BusinessMagazin

Tag: fabrici

  • De ce a ajuns una dintre cele mai civilizate tari din lumea sa cumpere GUNOI

    Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent. 

    De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.

    De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii  conştienţi  de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.

    De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire.  Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia”  spune Gripwall.

     

  • Pe cine a ales familia Ford să conducă compania: Un director al unei fabrici de mobilă şi un rege al fotbalului

    El a fost omagiat de fanii echipei universităţii atunci când a intrat pe terenul de fotbal, oamenii strigând din răsputeri “Hack-ett Hack-ett Hack-ett”, notează Ziarul Financiar.

    Omul, care timp de 20 de ani, în calitate de director executiv al producătorului de mobilier Steelcase, a fost creditat cu reimaginarea biroului modern, devenise o figură de cult şi era poreclit regele fotbalului.

    Dar cu toate acestea nu era un om interesat de maşini.

    Acum, el a fost chemat să facă pentru maşinile Ford ceea ce a făcut odată pentru fotbalul din Michigan: să încurajeze echipa, să construiască o fundaţie pentru viitor şi să salveaze de la decădere un alt brand celebru din Midwestern.

    Dacă mai întâi Jim Hackett lupta sub sloganul: veneraţi Michigan Wolverines, acum are o sarcină puţin mai grea, aceea de a salva Ford, gigantul de 114 ani al industriei auto din SUA.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Salman Abedi plănuia atacul din Manchester de peste un an

    Abedi ar fi mers de cel puţin două ori la mai multe magazine pentru a cumpăra materialele folosite la fabricarea bombelor artizanale, în urma exploziei uneia dintre ele au decedat luni 22 de persoane la Manchester Arena.

    Agenţii de poliţie au descoperit dovezi ale existenţei unei ”mici fabrici de bombe artizanale” la domiciliul lui Abedi, ridicând temeri în privinţa posibilei distribuiri a altor materiale explozibile din partea acestuia către alţi extremişti radicali.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce salarii mizere primesc angajaţii giganţilor din industria modei

    În urma anchetei, cei de la postul de televiziune au descoperit fabrici de textile ce produceau haine pentru River Island, Boohoo sau New Look şi care îşi plăteau angajaţii cu 3-3,5 lire pe oră.

    Asta înseamnă jumătate din salariul minim pe economie din Marea Britanie, care este de 7,2 lire sterline pe oră.

    În timpul anchetei, un reporter sub acoperire s-a angajat la fabrica Fashion Square, ce produce obiecte vestimentare pentru River Island. Încă de la angajare i s-a spus că nu va primi salariul minim pe economie, pentru că nu ar mai fi rentabil să producă haine în Marea Britanie.

    Cei de la River Island, contactaţi de către Channel 4, au declarat că au eliminat Fashion Square de pe lista colaboratorilor. “Distribuitorii au fost şi ei anunţati să nu mai apeleze la serviciile Fashion Square”, au mai spus reprezentanţii River Island.

  • Cum se îmbogăţeşte un om din vânzarea unui lucru la care toată lumea de pe glob ar trebui să aibă acces gratuit

    În unele locuri de pe pământ, aerul curat este un lux. Fie că este vorba de smogul gros produs de fabrici sau de poluarea invizibilă ieşită din ţevile de eşapament care sufocă oraşele. Tot mai multe citadele pierd lupta contra poluării, relatează BBC.

    Se estimează că anual mor între 3,5 şi 5 milioane de oameni din pricina inhalării aerului poluat, a noxelor care se găsesc în atmosferă. Doar în India şi China se estimează că an de an 3 milioane de oameni mor din pricina poluării.

    Această situaţie dramatică determină oamenii să apeleze la aerul îmbuteliat. Un număr tot mai mare de companii fac bani buni din îmbutelierea aerului curat. Pare o glumă, doar că este, de fapt, o afacere profitabilă. O astfel de companiei este Edmonton, din Alberta (Canada), care îmbuteliază aerul. O singură sticlă cu opt litri de aer comprimat se cinde la 24 de dolari şi este suficientă pentru 160 de inspiraţii.

    Moses Lam a pornit această afacere dorind iniţial să facă glume prietenilor săi, dar a constatat, că, de fapt, cererea pentru astfel de produse a explodat. „Pieţele pe care le intim sunt cele sufocate de poluare, unde mulţi oameni mor înainte de vreme din pricina calităţii proaste a aerului. Aerul nostru este pur şi simplu o experienţă pe care cei mai mulţi dintre indieni şi chinezi nu ar avea cum să o cunoască altfel.” Moses vinde acum 10.000 de sticle cu aer în fiecare lună şi se aşteaptă ca până la finalul anului numărul acestora să crească de patru ori.

    Aethaer este o altă companie, din UK, care are activităţi similare. Borcanele lor cu aer de ţară se vând pentru 103 dolari. Fondatorul afacerii, Leo De Watts a dorit să crească gradul de conştientizare în ce priveşte efectele poluării. „Borcanele cu aer pot fi achiziţionate fie pentru considerente estetice, fie pentru a fi făcute cadou, sau, pur şi simplu, ca investiţie,” crede britanicul.

    Oamenii de ştiinţă consideră că beneficiile aerului îmbuteliat sunt nule. „Este improbabil să aibă efecte benefice. Este o pierdere de bani,” spune Shawn Aaron, director al Centrului de Cercetări în Sănătate Respiratorie, în Canada.

  • Cum se îmbogăţeşte un om din vânzarea unui produs pentru care nimeni nu ar trebui să plătească vreodată

    Se estimează că anual mor între 3,5 şi 5 milioane de oameni din pricina inhalării aerului poluat, a noxelor care se găsesc în atmosferă. Doar în India şi China se estimează că an de an 3 milioane de oameni mor din pricina poluării.

    Această situaţie dramatică determină oamenii să apeleze la aerul îmbuteliat. Un număr tot mai mare de companii fac bani buni din îmbutelierea aerului curat. Pare o glumă, doar că este, de fapt, o afacere profitabilă. O astfel de companiei este Edmonton, din Alberta (Canada), care îmbuteliază aerul. O singură sticlă cu opt litri de aer comprimat se cinde la 24 de dolari şi este suficientă pentru 160 de inspiraţii.

    Moses Lam a pornit această afacere dorind iniţial să facă glume prietenilor săi, dar a constatat, că, de fapt, cererea pentru astfel de produse a explodat. „Pieţele pe care le intim sunt cele sufocate de poluare, unde mulţi oameni mor înainte de vreme din pricina calităţii proaste a aerului. Aerul nostru este pur şi simplu o experienţă pe care cei mai mulţi dintre indieni şi chinezi nu ar avea cum să o cunoască altfel.” Moses vinde acum 10.000 de sticle cu aer în fiecare lună şi se aşteaptă ca până la finalul anului numărul acestora să crească de patru ori.

    Aethaer este o altă companie, din UK, care are activităţi similare. Borcanele lor cu aer de ţară se vând pentru 103 dolari. Fondatorul afacerii, Leo De Watts a dorit să crească gradul de conştientizare în ce priveşte efectele poluării. „Borcanele cu aer pot fi achiziţionate fie pentru considerente estetice, fie pentru a fi făcute cadou, sau, pur şi simplu, ca investiţie,” crede britanicul.

    Oamenii de ştiinţă consideră că beneficiile aerului îmbuteliat sunt nule. „Este improbabil să aibă efecte benefice. Este o pierdere de bani,” spune Shawn Aaron, director al Centrului de Cercetări în Sănătate Respiratorie, în Canada.

  • Producătorii de medicamente din România înfiinţează organizaţia independentă PRIMER. Care sunt obiectivele sale?

    „România are o tradiţie îndelungată în industria farmaceutică, iar contribuţia pe care fabricile de medicamente din România, indiferent de capital, o au la dezvoltarea economică este esenţială pentru evoluţia noastră că stat european modern” a declarat Dragoş Damian, director executiv PRIMER. 

    „Sectorul manufacturierii produselor farmaceutice este strategic, plăteşte taxe şi impozite în România, a creat mii de locuri de muncă pentru personal de înalta calificare şi asigura medicamente esenţiale pentru români, în ciuda unui mediu concurenţial care îi este potrivnic şi în care nu găseşte niciun sprijin din partea autorităţilor. Medicamentul “Made în România” este respectat în peste 100 de ţări în care este exportat, mai puţin în ţară lui de origine”, a adăugat Damian.

    Obiectivele imediate ale PRIMER sunt:

    • O revizuire a taxei clawback care să ţină cont de interesele economice ale României şi care să ajute producătorii locali şi potenţiali investitori să poată beneficia de un mediu concurenţial corect. Această înseamnă implementarea de la 1 iulie 2017 a formulei de clawback diferenţiat Plx 425/2014 care este blocată în Parlament de peste 3 ani şi, începând cu 2018, trecerea la taxa clawback zero pentru medicamentele generice, care nu sunt răspunzătoare pentru creşterea costurilor din sistemul de sănătate.

    • Modificări urgenţe în metodologia de calcul a preţurilor care să aibă în vedere excluderea prevederilor ambigue legate de patent şi care să permită aprobarea şi includerea în maximum 30 de zile în catalogul naţional (Canamed) a preţurilor pentru medicamentele generice;

    • Adoptarea unor facilităţi fiscale pentru achiziţia de licenţe de fabricaţie şi echipamente de producţie şi a unor facilităţi comerciale de genul celor din din Legea 150/2016, care să asigure prezenţa unui minim de medicamente fabricate în România pe canelele comerciale, având în vedere că producţia locală poate facilita accesul fără obstacole a pacienţilor la o gama largă de medicamente de prima nevoie.

    PRIMER cere autorităţilor să lanseze de urgenţă consultări cu producătorii industriali de medicamente din România pentru identificarea măsurilor care să oprească crizăînchiderii fabricilor de medicamente şi a dispariţiei medicamentelor şi care să aducă această industrie dintr-o cenuşereasa a economiei într-un factor de dezvoltare economică accelerată.

    Din PRIMER fac parte 15 fabrici de medicamente din ţară: AC HELCOR, ANTIBIOTICE, B.BRAUN, BIO-EEL SRL, BIOFARM, GEDEON-RICHTER, INFOMED FLUIDS, LABORMED-ALVOGEN, LAROPHARM, MAGISTRA CC, POLISANO PHARMACEUTICALS, SLAVIA PHARM, ZENTIVA, TERAPIA, VIM SPECTRUM.

  • Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Viaţa în oraşul rusesc Norilsk nu este una uşoară. Norilsk  este un oraş minier localizat în cercul polar arctic. Este cel mai nordic oraş şi al doilea ca mărime (peste 100.000 de locuitori) din interiorul cercului polar arctic.

    Elena Chernysheva, câştigătoarea concursului de fotografie World Press Photo, a documentat viaţa în oraşul rusesc timp de un an (februarie 2012-februarie 2013).

    Oraşul, minele şi fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forţată. Temperatura medie anuală este de -10 grade Celsius, iar pe timp de iarnă temperatura scade până la – 55 grade Celsius când oraşul este înghiţit pe o perioadă de două luni de noaptea polară.

    Norilsk este unul dintre cele mai poluate oraşe din lume şi mulţi dintre locuitori suferă de boli respiratorii sau cardiovasculare. Aici se află cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume. Peste 4 milioane de tone de cupru, plumb, nichel sau zinc sunt eliberate în aer în fiecare an. Unele estimări arată că 1% din emisiile globale de dioxid de sulf provine din Norilsk.

    Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, locuitorii sunt nevoiţi să apeleze la alte soluţii, amenajează mici gărdini în apartamente. 

  • Peste 11.500 de oameni lucrează pentru H&M în 30 de fabrici din sudul şi estul ţării

    Grupul de modă H & M are în România 11 furnizori care lucrează în fabricile proprii sau în unităţile de pro­ducţie ale subcontractorilor haine pentru gigantul suedez.

    Datele privind furnizorii H & M arată că aproape toate fabricile sunt amplasate în sudul şi estul ţării, cele mai sărace regiuni ale României. Dintr-un total de circa 30 de fabrici, o treime sunt în Vrancea şi alte şase în Buzău.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Sectorul auto, magnet pentru investiţii

    Investiţiile companiilor străine în România reflectă extrem de bine enunţul de mai sus. Un exemplu în acest sens este cea mai recentă investiţie a Faurecia: compania, ce activează pe piaţa din România din 2003 şi a raportat anul trecut vânzări de peste 219 milioane euro, a continuat extinderea în România prin deschiderea unei fabrici în judeţul Argeş, comuna Căteasca, la câţiva kilometri de Piteşti. Ca urmare a acestei noi investiţii, compania a ajuns să deţină cinci fabrici în România: la Tălmaciu (scaune auto), Craiova (sisteme de control al emisiilor), Mioveni (sisteme de interior), Râmnicu Vâlcea (scaune auto) şi pe cea din Argeş – Căteasca (sisteme de interior).

    Aceasta este printre cele mai moderne unităţi de producţie ale grupului Faurecia. Investiţia, în valaore de 8 milioane de euro, a ţintit construcţia efectivă, dar şi dotarea cu tehnologii de producţie de ultimă generaţie. Pe o suprafaţă totală de 14.000 de metri pătraţi, angajaţii Faurecia vor produce componente pentru planşa de bord, panouri de uşă şi consola centrală. În momentul de faţă, la fabrica de la Căteasca lucrează 370 operatori de producţie, specialişti tehnici, coordonatori de echipe şi manageri; reprezentanţii companiei vor ca până în 2020 să ajungă la 900 de angajaţi, urmând a fi create peste 500 de noi locuri de muncă.

    Fabrica din Căteasca este furnizor pentru unii dintre cei mai importanţi producători auto din lume, precum Jaguar, Land Rover, Fiat Chrysler, Volvo, Ford, Peugeot Citroën şi Renault. Componentele auto produse de angajaţii fabricii din Căteasca sunt folosite în echiparea unor modele premium ca Range Rover Velar şi DS7, noul model de referinţă al grupului PSA, ambele prezentate la ediţia din 2017 a Salonului Auto de la Geneva.

    În mai 2016, Faurecia a inaugurat o altă unitate, destinată diviziei de scaune auto, lângă Râmnicu Vâlcea. În prezent, cei 1.200 de angajaţi produc tapiţerii textile şi de piele pentru unii dintre cei mai importanţi producători mondiali din industria auto, precum Peugeot, Renault şi branduri Volkswagen. Materialele din care sunt realizate cele peste 500 de tipuri de tapiţerie sunt achiziţionate în proporţie de 75% de la furnizori locali.

    Veniturile grupului în România au fost de peste 200 de milioane de euro anul trecut, iar segmentul de sisteme interioare a generat în jur de 55% din aceste venituri, a declarat Cristophe Ancey, vicepreşedinte al diviziei Europa de Sud în cadrul Faurecia. „În ceea ce priveşte profitabilitatea, noi nu calculăm acest indice în funcţie de ţară, ci în funcţie de activitate – motiv pentru care trebuie calculată alături de rezultatele obţine şi în alte ţări”, a explicat el. Pentru fabrica din Piteşti (de asemenea pe segmentul de interioare), viziunea boardului este de a ajunge la venituri de 50 de milioane de euro până în 2021.

    „Dacă reuşim ca această fabrică să devină una de referinţă, acel prag ar putea fi ceva mai ridicat. Există aici spaţii disponibile, putem să mai adăugăm linii de producţie, existând posibilitatea de a ajunge în viitor la o capacitate similară cu cea a fabricii de la Piteşti. Activăm totuşi într‑un domeniu cu o dezvoltare foarte rapidă, unde tot timpul apar noi materiale sau noi tipuri de pielărie”, a remarcat şi Jean-Michel Renaudie, vicepreşedinte executiv al Faurecia. „În general, proiectele pe care le avem au un ciclu de dezvoltare ce durează între 3 şi 5 ani, în funcţie de automobil. În cele mai multe cazuri, la jumătatea ciclului se face o actualizare din partea producătorilor şi apar astfel mici diferenţe ce trebuie reflectate în producţie,” adaugă Michel Renaudie.

     

    Momentan nu există în plan deschiderea unei alte fabrici de interioare în România, dar asta nu înseamnă că Faurecia nu va face, la un moment dat, noi investiţii. „La Argeş am reuşit să dezvoltăm o echipă foarte competentă, iar asta e extrem de important în momentul în care decidem să investim într-o nouă fabrică. Ne bucurăm de faptul că avem aceste competenţe, nu există niciun plan ferm în momentul de faţă, pe termen scurt dorim să stabilizăm fabricile existente dar este posibil ca peste 4-5 ani să ne gândim la acest lucru”, a mai spus Renaudie.

    „Pentru noi resursele umane sunt o prioritate; pregătim fiecare angajat, iar timpul mediu investit este între 8 şi 10 săptămâni. Vom continua şi investiţiile în dezvoltarea personalului, pentru că vrem să îi calificăm pe exact pe activitatea specifică pe care noi o desfăşurăm”, a spus Renaudie. „Fiecare angajator ar vrea să aibă alături cei mai buni oameni, tocmai de aceea încercăm să le oferim condiţiile de care au nevoie. E adevărat, există concurenţă pe piaţă; acesta e un lucru bun, atât pentru România cât şi pentru Argeş, dar considerăm că avem abilităţile pentru a face faţă provocărilor.” Fabrica de la Argeş nu este cea mai mare unitate din portofoliul Faurecia pe plan local, dar suprafaţa ar permite o importantă extindere, transformând-o astfel în cea mai mare unitate locală, au explicat reprezentanţii companiei.

    Faurecia este unul dintre cei mai mari furnizori de echipamente auto din lume, având trei divizii  cheie: scaune auto, sisteme de control a emisiilor şi sisteme de interior. În 2016, grupul a anunţat vânzări totale de 21 miliarde de euro. La 31 decembrie 2016, Faurecia avea 103.000 de angajaţi în 34 de ţări la cele 300 de unităţi de producţie şi 30 de centre de cercetare şi dezvoltare. Faurecia activează pe piaţa din România din anul 2003 şi are peste 3.300 de angajaţi. În 2016, fabricile din România au raportat vânzări totale de 219,3 milioane de euro.