Tag: filme

  • Cum arată Sistine Stallone, fiica lui Sylvester Stallone – GALERIE FOTO

    Sylvester Stallone a devenit legendar prin roluri principale în filme de acţiune ca Rocky şi Rambo.

    Actorul american Sylvester Stallone a dezvăluit într-o emisiune de televiziune prezentată de Jay Leno că obişnuieşte să se folosească de aspectul fioros al mercenarului Rambo, un personaj pe care l-a jucat în patru filme de acţiune, pentru a-i speria pe potenţialii iubiţi ai fiicelor sale.

    Celebrul actor are trei fiice – Sophia, în vârstă de 20 ani, Sistine, în vârstă de 19 ani şi Scarlet, în vârstă de 15 ani.

    Cu ocazia acestui interviu, starul american a spus: “Mă duc să le deschid când sună la uşă, purtând pe cap o bentiţă şi un cuţit de măcelar în mână. Apoi le spun: «Voi veni după tine. Dacă le atingi, îl atingi pe Rambo!»”.

    În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiţi actori de la Hollywood, iar în 2015 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul Creed.

    Cel mai popular film al lui Sylvester Stallone, Rocky, a fost nominalizat la 10 premii Oscar; a câştigat trei, între care şi cel mai important, pentru Cel mai bun film al anului. Sylvester a fost nominalizat ca cel mai bun actor şi cel mai bun scenarist.

    Pe lista celor mai populari eroi de film, realizată de Institutul American de Film (AFI) în 2003, Stallone se află pe locul şapte ca Rocky Balboa, în urma lui Gregory Peck (Atticus Finch), Harrison Ford (Indiana Jones), Sean Connery (James Bond), Humphrey Bogart (Rick Blaine), Gary Cooper (Will Kane) şi Jodie Foster (Clarice Starling).

  • Opinie Florin Caşotă, redactor Business Magazin: Vremurile în care se furau copii au apus. Protejaţi-vă datele!

    În urmă cu vreo două săptămâni, un hacker, pe nume The Dark Overlord, a cerut o răscumpărare de la platforma online Netflix, după ce a intrat ilegal în posesia unei părţi din cel de-al cincilea sezon al serialului  ”Orange Is the New Black“. El a cerut o anumită sumă de bani şi a ameninţat că dacă nu o va primi, va publica cele 10 episoade ale serialului (din 13). Şi-a respectat promisiunea şi, în urma refuzului Netflix de a da curs cererii sale, a publicat pe internet episoadele.

    Potrivit piratului online, el ar fi furat şi alte producţii TV ce urmează să fie lansate de posturile ABC, Fox, National Geographic şi IFC. The Dark Overlord a intrat în posesia acestor filme în urma unui atac asupra serverelor administrate de un studio de postproducţie, Larson Studios, la sfârşitul anului 2016, potrivit unor informaţii publicate pe site-ul TorrentFreak.

    Al cincilea sezon al serialului ”Orange Is The New Black“ va avea premiera oficială pe platforma Netflix pe 7 iunie, data rămânând neschimbată.

    La scurt timp după acest incident, un alt hacker a ajuns în media cu un nou furt. Piratul online a furat cel mai nou film din seria ”Piraţii din Caraibe“. La fel ca şi în cazul serialului Netflix, şi aici s-a cerut o anumită sumă pentru răscumpărare, altfel pelicula va fi publicată în mediul online.

    Se pare că hackerul a cerut o sumă imensă de bani studioului de film Disney. Suma nu a fost făcută publică iniţial, dar apoi se vorbea de o sumă de 80.000 de dolari, o nimica toată pentru un gigant cu venituri de 3 miliarde de dolari. Cei de la Disney au anunţat că sunt în colaborare cu agenţii FBI şi că nu vor ceda.

    Totuşi pirateria a scăzut în ultimii ani: în 2011, traficul generat de BitTorrent a reprezentat 23% din traficul de internet din SUA. |n prezent, procentul a scăzut la 5%. Încă nu se ştie cât de mult va fi afectat studioul dacă hackerul va publica filmul online. Filmul are lansarea oficială pe 26 mai.

    O altă victimă a şantajului cibernetic a fost echipa de producţie a celui mai de succes film indian din istorie. ”Bahubali 2: The Conclusion“ este un film de acţiune cu motive mitologie ce a avut un buget de 40 de milioane de dolari şi a realizat încasări de aproape 19 milioane de dolari în Statele Unite în doar două săptămâni de la lansare. O adevărată realizare pentru un film de la Bollywood. |n aceeaşi zi în care episoadele din serialul Netflix au fost publicate online, compania de producţie Arka Mediaworks Entertainment a fost contactată de un individ care cerea o sumă de bani, altminteri, ameninţa el, ar fi publicat filmul indian. Poliţia a ajuns la concluzia că vinovatul lucrează la un cinematograf şi deţine cheia de encripţie a filmului, folosită pentru transferul digital. După investigaţie, poliţia a arestat patronul cinematografului, alături de alţi patru suspecţi. Doi dintre bărbaţi au fost arestaţi în 2015 pentru piratarea primului film din serie, ”Bahubali: The Beginning“.

    Un alt tânăr, de 26 de ani din Serbia, a pus mâna pe o copie digitală a peliculei ”The Boss Baby“ şi a ameninţat compania 20th Century Fox că publică filmul dacă nu primeşte bani. Americanii au căzut de acord şi au trimis 5 bitcoin într-un cont (în jur de 10.000 de dolari, la evaluarea din prezent). Totuşi nu s-a mulţumit şi a cerut mai mult; dar a fost prins şi acum riscă 10 ani în închisoare.

    Un alt caz celebru de răpire digitală este nimeni altul decât WannaCry, cel mai mare atac ransomware din istorie, prin care un virus a infectat şi criptat date în peste 200.000 de calculatoare din peste 100 de ţări. După infecţie, calculatorul este criptat şi pentru ca un utilizator să poată avea acces la calculator trebuie să plătească o anumită sumă de bani. WannaCry cerea 300 de dolari, iar după trei zile suma creşte la 600 de dolari. |n data de 18 mai, hackerii strânseseră 80.000 de dolari. Deocamdată hackerii nu au câştigat niciun ban, deoarece cei 80.000 de dolari, sub formă de monede bitcoin, încă nu au fost retraşi.

    Am putea spune aşadar că s-a dus vremea răpirii din serai şi vorbim despre răpirea din cloud. Numai că la fel ca şi în cazul răpirii clasice, chiar dacă plăteşti, nu eşti sigur că şi vei primi ceea ce vrei.

  • Trei CĂRŢI celebre ce nu pot fi ecranizate

    Circa o treime dintre filmele produse vreodată de Hollywood sunt adaptări ale unor romane sau nuvele.
     
    Mai mult, în ultimii trei ani, cel puţin jumătate dintre cele mai de succes pelicule din box office-ul american au fost adaptări.
     
    Cu toate acestea, există câteva capodopere literare a căror transpunere pe marile ecrane este imposibilă.
     
     
  • Cronică – Alien: Covenant, un film pe care l-am mai văzut de cinci ori

    Primul lucru pe care îl aflăm e că acţiunea se desfăşoară la zece ani distanţă de întâmplările din Prometheus. Nava spaţială Covenant transportă 2.000 de colonişti şi câţiva membri ai echipajului către o nouă planetă. Urmează o defecţiune neaşteptată, reparaţiile de rigoare şi un semnal SOS venit de pe o planetă – cum altfel? – necunoscută.

    Toate filmele din seria Alien urmează acelaşi tipar: undeva în spaţiu, echipajul unei nave se trezeşte din starea de criogenare şi găseşte o creatură pe altă navă. Următorul pas este că mai mulţi membri aduc creatura înapoi pe prima navă – nu că ar avea vreun motiv să o facă –, iar apoi creatura omoară toţi oamenii care îi ies în cale. Pardon, am uitat de cei doi-trei astronauţi care trebuie să ducă creatura până la episodul următor. Sigur, e păcat să nu îl menţionăm şi pe căpitan: există întotdeauna unul care ţine morţiş să ducă nava în cele mai periculoase locuri din univers.

    Filmul încearcă să intre şi într-o zonă filosofică: androizii creaţi de oameni încep să-şi pună întrebări referitoare la propria existenţă. Este normal ca ei să fie servitorii zeilor sau sunt ei, de fapt, fiinţele superioare? Nu spun că n-ar fi o temă interesantă într-un film, dar nu în filmul ăsta. Nu într-un film în care jumătate din personaje mor atunci când extratereştrii le ies din burtă.

    Te-ai fi aşteptat de la Ridley Scott, de altfel un regizor de mare calitate, să schimbe direcţia poveştii după cinci filme aproape la fel. Nu e cazul aici, poate la partea a şaptea.

    Ca să fiu cinstit, trebuie să spun că efectele speciale şi cinematografia sunt destul de bune. Din punct de vedere tehnic, Alien: Covenant nu e un film slab. Problemele apar abia atunci când încerci să urmăreşti firul logic. Cu toate că doar primele trei părţi ar merita urmărite, e important de spus că toate cele cinci filme ale francizei au avut rezultate bune la box-office. Primul Alien, spre exemplu, a generat încasări de peste 200 de milioane de dolari la un buget de doar 11 milioane; vorbim de anul 1979, nu uitaţi. Prometheus, apărut în 2012, a adus 403 milioane de dolari contra unui buget de producţie de 125 de milioane de dolari. Până în prezent, franciza a ”vândut bilete“ de 1,11 miliarde de dolari.

    Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu franciza Alien, această nouă peliculă ar putea fi una interesantă. Pentru noi, cei care am văzut (de prea multe ori) filmele din anii ‘80, Covenant e doar o combinaţie de sequel şi prequel care nu satisface la niciun capitol.

    În concluzie, mă voi rezuma la a spune că Alien: Covenant e prima mare dezamăgire a acestui an.

    Nota: 6/10

     

  • Casa din România desprinsă din filmele SF. Construcţia are costuri mici şi durează două luni FOTO

    Proiectul aparţine inginerului Alexandru Dinulescu, fratele actriţei Maria Dinulescu, scrie observatorulph.ro.
     
    Construcţia unui astfel de dom geodezic nu durează mai mult de două luni, costurile sunt mici, iar gradul de siguranţă al clădirii este extrem de mare.
     
    Alexandru Dinulescu are 37 de ani şi s-a născut în comuna Izvoarele, acolo unde mama lui este primar la al treilea mandat. Nu doar mama este o figură cunoscută, ci şi sora inginerului, acriţa Maria Dinulescu.
     
  • Casa din România desprinsă din filmele SF. Construcţia are costuri mici şi durează două luni FOTO

    Proiectul aparţine inginerului Alexandru Dinulescu, fratele actriţei Maria Dinulescu, scrie observatorulph.ro.
     
    Construcţia unui astfel de dom geodezic nu durează mai mult de două luni, costurile sunt mici, iar gradul de siguranţă al clădirii este extrem de mare.
     
    Alexandru Dinulescu are 37 de ani şi s-a născut în comuna Izvoarele, acolo unde mama lui este primar la al treilea mandat. Nu doar mama este o figură cunoscută, ci şi sora inginerului, acriţa Maria Dinulescu.
     
  • Cronică de film: Gold

    În 1993, compania canadiană de minerit Bre-X a cumpărat drepturile de exploatare a unei zone din Busang, Indonezia. 2 ani şi jumătate mai târziu, aceeaşi companie a anunţat descoperirea unui depozit imens de aur (care ar fi fost verificat şi de experţi în domeniu). Acţiunile Bre-X au explodat, ajungând în doar 6 luni de zeci de ori mai valoroase; problemele au început însă în 1997, atunci când analize amănunţite asupra unor mostre de aur au demonstrat că acestea erau false. Chiar dacă Gold foloseşte doar secvenţe ale poveştii adevărate, elementele de bază pot fi regăsite de-a lungul celor două ore.

    Vorbim de un proiect la care s-a lucrat mult timp: au fost anunţaţi ca regizori, pe rând, Michael Mann şi Spike Lee. În cele din urmă, filmul a ajuns pe mâinile lui Stephan Gaghan, cunoscut publicului larg pentru Syriana – de altfel, pelicula din 2005 e şi ultima semnată de regizor înainte de Gold.

    Cu atingerea unui alt regizor, filmul ar fi putut fi unul memorabil; regizorul a încercat însă să combine stiluri foarte diferite, preluând elemente atât de la Scorsese, cât şi de la David O. Russell, iar rezultatul a fost unul bizar. Astfel, cea mai mare parte a filmului îl prezintă pe Kenny Wells (interpretat de Matthew McConaughey) făcându-şi loc printre oameni de afaceri care vor să îl cumpere, grupuri politice care vor să îi fure averea şi prieteni care nu sunt foarte de încredere. Ideea de a cheltui fără limite e prezentată într‑un mod menit parcă să explice cum un câştigător de loterie poate ajunge falit într-un timp extrem de scurt. Succesul lui Kenny vine ca urmare a unui „pariu” pe termen lung, iar atunci când rezultatele apar, el găseşte un mod de a scăpa de bani mai repede decât banii îi ajung în cont.

    Gaghan, care a semnat şi scenariul, este un scriitor talentat, dar subiectul de aici pare să-i fi fost peste mână. Chiar dacă McConaughey şi restul actorilor fac o treabă decentă, povestea nu este relatată într-un mod care să implice în vreun fel spectatorul. Mai pe scurt, lipsa de viziune a regizorului este una evidentă.

    Trecând peste problemele pe care le-am semnalat, Gold e un film care merită urmărit; deşi acţiunea se desfăşoară în urmă cu două decenii, povestea e încă relevantă pentru ziua de azi.


    Nota: 6,5/10

     

  • Primul trailer pentru “The Dark Tower”, unul dintre cele mai aşteptate filme ale verii – VIDEO

    Opera lui Stephen King s-a concretizat sub forma filmului “Dark Tower” cu Idris Elba şi şi Matthew McConaughey în rolurile principale. Idris Elba este Pistolarul care trebuie să protejeze turnul de The Man in Black (McConaughey) pentru ca lumea să nu se distrugă.

    Încă nu se ştie dacă vor urma şi alte filme în serie. Material există, banii la box-office să fie.

    Filmul este programat să ajungă în cinematografe în luna august a acestui an şi pare a fi unul dintre filmele promiţătoare ale anului 2017.

  • 2017 pare să fie anul blockbusterelor: ce filme ne aşteaptă vara asta?

    Începem lista cu Guardians of the Galaxy Vol. 2, continuarea succesului de box-office lansat în 2014. Chris Pratt, Zoe Saldana, Bradley Cooper şi Vin Diesel se întorc cu noi aventuri, având din nou misiunea de a salva galaxia. Primul film a declanşat o reacţie foarte bună din partea publicului, depăşind aşteptările celor de la Disney în ceea ce priveşte încasările: volumul 1 a adus peste 770 de milioane de dolari, în condiţiile în care studiourile Marvel se aşteptau la venituri de sub 500 de milioane. Aşteptăm aşadar cu nerăbdare noul film, mai ales că regizor e tot James Gunn; de altfel, el a acceptat deja să regizeze şi partea a treia, ce va avea probabil data de lansare prin 2019.

    Dacă aveaţi impresia că toate filmele din anii ’80 au fost deja relansate, pregătiţi-vă pentru costumele roşii de salvamari care vor inunda sălile de cinema. Baywatch, celebrul serial cu David Hasselhoff, se transformă vara aceasta într-un lungmetraj. Dwayne „The Rock” Johnson este noul salvamar-şef, iar alături de el îi are pe Zac Efron şi Alexandra Daddario.

    Luna mai va fi una importantă şi pentru fanii francizei Alien, care revine cu Covenant. Deşi Ridley Scott a revenit în mijlocul acţiunii încă de acum cinci ani, pelicula Prometheus (2012) nu a avut rezultatele dorite. Noul film, care se apropie mai mult de seria originală Alien, arată deja mult mai bine. Katherine Waterston şi Danny McBride sunt în echipajul de pe nava spaţială Covenant, care arată ca paradisul, dar se dovedeşte a fi un loc mult mai puţin prietenos. Nu doar Prometheus a primit recenzii negative, ci şi Alien: Resurrection, ultima producţie care a avut-o în rolul principal pe Sigourney Weaver. E uşor de înţeles, astfel, cât de important este Covenant pentru viitorul francizei.

    Johnny Depp se întoarce în rolul lui Jack Sparrow pentru Piraţii din Caraibe 5: Morţii nu spun poveşti. Alături de el îi vom revedea pe Geoffrey Rush în rolul lui Barbossa, şi Orlando Bloom îl întruchipează pe Will Turner. Surpriza este apariţia lui Javier Bardem, cel care va da viaţă personajului Salazar. E interesant de văzut cum va trata Disney această nouă etapă a francizei, dar şi modul în care Johnny Depp – a cărui carieră nu se află într-un moment prea bun – va reuşi să readucă la viaţă unul dintre cele mai apreciate interpretări ale sale.

    O prinţesă de pe vremuri este trezită din cripta ei, iar ca mulţumire ea va aduce toate nenorocirile – posibile şi imposibile – asupra umanităţii. Cam aşa sună scenariul pentru The Mummy, un film de acţiune sau de groază, nu ştim încă, avându-l în rolul principal pe Tom Cruise. Aşteptăm cu mare interes.

    Christopher Nolan semnează anul acesta Dunkirk, o dramă despre unul din momentele de cotitură ale celui de-al doilea război mondial. Numele regizorului e un motiv suficient de bun pentru a merge în sălile de cinema în luna iulie, dar poate ajută să menţionez şi că în rolul principal îl veţi regăsi pe Tom Hardy.

    Harrison Ford îşi reia unul dintre cele mai cunoscute roluri în Blade Runner 2049. Acesta este unul dintre cele mai costisitoare filme din 2017, dar detaliile sunt păstrate strict. Distribuţia îi mai include pe Ryan Gosling, Robin Wright, Jared Leto şi Dave Bautista. Blade Runner 2049 ajunge pe marile ecrane la toamnă, în octombrie, dar părea un film prea important pentru a fi ignorat.

    Mai trec în revistă câteva titluri ce s-ar putea dovedi pariuri câştigătoare vara asta: It Comes at Night (thriller, 9 iunie), Despicable Me 3 (comedie, 30 iunie), The House (comedie, 30 iunie), Spiderman: Homecoming (aventuri, 7 iulie), War for the Planet of the Apes (acţiune, 14 iulie), Detroit (acţiune, 4 august).

  • A jucat în Liceenii, a creat şi a vândut o afacere, iar acum organizează cel mai mare concurs de vinuri din estul Europei

    Energic şi optimist, Cătălin Păduraru poate vorbi ore în şir despre vin: planuri, trecut şi viitor, lingvistică, istorie, economie sau strategii. El este antreprenorul care în urmă cu câţiva ani a vândut afacerea Vinexpert, cu activităţi în distribuţia şi retailul de vinuri. „Prima generaţie de antreprenori nu a ajuns încă la etapa de vânzare a afacerilor pe care le-a întemeiat. Pentru mine a fost proiectul de viaţă, îmi propusesem să ies din afacere până la 45 de ani; am reuşit chiar mai devreme. Pentru a mă dedica acestei părţi de consultanţă, formare, educaţie”, povesteşte el.

    Intrarea în universul vinului s-a făcut cu plata unui preţ: visul său legat de actorie. „Când intrai la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale din Bucureşti) erai vârful mic al unei piramide a studenţimii româneşti. Noi am fost spre mia de candidaţi pe loc, cu examene de trei săptămâni.” Spune că odată cu capitalismul s-au ivit şi dezavantaje, nu numai avantaje, şi a apărut un con de umbră pentru cei care voiau să facă film în perioada aceea. „Şi eu asta voiam să fac – film, nu teatru. Nu a fost nicio filosofie să îmi stabilesc un plan în zona de afaceri. A fost frica zilei de mâine şi am încercat să fiu foarte realist. Am evaluat resursele şi singura resursă era o apetenţă foarte mare pentru a vinde, şi când am ajuns la ce să vând mi-am dat seama că rădăcinile mele sunt foarte solide în viticultură”; tatăl şi unchiul său erau ingineri viticoli.

    Prin urmare, alegerea vinului era cea mai logică opţiune, „nu a fost o asumare de cauză sau o misiune, ci pur şi simplu a fost extrem de bună nişa din Bucureşti, pentru că la începutul anilor ’90 erau doar vinuri proaste”. Spune că şi-a propus să aducă doar vinuri bune şi prin asta să se diferenţieze; iar firma de distribuţie a funcţionat foarte bine până în 1998-1999, când, spune actorul antreprenor, a constatat că este nevoie de mai mult; concret, a hotărât să deschidă magazinele Vinexpert. Pentru că, inspirat de ce se întâmpla pe pieţele externe, aducea idei şi concepte noi, adaptate local, dar operând o firmă de distribuţie, mesajul se dilua; de aceea şi-a propus să facă o entitate prin care să lucreze direct cu consumatorul şi aşa a apărut Vinexpert.

    Iar Păduraru povesteşte că apoi s-a întâmplat ca în filmul Beckett, cu Peter O’Toole şi Richard Burton: regele l-a numit şef al bisericii pe prietenul său de joacă şi tinereţe agitată, crezând că aşa poate controla mai bine poporul; doar că prietenul, ajuns şeful bisericii, şi-a luat rolul în serios. „Aşa am păţit şi eu când am făcut Vinexpert. Era atât de greu Expertul din coadă, încât am luat-o într-o altă direcţie, a educaţiei, mai întâi în ceea ce mă priveşte şi apoi în ce îi priveşte şi pe alţii.” Apoi şi-a dat seama că nu pot exista foarte uşor, la un loc, şi afacere, şi educaţie, comunicare etc., pentru că genera neînţelegeri, inclusiv cu asociaţii săi sau cu angajaţii – care nu înţelegeau de ce nu profitau de toate oportunităţile de piaţă; de pildă, se vindea Angelli cu tirul de la poarta fabricii pe un schimb de facturi şi se câştigau mii de dolari americani „şi noi nu făceam asta. Pentru că nu se potrivea cu mesajul pe care îl aveam noi. Atunci mi-am propus să mă opresc în jurul vârstei de 45 de ani”.

    Despre vânzare spune că nu a fost o afacere în plan financiar, în schimb a constituit un câştig în plan personal: „Perioada a coincis cu vârsta la care copilul are foarte mult nevoie de prezenţa părinţilor, or noi în contextul de comercianţi nu prea existam pe acasă nici măcar de sărbători, când erau punctele forte în activitate”. Decizia a avut un impact foarte bun pe plan personal, într-o altă proiecţie bugetară pe familie; a câştigat şi timp penru a acumula cunoştinţe despre vin. Cătălin Păduraru crede că mulţi dintre cei care au afaceri în domeniul vinului încep să simtă aerul rece al intrării în marea piaţă, „care nu va fi nicicum miloasă cu noi şi România va fi extrem de expusă dacă nu se întăresc valorile care ţin neapărat de preţ şi etichetă”. Şi pentru că românii se uită cu mai mult interes la experţi din străinătate, a identificat câteva personaje recunoscute la nivel mondial şi „am început să introduc în România economia vinului.

    Încerc să transpun educaţia şi comunicarea mea într-o arie holistică – poate e o exprimare pretenţioasă, dar aşa este. Istorică, antropologică, socială, chimică, economică. Concursul a venit de la sine, ca o componentă”. Spune că a pornit proiectul organizării International Wine Contest Bucharest (IWCB) în regim de voluntariat, care s-a perpetuat; concursul, cel mai mare eveniment de acest tip din Europa de Est, a ajuns la a XIV-a ediţie şi va fi organizat anul acesta între 23 şi 25 mai. „Este deja mai bine apreciat de străini, dovadă că anul trecut 52% din probe au venit din străinătate, am fost primiţi în asociaţia mondială de profil şi extindem panelurile de juraţi.” Ţinta este ca IWCB să depăşească Berlinerul, cel mai important târg european de vinuri.

    Concursul atrage atenţia asupra României, spune Păduraru, iar acest context este favorabil pentru o serie de alţi paşi, importanţi, care să plaseze ţara în universul vinului. „Avem afirmaţii pe care le putem susţine doar dacă facem studii istorice: că suntem cu mii de ani înaintea Franţei, Spaniei şi Italiei în viticultura modernă, nu pentru a ne reclama întâietatea sau a deveni axul lumii vinicole, ci pentru a veni în piaţa aceasta măcar cu drepturi egale. Este o afirmaţie de forţă şi ea poate fi justificată pentru că există toate informaţiile, ele trebuie doar puse cap la cap: de unde a plecat vitis vinivera, de ce şamd. Există şi acele întâmplări cu Burebista – nu a fost vorba de tăierea viilor, ci a fost pur şi simplu o informaţie, o informaţie adusă de Deceneu că la 1.000 km a apărut vitis vinifera, care era mult mai productivă, mai sănătoasă. Nu putea Burebista să ia o asemenea decizie.”