BusinessMagazin

Tag: intelegere

  • Românii iubesc tehnologia dar foarte putini o şi înţeleg. Unii dintre ei pretind că ştiu terminologia pentru a nu părea ridicoli

    Utilizatorii români iubesc tehnologia, 61% dintre ei o utilizează mai mult decât o făceau acum doi ani, iar 58% dintre ei sunt încântaţi s-o folosească, însă terminologia îi face deseori să se simtă confuzişi nu le oferă o viziune clară asupra felului în care diferite dispozitiveşi servicii ar trebui să îi ajute, conform unui studiu realizat de Samsung.

    Întrebaţi cât de bine cunosc noii termeni din tehnologie, 67% dintre români au declarat că pretind că înţeleg termenii sau frazele tehnice pe care, de fapt, nu lecunosc, iar 7% dintre ei au răspuns că fac acest lucru şi de câteva ori pe zi. Termenii pe care românii pretind cel mai des că îi înţeleg sunt Cloud (28%), Emoji (27%) şi Streaming (25%). Pe de altă parte, respondenţii cu vârste cuprinse între 16 şi 34 de ani sunt cei care admit cel mai des atunci când nu stăpânesc terminologia tehnică.

    „Creşterea interesului pentru dispozitivele smart în rândul utilizatorilor români este vizibilă, tehnologia oferind în zilele noastre noi oportunităţi de comunicare, interacţiune şi dezvoltare. În România, smartphone-urile sunt folosite zilnic de către cei mai mulţi utilizatori, dar cele mai noi inovaţii, precum Internet of Things sau Cloud, încă produc confuzii în rândul acestora. Ca un lider în tehnologie, Samsung se angajează nu doar să aducă cele mai noi inovaţii, ci şi să faciliteze accesul consumatorilor la cât mai multe dintre oportunităţile pe care aceste produse le pot oferi,” a declarat Monika Törökné Nagy, South East Europe Marketing Director, Samsung Electronics.

    Studiul arată că, de cele mai multe ori, românii pretind că ştiu terminologia pentru a nu părea ridicoli sau ignoranţi în faţa colegilor (29%). Totuşi, una dintre urmările neînţelegerii terminologiei tehnice are ca rezultat neputinţa utilizatorilor de a beneficia de un serviciu sau de un dispozitiv la potenţial maxim. Prin urmare, peste o treime (35%) dintre utilizatorii români au declarat că neînţelegerea termenilor duce la nefolosirea dispozitivului la întregul potenţial.

    Românii, la fel ca şi europenii, sunt entuziasmaţi de tehnologiile noi. Cei mai mulţi dintre ei (92,5%) au declarat că sunt entuziasmaţi de performanţele dispozitivelor pe care plănuiesc să le cumpere şi mai mult de jumătate dintre ei (58%) de tehnologiile pe care le folosesc în prezent şi de felul în care ele au evoluat de-a lungul ultimului deceniu. Mai mult, doar 16% dintre ei simt că nu pot ţine pasul cu tehnologia, în timp ce 49% au fost de acord că progresul tehnologic este inevitabil.

    Tehnologia este cu siguranţă mult mai integrată în viaţa utilizatorilor români şi în activităţile lor zilnice, comparativ cu câţiva ani în urmă. 61% dintre utilizatori au declarat că folosesc tehnologia mult mai des decât obişnuiau să o facă în urmă cu doi ani, iar 21% au declarat că se bazează pe tehnologie şi s-ar simţi pierduţi fără ea.

    Aplicaţiile de navigaţie şi hărţi sunt cele pe care 26% le consideră că au un impact semnificativ în simplificarea vieţii lor. Acestea au fost urmate de aplicaţiile de tip calculator (22%) şi aplicaţiile pentru camere foto (13%).

    „Cercetările noastre arată că terminologia utilizată în tehnologia actuală poate fi o barieră pentru utilizatorii români. Abordăm această problemă printr-o serie de paşi strategici, inclusiv prin simplificarea limbajului pe care îl folosim şi prin training-uri pentrudezvoltarea abilităţilor digitale pentru 400.000 tineri. Cu toate acestea, considerăm că aceasta este o problemă în întreaga industrie, care va împiedica progresul tehnologic dacă nu se vor lua măsuri în acest sens,” a declarat Monika Törökné Nagy, South East Europe Marketing Director, Samsung Electronics.
     

  • Malta: unde istoria se întâlneşte cu marea albastră

    Punctul de pornire a fost Sliema, unul dintre centrele financiare ale Maltei şi localitatea cu cel mai înalt nivel de trai. De aici am vizitat, zi de zi, cele mai importante locuri de pe insula care le-a stat adăpost cavalerilor Sfântului Ioan.

    Am ales, aşadar, să o luăm în prima zi către capătul nordic al insulei, lângă regiunea Melia, pentru a vizita celebrul sat al lui Popeye. Deşi distanţa era de doar 30 şi ceva de kilometri, drumul a durat mai bine de-o oră; spre surprinderea mea, am aflat că în Malta şoselele sunt mai aglomerate în weekend decât în timpul săptămânii. E destul de logic, mi-a explicat un localnic: cei care lucrează în Valletta sau Sliema locuiesc aproape de serviciu, deci nu ar avea rost să folosească altceva decât mersul pe jos.

    În drum spre Popeye Village, am trecut pe lângă una dintre cele mai frumoase (şi printre puţinele, în acelaşi timp) plaje cu nisip din Malta. Coborând din autobuz, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost golful pe care mi-l aminteam din filmul cu Robin Williams; am zâmbit, pentru că rareori ajungi să vezi cu ochii tăi un loc atât de cunoscut, şi apoi am luat-o la pas prin platoul de filmare „open space“.

    Pentru copii, satul lui Popeye este un loc minunat: se organizează spectacole cu păpuşi, au ocazia de a se întâlni cu toate personajele din film şi se pot costuma, la rândul lor, în piraţi sau marinari. Pentru cei mari, bucuria copiilor este suficientă.

    Următoarea zi, următoarea vizită: am ales Valletta, capitala Maltei, gândindu-ne că doar câteva ore s-ar putea să nu fie de ajuns. Din Sliema, cea mai rapidă metodă de transport e cu ferry-ul, o călătorie care durează mai puţin de 5 minute. Calea pe apă e şi cea mai spectaculoasă: vezi cea mai frumoasă „faţadă“ a oraşului fortificat, aceeaşi privelişte pe care o aveau, probabil, şi cei care veneau pe vremuri cu intenţii ceva mai ostile decât noi.

    Mergând pe străzile din Valletta, prima impresie pe care am avut-o a fost cea de libertate; n-aş putea să explic de ce, pentru că mă aflam totuşi în mijlocul unei cetăţi fortificate. Dar deschiderea fantastică a străzilor (la fiecare intersecţie puteai zări marea, pentru că toate străzile erau drepte) lăsa impresia unui oraş plutitor.

    Valletta intrigă prin construcţiile sale din piatră şi prin bisericile vechi, dintre care merită amintită Catedrala Sfântului Ioan. Este o realizare arhitecturală aparte, iar interiorul este şi mai impresionant: veţi găsi aici opere de Caravaggio şi Preti, tapiserii de sute de ani şi monumente ale cavalerilor ce au condus insula. Catedrala este una dintre cele mai mari din lume şi este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură barocă din Europa. Cavalerii răpuşi în timpul Marelui Asediu din 1565 au fost înmormântaţi iniţial în fortul St. Angelo, însă, mai târziu, trupurile lor au fost relocate în Catedrala Sfântului Ioan. Cea mai veche piatră funerară datează din anul 1606, ceea ce înseamnă că a fost realizată după 25 de ani de la sfinţirea bisericii. Soldaţii au continuat să fie îngropaţi în catedrală până în secolul al XIX‑lea.

  • Malta: unde istoria se întâlneşte cu marea albastră

    Punctul de pornire a fost Sliema, unul dintre centrele financiare ale Maltei şi localitatea cu cel mai înalt nivel de trai. De aici am vizitat, zi de zi, cele mai importante locuri de pe insula care le-a stat adăpost cavalerilor Sfântului Ioan.

    Am ales, aşadar, să o luăm în prima zi către capătul nordic al insulei, lângă regiunea Melia, pentru a vizita celebrul sat al lui Popeye. Deşi distanţa era de doar 30 şi ceva de kilometri, drumul a durat mai bine de-o oră; spre surprinderea mea, am aflat că în Malta şoselele sunt mai aglomerate în weekend decât în timpul săptămânii. E destul de logic, mi-a explicat un localnic: cei care lucrează în Valletta sau Sliema locuiesc aproape de serviciu, deci nu ar avea rost să folosească altceva decât mersul pe jos.

    În drum spre Popeye Village, am trecut pe lângă una dintre cele mai frumoase (şi printre puţinele, în acelaşi timp) plaje cu nisip din Malta. Coborând din autobuz, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost golful pe care mi-l aminteam din filmul cu Robin Williams; am zâmbit, pentru că rareori ajungi să vezi cu ochii tăi un loc atât de cunoscut, şi apoi am luat-o la pas prin platoul de filmare „open space“.

    Pentru copii, satul lui Popeye este un loc minunat: se organizează spectacole cu păpuşi, au ocazia de a se întâlni cu toate personajele din film şi se pot costuma, la rândul lor, în piraţi sau marinari. Pentru cei mari, bucuria copiilor este suficientă.

    Următoarea zi, următoarea vizită: am ales Valletta, capitala Maltei, gândindu-ne că doar câteva ore s-ar putea să nu fie de ajuns. Din Sliema, cea mai rapidă metodă de transport e cu ferry-ul, o călătorie care durează mai puţin de 5 minute. Calea pe apă e şi cea mai spectaculoasă: vezi cea mai frumoasă „faţadă“ a oraşului fortificat, aceeaşi privelişte pe care o aveau, probabil, şi cei care veneau pe vremuri cu intenţii ceva mai ostile decât noi.

    Mergând pe străzile din Valletta, prima impresie pe care am avut-o a fost cea de libertate; n-aş putea să explic de ce, pentru că mă aflam totuşi în mijlocul unei cetăţi fortificate. Dar deschiderea fantastică a străzilor (la fiecare intersecţie puteai zări marea, pentru că toate străzile erau drepte) lăsa impresia unui oraş plutitor.

    Valletta intrigă prin construcţiile sale din piatră şi prin bisericile vechi, dintre care merită amintită Catedrala Sfântului Ioan. Este o realizare arhitecturală aparte, iar interiorul este şi mai impresionant: veţi găsi aici opere de Caravaggio şi Preti, tapiserii de sute de ani şi monumente ale cavalerilor ce au condus insula. Catedrala este una dintre cele mai mari din lume şi este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură barocă din Europa. Cavalerii răpuşi în timpul Marelui Asediu din 1565 au fost înmormântaţi iniţial în fortul St. Angelo, însă, mai târziu, trupurile lor au fost relocate în Catedrala Sfântului Ioan. Cea mai veche piatră funerară datează din anul 1606, ceea ce înseamnă că a fost realizată după 25 de ani de la sfinţirea bisericii. Soldaţii au continuat să fie îngropaţi în catedrală până în secolul al XIX‑lea.

  • Secretul lui Einstein care te ajută să ieşi din orice situaţie

    Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată cu obstacole care ne cizelează, întăresc şi ne dezvoltă gândirea analitică. Un lucru este clar, avem de învăţat din fiecare situaţie dificilă.

    Tocmai de aceea, înainte să încercăm să găsim soluţia, trebuie să facem un pas înapoi şi să analizăm imaginea de ansamblu. Deoarece, aşa cum spunea savantul Albert Einstein, ”înţelegerea problemei este crucială pentru soluţionarea ei”. De altfel, acesta era motto-ul marelui om de ştiinţă pentru care nici un mister părea de nepătruns.

    Vă prezentăm câteva dintre principiile reţetei lui Einstein de a rezolva situaţiile dificile.
    Redefineşte problema

    Atunci când te confrunţi cu o situaţie care pare fără ieşire, poate ar fi cazul să priveşti şi din alte unghiuri problema. De exemplu, dacă ai în subordonare un departament şi doreşti să îmbunătăţeşti activitatea şi performanţele dacă vei formula următoarea rugăminte: ”Aş vrea să îmi propuneţi idei prin care să creştem productivitatea”, este posibil să dai piept cu un dezinteres total. În schimb, dacă îţi rogi oamenii să găsească soluţii prin care munca lor să devină mai uşoară, este posibil să primeşti propunerile pe care le aşteptai.

    Detaşează-te

    Fiecare provocare reprezintă doar o părticică din ceea ce te aşteaptă în viaţă. De asemenea, în încercarea de a rezolva o problemă, riscăm să ne pierdem în detalii care nici măcar nu contează. De câte ori simţi că se întâmplă acest lucru, încearcă să ai o privire de ansamblu.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    LEGENDA CASCADEI BIGĂR, UNA DIN CELE MAI FRUMOASE DIN LUME – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ CELE MAI FRUMOASE SATE DIN LUME – GALERIE FOTO

    LOCUL DIN ROMÂNIA DE CARE STATUL ROMÂN ŞI-A BĂTUT JOC. ZECI DE MII DE STRĂINI ÎL VIZITAU ANUAL – GALERIE FOTO

    AROGANŢĂ DUSĂ LA EXTREM: A CHELTUIT 500.000 DE DOLARI PE O PETRECERE LA CARE A VENIT ÎNSOŢIT DE FEMEI ŢINUTE ÎN LESĂ – GALERIE FOTO

    CÂND FOTOGRAFIILE FAC 1000 DE CUVINTE – GALERIE FOTO

    REPORTAJ DIN ŢARA DOPURILOR DE PLUTĂ – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ PISCINA CARE A COSTAT 2 MILIARDE DE DOLARI ŞI SE ÎNTINDE PE 8 HECTARE – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ CEL MAI BUN HOTEL DIN ROMÂNIA – GALERIE FOTO

    Cititi continuarea pe www.unica.ro

  • Secretul lui Einstein care te ajută să ieşi din orice situaţie

    Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată cu obstacole care ne cizelează, întăresc şi ne dezvoltă gândirea analitică. Un lucru este clar, avem de învăţat din fiecare situaţie dificilă.

    Tocmai de aceea, înainte să încercăm să găsim soluţia, trebuie să facem un pas înapoi şi să analizăm imaginea de ansamblu. Deoarece, aşa cum spunea savantul Albert Einstein, ”înţelegerea problemei este crucială pentru soluţionarea ei”. De altfel, acesta era motto-ul marelui om de ştiinţă pentru care nici un mister părea de nepătruns.

    Vă prezentăm câteva dintre principiile reţetei lui Einstein de a rezolva situaţiile dificile.
    Redefineşte problema

    Atunci când te confrunţi cu o situaţie care pare fără ieşire, poate ar fi cazul să priveşti şi din alte unghiuri problema. De exemplu, dacă ai în subordonare un departament şi doreşti să îmbunătăţeşti activitatea şi performanţele dacă vei formula următoarea rugăminte: ”Aş vrea să îmi propuneţi idei prin care să creştem productivitatea”, este posibil să dai piept cu un dezinteres total. În schimb, dacă îţi rogi oamenii să găsească soluţii prin care munca lor să devină mai uşoară, este posibil să primeşti propunerile pe care le aşteptai.

    Detaşează-te

    Fiecare provocare reprezintă doar o părticică din ceea ce te aşteaptă în viaţă. De asemenea, în încercarea de a rezolva o problemă, riscăm să ne pierdem în detalii care nici măcar nu contează. De câte ori simţi că se întâmplă acest lucru, încearcă să ai o privire de ansamblu.

    Cititi continuarea pe www.unica.ro

  • Deutsche Telekom lansează primul joc de mobil care ajută cercetătorii să lupte împotriva demenţei

    Sub deviza să ne jucăm serios, Telekom a anunţat lansarea a jocului Sea Hero Quest, joc pentru dispozitivele mobile conceput pentru a contribui la dezvoltarea înţelegerii cu privire la orientarea în spaţiu şi la modul de funcţionare a zonei responsabile cu mişcarea din creierul uman. Aplicaţia este parte dintr-un demers coordonat pentru a avansa în gestionarea ameninţării din ce în ce mai mare pe care o constituie demenţa.

    Jocul a fost dezvoltat în colaborare cu o echipă de cercetători de la organizaţia de caritate Alzheimer Research, alături de University College London şi University of East Anglia. Pe măsură ce jucătorii îşi croiesc drum prin labirinturile de insule şi iceberguri, fiecare secundă de joc poate fi transpusă de experţi în date ştiinţifice. Fiecare 2 minute petrecute jucând Sea Hero Quest echivalează cu 5 ore de cercetare convenţională. Potrivit reprezentanţilor Telekom, dacă 100.000 de oameni joacă Sea Hero Quest pentru doar 2 minute fiecare se pot genera echivalentul a peste 50 de ani de cercetare în laborator.

    Jocul a fost lansat ieri la Berlin, iar până în azi aplicaţia a înregistrat peste 140.000 de downloaduri.

    Toate datele colectate din joc vor fi anonimizate şi stocate în siguranţă în cadrul centrului de date T-Systems din Germania, potrivit comunicatului. 

    “Nu am mai văzut până acum un proiect de o asemenea anvergură în domeniul cercetării demenţei. Setul de date pe care îl generează aplicaţia Sea Hero Quest realizată de Telekom este fără precedent…Cel mai mare studiu privind orientarea în spaţiu de până acum a cuprins mai puţin de 600 de voluntari”, a spus Hilary Evans, Chief Executive Al Alzheimer Research.

    “Acest proiect oferă şansă fără precedent de a studia modul în care mii de oameni din diferite ţări şi culturi se orientează în spaţiu. Acest lucru va face lumină în ceea ce priveşte modul în care ne utilizăm creierul pentru a ne orienta şi va susţine eforturile pentru desfăşurarea de programe de diagnosticare şi tratament pentru demenţă”, a declarat Dr. Hugo Spiers, University College London. 

  • Rompetrol a fost cumpărată de chinezii de la China Energy Company

    Chinezii de la CEFC au cumpărat participaţia majoritară din KMG International, potrivit unui anunţ al companiei.

    Compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan – KazMunayGas (CN KMG) şi China Energy Company Limited (CEFC) au semnat bătut astazi palma şi au încheiat un parteneriat în cadrul KMG International NV (“KMGI”), în care CEFC va deţine o participaţie de 51%, respectiv 49% pentru CN KMG, potrivit unui anunţ al companiei.
    Conform înţelegerii dintre KMG – CEFC, compania din China îşi asumă în cadrul KMGI o serie de obligaţii, prin care aceasta va efectua investiţii în dezvoltarea de noi proiecte în Uniunea Europeană şi ţările adiacente.

    Sub denumirea « Silk Way» (Drumul Mătăsii), proiectul comun al companiei naţionale din Kazahstan – KMG şi al companiei din China – CEFC in cadrul KMGI se va dezvolta având ca baza KMGI si subsidiarele sale. O echipă mixtă de lucru formată din experţi din Kazahstan, China si România a realizat un volum important de activităţi pregătitoare – semnarea în 14 decembrie 2015 a Memorandumului de Înţelegere în prezenta prim miniştrilor din Kazahstan şi China, dar şi validarea pe 29 ianuarie 2016 de către părţile semnatare a Condiţiilor principale ale tranzacţiei (Term Sheet).

    “Sunt convins că în parteneriat cu un investitor puternic, compania va reuşi să avanseze considerabil, utilizând KMGI si subsidiarele sale drept platforma comună pentru dezvoltarea business-ului”, declară Sauat Mynbayev, preşedintele CN KMG.

    Tranzacţia va fi supusă unor măsuri prealabile, care presupun inclusiv aprobarea finală din partea autorităţilor competente europene şi chineze, dar şi alte instituţii abilitate. Data estimată pentru finalizarea acesteia este octombrie 2016.

    La finalul anului trecut, a apărut informaţia potrivit căreia compania chineză CEFC China Energy Company Limited ar fi ajuns la un acord cu kazahii de la KazMunayGas pentru preluarea unui pachet de 51% din KMG International BV, firmă înregistrată în Olanda sub care funcţionează acum fostul Rompetrol Group. KMG Inter­national este o entitate controlată în proporţie de 100% de KazMunayGas, compania de petrol şi gaze a statului kazah, prin care sunt deţinute rafinăria Petromidia, benzinăriile din România, dar şi cele pe care grupul le are în regiune. O eventuală tranzacţie ar veni în contextul în care pentru prima dată în ultimii 11 ani de zile Rompetrol Rafi­nare, compania care administrează rafi­năria Petromidia, a intrat pe profit. Paradoxal, tocmai prăbuşirea barilului de petrol, care forţează mâna kazahilor să renunţe la active, a adus câştigurile în conturile unităţii din Năvodari. Astfel, potrivit rezultatelor individuale, Rom­petrol Rafinare a terminat anul trecut cu un profit net de 84,2 mil. lei (circa 19 mil. euro) faţă de minusul de peste un miliard de lei din 2014, chiar şi după o scădere de peste 27% a cifrei de afaceri până la 9,8 miliarde de lei.

    Situaţiile financiare individuale ale Rompetrol Rafinare arată că firma a avut un control mai bun al cheltuielilor faţă de 2014, principalul factor fiind scăderea puternică a costurilor de apro­vizionare în contextul în care barilul de petrol a pierdut jumătate din valoare. Ion Sturza, fostul director general ad­junct al grupului Rompetrol din era Patriciu, spunea la finalul anului trecut că o eventuală înţelegere între cele două părţi ar fi o combinaţie reuşită în con­textul în care kazahii au resursa şi expe­rienţa pe partea operaţională, în timp ce chinezii vin cu lichidităţile necesare.

     

  • Scriitorul care a fost interzis în birourile din Oslo

    Când cei de la editură mi-au trimis pachetul, am deschis la nimereală cartea lui Karl Uve Knausgaard şi am citit următoarele: „Îl înţeleg foarte bine pe Sartre de ce lua amfetamină, a spus. Trăieşti la intensitate maximă, realizezi mai multe, arzi. Nu-i aşa? Dar cel mai consecvent dintre ei a fost Mishima. Întotdeauna revin la el. Avea patruzeci şi cinci de ani când şi-a luat viaţa. A fost consecvent, eroul trebuia să fie arătos. Nu putea fi bătrân. Şi Junger, care a mers în direcţia cealaltă. În ziua când împlinea o sută de ani, bea coniac şi fuma trabucuri, cu mintea brici. E vorba de forţă. Singurul luru care mă interesează. Forţă, curaj, voinţă. Inteligenţă? Nu. Cred că inteligenţă poţi să capeţi, dacă vrei. Nu e importantă, nu e interesantă… Viaţa mea e atât de măruntă! Şi inamicii mei sunt atât de mărunţi! Nu merită să-ţi iroseşti energia pe ei. Dar nu există nimic altceva. Aşa că stau aici în dormitor şi mă zbat degeaba“.

    Nu ştiu asupra altora, dar vorbele astea, care nu sunt ale personajului principal din „Lupta mea“, au o semnificaţie pentru mine; vin dintr-o generaţie care a luat viaţa în piept, a schimbat două regimuri şi s-a sacrificat pentru ambele, generaţie care a dat lumii muzică, cinematografie, tablouri şi literatură. A avut forţă. Şi a făcut asta fără să se holbeze la ecrane, şi spun asta fără vreo intenţie peiorativă, dar a deschis calea pentru ecrane, şi spun asta cu o oarecare tristeţe. Şi l-am simţit aproape pe Uve Knausgaard.

    În tinereţea mea se vorbea intens de romanul sud-american, de grupul de scriitori care timp de câteva decenii, de la mijlocul veacului trecut până spre sfârşitul acestuia, au ţinut prima pagină a literaturii mondiale. Acum romanul nordic mi se pare a fi la putere, de la scrierile cu tentă poliţistă la literatura pură. Iar ceea ce am găsit la Knausgaard confirmă şi susţine respectiva ascensiune. Karl Uve Knausgaard a simţit, undeva prin 2006 – 2007, că are o problemă cu ficţiunea, că un caracter sau mai multe imaginate îi provoacă un soi de rău fizic.

    Soluţia sa au fost 3.600 de pagini, grupate în 6 volume, publicate între 2009 şi 2011 sub numele „Lupta mea“ – „Min Kamp“ în norvegiană, o apropiere periculoasă de titlul operei de căpătâi a lui Adolf Hitler, „Mein Kampf“; o relatare în şase părţi a vieţii şi experienţelor sale personale, scrise într-o manieră directă, puternică şi sensibilă. Faptul că s-au vândut jumătate de milion de cărţi în întreaga Norvegie mă face să cred că oamenii au făcut cuvenita distincţie între Kamp şi Kampf, între lupta cotidiană a insului din clasa mijlocie, inteligent dar cumva nesigur pe el, şi delirul naţional-socialist al fostului lider nazist. Înţeleg că autorul a ţinut să lămurească şi acest aspect şi a scris un eseu de 400 de pagini despre nazism şi ideile care îl călăuzesc pe ucigaşul Anders Breivik la finalul celui de-al şaselea volum.

    Oricum, ideea este că scrierile lui Karl Uve Knausgaard au prins în aşa măsură încât birourile din Oslo au fost nevoite să declare, în 2009, „zile fără Knausgaard“, când angajaţilor nu le era permis să vorbească despre scriitor atunci când se întâlneau la distribuitorul de apă. Şi este acesta cel mai mărunt detaliu dintr-o ţesătură de fapte care au însoţit apariţia cărţilor în Norvegia, fapte care au început cu demersurile familiei scriitorului de a opri publicarea cărţii până la o isterie de presă care a intervievat nu numai pe cei ce au apărut în carte, ci şi pe cei care au relaţionat cu cei ce au devenit personaje. Acest al doilea volum apărut în româneşte se subintitulează „

    Un bărbat îndrăgostit“ şi descrie istoria celei de-a doua căsnicii a lui Knausgaard, o abordare sinceră, curată în îmbâcseala ei. Şi să nu uităm forţa, desigur. Aşa că zic: bucuraţi-vă de Knausgaard şi mai lăsaţi un pic ecranele alea.

  • Vrei să devii programator? Vezi ce limbaj de programare ar trebui să înveţi prima dată

    „Programarea înseamnă găsirea unui set de paşi care rezolvă o problemă şi traducerea lor într-un limbaj înţeles de o maşină. Pe scurt, programarea înseamnă instruirea unui agent nonuman, tehnologic, pentru ca acesta să acţioneze aşa cum dorim“, este de părere Răzvan Rughiniş, profesor Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnica Bucureşti.

    Cel mai simplu am putea spune că programarea este scrierea de programe, iar programele sunt o colecţie de instrucţiuni executate într-o anumită ordine. O instrucţiune poate fi privită ca fiind o comandă dată calculatorului; aceste comenzi pot fi dintre cele mai diverse: adună numerele 21 cu 44, afişează pe ecran „Business Magazin“ etc.

    Programele sunt formate din astfel de comenzi (instrucţiuni): unele programe conţin doar câteva linii, altele pot ajunge la milioane de comenzi. Afişarea unui nume pe ecran nu este ceva complicat şi se realizează în câteva linii de cod în mai toate limbajele, dar scrierea unui joc video este o operaţiune de zeci de mii de linii de cod, iar un sistem de operare se întinde pe milioane de linii de cod. De reţinut este că, indiferent cât de complex este programul creat, el este format din aceleaşi tipuri de comenzi.

    Cu ajutorul codului se pot scrie programe software, sisteme de operare, aplicaţii, jocuri video, site-uri etc. Iar pentru fiecare dintre aceste lucruri este nevoie de un cod anume, de un anumit limbaj de programare. Exact cum în lume vorbim sute de limbi, şi programatorii au la dispoziţie sute de limbaje de programare la care să apeleze pentru crearea unui program.

    Aşadar, cu ce limbaj de programare ar trebui să-ţi începi aventura în domeniul programării? 

     

  • EXCLUSIV: Deputat PSD: În ziua votului, Ghiţă a contactat deputaţii de la toate formaţiunile politice

    Un deputat PSD, cu identitate protejată, le-a declarat procurorilor că Sebastian Ghiţă şi-ar fi şantajat colegii pentru ca aceştia să respingă cererile DNA de încuviinţare a reţinerii şi a arestării, precizându-le că în ziua votului Ghiţă “a contactat, personal, deputaţii de la toate formaţiunile”, informează Mediafax

    “În ziua votului, Ghiţă Sebastian Aurelian a contactat, personal, deputaţii de la toate formaţiunile politice şi i-a rugat să nu voteze cererea, promiţându-le direct sau lăsându-le să se înţeleagă că atunci când au nevoie, uşa televiziunii RTV le este deschisă, având în vedere şi faptul că urmează două campanii electorale anul acesta. A fost de la sine înţeles că, în cazul unui vot în favoarea arestării observat, consecinţele erau dezastruoase pentru cel în cauză”, a precizat parlamentarul cu identitate protejată în faţa procurorilor anticorupţie.

    De asemenea, deputatul a precizat în declaraţia pe care a dat-o la DNA că votul ar fi putut fi observat în contextul în care preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a permis filmarea procedurii de vot de la balcon, lucru care, potrivit parlamentarului, nu se mai întâmplase niciodată până atunci, ceea ce ar fi înseamnat că “există posibilitatea ca din cele patru camere, una să fie a postului România TV sau chiar a lui personală, scopul fiind de a monitoriza votul fiecărei persoane care trecea pe la urne”, se arată în declaraţie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro