înapoi printr-un „pact intergeneraţional“ nu este atât de exagerată.

     

  • Ce spune Ministrul Muncii Marius Budăi, despre majorarea pensiilor

    Ministrul Muncii Marius Budăi spune că, după majorarea punctului de pensie şi aplicarea măsurilor de ajutor, este depăşit acel „untra-vehiculat” 40%.

    Ministrul Muncii a explicat că punctul de pensie s-a majorat de la 1 ianuarie cu 12,5%.

    „Este o creştere a valorii punctului de pensie, care de la 1.586 de lei a ajuns acum la valoarea de 1.785 de lei. Depăşim, cu această creştere, acel ultra-vehiculat 40%”, a declarat ministrul la Antena 3.

    Conform acestuia, pensionarii au înscrisă pe cupon şi măsura de ajutor.

    „După cum ştiţi chiar în data de 19 decembrie am informat publicul larg că aceste cupoane de pensie aferente lunii ianuarie au fost tipărite deja cu noul cuantum al punctului de pensie şi cu noul cuantum al pensiei şi pentru cei cu valoarea veniturilor până în 3.000 de lei pe categorii de venituri ei au înscrisă pe cupon şi suma măsurii de sprijin (…).Fie că încasează în cont bancar sau cu poştaşul acasă, odată cu pensia cei care se încadrează în pragul de valori menţionat vor primi şi sumele de bani aferente primei tranşe semestriale din măsurile de sprijin”, a mai spus ministrul Muncii.

    El spune că de aceste măsuri de ajutor beneficiază 90% din pensionarii României.

    „Cu aceste măsuri ce se întâmplă, s-a spus şi s-a discutat absolut corect despre inflaţia care este mai mare de 12,5%. Cu aceste măsuri cei care au pensiile până în 1.500 de lei au pensiile majorate de la 1 ianuarie într-un procent real net nominal de peste 40% şi procentul scade uşor către 20% până la 3.000 de lei, deoarece se adaugă la majorarea punctului de pensie acest tip de măsuri care sunt plătite acum în luna ianuarie o primă tranşă semestrială egală, după care în luna octombrie, la începutul iernii”, a mai explicat ministrul Muncii.

  • Budăi: Proiectul de lege privind pensiile speciale, aprobat de Guvern, va fi depus în Parlament

    „Proiectul de lege va fi depus de acum în Parlament şi va fi suspus aprobării odată cu începerea dezbaterilor cu data de 1 februarie”, a anunţat Budăi la finalul şedinţei de Guvern de miercuri.

    Conform acestuia, proiectul prevede ajustarea prin reducere a chelutuielilor cu pensiile şi indemnizaţiile stabilite şi plătite în baza unor legi speciale, pentru cele şase categorii: două în domeniul justiţiei, navigatorii, Curtea de Conturi, diplomaţii şi pensiile militare.

    „Reducerea chelutielilor se va face prin ajustarea procentului de calcul de la 80 la 65% în majoritatea cazurilor, excepţie făcând magistraţii care au protecţia deciziei Curţii Constituţionale, însă şi aici este o ajustare dată de vechime necesară în magistratură, dar şi reducerea cheltuielilor astfel încât toate pensiile vor fi recalculate şi nu va mai exista, după aprobarea acestui proiect şi publicarea lui în MO şi după scurgerea termenului de şase luni necesar recalculării, nicio pensie nu va mai depăşi venitul în calcul”, a declarat ministrul Muncii.

    Acesta a mai spus că nu vor mai fi luate în calcul veniturile nepermanente.

    „La baza de calcul a veniturilor nu vor mai fi luate în calcul veniturile care nu au caracter permanent, şi mă refer la acele prime acordate, ştim noi cum se acordau câteodată în ultimele şase luni, sau câştigări de drepturi salariale care se acordau în ultima lună. Mai mult de atât nu se mai ia în calcul doar ultima lună, ci o perioadă de 12 luni, dacă vorbim de magistraţi din ultimii 10 ani, şi tot de la 6 la 12 luni pentru sistemul militar, în ultimii cinci ani”, a mai spus Marius Budăi.

    El a precizat că proiectul prevede doar un impact prin reducere de cheltuieli.

    „De asemenea, pentru magistraţi nu se vor mai permite perioade asimilate, perioada minimă asimilată care se va permite va fi de minim 20 de ani, care va creşte gradual, an de an, până la 25 de ani, urmând ca an de an să scadă perioadele. (…) Vechimea minimă, o altă prevedere din jalonul din PNRR, s-a egalat cu vechimea minimă din sistemul de pensii publice, şi anume la 15 ani. (…) La diplomaţi a existat şi o creştere a vârstei de pensionare şi la personalul navigant, astfel încât să aliniem pe cât posibil în România vârsta de pensionare cu vârsta standard din sistemul public de pensii”, a mai spus ministrul.

    El a menţionat că toţi miniştrii de resort sunt coiniţiatori ai proiectului.

  • Este vestea zilei înainte de sărbători privind banii de pensii din ianuarie 2023. Ministrul Muncii, Marius Budăi, a anunţat exact ce se va întâmpla

    Ministrul Muncii Marius Budăi a anunţat luni că a început tipărirea taloanelor de pensie pentru luna ianarie 2023, care cuprind pensii mărite.

    „Se tipăresc deja taloanele de pensie aferente lunii ianuarie 2023, care prevăd pensiile mărite, dar şi ajutorul de tip on-off, a cărui primă tranşă se acordă în prima lună a anului”, a anunţat luni, pe Faceboook, Marius Budăi.

    Conform acestuia, valoarea punctului de pensie va fi de 1.785 de lei începând cu 1 ianuarie 2023.

    Valoarea ajutorului, care va fi plătit în două tranşe, este de 1.000 de lei pentru pensiile sub 1.500 de lei, de 800 de lei pentru cele cuprinse între 1.501 lei şi 2.000 de lei şi de 600 de lei pentru cele între 2.001 lei şi 3.000 lei.