BusinessMagazin

Tag: fortare

  • Oltean despre Ungureanu: Nu cred că Băsescu va susţine la prezidenţiale un candidat care nu are şanse

     Ioan Oltean a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă la Bistriţa, că 2014 este un an “atipic”, întrucât este pentru prima dată când în an de alegeri prezidenţiale nu sunt cunoscuţi candidaţii, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Cu excepţia PDL, partidele politice încă nu şi-au făcut cunoscuţi candidaţii, nu au garanţia candidatului definitiv. Mă refer la partidele serioase, PSD, PNL, partidele care contează şi care pot emite pretenţii. Nu avem niciun alt nume sigur, fie că e vorba de Crin Antonescu, Victor Ponta sau alt candidat al USL. Mai avem un candidat sigur, Mihai Răzvan Ungureanu, dar el reprezintă o forţă politică totalmente nesemnificativă. Oricât de bun candidat ai avea, dacă nu se află în spatele lui o forţă politică de anvergură, şansele lui sunt minime sau lipsesc cu desăvârşire”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt miliardarii pe care IT-ul i-a creat în 2013

    Anul 2013 a fost mai mult decât bun pentru Twitter. Listarea la bursa din New York a făcut cele mai multe valuri în acest an, veniturile companiei sunt în continuă creştere, iar analiştii îi prevăd un 2014 şi mai prolific. Compania a strâns 1,82 miliarde de dolari şi a ocupat a treia poziţie în clasamentul intrărilor pe bursa de la New York, după Google şi Facebook.

    Gigantul condus de Mark Zuckerberg a atras anul trecut 
16 miliarde de dolari, iar Google a obţinut 1,9 miliarde de dolari prin oferta publică iniţială derulată în 2004.

    Pe parcursul procesului de listare la bursă, Twitter a învăţat din greşelile pe care le-au făcut predecesorii săi. Astfel, Twitter a început cu un IPO sub 20 de dolari/acţiune şi a ridicat miza până a ajuns la preţul final de 26 de dolari/acţiune. De asemenea, Twitter şi-a ales drept consultanţi pe cei de la Goldman Sachs şi au ales să se listeze în luna noiembrie, perioadă favorabilă pentru cotaţii.

    După succesul de la bursă, Twitter a ajuns în atenţia multor investitori şi a devenit cea mai importantă intrare pe bursă a anului 2013. Această reuşită a alimentat şi concurenţa pe care o are cu reţeaua de socializare Facebook.

    Cele două companii sunt într-o rivalitate continuă, care nu ţine doar de concurenţa financiară: Facebook a dorit să cumpere Twitter încă din anul 2008 pentru suma de 500 de milioane de dolari. Mai mult decât atât, cei doi coloşi s-au luptat în 2012 pentru preluarea aplicaţiei Instagram, câştigătorul fiind Mark Zuckerberg. Lupta celor doi rivali a continuat şi în 2013, când Facebook a preluat de la Twitter butonul hashtag. Acesta are rolul de a grupa statusurile cu acelaşi subiect şi este o marcă inconfundabilă a reţelei Twitter.

    Nici concurenţa financiară nu este de neglijat. Cele două reţele de socializare câştigă sume importante din publicitate, iar acesta este un alt domeniu în care fiecare, la rândul ei, şi-ar dori să fie lider de piaţă. Twitter este numărul 1 în ceea ce priveşte publicitatea pe dispozitivele mobile. Potrivit datelor oficiale, compania a obţinut peste jumătate din veniturile pe 2013 din publicitatea pe smartphone-uri şi tablete. Facebook stă mai prost la acest capitol, însă se bucură de primul loc în domeniul publicităţii online accesate de pe PC-urile personale. Deşi aduce venituri consistente, acest tip de publicitate a rămas în urmă, iar Mark Zuckerberg a anunţat că îşi va centra atenţia pe dispozitivele mobile, adică pe publicitatea care i-a adus venituri de doar 41% în trimestrul al doilea al anului 2013.

    Pentru 2014, conducerea Facebook estimează venituri de cel puţin un miliard de dolari dintr-o nouă formă de publicitate, cea video, care va intra pe piaţă la începutul anului şi se va difuza fără sunet. Şi Twitter anticipează câştiguri de aproximativ un miliard de dolari din publicitatea de pe telefon sau tabletă.

  • Iulian Crăciun demisionează din Forţa Civică

     “Demisionez din Partidul Forţa Civică. Gestul meu este dictat de faptul că, între viziunea mea asupra politicii şi acţiunea politică a acestei formatiuni, au apărut diferenţe esenţiale”, anunţă Iulian Crăciun, într-o declaraţie remisă joi agenţiei MEDIAFAX.

    El menţionează că s-a înscris în Partidul Forţa Civică în vara anului 2012, din convingerea că oamenii care produc valoare adăugată în România – întreprinzători, liber-profesionisti, intelectuali, fermieri – au nevoie de o ofertă politică orientată către aspiraţiile lor. Crăciun precizează că aceşti oameni produc cea mai mare parte a Produsului Intern Brut, dau cel mai mult societăţii, dar primesc cel mai puţin de la stat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea suedezului care a clădit în urmă cu un secol o afacere ajunsă azi la 35 de miliarde de dolari

    Planurile sale erau însă mai ambiţioase şi, după ce a strâns suficienţi bani pentru a părăsi oraşul, s-a mutat în Stockholm. La 21 de ani s-a angajat în cadrul companiei producătoare de echipamente Öllers & Co., prima din industria electromecanică din Suedia, axată mai ales pe producţia de echipamente telegrafice. A lucrat vreme de şase ani la Öllers & Co., studiind în   timpul liber designul şi limbile străine, necesare pentru a-şi continua educaţia în afara ţării. Guvernul suedez a fost printre primele din lume care au oferit tinerilor muncitori şi studenţi burse pentru studiile în alte ţări, iar Ericsson a fost unul dintre beneficiarii acestora.

    La recomandarea lui Otter, şeful Öllers & Co., a primit două astfel de burse, prima în 1873 şi cea de-a doua în 1875, în fabrici elveţiene şi germane. Una dintre companiile în care a lucrat a fost Siemens & Halse. La întoarcerea în Suedia, în 1876, a fondat un atelier împreună cu prietenul lui, Carl Johan Andersson, cu care lucrase la Öllers & Co. Atelierul era de fapt o bucătărie de 13 mp, aflată într-o zonă centrală a Stockholmului. Investiţia iniţială a fost de 1.000 de coroane suedeze (aproximativ 150 de dolari) pe care i-a împrumutat de la Maria Stromberg din Nyagard, unul dintre cei mai activi investitori ai secolului.

    Singurul lor angajat era un asistent de 12 ani. La început, Ericsson repara instrumentele telegrafice şi alte dispozitive electrice, dar apoi a început, după propriul design, producţia unor aparate precum telegraful cu taste folosit în sistemele feroviare de atunci. Reputaţia pe care a dobândit-o l-a ajutat să obţină comenzi de la o serie de instituţii private şi publice în domenii precum telegrafia, protecţia împotriva incendiilor şi transportul feroviar. În 1878, la 32 de ani, s-a căsătorit cu Hilda Simonsson, care a devenit şi partenera lui de afaceri. În acelaşi an, a livrat primul telefon fabricat în atelierul propriu, inspirat din telefoanele americane create de Edison şi care ajunseseră să fie reparate în cadrul firmei lui.

    Momentul care a revoluţionat industria telefoniei suedeze a fost 1880, odată ce compania American Bell a construit cu echipament american prima reţea de telefonie în Stockholm. Ericsson era pe punctul de a-şi pierde piaţa, dar a evitat acest lucru după ce a câştigat un contract în defavoarea americanilor. Telefoanele lui erau considerate „mai simple, mai puternice şi mai atrăgătoare„. La începutul anului 1880, Ericsson avea zece angajaţi, iar patru ani mai târziu numărul lor ajunsese la 100.

    Compania ajunsese să producă atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cea externă – în ţările scandinave, Rusia şi Anglia. În 1896, a transformat businessul L.M. Ericsson & Co. în Aktiebolaget L.M. Ericsson & Co., după o capitalizare de un milion de euro. A fost managing director şi preşedinte al consiliului director al noii companii până în 1903, când s-a pensionat.

  • Forumul Românilor despre marşul secuilor: Românii nu vor accepta constituirea unei enclave etnice

     Conducerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) afirmă, într-un comunicat de presă transmis luni, referitor la “Marele marş al secuilor” care a avut loc, duminică, în Covasna, că românii din cele trei judeţe, reprezentând aproape 40 la sută din totalul populaţiei acestora, “nu doresc refacerea formulei staliniste de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Din toate apelurile făcute de organizatorii «marşului secuiesc», precum şi din discursurile rostite cu această ocazie, reiese clar excluderea oricărui element românesc de la acest eveniment, inclusiv a simbolurilor României, fiind etalate doar drapeluri secuieşti şi ungureşti, aşadar mesajul a fost clar: adversarul nu este doar cel declarat deschis: «puterea politică română», ci tot ceea ce este românesc. În aceste condiţii, organizatorii să nu se aştepte la simpatia românilor şi a opiniei publice oneste internaţionale faţă de această încercare de demonstraţie de forţă politică ostilă faţă de ţara şi naţiunea ai cărei cetăţeni sunt”, se precizează în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Wall Street Journal: După ce criza din Grecia a forţat FMI să colaboreze cu zona euro, acum se întrevede divorţul

     Tensiunile acumulate în ultimii trei ani redevin de actualitate odată cu întâlnirea reprezentanţilor celor două părţi la Washington, la sfârşitul acestei săptămâni, pentru discuţii legate de nevoia Greciei de fonduri suplimentare şi reducerea îndatorării, notează publicaţia.

    “Divorţul dintre Europa şi FMI este real. (…) Fondul se întoarce la modul normal de a-şi desfăşura activitatea. Este o instituţie care este obişnuită să ia singură deciziile”, a declarat fostul director pentru Europa al FMI Antonio Borges într-un interviu în luna iulie, cu numai câteva luni înainte să moară de cancer la vârsta de 63 de ani.

    Borges a ajuns la FMI în noiembrie 2010, la şase luni după primul acord de ajutor financiar pentru Grecia. A plecat un an mai târziu invocând motive de sănătate. În interviu a admis că a părăsit Fondul după ce a fost marginalizat în privinţa programului financiar pentru Grecia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul britanic a obligat The Guardian să distrugă mai multe dosare furnizate de Edward Snowden

     Alan Rusbridger a declarat că a fost contactat “de un oficial de rang foarte înalt al Guvernului care a afirmat că reprezintă opinia premierului”. Ulterior, el a avut două întâlniri cu acest oficial care “i-a cerut predarea sau distrugerea întregului material asupra căruia se lucra”.

    Cotidianul era în plin proces de publicare a dezvăluirilor privind programele de supraveghere masivă desfăşurate de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) americană şi de corespondentul său britanic GCHQ, după livrarea de către fostul consultant american Edward Snowden a mii de documente secrete.

    Într-un articol publicat marţi de Guardian, Rusbridger afirmă că autorităţile i-au spus: “V-aţi distrat destul. Acum vrem să ne predaţi chestia asta”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Dragoş Pătroi:Între legea forţei şi forţa legii în relaţiile fisc – contribuabili

    Până la o limită, pot înţelege chiar şi dorinţa inspectorilor fiscali de a stabili, cu orice preţ, debite suplimentare în sarcina contribuabililor; probabil aşa îşi dovedesc eficienţa în faţa şefilor şi pot fi feriţi de eventuale disponibilizări în cazul unor restructurări viitoare (care, apropo, se anunţă destul de ample la nivelul direcţiilor judeţene ale finanţelor publice, odată cu procesul de regionalizare şi de înfiinţare a Direcţiei de Antifraudă Fiscală).

    Nu pot însă înţelege cum deducerea TVA s-a transformat dintr-un drept legal şi legitim al contribuabililor mai mult
    într-o obligaţie a acestora de a-şi proba şi justifica bunele practici în materie fiscală. Asta deoarece organele fiscale le anulează acest drept, invocând – în baza unor criterii şi aprecieri, de regulă, pur subiective – existenţa unor practici frauduloase pe „circuit„.

    Fără a se ţine însă cont de înde-plinirea condiţiilor de fond şi de formă, reglementate de Codul fiscal în vederea exercitării dreptului de deducere, sau de jurisprudenţa comunitară din domeniu. Ceea ce mi se pare însă cu adevărat relevant privind atitudinea abuzivă a fiscului este faptul că această anulare a dreptului de deducere la nivel de TVA nu este structurată, de multe ori, pe niciun fel de analize corelative care să ofere măcar indicii privind participarea conştienţă şi voluntară a contribuabilului supus inspecţiei fiscale la mecanismul de fraudare al taxei.

    În condiţiile în care, pe fond, tocmai acesta ar trebui să fie argumentul forte al fiscului, respectiv să probeze dacă contribuabilul supus inspecţiei fiscale este sau nu parte directă a unei tranzacţii fictive, pentru a putea fi incidente în cauză prevederile Legii nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale. Nu mai vorbesc de situaţia hilară în care un contribuabil este înscris în lista contribuabililor inactivi, dar – în consecinţă – organul fiscal „uită„ să-i anuleze şi validitatea codului de TVA, deşi legislaţia fiscală impune „din oficiu„ această obligativitate a organelor fiscale.

    Astfel, dacă un alt contribuabil face o achiziţie de la cel menţionat anterior şi îl verifică, pe site-ul ANAF, numai din punctul de vedere al validităţii codului de TVA – pornind de la premisa că organele fiscale îşi fac treaba şi, dacă are cod valid de TVA, înseamnă că nu e inactiv – ulterior, pe parcursul unei inspecţii fiscale, va suporta consecinţele legale privind neadmiterea la deductibilitate fiscală a taxei aferente. Ce consecinţă suportă fiscul? Da, aţi ghicit, niciuna, au „uitat„ şi ei, ce să facă…

    În opinia mea, multe din stările conflictuale care apar în raporturile dintre fisc şi contribuabili se datorează limitelor, extrem de largi şi interpretabile, ale deja celebrului art.11 din Codul fiscal, ce oferă organelor fiscale prerogativele de a reîncadra substanţa economică a unei tranzacţii şi, pe cale de consecinţă, de a interveni asupra bazelor de impunere declarate de contribuabil, în situaţiile în care se apreciază că există neconcordanţe între substanţa economică a operaţiunilor efectuate de contribuabil şi calificarea juridică şi fiscală a acestora. Nu neg necesitatea existenţei procedurilor de autoritate – structurate pe dreptul de apreciere al organelor fiscale, în direcţia cuantificării relevanţei stărilor de fapt fiscale şi, eventual, atribuirii unei noi dimensiuni a acesteia – care se împart în trei mari categorii: ajustare, recalificare şi estimare.

    Susţin însă că, indiferent de operaţiunea la care ne raportăm, demersurile organelor fiscale trebuie să se circumscrie, din punct de vedere procedural, strict limitelor impuse de prevederile Titlului III Cap. III Cod procedură fiscală, referitoare la administrarea şi aprecierea probelor în domeniul fiscal şi nicidecum să se structureze pe practici neunitare sau subiective ale celor aflaţi, la un moment dat, în control.

    Spre exemplu, în cazul aplicării procedurii de stabilire a bazelor de impunere prin estimare, problema esenţială cred că rezidă în aria lor de aplicabilitate. În perversitatea lor subtilă, aparent nevinovată, textele de lege fac trimitere la situaţia în care „evidenţele fiscale şi contabile sunt incorecte…„. Adică, cum vine asta? Şi cu metodele clasice de control ce mai facem? Deci, te sustragi sau nu verificărilor fiscale, nu mai contează, ai greşit, organul fiscal poate aplica stabilirea bazelor de impunere prin estimare.

    Asta îmi aduce aminte de celebra baladă populară Mioriţa şi de soarta baciului moldovean! Referitor la operaţiunea de recalificare, şi aceasta comportă discuţii ample – în special, prin prisma implicaţiilor fiscale majore – privind posibilitatea practică de recalificare a unui contract de asociere în participaţiune în contract de închiriere sau din activitate independentă în activitate dependentă (iar aici am în vedere, în principal, convenţia civilă vs. contractul de muncă).

    Desigur, ar mai fi foarte multe de spus… Ceea ce trebuie să înţeleagă organele fiscale atunci când îi spun nonşalant contribuabilului – fără argumente! – să conteste dacă nu-i convine, este că, pe lângă contestaţia administrativă şi, ulterior, acţiunea în instanţă, contribuabilul poate să formuleze şi sesizare penală pentru abuz în serviciu. Şi să solicite, în civil, şi daune materiale direct în nume personal celor aflaţi în control!

    DRAGOŞ PĂTROI (consultant fiscal, cadru universitar asociat ASE Bucureşti)

     

  • Guvern: Nu s-a cerut convocarea de urgenţă a CSAT. Este o forţare din partea preşedintelui Băsescu. Miniştrii care participă la şedinţa CSAT, convocaţi la Guvern

     UPDATE 10:15 – Oprea i-a convocat la Guvern pe miniştrii care participă la şedinţa CSAT

    La discuţii au participat miniştrii Apărării, de Interne, Externe, Finanţe, Justiţie.

    Ulterior, vicepremierul Gabriel Oprea şi miniştrii care participă la şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) au plecat împreună spre Palatul Cotroceni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Duşa: Aproape zilnic spaţiul aerian este forţat de aparate de zbor neidentificate sau fără aprobare

     “Să ştiţi că este foarte necesar să achiziţionăm avioanele pentru că aproape zilnic spaţiul aerian al ţării este forţat, probabil n-ar trebui să vă spun asta, de avioane care nu sunt identificate sau care nu au aprobare de survol şi în acel moment suntem nevoiţi să ridicăm în aer avioanele de vânătoare cu procedurile de somare pentru că acele avioane să iasă din spaţiul de survol al ţării”, a declarat, miercuri, la Piteşti, ministrul Apărării, Mircea Duşă.

    Potrivit sursei citate, aceste lucruri de întâmplă “destul de des” şi se folosesc, în momentul de faţă, de MIG-urile din dotare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro