Acest împrumut aduce la 16.05 miliarde de euro linia de credit de care Dublinul dispune din partea Fondului, transmite FMI într-un comunicat, amintind că s-a angajat la un împrumut total de 22,6 miliarde de euro către Irlanda (la ratele de schimb curente). FMI a apreciat că Irlanda face progrese în aplicarea programului de austeritate pe care şi l-a impus pentru a beneficia de asistenţa financiară a creditorilor străini, unul dintre cele mai drastice programe de austeritate din Europa.
Tag: irlanda
-
Povestea primului mare miliardar care şi-a pierdut averea din cauza crizei economice
El este primul mare miliardar care îşi pierde averea din pricina crizei financiare. În perioada 2000-2007, Irlanda a înregistrat o perioadă de boom economic, ceea ce a contribuit la creşterea averii lui Quinn, care avea afaceri în asigurări şi construcţii. După declanşarea crizei financiare, el a mizat pe Banca Anglo-Irlandeză, cumpărând acţiuni ale acesteia şi riscând astfel întreaga avere a familiei.
La scurt timp după ce a achiziţionat respectivele acţiuni la Banca Anglo-Irlandeză, aceasta a dat faliment, calculele recente indicând că el are datorii de 2.5 miliarde de lire sterline. “Nu are în acest moment nicio posibilitate de a-şi plăti datoriile. A rămas cu foarte puţine bunuri”, a declarat avocatul lui Quinn.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Cât a costat salvarea băncilor din Irlanda cu bani publici
Cu alte cuvinte, irlandezii au cheltuit pentru a împiedica falimentul băncilor echivalentul a 40% din PIB pe anul trecut, sau echivalentul a 150% din totalul veniturilor încasate la buget.
Pentru recapitalizarea instituţiilor financiare – Anglo-Irish Bank, Bank of Ireland, Irish Life & Permanent, EBS – au fost cheltuite 71 de miliarde de euro, din care 65 au fost furnizate de statul irlandez, reiese din ultimul raport al Curţii de Conturi, care citează datele băncii centrale.
John Buckley, şeful Curţii de Conturi, a spus că valoarea totală a activelor bancare, după acoperirea pierderilor, va ajunge la circa 14-21 de miliarde de euro până în 2013.
Conform aceluiaşi raport, statul a plătit consultanţilor bancari, juridici şi contabili peste 73 de milioane de euro, din 2008 până iunie 2011, pentru serviciile de consultanţă prestate în contextul crizei bancare.Cel mai mult au încasat consultanţii bancari, pentru care statul a plătit 35 de milioane, urmaţi de experţii juridici, cu 22,4 milioane, respectiv serviciile de contabilitate, cu 15,6 milioane.
Statul irlandez a fost silit să contracteze, toamna trecută, un credit de 67,5 miliarde de euro de la FMI şi UE, din care circa 10 miliarde au fost bani destinaţi salvării băncilor. Pentru a obţine creditul, guvernul de la Dublin (care ulterior a şi căzut din această cauză) a acceptat să contribuie la aranjamentul de credit cu 18 miliarde de euro din fondul de pensii.
În plus, banca centrală a Irlandei a acordat băncilor cu probleme împrumuturi de circa 70 de miliarde de euro, iar Banca Centrală Europeană le-a împrumutat la rândul său cu circa 80 de miliarde de euro, adaugă The Guardian.
-
Daţi un leu pentru creditorii Greciei
În realitate, ar fi vorba de fapt de stimularea investitorilor care ar finanţa statele, aşa cum a fost programul american TALF (Term Asset-Backed Securities Loan Facility), în valoare de 100 de miliarde dolari (bani folosiţi efectiv până în 2010, dintr-un total disponibil de 1.000 de miliarde), prin care Rezerva Federală a oferit finanţare ieftină băncilor şi fondurilor de investiţii, permiţând astfel instituţiilor de credit să continue, la costuri rezonabile, creditarea consumatorilor şi a micilor afaceri.
CNBC a relatat că un oficial (nenumit) al G7 ar fi declarat că europenii iau în considerare o astfel de variantă de TALF, doar că ea ar viza piaţa obligaţiunilor guvernamentale, cu scopul de a-i stimula pe investitori să continue, la costuri rezonabile, creditarea statelor cu probleme.
Capacitatea financiară a EFSF este actualmente de 440 de miliarde de euro.
-
Costurile ieşirii unei ţări din zona euro: între 9.500 şi 11.500 de euro/locuitor în primul an
Conform unui raport al UBS citat de presa elenă, consecinţele ieşirii unei ţări cu finanţe slabe din zona euro ar fi incapacitatea de plată a datoriilor statului, falimente în rândul companiilor, o prăbuşire a sistemului bancar şi a comerţului cu exteriorul. În plus, moneda naţională a ţării respective ar cădea cu circa 60% faţă de euro, neputând să ajute economia să depăşească dezavantajele părăsirii zonei euro.
Banca estimează la 9.500-11.500 de euro pe cap de locuitor costurile implicate numai în primul an de părăsirea zonei euro de către o ţară cu finanţe slabe, pentru a scădea la 3.000-4.000 de euro în anii următori. În total, costurile ar echivala cu 4-50% din PIB în primul an.
Pentru o ţară cu finanţe puternice, ca Germania, consecinţele părăsirii zonei euro ar însemna falimente de companii, nevoia recapitalizării sistemului bancar şi prăbuşirea comerţului cu exteriorul. Pentru fiecare adult şi copil german, costurile ar fi de 6.000-8.000 de euro în primul an – echivalentul a 20-25% din PIB – şi de 3.500-4.500 în anii următori.
Prin comparaţie, costul salvării Greciei, al Irlandei şi al Portugaliei în eventualitatea unei intrări a acestora în incapacitate de plată ar depăşi doar cu puţin 1.000 de euro pe cap de locuitor în cheltuieli totale.
Fragmentarea zonei euro ar implica, de asemenea, costuri politice, întrucât conceptul de Europă unită şi autoritatea ei ca atare pe scena internaţională ar deveni desuete şi ar apărea riscuri de război civil ori de ascensiune a unei guvernări autoritare sau militare.
-
Zidurile lumii moderne, la 22 de ani de la caderea Zidului Berlinului (GALERIE FOTO)
In teorie, niciun zid n-ar trebui sa fie imposibil de trecut. “Arata-mi un zid de 15 metri si am sa-ti arat si eu scara de 15 metri si jumatate”, spunea mai demult Janet Napolitano, secretarul de stat responsabil de securitate al SUA.
Ziduri moderne in Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Mexic, Irlanda sau Coreea demonstreaza insa contrariul, potrivit publicatiei Spiegel Online. Inalte si groase, elecrificate si dotate cu camere cu infrarosii si detectoare de miscare, garduri delimiteaza lumea moderna peste tot in lume.
In Africa de Nord, spre exemplu, un astfel de zid a fost ridicat pentru a preveni trecerea ilegala din Maroc in Europa. In Irlanda de Nord, “Ultimul Zid al Europei” separa provincii intregi, prevenind astfel revoltele intre catolici si protestanti. Si nu sunt singurele, guverne din toate colturile lumii se folosesc de asemenea bariere pentru a impiedica imigrantii sa treaca in mod ilegal granitele, dar si traficantii de droguri sau carne vie. Ceea ce nu face din aceste ziduri altceva decat monumente pentru esecul politicii.
-
Grecia, Portugalia si Irlanda, salvate de la faliment. UE a propus un nou pachet de ajutor financiar
Reformarea Facilitatii Europene pentru Stabilitate Financiara va
permite acestuia sa imprumute la dobanzi de numai 3,5%, potivit
unui document care contine concluziile summit-ului de joi al
liderilor europeni. Documentul urmeaza sa fie publicat la finalul
reuniunii. Maturitatea imprumuturilor acordate de institutie va fi
extinsa de la o medie de 7,5 ani la cel putin 15 ani. Institutia va
obtine atributii de a recpaitaliza banci prin imprumuturi catre
guvernele zonei euro, chiar si catre cele care beneficiaza de
programe de ajutor financiar. Va avea si putearea de a interveni pe
pietele secundare ale datoriei suverane a statelor din zopna euro,
in baza unor analize a Bancii Centrale Europeane si a unanimitatii
tarilor care participa la finantarea Facilitatii Europene pentru
Stabilitate Financiara. -
Calcaiul lui Ahile pentru zona euro: Italia
Un pasager pe puntea superioara a Titanicului e posibil sa fi
fost mai optimist in ultima noapte decat sunt cei care urmaresc in
aceasta vara problemele bugetare din zona euro. Retrogradarea
Portugaliei sub nivelul recomandabil pentru investitii de catre
agentia Moody’s a amutit estimarile entuziastilor, pentru care
salvarea Greciei era singurul punct de bifat pe agenda acestei
perioade. Investitorii par tocmai sa-si fi dat seama ca pierderile
de pe urma detinerii de titluri elene sunt inevitabile si acum isi
iau masuri de precautie in ce priveste detinerile de obligatiuni
lusitane, cerand dobanzi tot mai mari pentru a credita
Lisabona.Nu va trece mult, probabil, pana cand si Spania – ale carei
banci au expuneri consistente in Portugalia – va avea parte de un
tratament asemanator. Grecia are insa o replica la scara mai mare,
Italia, a carei criza de solvabilitate se dezvolta incet, dar
sigur, la adapostul discutiilor despre problemele celorlalte state
periferice ale zonei euro (Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania).
Iar problemele cu adevarat importante ale zonei euro aici isi au
punctul terminus, nu in falimentul Atenei; economiile zonei euro
totalizeaza circa 12.000 de miliarde de euro, dintre care datoriile
Greciei reprezinta circa 360 de miliarde de euro (circa 150% din
PIB elen), la care s-ar adauga 100-200 de miliarde de euro,
potentiale pierderi asociate restructurarii partiale a
obligatiunilor emise pana acum.
Italia insa, ale carei datorii se ridica la 2.000 de miliarde de
euro, sau 120% din PIB, este o nuca prea tare pentru toata zona
euro. Germania, Franta si celelalte mari economii europene au
depasit deja cu mult pragul de indatorare de 60%, astfel ca
asumarea de noi datorii pentru salvarea altor state este aproape
exclusa. La randul sau, Banca Centrala Europeana (BCE) are deja o
expunere masiva la obligatiunile grecesti, irlandeze si
portugheze.
Un mare neajuns al Italiei este ca se afla de un deceniu in
zodia lui Silvio Berlusconi, personajul cel mai burlesc al
cancelariilor europene (revista britanica The Economist chiar i-a
“acordat” apelativul de “Burlesqueoni”): cabinetul sau nu se bucura
de incredere nu doar din partea propriilor cetateni, dar nici din
cea a pietelor financiare. Ministrul de finante Giulio Tremonti a
reusit deocamdata sa tina in frau elanurile financiar-populiste ale
lui Berlusconi, dar nu a putut face mai nimic pentru a opri
tavalugul datoriei publice imense a tarii.Italia este alintata cu titlul de “Japonie a zonei euro”,
intrucat datoria privata este la un nivel redus, iar cetatenii
crediteaza practic statul, insa in cazul unui blocaj pe pietele
financiare, analistii estimeaza ca un recurs la voluntariatul
financiar al italienilor ar avea putine sanse de izbanda. Ca si in
Grecia, si in Italia evaziunea fiscala este sport national, factura
anuala de pe urma acestor fraude ridicandu-se la 150 de miliarde de
euro, potrivit estimarilor ministrului Tremonti. Insusi premierul
Silvio Berlusconi, care are pe rol trei mari dosare penale, este
invinuit in doua dintre ele de evaziune fiscala si coruptie (in al
treilea, invinuirea este “doar” de relatii sexuale cu o prostituata
minora). -
Ce sanse are propunerea lui Trichet de infiintare a unui minister european de finante
Jean-Claude
Trichet, seful Bancii Centrale Europene, a propus crearea unui
Minister European de Finante, cu drept de veto fata de politicile
economice ale statelor membre – solutie care, dupa el, ar fi “mult
peste metodele de supraveghere imbunatatita avute in vedere in
prezent” (printre care prezentarea spre aprobare la Bruxelles a
bugetelor nationale spre aprobare).Masura urmareste sa-i
sanctioneze pe membrii UE indisciplinati fiscal si se coreleaza cu
ideile Germaniei de a impune un sistem unic de impozitare pe
ansamblul UE, care ar dezavantaja evident statele cu fiscalitate
mai mica, precum Irlanda, unde presiunile de anul trecut ale
Berlinului in directia renuntarii la cota unica redusa de
impozitare pentru corporatii au determinat Google sa ameninte
deschis Dublinul cu parasirea tarii ca destinatie de
investitii.Perspectiva de pierdere a
avantajelor fiscale in cadrul unui astfel de sistem, propus ca
element al Pactului de competitivitate Euro Plus, l-a facut pe
presedintele Traian Basescu, in urma cu cateva luni, sa declare ca
Romania va respinge ideea de impozitare unitara, desi la alte
elemente ale Euro Plus adera, cum este de pilda inscrierea in
Constitutie a unei limite de deficit bugetar si de datorie
publica.Spre a linisti apele, deja
tulburate de zvonurile ca Bruxellesul ar vrea sa rapeasca
independenta fiscala a Greciei, Steffen Seibert, purtatorul de
cuvant al cancelarului german Angela Merkel, a afirmat vineri ca
guvernul german “impartaseste temerile” exprimate de Jean-Claude
Trichet in discursul sau despre disciplina fiscala in zona euro si
in UE, insa nu crede ca propunerea unui Minister European de
Finante este fezabila acum. “Este un proiect care ar putea fi
aplicat pe termen foarte lung si nu poate constitui subiectul
discutiilor in guvernul german acum”, a spus
Seibert.