BusinessMagazin

Tag: international

  • (P) Consiliul Judeţean Ilfov doreşte să transforme judeţul într-un centru economic şi ştiinţific internaţional

    Oameni de ştiinţă din Europa, experţi  şi reprezentanţi ai autorităţilor locale s-au reunit la Bucureşti, la conferinţa „Science meets Regions/Science builds the future”, care a avut loc la Biblioteca Naţională a României, pentru a discuta despre modul în care deciziile politice pot fi fundamentate pe cercetarea ştiinţifică. „Science meets Regions/Science builds the future” face parte dintr-o serie de evenimente organizate de Joint Research Centre (JRC), serviciul ştiinţific şi de cercetare intern al Comisiei Europene. Reprezentanţii JRC au subliniat că este nevoie de un efort integrat în dezvoltarea politicilor publice bazate pe fundamente ştiinţifice, prin implicarea şi colaborarea celor trei piloni sociali – autorităţi, oameni de ştiinţă şi cetăţeni. 
     
    Cosiliul Judeţean Ilfov susţine iniţiativa localităţii Măgurele de transformare într-un smart-city, având la bază politici publice fundamentate pe rezultatele cercetării ştiinţifice şi speră că va fi prima, dintr-un lung şir de localităţi, care va adopta această viziune. Oraşele din România trebuie să se dezvolte în concordanţă cu nevoile actuale ale locuitorilor, mediului de afaceri, să ţină pasul cu tehnologia digitală şi să se adapteze noii generaţii.
     
     
    „Este nevoie să fundamentăm politicile publice pe doi piloni: pe randamentul resurselor investite şi pe creşterea calităţii vieţii. Cum prioritizezi ca să ai randament maxim?! Ei bine, aici intervin experţii care fac analiza lor, fac balanţa cost-beneficiu şi prioritizează în condiţiile resurselor date. Administraţia performantă va fi de fapt un trinom – administraţia, experţii/mediul academic şi cetăţeanul. Că nu suntem în război. Nu trebuie să trăim în tabere diferite, trebuie să fim în parteneriat. Apoi, Consiliul Judeţean trebuie să facă politici publice pentru întreaga regiune, nu fiecare pe bucăţica lui.” – Marian Petrache, preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov.
     
    Transformarea oraşului Măgurele în smart-city este un proiect pilot al Consiliului Judeţean Ilfov, iar în cadrul evenimentului au fost identificate şi propuse soluţii pentru ca această localitate să devină un “oraş inteligent”. La bază a stat un studiu realizat de Institutul de Politici Publice. 
    „Fundamentarea politicilor publice pe expertiza oamenilor de ştiinţă şi a cercetătorilor va însemna că nu a luat administratorul o decizie după bunul plac, ci în urma unor analize, iar proiectele alese pentru implementare au fost cele mai bune care puteau fi alese. Să începem de acum şi de aici. Ilfovul e pionier în acest domeniu. În ţară, exemplul îl dăm chiar noi. Şi sper că, după întâlnirea de azi, se va lua microbul.” – Marian Petrache, preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov
     
    Evenimentul „Science meets Regions/Science builds the future” reprezintă un prim pas în stabilirea colaborării dintre autorităţile publice şi mediul ştiinţific, care poate pune bazele implementării unor politici publice sustenabile. Altfel spus, dezvoltare bazată pe dovezi.

  • Unde au ajuns tinerii noştri manageri de top

    Catalogul 100 tineri manageri de top a strâns în 13 ediţii 1.300 de poveşti ale celor mai importanţi oameni de afaceri sub 40 de ani. Mulţi dintre cei pe care i-am prezentat de-a lungul timpului apar zilnic pe primele pagini ale ziarelor de business. Chiar şi ale celor din străinătate, fiindcă nu sunt puţini cei care au făcut pasul peste graniţe, remarcându-se prin profesionalismul lor pe plan internaţional.

    Cornelia Coman, de pildă, era director de actuariat şi management al investiţiilor când a apărut în prima ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, în 2006. Ulterior, a fost şefă NN Asigurări România în perioada 2008-2012 şi Ungaria în perioada 2012-2015, iar de la 1 iulie 2016 a devenit CEO al subsidiarei NN din Spania.

    Bogdan Georgescu era, tot în prima ediţie a anuarului, director general al companiei de consultanţă imobiliară Colliers International; în prezent este fondator şi CEO al platformei de abonamente pentru angajaţii din corporaţii Bookster, care le oferă acestora cărţi, articole, studii de caz şi materiale video.

    Lucian Anghel ocupa la vremea apariţiei în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP funcţia de director executiv adjunct în direcţia Trezorerie la BCR; astăzi, el este preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti.

    Iulian Stanciu, care astăzi se află în fruntea eMAG, cel mai mare retailer online din România, a fost prezentat într-una din primele ediţii ale catalogului, fiind în acel moment acţionar şi director general al Asesoft Distribution.


    Călin Drăgan a fost şi el prezentat în prima ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, fiind la acea vreme primul director general de naţionalitate română numit de Coca-Cola HBC la conducerea operaţiunilor din România. În 2011 el a plecat în echipa de conducere a Coca-Cola din Japonia, pentru ca doi ani mai târziu să preia funcţia de CEO.

    Sergiu Biriş apărea în catalog la scurt timp după vânzarea unui pachet de 10% din acţiunile Trilulilu, un site de videosharing. Câţiva ani mai târziu, Sergiu Biriş şi Andrei Dunca vindeau start-up-ul Liverail celor de la Facebook printr-o tranzacţie estimată la 500 de milioane de dolari. Astăzi, el este cofondator şi CEO al Zonga, cel mai important serviciu românesc de streaming de muzică.

    Severina Pascu abia prelua, acum 11 ani, rolul de director financiar în cadrul UPC, marcând şi trecerea sa de la audit la sectorul telecomunicaţiilor. Acum, este CEO al companiei din Elveţia.

    Cei de mai sus şi din paginile ce urmează sunt doar câţiva dintre sutele de manageri care s-au regăsit în paginile catalogului şi care au un rol activ în business, fie în România, fie peste hotare devenind la rândul lor modele pentru noile generaţii de tineri ambiţioşi. 

    În ediţia de anul acesta a catalogului 100 Tineri manageri de top, care va fi disponibilă începând cu 1 iulie, continuăm demersul de a-i aduce în prim-plan pe tinerii câştigători ai competiţiei bazate pe curaj, dedicare şi muncă susţinută.

  • Saint-Tropez de lângă România. Staţiunea superbă pe care o vizitează milioane de străini in fiecare an – GALERIE FOTO – VIDEO

    Orasul Sozopol se afla in sudul litoralului bulgaresc la o distanta de 34 de kilometri de Burgas. Este una din cele mai populare statiuni turistice de pe litoralul bulgaresc, apreciat atat pentru cadrul natural deosebit cat si pentru arhitectura orasului istoric.
     
    Statiunea este cunoscuta pe plan international ca fiind gazda Festivalului International de Arta si Film Apollonia, festival ce are loc in fiecare an intre 1 si 10 septembrie. Intre lunile mai si septembrie turisti sositi din intreaga lume vin sa se bucure de clima calda, plajele nisipoase, istorie si cultura, o fuziune de meniuri intre bucatariile bulgaresti, grecesti si turcesti, precum si de atmosfera deosebit de pitoreasca a statiunii.
     
    Popularitatea crescanda a orasului i-a adus acestuia denumirea neoficiala de Saint Tropez-ul Bulgariei, o multitudine de staruri cum ar fi Ralph Fiennes, Brad Pitt, Angelina Jolie si Goldfrapp fiind vazuti pe strazile acestuia sau detinand proprietati aici. Simbolul orasului este ancora, fiind un port turistic foarte dezvoltat unde acosteaza ambarcatiuni de toate tipurile. Orasul Sozopol este atestat documentar de mai bine de 2800 de ani, pe atunci Apollonia Pontica.
     
    Statiunea este cea mai veche asezare de pe tot litoralul estic al Marii Negre. Primele asezaminte pe teritoriul de astazi al Sozopolului au apartinut triburilor tracice Nipsei si Skirimian. In secolul 7 inaintea erei noastre colonistii greci s-au asezat aici si au numit cetatea Apollonia Pontica, dupa numele zeului Apollo. In onoarea lui Apollo a fost ridicata aici o statuie din bronz de 13 metri inaltime care a fost executata de sculptorul Kalamis.
     
    Datorita asezarii sale geografice avantajate, Apolonia s-a dezvoltat in principal ca un centru comercial cu miere, ceara, grane, vin, ulei de masline, masline, textile si olarit. In secolul 6 BC deja Apolonia Pontica isi batea propria moneda, Inaltul nivel de dezvoltare culturala a orasului este marturisita de artefactele gasite in necropolele sale, cum ar fi ceramica, vase din sticla egipteana, decoratii din aur si argint. Dezvoltarea orasului a fost atat de mare incat s-a reusit crearea propriilor colonii cum ar fi Anhialo (Pomorie din ziua de azi).
     
    Dominatia romana a asigurat trei secole de pace inainte de inceperea invaziei triburilor barbare. Abia in secolul al 5-lea orasul a fost inclus in teritoriul Imperiului Bizantin de rasarit. In 1453 cetatea cade sub conducerea otomana dupa un lung asediu. Ciudat este ca de atunci si pana in era moderna s-au construit numai case din lemn, cele mai vechi dintre acestea putand fi vazute si azi pastrate foarte bine in Orasul Vechi (istoric).
     
    La momentul obtinerii independentei Bulgariei de azi Sozopol era doar o comunitate mica pescareasca care s-a dezvoltat ulterior ca fiind cel mai important centru de pescuit de pe litoralul bulgaresc al Marii Negre.
     

  • Top zece cele mai proaste aeroporturi din 2019 – VIDEO

    123. London Gatwick Airport, Regatul Unit (LGW)
    124. Billy Bishop Toronto City Airport, Canada (YTZ)
    125. Porto Airport, Portugalia (OPO)
    126. Paris Orly Airport, Franţa (ORY)
    127. Manchester Airport, Regatul Unit (MAN)
    128. Malta International Airport, Malta (MLA)
    129. Henri Coanda International Airport, România (OTP)
    130. Eindhoven Airport, Olanda (EIN)
    131. Kuwait International Airport, Kuwait (KWI)
    132. Lisbon Portela Airport, Portugalia (LIS)

  • Top zece cele mai bune aeroporturi din 2019 – VIDEO

    1. Hamad International Airport, Qatar (DOH)
    2. Tokyo International Airport, Japonia (HND)
    3. Athens International Airport, Grecia (ATH)
    4. Afonso Pena International Airport, Brazilia (CWB)
    5. Gdansk Lech Wałęsa Airport, Polonia (GDN)
    6. Sheremetyevo International Airport, Rusia (SVO)
    7. Changi Airport Singapore, Singapore (SIN)
    8. Rajiv Gandhi International Airport, India (HYD)
    9. Tenerife North Airport, Spania (TFN)
    10. Viracopos/Campinas International Airport, Brazilia (VCP)
     

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Camelia Ene, Country chairman şi CEO { MOL România }

    •   Camelia Ene a preluat conducerea MOL România la finalul anului 2016.
    •   Ea s-a alăturat echipei locale a MOL în luna martie a anului 2007, pe poziţia de shop manager. În 2010 a preluat şi atribuţii de coordonare a departamentului de marketing, iar în mai 2013 a devenit head of retail, responsabilă de coordonarea activităţii reţelei de benzinării a MOL România.
    •   Este licenţiată în economie la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti.Imediat după absolvire, şi-a început cariera în domeniul FMCG, în funcţia de key accounts supervisor la Krafts Food România (devenită ulterior Mondelez International), iar după aproximativ patru ani a preluat postul de  channel & category manager international key accounts la Nestlé România.

  • 200.000 de angajaţi din Bucureşti lucrează în clădiri de birouri mai vechi de 10 ani

    Chiriaşii caută clădiri noi cu sisteme de climatizare moderne, eficiente energetic şi din punct de vedere al costurilor de întreţinere, cu spaţii verzi şi facilităţi care sporesc confortul angajaţilor. Clădirile mai vechi de 10-15 ani, care au parcurs câteva cicluri de închiriere, au nevoie de investiţii pentru a ţine pasul cu noile clădiri de birouri care se livrează acum şi de aceea lucrările de modernizare sunt necesare şi se realizează cu materiale noi, atât în zonele de recepţie, cât şi în spaţiile destinate închirierii. Deocamdată aceste exemple sunt puţine.

    „Marii proprietari de clădiri de birouri au deschis direcţia de renovare, după 10-15 ani de existenţă a unei clădiri şi este recomandat ca şi proprietarii clădirilor de talie medie să aibă în vedere astfel de investiţii, într-o piaţă  cu o concurenţă în creştere.

    54% dintre clădirile de birouri cu o vechime mai mare de 10 ani şi care au spaţii libere sau se vor elibera au acces la metrou şi ar avea şanse mai mari în competiţie cu clădirile noi dacă ar beneficia de lucrări de modernizare, dacă zonele de recepţie ar avea un upgrade din punct de vedere estetic iar spaţiile interioare ar fi remodelate şi li s-ar adăuga facilităţi care să stimuleze productivitatea angajaţilor, cum ar fi spaţii de relaxare, de fitness, restaurante sau mini-lounge-uri cu cofee-point-uri şi gustări”, spune Alexandru Petrescu, managing partner la ESOP Consulting l CORFAC International.

    Printre îmbunătăţirile care se aduc în prezent clădirilor de birouri din Bucureşti se numără remodelarea zonelor de recepţie şi a celorlalte spaţii comune, reamenajarea grupurilor sanitare, zone de networking (integrate inclusiv în exteriorul clădirii, în spaţiile verzi) şi de asemenea aducerea diverselor funcţiuni complementare (spaţii de luat masa sau săli de sport), toate gândite pentru a energiza şi consolida spiritul de comunicare din imobil.

    În Germania, un studiu similar arată că 73% dintre angajaţi cred că biroul ar avea nevoie reală de transformare şi majoritatea şi-ar dori să aibă spaţii deschise, dar cu mai multe funcţiuni, astfel încât să poată permite lucrul în echipă, dar şi lucrul individual când este cazul, potrivit studiului realizat de firma de arhitectură, proiectare şi planificare Gensler.

    Printre recomandările acestora se numără investiţiile în metode specifice care fac ca birourile deschise să funcţioneze, cum ar fi reducerea zgomotului, crearea unui ecosistem dinamic şi cu mai multe module pentru locurile de muncă care promovează conexiunea şi colaborarea, precum şi investiţii în tehnologie de colaborare virtuală.

  • TELUS Days of Giving

    Motivaţie

    TELUS Days of Giving este cel mai mare eveniment de voluntariat al companiei şi reuneşte în fiecare an sute de membri ai echipei TELUS International. TELUS International susţine la nivel global modelul „Dăruim acolo unde trăim“ („We give where we live“).

    Descrierea proiectului
    Sprijinul companiei constă atât în contribuţiile la evenimente caritabile şi iniţiative ale organizaţiilor nonprofit în valoare de 350 milioane dolari, cât şi în cele peste 6,8 milioane de ore de voluntariat ale angajaţilor la nivel internaţional. În ultimii 10 ani, TELUS International a avut la nivel global mai mult de 40.000 de membri ai echipei care au făcut voluntariat pentru a ajuta peste 70.000 de persoane. În România şi Bulgaria, numărul voluntarilor a fost de peste 3.600, iar cel al beneficiarilor de aproximativ 5.000, majoritatea fiind copii. Din 2013, compania a organizat în România şase ediţii ale TELUS Days of Giving, iar evenimentul a crescut an de an adunând 1.820 de voluntari şi un buget total de 300.000 euro.

    Rezultate
    În cadrul acestui program s-au derulat lucrări de amenajare la centrele sociale de plasament Pinocchio şi Cireşarii II, din Bucureşti, şi s-a renovat o şcoală din cartierul Ferentari. Voluntarii au participat la reamenajarea Centrului Socio-Medical HOSPICE Casa Speranţei, de la Adunaţii-Copăceni, şi au plantat peste 1.000 de copaci în beneficiul a 2.800 de tineri.  Anul trecut, pentru cel de-al şaselea an consecutiv, cei 250 de membri ai echipei TELUS International au contribuit la construirea centrului comunitar Buftea, împreună cu Habitat for Humanity. Centrul va oferi zilnic, pentru 50 de elevi, ateliere extraşcolare, mâncare şi consiliere psihologică. Mai mult, alţi 150 de copii vor beneficia în cadrul centrului de activităţi educaţionale.
    Prin donaţia de 80.000 de euro de anul trecut (care include 40.000 euro pentru materialele de construcţie) TELUS International şi-a propus să susţină accesul copiilor la educaţie şi asistenţă socială, ajutând astfel la prevenirea abandonului şcolar şi îmbunătăţirea performanţei educaţionale.


    Număr de angajaţi
    1.500

    Valoarea investiţiei
    300.000 euro

  • Cele mai responsabile companii din România: KMG International – Parteneriatul pentru SMURD

    Motivaţie

    KMG International s-a implicat activ în susţinerea sistemului de sănătate din România, atât prin intermediul parteneriatului său cu SMURD şi ISU, cât şi prin numeroase alte proiecte pe îmbunătăţirea sistemului de sănătate. Anual, KMG International a susţinut SMURD prin diferite donaţii – uniforme pentru voluntari, echipamente medicale, precum şi investiţii în reabilitarea şi dotarea diferitelor facilităţi medicale din ţară şi centre de instruire în situaţiile de urgenţă din România. 

    Descrierea proiectului

    În 2018, KMG International a donat două centre mobile de instruire pentru derularea programelor de formare şi pregătire în descarcerare şi asistenţă medicală de urgenţă destinate paramedicilor SMURD. Cele două centre mobile de instruire au fost prezentate pentru prima dată, înainte de intrarea lor oficială în activitate, elevilor de clasele a VII-a şi a VIII-a din Blejoi, Prahova. 120 de elevi de la şcolile din comună au beneficiat de un curs de prim-ajutor oferit de formatorii de la SMURD.

    Proiectul a fost demarat la începutul anului 2018, pentru ca achiziţionarea şi echiparea corespunzătoare a centrelor să se facă în timp util. Centrele au fost inaugurate pe 25 octombrie, la Blejoi, jud. Prahova; costul total al sponsorizării a fost de 100.000 de dolari.

    Maşinile vor merge în toată ţara, fiind folosite pentru instruirea personalului specializat al SMURD din marile oraşe din România. Centrele vor putea fi folosite atât pentru formarea paramedicilor SMURD, cât şi pentru cursurile de prim ajutor oferite diferitelor persoane – impactarea populaţiei direct şi indirect, prin îmbunătăţirea şi extinderea instruirii în cadrul SMURD.

    Rezultate
    În anul 2017, SMURD a asistat 345.520 de cazuri de urgenţă, 321.971 adulţi şi 32.348 copii, în medie 947 de urgenţe pe zi.

    Profit operaţional în anul 2018
    249,7 mil. dolari

    Valoarea investiţiei
    100.000 dolari

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“